Pretenţii. Sentința nr. 591/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 591/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 591/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. – GARĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 591
Ședința publică din 16.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. A. E.
GREFIER - P. M.-M.
Pe rol pronunțarea cauzei civile având ca obiect „pretenții”, cerere formulată de reclamantul N. D., împotriva pârâtei A. G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 09.09.2015, apoi la data de 16.09.2015, iar în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /27.02.2015, reclamantul N. D. (domiciliat în orașul L.-Gară, sat Răzvani, ..36, județul Călărași, C.N.P._) a solicitat obligarea pârâtei A. G. (domiciliată în orașul L. Gară, sat Răzvani, ., județul Călărași) la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de daune interese precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii arată că la data de 28.11.2003 a încheiat cu A. V. o „chitanță de mână”, prin care aceasta s-a obligat să-i vândă terenul arabil extravilan în suprafața de 5000 m.p., proprietatea sa, situat pe raza orașului L. Gară, ., tarlaua 111, . Titlul de proprietate nr. 5971 din 26.09.1996, pentru care a achitat suma de 3.500.000 lei vechi.
Arată că situația juridică creată a fost acceptată și de moștenitorii promitentei vânzătoare, așa cum rezultă din chitanța încheiată la data de 28.11.2003 și că după decesul numitei A. V. a purtat numeroase discuții cu pârâta, care este singura moștenitoare a promitentei vânzătoare, pentru a o determina să respecte promisiunea de vânzare a terenului extravilan în cauză, însă aceasta în mod sistematic a refuzat să se prezinte la notariat în acest sens.
De asemenea, arată că la data de 23.01.2015 a notificat-o pe pârâtă să se prezinte la notar la data de 30.01.2015, orele 10,00, pentru încheierea actului în formă autentică, dar aceasta a refuzat să se prezinte în mod nejustificat.
Reclamantul mai arată că toate drepturile și obligațiile promitenților vânzători se vor transmite și moștenitorilor acestora și că prin acceptarea moștenirii succesorii acceptă atât activul cât și pasivul, pasivul incluzând și obligația izvorâtă din promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată cu autoarea pârâtei.
În fine, reclamantul arată că prin fapta sa pârâta i-a creat un prejudiciu în valoare de 6000 lei, reprezentând prețul de 3.500.000 lei vechi plătit în întregime la data încheierii antecontractului, 28.11.2003, actualizat, fiind nevoit în prezent să achite suma de 6.000 lei pentru cumpărarea unei suprafețe de 5.000 m.p. teren arabil extravilan.
În drept: art. 1073 și 1075 vechiul Cod civil.
Probe: acte, interogatoriul pârâtei și 2 martori care au semnat chitanța de mână la data de 28.11.2003, respectiv N. A. și S. N. F. ambii domiciliați în orașul L. Gară, ..
Alăturat cererii au fost atașate în copii certificate „conform cu originalul” următoarele înscrisuri: chitanța încheiată la data de 28.11.2003; titlul de proprietate nr.5971/26.09.1996; notificare din data de 23.01.2015; carte de identitate reclamant; borderou din data de 26.01.2015; tichet recomandate; împuternicirea avocațială . nr._ (original).
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 04.05.2015, după fixarea primului termen de judecată, pârâta A. G. (domiciliată în or. L.-Gara, sat. Răzvani, ., județul Călărași, CNP:_, având domiciliul procesual ales la C. de Avocat „B. B. C.”, cu sediul în mun. Călărași, ., ., parter, .) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, în principal ca tardiv formulată, invocând excepția prescrierii dreptului de creanță pretins și implicit a dreptului material la acțiune și în subsidiar ca neîntemeiată .
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării arată că, având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție care stabilește caracterul unui drept de creanță, celor izvorâte din convenții având ca obiect promisiunea de vânzare - cumpărare, dar și data la care convenția în cauza a fost încheiată, termenul de trei ani de la data la care dreptul la acțiune al reclamantului a luat naștere s-a împlinit anterior promovării prezentei cereri, astfel încât excepția prescrierii dreptului de creanță și implicit a dreptului material la acțiune este întemeiată, impunându-se respingerea cererii.
Pe fond, cererea reclamantului este neîntemeiată, raportat la dispozițiile art. 1073 și 1075 Cod civil, în sensul că nu s-a făcut dovada refuzului pârâtei de a executa obligația asumată de autoare, în sensul stabilirii culpei sale și totodată a stabilirii prejudiciului.
Arată că reclamantul nu a făcut dovada imposibilității executării întocmai a obligației asumate, prin promovarea unei acțiuni având ca obiect constatarea vânzării-cumpărării sau a refuzului său de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, fiind cunoscut faptul că se impune respectarea unei proceduri prealabile, care impune întabularea dreptului de proprietate și respectarea prevederilor Legii nr. 17/2014, fiind încălcat astfel principiul reglementat de prevederile art. 1073 Cod civil, care stabilește executarea întocmai a obligației asumate și doar în subsidiar dreptul la dezdăunare.
Pe de altă parte, conform convenției invocate de reclamant, părțile au înțeles să stabilească o clauza penală în situația neexecutării obligației asumata de părți, respectiv restituirea sumei achitată cu titlu de preț, dublu, în speță suma de 700 lei (7.000.000 ROL).
