Somaţie de plată. Hotărâre din 28-03-2013, Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 32989/325/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. Operator 2799
DOSAR NR._
ORDONANȚA NR. 302
Ședința publică din 28 martie 2013
Președinte:E. P.
Grefier :A. P.
S-a luat în examinare cererea de emitere a somației de plată formulată de reclamanta creditoare C. Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF Timișoara în contradictoriu cu pârâta debitoare . L..
La apelul nominal al părților nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 39 lei taxa judiciară de timbru și 0,5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind alte probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și trece la soluționarea cauzei.
JUDECATA:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 12.03.2012, prin declinare de competență de la Judecătoria Timișoara, prin Sentința civilă nr. 2392, pronunțată în data de 18.02.2013, reclamanta creditoare C. Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF Timișoara, în contradictoriu cu pârâta debitoare . L., a solicitat instanței aplicarea procedurii somației de plată a prețului, prin care să fie obligată pârâta debitoare la plata sumei de 812,65 lei, reprezentând 771,44 lei contravaloare facturi energie electrică și 41,21 lei penalități de întârziere la facturile de energie electrică la care se adaugă cheltuielile de judecată în suma de 39,3 lei.
În motivare a arătat că, în fapt, între cele două societăți a fost valabil încheiat contractul de furnizare energie electrică nr. 192/2008, cu valabilitate începând din data de 04.01._14.
Reclamanta-creditoare a învederat instanței faptul că, în baza contractului nr. 192/2012, potrivit art. 8, respectiv art. 10 din contract, s-a obligat să furnizeze energie electrică iar beneficiarul s-a obligat să plătească contravaloarea facturilor emise de către furnizor, art. 10, respectiv art. 12 din noul contract.
A arătat că, în baza acestui contract, societatea creditoare a facturat lunar, facturile de energie electrică, debitoarea rămânând cu un debit restant în suma de 771,44 lei, potrivit: facturii fiscale nr._/11.04.2012, în valoare de 227,37 lei, facturii fiscale nr._/17.05.2012 în valoare de 142,44 lei, facturii fiscale nr._/15.06.2012 în valoare de 401,63 lei.
A mai menționat faptul că debitoarea nu a achitat facturile reprezentând energie electrică, motiv pentru care serviciul de specialitate economic, din cadrul societății creditoare a întocmit borderoul nr. 22/_ /2012, în care a calculat penalitățile conform contractului nr. 192/2012, la nivelul penalităților pentru neplata la scadență a obligațiilor bugetare astfel cum prevede art. 13, al. 3 pct.a, penalități care se ridică la suma totală de 41,21 lei.
Având în vedere că pârâta nu a înțeles să-și onoreze obligațiile contractuale, reclamanta-creditoare a considerat că unica soluție de rezolvare a diferendului dintre părți, o reprezintă chemarea în instanță a pârâtei-debitoare pentru recuperarea sumelor datorate.
Se învederează certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței reclamantei-creditoare și faptul că legiuitorul, prin adoptarea OG 119/2007, a creat posibilitatea ca, la cererea creditorului, să se desfășoare procedura somației de plată, în scopul realizării creanțelor certe, lichide și exigibile, ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract sau alt înscris, însușit de părți, prin semnătură sau prin alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
În drept, reclamanta-creditoare își întemeiază cererea pe prevederile OG 119/2007 și ale contractului nr. 192/2012.
În probatoriu, reclamanta-creditoare a înțeles să se folosească de proba cu martori precum și de orice alte mijloace de probă a căror necesitate reiese din dezbateri.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri.
La data de 21.01.2013, pârâta-debitoare a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată de reclamantă-creditoare, ca urmare a recunoașterii de către pârâtă-debitoare, a debitului, în cuantumul solicitat de către reclamantă-creditoare.
În motivare, pârâta-debitoare a învederat instanței, ca o chestiune prealabilă oricărei discuții cu privire la fondul cauzei, faptul că invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, văzând că părțile contractului de furnizare a energiei electrice nr. 192/04.01.2012, nu au prevăzut printre clauzele sale, o clauză care să stabilească expres, instanța competentă să judece eventualele litigii care pot apărea între părți.
