Superficie. Sentința nr. 130/2013. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 130/2013 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 581/250/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. Operator 2799
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 130
Ședința publică din 13 februarie 2013
Președinte: I. D.
Grefier: M. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă exercitată de reclamantul H. N. în contradictoriu cu pârâta R. A. având ca obiect drept de superficie prin uzucapiune.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu suma de 283 lei taxa judiciară de timbru și 6 lei timbu judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtului depune procura numitei M. A..
Se pune în discuție procesul verbal de cercetare la fața locului.
Reprezentanții părților nu au obiecțiuni de ridicat la acesta.
Se pune în discuția părților dacă mai au alte probe de administrat.
Reprezentanții părților solicită cuvântul pe fond.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, să se constate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului identificat în expertiză în anexa 4 delimitat AONMLDEFA, raportul fiind depus. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Așa cum rezultă, reclamantul este proprietarul construcțiilor dar nu și asupra terenului. Între părți au mai existat două litigii. Contractul nu a fost anulat, iar pârâtei i s-a dat o parte înapoi din grădină. O parte din această suprafață era ocupată de grădină. Ulterior acestei hotărâri, pârâta a mai promovat o acțiune de rectificare de carte funciară, această hotărâre nefiind opozabilă reclamantului întrucât nu a fost parte în proces, nu a avut cunoștință de acest proces. Ar dori să sublinieze cu privire la termenul de 30 de ani al uzucapiunii este împlinit încă din anul 2008, existând la dosar o schiță cu privire la parcelare efectuată în anul 1978, termenul de prescripție curge din anul 1978. Nu are relevanță că s-a depus un pașaport din care rezultă că R. A. a părăsit țara în anul 1984. Va depune practică judiciară odată cu concluziile scrise. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică. Este vorba despre termenul de îndeplinire a uzucapiunii de 30 de ani. Pârâta a plecat în străinătate în anul 1984. Din declarațiile martorilor se poate reține că pârâta a plecat în America în anul 1984. Nu este îndeplinit termenul de 30 de ani pentru a se vorbi despre uzucapiune. Este evident că nu se îndeplinește termenul pentru uzucapiunea de 30 de ani. Au fost mai multe litigii referitoare la acest teren. Nu este o posesie liniștită. Apreciază că nu este admisibilă și temeinică această acțiune, iar schița nu are relevanță în dosar. Cu cheltuieli de judecată.
JUDECATA:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei L. la data de 11 mai 2012, reclamantul H. N. în contradictoriu cu pârâta R. A. având ca obiect drept de superficie prin uzucapiune, a solicitat ca în baza probelor ce vor fi administrate instanța să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care:
Să se constate că reclamantul H. N. a dobândit dreptul de superficie prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiei, asupra terenului în suprafață de 625 mp pe care sunt edificate casa și anexele gospodărești înscrise în CF nr. 2283 Ghioroc cu nr. top. 471-472/2, conform Raportului de expertiză judiciară, pe aliniamentul delimitat AONMLDEFA în Anexa A 4 de la raport, întocmit de expert L. V.;
Să fie obligată pârâta să respecte acest drept de superficie asupra terenului în suprafață de 625 mp;
Să dispună Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară să facă cuvenitele mențiuni în caretea funciară;
Cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție ;
În motivare se arată că prin Sentința civilă nr. 548 din 03 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de pârâta Rosia A., în sensul că a stabilit linia de hotar dintere cele două proprietăți pe aliniamentul LMO, conform raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză și a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantului din acest proces H. N. să demoleze construcțiile care sunt edificate pe acastă parclă de teren.
Ca urmare a stabiliri liniei de hotar pe aliniamentul LMO, s-a constatat că reclamantul H. N. ocupă o suprafață de 625 mp. din terenul pârâtei R. A., teren pe care sunt edificate o parte din construcții și anexele gospodărești.
De asemenea instanța a mai reținut că reclamantul este cumpărător de bună credință, acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor prin cumpărare conform contractului de vânzare- cumprare nr. 8/1977 în baza Legii nr. 112/1997, care nu a fost desfințat, iar din probele administrate, respective din depozițiile martorilor s-a dovedit că nu a efectuat decât reparații la construcțiile pe care le-a cumpărat.