De asemenea, arată că în raport de clauzele convenției anterior menționate, dar și de dispozițiile art. 1066 Cod civil, cererea având ca obiect obligarea la daune interese este inadmisibilă, având în vedere faptul că părțile au fixat anticipat, printr-o clauză convențională suma indemnizării pe care debitorul o va datora creditorului drept daune interese, în cazul unei viitoare neexecutări sau a unei executări tardive.
Arată că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de valabilitate ale unei convenții, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 948 și următoarele Cod civil, în sensul existentei capacității de a contracta, a consimțământului valabil al părții care se obliga, în speța autoarea sa și nu în ultimul rând a unui obiect determinat.
De asemenea, arată că din cuprinsul convenției invocate nu rezultă exprimarea consimțământului autoarei sale și în același timp a obiectului determinat, suprafața menționată nefiind identificată, în sensul amplasamentului și a titlului de proprietate al autoarei sale, astfel că nu se poate aprecia că sunt întrunite condițiile impuse de dispozițiile art. 948 raportat la art. 969 Cod civil, pentru a putea angaja răspunderea contractuală .
Pârâta invocă nivelul său de pregătire, data încheierii contractului de asistență juridică și solicită a-i fi admisă cererea de administrare a probelor după împlinirea termenului de a depune întâmpinarea.
În drept a invocat: art. 205 - 208, 254, 453 C.proc.civ., art. 948, 969, 1066, 1073 și 1075 vechiul Cod civil
Probe: înscrisuri, interogatoriul reclamantului și expertiza grafologică.
Alăturat întâmpinării s-a depus împuternicirea avocațială CL nr._ (original) și certificatul de moștenitor nr. 399/13.08.2008 (copie conform cu originalul).
La termenul din 04.05.2015 a fost încuviințată ambelor părți proba cu interogatoriu și testimonială, fiind audiați cei doi martori propuși de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 28.11.2003 între reclamant, pe de o parte, și A. V. și A. I., pe de altă parte, s-a întocmit înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță”, conform căruia A. V. și A. I. îi „vindeau” reclamantului 1 pogon (50 de ari) loc în câmp, contra sumei de 3.500.000 lei vechi. S-a menționat în final „…cine se întoarce va plăti dublu”.
Deși înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” a fost încheiat la data de 28.11.2003 iar titlul de proprietate nr. 5971 a fost emis la data de 26.09.1996, suprafața de 50 de ari nu este identificată prin număr de .>
În realitate, înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” nu este apt să realizeze transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în lipsa formei autentice.
Conform dispozițiilor art. 1073 și 1075 din vechiul C.civil, invocate de reclamant ca temei de drept al cererii sale „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. …Orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului”.
Instanța reține faptul că în declarația dată în fața organelor de poliție, ca urmare a plângerii penale formulate de reclamant, pârâta a recunoscut că i-a „vândut” reclamantului suprafața de 0,5 ha din totalul de 2,3 ha, astfel că și dacă nu a fost identificată prin număr de . este determinabil, cu atât mai mult cu cât s-a aflat în posesia reclamantului din 2003.
Din declarațiile martorilor audiați instanța reține că înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” a fost semnat de A. V. (autoarea pârâtei) și că, la solicitarea acesteia, a fost semnat și de către martorul S. N. F., așadar a existat consimțământul proprietarului terenului de la acel moment (noiembrie 2003) pentru vânzarea către reclamant a suprafeței de 0,5 ha.
În aceste condiții, cum reclamantul nu a făcut dovada faptului că terenul în suprafață de 0,5 ha nu se mai află în patrimoniul pârâtei, ca unic moștenitor al autoarei promitenta-vânzătoare A. V., nu sunt îndeplinite cerințele art. 1073 din vechiul Cod civil, reclamantul având posibilitatea de a obține îndeplinirea exactă a obligației, în sensul că poate solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu condiția întabulării dreptului de proprietate asupra imobilului și a respectării și a celorlalte condiții impuse de Legea nr. 17/2014.
În fine, chiar și în condițiile în care în patrimoniul pârâtei nu se mai află terenul de 0,5 ha ce face obiectul înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță”, instanța reține faptul că părțile au fixat anticipat, suma pe care debitorul o va datora creditorului cu titlul de daune interese, dublul prețului achitat, așadar și din acest punct de vedere cererea reclamantului, de obligare a pârâtei la plata sumei de 6000 RON, apare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește „tardivitatea” formulării cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța urmează a le respinge, având în vedere faptul că reclamantul a avut din 2003 și până în prezent posesia terenului în suprafață de 0,5 ha, ceea ce a întrerupt cursul prescripției extinctive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamantul N. D. (domiciliat în or. L.-Gară, sat Răzvani, .. 36, jud. Călărași, C.I. . nr._, CNP_), în contradictoriu cu pârâta A. G. (domiciliată în or. L.-Gară, sat Răzvani, ., jud. Călărași, C.I. . nr._, CNP_), ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria L.-Gară.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. E. P. M. M.
Red. MAE
Tehnored.MAE/SL
4exp/27.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 593/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 570/2015. Judecătoria... → |
|---|