A mai aratat că reclamanta-creditoare a mai promovat o acțiune împotriva pârâtei-debitoare însă, nu pe calea ordonanței de plată ci, printr-o acțiune în pretenții, având deci, același obiect și aceeași cauză care face obiectul dosarului nr._/325/2012, în care Judecătoria Timișoara și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei L..
În fapt, se arată certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței invocate de către reclamanta-creditoare, pe care, pârâta-debitoare o recunoaște în totalitate.
A învederat faptul că, odată cu pierderea spațiului de desfacere a produselor pârâtei-debitoare, aceasta a rămas cu un stoc de marfă necomercializat. Situația a fost generată de contextul economic nefavorabil, parcurs de la declanșarea crizei economice, care s-a reflectat negativ în activitatea firmei care are ca obiect desfacerea de produse alimentare în stația CFR Radna. În temeiul art. 1619 Cod civil, pârâta-debitoare a solicitat instanței acordarea unui termen de grație de 3 luni sau eșalonarea plății creanței, în trei rate lunare pe care se obligă să le achite între lunile februarie 2013-aprilie 2013.
Privind cheltuielile de judecată, având în vedere că pârâta-debitoare a recunoscut, încă de la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei, a solicitat instanței să dea aplicare prevederilor art. 275 Cod procedură civilă: „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”. De asemenea, pârâta-debitoare a rugat instanța să nu o oblige la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, își întemeiază solicitările pe prevederilor art. 7 alin. (4) din OUG 119/2007, art. 1619 Cod civil, art. 275 Cod procedură civilă.
În probațiune, a depus înscrisuri.
La data de 14 februarie 2013, reclamanta-creditoare a formulat și depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat instanței, admiterea cererii, obligarea pârâtei la plata sumei de 812,65 lei reprezentând debit energie electrică și penalități, la care se adaugă cheltuielile de judecată în suma de 39, 3 lei.
A mai solicitat respingerea excepției, arătând faptul că art. 10 pct. 4 prevede că, „în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe”, al. 4 arată că „ în cererile privitoare la obligațiile comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere....” contractul de locațiune încheindu-se la sediul societății din Timișoara.
A arătat faptul că, între cele două societăți a fost valabil încheiat contractul de furnizare energie electrică nr. 192/2008, cu valabilitate începând din data de 04.01._14.
Reclamanta-creditoare a învederat instanței faptul că, în baza contractului nr. 192/2012, potrivit art. 8, respectiv art. 10 din contract, s-a obligat să furnizeze energie electrică iar beneficiarul s-a obligat să plătească contravaloarea facturilor emise de către furnizor, art. 10, respectiv art. 12 din noul contract.
A arătat că, în baza acestui contract, societatea creditoare a facturat lunar, facturile de energie electrică, debitoarea rămânând cu un debit restant în suma de 771,44 lei, potrivit: facturii fiscale nr._/11.04.2012, în valoare de 227,37 lei, facturii fiscale nr._/17.05.2012 în valoare de 142,44 lei, facturii fiscale nr._/15.06.2012 în valoare de 401,63 lei.
A menționat faptul că debitoarea nu a achitat facturile reprezentând energie electrică, motiv pentru care serviciul de specialitate economic, din cadrul societății creditoare a întocmit borderoul nr. 22/_ /2012, în care a calculat penalitățile conform contractului nr. 192/2012, la nivelul penalităților pentru neplata la scadență a obligațiilor bugetare astfel cum prevede art. 13, al. 3 pct.a, penalități care se ridică la suma totală de 41,21 lei.
Având în vedere că pârâta nu a înțeles să-și onoreze obligațiile contractuale, reclamanta-creditoare a considerat că unica soluție de rezolvare a diferendului dintre părți, o reprezintă chemarea în instanță a pârâtei pentru recuperarea sumelor datorate.
Se arată certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței invocate de către reclamanta-creditoare.
Referindu-se la eșalonarea plății debitului în trei tranșe lunare, până la finele lunii aprilie, a solicitat instanței respingerea acestei solicitări, câtă vreme, până la pronunțarea, redactarea, comunicarea și definitivarea acestui titlu, se va depăși cu mult luna aprilie 2013. Prin urmare, pârâta are suficient timp să achite debitul, fără a solicita acest termen de grație de 3 luni.