Întrucât, prin sentința civilă antemenționată s-a stabilit pe de o parte că reclamantul este proprietarul construcțiilor, iar pe de altă parte că pârâta este proprietara terenului pe care se găsesc edificate o parte din construcții, pentru a se rezolva situația juridică a celor două immobile, pârâta are posibilitatea să invoce accesiunea imobiliară, iar reclamantul să invoce constituirea unui drept de superficie . Pârâta nu a înțeles să invoce accesiunea imobiliară, astfel, pentru a se putea asigura folosința imobilului în condiții normale, reclamantul trebuie să invoce constituirea unui drept de superficie asupra terenului care este proprietatea pârâtei.
În speță sunt îndeplinite condițile dobândirii dreptului de superficie în condițile uzucapiuni de 30 ani, prin joncțunea posesiei reclamantul H. N. cu cea a Statului Român, reprezentat prin . rezultă și din Schița de dezmembrea pe care o anexăm, intocmită în anul 1978, terenul a fost preluoat de statul Român, fiind în posesia acestuia, iar ulterior a fost atribuit reclamantului care îl folosește și în prezent.
Existenta dreptului de superficie, ca exceptie de la efectul achizitiv al accesiunii imobiliare artificiale, este recunoscuta indirect de dispozitiile art. 492 Cod Civil: „Orice constructie, plantatie sau lucru facut în pamânt sau asupra pamântului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamânt si că sunt ale sale, pâna ce se dovedeste din contra”. Prin acest text de lege se instituie o prezumtie relativa de proprietate asupra constructiilor amplasate pe teren în favoarea proprietarului terenului, cel care a edificat constructia putând face dovada contrara, respectiv ca aceste constructii nu sunt proprietatea titularului dreptului de proprietate asupra terenului. Facând aceasta dovada contrara, cel care detine o constructie edificata pe terenul altuia devine titularul unui drept de superficie.Mai târziu, dreptul de superficie a fost mentionat în art. 11 din Legea nr. 115/1938. Printre drepturile reale imobiliare care trebuie intabulate, art. 19 din Legea nr. 7/1996 mentioneaza si dreptul de superficie. De asemenea, art. 22 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva enumera printre drepturile exceptate de la aplicarea prevederilor acestui decret si dreptul de superficie.Dreptul de superficie este, potrivit definitiei date de practica judiciara si de literatura de specialitate dupa îndelungi dezbateri, un drept real imobiliar, dezmembramânt al dreptului de proprietate, asupra unui teren, si care consta în dreptul de proprietate al unei persoane, numite superficiar, asupra constructiilor sau plantatiilor edificate pe terenul altei persoane, teren asupra caruia superficiarul are un drept de folosinta.Asa fiind, rezulta ca, în cazul acestui drept real imobiliar, se suprapun doua drepturi de proprietate, respectiv dreptul de proprietate al superficiarului asupra constructiilor sau plantatiilor edificate si dreptul de proprietate asupra terenului pe care s-au edificat aceste constructii si care apartine altei persoane decât constructorul.În lumina acestor considerente, existenta dreptului de proprietate asupra constructiei situate pe terenul altei persoane, dobândit cu orice titlu, exclude prin ipoteza intervenirea mecanismului accesiunii.În acelasi timp, existenta acestui drept atrage dupa sine în mod obiectiv necesar, deoarece în caz contrar nu ar putea fi exercitat, un drept de folosinta asupra terenului respectiv, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.Asadar, constructorul are, în ce priveste terenul altei persoane, doar posesia si folosinta, atributul dispozitiei ramânând la proprietarul terenului, ceea ce îi confera caracterul de dezmembramânt al dreptului de proprietate. Din acest motiv, dreptul de superficie trebuie privit si prin prisma garantiilor impuse de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza M. contra României, hotarârea din 2 martie 2010).Dreptul de superficie poate lua nastere în temeiul legii, prin titlu sau uzucapiune.În aceste conditii, chiar daca între proprietarul constructiei si cel al terenului nu a intervenit o Conventie prin care cel din urma sa consimta la grevarea terenului sau cu anumite sarcini, situatie care se regaseste si în cauza, se admite pe baza interpretarii rationale a tezei finale a art. 492 cod civil ca, dobândind un drept de proprietate asupra constructiei, în patrimoniul detinatorului acestuia se naste ope legis un drept de superficie, constând în dreptul de proprietate asupra constructiei si de folosinta asupra terenului, pe durata existentei constructiei.
În probațiune : probe cu înscrisuri, expertiză, precum și orice alte mijloace de probe admise de lege.
În drept: disp. art. 492 Cod civ, art. 19 din Legea nr. 7/1996, art. 11 din Dl nr. 115/1938.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Prin precizare de acțiune a indicat numărul cărții funciare.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nelegală și netemeinică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, cu arătarea că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în uzucapiune.
Din probele administrate în cauză instanța reține, în fapt, următoarele:
Imobilul în litigiu a fost înscris în CF nr. 76 Ghioroc cu nr. top. 471-472.
În anul 1978 imobilul a fost parcelat. .. 471-472/3 compus din casă și teren în supragfață de 250 m.p. a fost trecut în proprietatea statului.
.. 471-472/2 a fost înscrisă în CF nr. 1984 Ghioroc cu suprafața de 3018 m.p., a fost trecută în proprietatea CAP M..
Această parcelă reprezintă continuarea grădinii casei cu numărul 213 B. conțin
Casa cu numărul 213 B și terenul aferent, în suprafață de 250 m.p., după ce a fost preluată de către stat, au fost închiriate reclamantului H. N..
Ca urmare a apariției Legii nr. 112/1995, reclamantul a cumpărat casa cu numărul 213 B situată pe .. 471-472/3.
Anexele aferente casei cu numărul 213 B se întind pe o suprafață mai mare decât cea de 250 m.p. care este proprietatea Statului român, respectiv o suprafață totală de 875 m.p.
Reclamanta R. A. a solicitat în baza Legii nr. 1/2001 restituirea în natură a casei și terenului care a fost preluat de către stat.
Cererea a fost respinsă de către Primăria comunei Ghioroc. Dispoziția de respingere a Primăriei a fost menținută prin sentința civilă nr. 651/2006 a Tribunalului A., Consiliul local Ghioroc fiind obligat să îi plătească reclamantei despăgubiri pentru casă și teren în suprafață de 250 m.p.
Prin aceeași sentință, s-a dispus restituirea către reclamantă și a jumătate din suprafața totală de 3018 mp., cealaltă jumătate nu i-a fost restituită din considerentul că a fost ocupată cu construcții.
Ulterior, printr-o acțiune în rectificare de carte funciară, în care reclamantul hedean N. nu a fost împrocesuat, reclamanta și-a întabulat dreptul de proprietate pe întreaga suprafață de 3018 m.p.
Ulterior, reclamanta, printr-un nou proces soluționat prin sentința civilă nr. 548/2010, a fost stabilită linia de hotar dintre cele două proprietăți, s-a constatat că reclamantul H. N. este dobânditor de bună credință asupra construcțiilor, drept pentru care acestea nu pot fi demolate.
S-a stabilit că o parte dintre construcții și anexe gospodărești se află edificate pe proprietatea numite R. A., pârâtă în prezentul dosar.
Pentru stingerea litigiului s-au sugerat două variante: fie ca proprietara terenului să invoce accesiunea imobiliară, sau ca proprietarul construcțiilor să solicite obținerea unui drept de superficie.
Pârâta R. A. nu a făcut niciun demers în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor și nici nu a ajuns la o înțelegere cu reclamantul.
Fiind singura posibilitate de soluționare a litigiului, reclamantul a promovat prezenta acțiune solicitând să se constate dobândirea dreptului de superficie asupra porțiunii de 625 m.p. din terenul proprietatea pârâtei, prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiei sale cu a deținătorului anterior, Statul român prin .> Din probele administrate, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru dobândirea dreptului de superficie printr-o posesie de 30 de ani.