A arătat că, pe rolul instanțelor de judecată, sunt deja pronunțate alte două dosare cu pretenții din chirii și energie electrică iar, în fața instanțelor, a solicitat același termen de grație pe care, însă, nu l-a respectat, neachitând până în prezent, pentru nici un dosar.
A apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OG 119/2007 și solicită declanșarea procedurii prevăzute de această ordonanță.
A mai solicitat acordarea sumei datorate, actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective și a cheltuielilor de judecată.
De asemenea, a solicitat admiterea somației de plată așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 812,65 lei, reprezentând debit energie electrică și penalități, la care se adaugă cheltuielile de judecată în suma de 39,3 lei.
În temeiul art. 242 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului de la dezbateri.
La data de 21.01.2013, pârâta-debitoare a formulat și depus întâmpinare prin care solicită admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată de reclamantă, ca urmare a recunoașterii de către pârâtă, a debitului, în cuantumul solicitat de către reclamantă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, respectiv factura nr._/11.04.2012, în valoare de 227,37 lei, factura nr._/17.05.2012, în valoare de 142,44 lei și factura nr._/15.06.2012 în valoare de 401,63 lei dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Între cele două societăți a fost valabil încheiat contractul de furnizare energie electrică nr. 192/2008, durata contractului fiind perioada 04.01._14.
În concretizarea obligațiilor prevăzute de art. 8, respectiv art. 10 din contract, reclamanta a furnizat energie electrică iar pârâta avea obligația să plătească contravaloarea facturilor emise de către furnizor, conform celor convenite prin art. 10, respectiv art. 12 din noul contract.
Astfel, societatea creditoare a facturat lunar, facturile de energie electrică, debitoarea rămânând cu un debit restant în suma de 771,44 lei, potrivit: facturii fiscale nr._/11.04.2012, în valoare de 227,37 lei, facturii fiscale nr._/17.05.2012 în valoare de 142,44 lei, facturii fiscale nr._/15.06.2012 în valoare de 401,63 lei.
Pârâta debitoare nu a achitat facturile reprezentând energie electrică, în borderoul nr. 22/_ /2012, fiind calculate penalitățile aferente debitului conform contractului nr. 192/2012 pentru neplata la scadență a sumelor antemenționate, astfel cum prevede art. 13, al. 3 pct.a, penalități care se ridică la suma totală de 41,21 lei.
Pârâta nu și-a îndeplinit nici până în prezent obligația pe care și-a asumat-o.
Creanța este, în consecință, certă, lichidă și exigibilă.
Față de această stare de fapt, constatând că sunt îndeplinite condițiile art.2,3, 6 din OUG 119/2007, astfel că în baza art.10 al.1 din OUG 119/2007, va admite cererea de emitere a somației de plată formulată de reclamanta creditoare C. Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF Timișoara în contradictoriu cu pârâta debitoare . L..
Va soma pârâta debitoare . L., pe calea procedurii somației de plată să plătească reclamantei creditoare suma de 812,65 lei, debit energie electrică și penalități.
Prezenta ordonanță devenită irevocabilă, va constitui titlu executoriu în baza art.14 al.1 din OUG 119/2007.
În baza art.275 cod procedură civilă, dată fiind recunoașterea pârâtei la prima zi de înfățișare, nu se vor acorda cheltuieli de judecată
Împotriva prezentei ordonanțe, debitoarea va putea formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONA:
Admite cererea de emitere a somației de plată formulată de reclamanta creditoare C. Națională de Căi Ferate „CFR” S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF Timișoara în contradictoriu cu pârâta debitoare . L..
Somează pârâta-debitoare . L. să plătească reclamantei creditoare suma de 812,65 lei, debit energie electrică și penalități, fără cheltuieli de judecată.
Prezenta ordonanță devenită irevocabilă, constituie titlu executoriu în baza art.14 al.1 din OUG 119/2007.
Împotriva prezentei somații, pârâta-debitoare poate face acțiune în anulare, în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
E. P. A. P.
Red/Tehnored
EP/. ex/ 2 ..
Se va comunica:
CREDITORULUI |
1. C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „CFR” S.A. – SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF TIMIȘOARA – TIMIȘOARA, ., județul T. |
DEBITORULUI |
2. . L. – L., .. 259, județul A. |
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 858/2013.... → |
|---|