Suprafața în cauză a intrat în posesia Consiiliului local și a CAP M. începând cu anul 1978, stare de fapt dovedită prin înscrisuri.
În baza Legii nr. 18/1991, terenurile proprietatea fostului CAP, nerevendicate, au trecut în proprietatea comunei Ghioroc.
Reclamantul H. N. a continuat posesia exercitată de către . a început înainte ca pârâta R. A. să își întabuleze sdreptul de proprietate pe întreaga suprafață.
Chiar dacă posesia ar fi fost exercitată și cu violență, cum susține pârâta, aceasta nu împiedică dobândirea dreptului prin uzucapiunea de 30 de ani
Se înlătură din probațiune declarațiile martorilor, prin care se arată că pârâta și-a încetat posesia asupra imobilului doar începând cu anul 1983 deoarece aceste declarații nu se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar și cu declarațiile celorlalți martori.
În speță sunt îndeplinite condițile dobândirii dreptului de superficie în condițile uzucapiuni de 30 ani, prin joncțiunea posesiei reclamantul H. N. cu cea a Statului Român, reprezentat prin . rezultă și din Schița de dezmembrare intocmită în anul 1978, terenul a fost preluat de statul Român, fiind în posesia acestuia, iar ulterior a fost atribuit reclamantului care îl folosește și în prezent.
Având în vedere această stare de fapt, în baza art. 492 Cod civil, art. 19 din Legea nr. 7/1996, art. 11 din Decretul-lege nr. 115/1938, instanța va admite acțiunea civilă exercitată de reclamantul H. N. în contradictoriu cu pârâta R. A. având ca obiect drept de superficie prin uzucapiune.
Va constata că reclamantul H. N. a dobândit dreptul de superficie prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiei, asupra terenului în suprafață de 625 mp pe care sunt edificate casa și anexele gospodărești înscrise în CF nr. 2283 Ghioroc cu nr. top. 471-472/2, conform Raportului de expertiză judiciară, pe aliniamentul delimitat AONMLDEFA în Anexa A 4 de la raport, întocmit de expert L. V., care face parte integrantă din prezenta hotărâre;
Va obliga pârâta să respecte acest drept de superficie asupra terenului în suprafață de 625 mp pe care sunt edificate casa și anexele gospodărești înscrise în CF nr. 2283 Ghioroc cu nr. top. 471-472/2;
Va dispune Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară să facă cuvenitele mențiuni în caretea funciară;
Văzând că s-au solicitat cheltuieli de judecată, instanța va obliga pârâta să îi plătească reclamantului suma de 789 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 283 lei taxa judiciară de timbru și 6 lei timbu judiciar 500 lei onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă exercitată de reclamantul H. N. în contradictoriu cu pârâta R. A. având ca obiect drept de superficie prin uzucapiune.
Constată că reclamantul H. N. a dobândit dreptul de superficie prin uzucapiune, prin joncțiunea posesiei, asupra terenului în suprafață de 625 mp pe care sunt edificate casa și anexele gospodărești înscrise în CF nr. 2283 Ghioroc cu nr. top. 471-472/2, conform Raportului de expertiză judiciară, pe aliniamentul delimitat AONMLDEFA în Anexa A 4 de la raport, întocmit de expert L. V., care face parte integrantă din prezenta hotărâre;
Obligă pârâta să respecte acest drept de superficie asupra terenului în suprafață de 625 mp pe care sunt edificate casa și anexele gospodărești înscrise în CF nr. 2283 Ghioroc cu nr. top. 471-472/2;
Dispune Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară să facă cuvenitele mențiuni în caretea funciară;
Obligă pârâta să îi plătească reclamantului suma de 789 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
I. D. M. C.
Red/tehnored
ID/MC
4 exemplare/2 comunicări/15 martie 2013
Se va comunica:
Reclamant H. N.- Ghioroc, . D, jud. A.
Pârât-- R. A.- Ghioroc, ., jud. A.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 84/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 615/2013.... → |
|---|
