Obligaţie de a face. Sentința nr. 519/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 519/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 519/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Operator de date cu caracter personal nr.3270
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 519
Ședința publică din 24.04.2015
Instanța constituită astfel:
Președinte: M. A.
Grefier: E. M.-L.
Pe rol fiind pronuntarea asupra acțiunii civile formulate de reclamantul D. I., domiciliat în oraș Popești Leordeni, ., județul Ilfov împotriva pârâților M. M. și M. V., ambii domiciliați în orașul Budești, ., și M. D. – zis și M. C., domiciliat în satul Gruiu, or. Budești, județul Călărași, si intervenientele UAT B. – prin primar, si P. or. B. – prin primar, având ca obiect „obligația de a face”.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc si au fost consemnate in încheierea de sedință din data 06.04.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-au formulat concluzii pe fondul cauzei, iar instanta a amânat pronunțarea la data de 15.04.2015, pentru a se depune concluzii scrise.
Prin încheierea de sedință din data de 15.04.2015, care de asemenea face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța a amânat pronunțarea la data de 21.04.2015, având nevoie de timp pentru a delibera.
Prin încheierea de sedință din data de 21.04.2015, care de asemenea face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța a amânat pronunțarea la această dată, având nevoie de timp pentru a delibera.
În urma deliberării, instanta a pronunțat următoarea sentință judecatorească:
JUDECATA:
Prin actiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 15.09.2010, sub nr._ reclamantul D. I. a chemat în judecată pe pârâtii M. M. și M. V. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să-i permită trecerea din proprietatea lor la calea publică, respectiv DS 383 precum și obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea actiunii reclamantul arată că este proprietarul terenurilor intravilane din satul Gruiu orasul Budești jud. Călărași, situate în T. 16, P. 420, 424 și 425 în suprafață totală de 2119 m.p. teren asupra cărora mamei sale D. V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit titlului de proprietate nr._/27.11.2007.
După decesul mamei sale, reclamantul a moștenit aceste terenuri intravilane . Unul din loturi, . pe latura de N E - cu proprietatea pârâtilor și a avut până în urmă cu circa 2 ani acces la calea publică, respectiv DS 383 pe latura de NV a proprietății sale cu lățimea de 8,82 m. dinspre NV.
Pârâtii aveau delimitată proprietatea pe care au și locuința situată la NE de proprietatea reclamantului, prin gardul despărțitor dintre proprietățile lor, în același aliniament având și portile de acces în curte din DS 383.
Pe portiunea de teren dintre proprietatea sa și a vecinului C. D. pe de o parte, iar pe latura opusă proprietatea lui B. I., a existat cale de acces pentru pârâti, pentru reclamant și pentru C. D., fiecare dintre ei având porti spre această cale de acces către DS 383.
Pârâtii au desființat poarta de acces în proprietatea lor, ce se află pe aliniamentul răzorului dintre ei și au executat două portiuni de gard de 4,13 m. și respectiv 8,81 m. în calea de acces interzicându-i acces la calea publică DS 383, acces uzitat de peste 50 de ani de părinții săi.
De precizat este faptul că, prin această operatiune de îngrădire și ocupare a căii de acces la DS 383, pârâtii și-au mărit suprafața de 2200 m.p., teren pentru care au titlu, ajungând la a deține 2289 m.p. în fapt.
In principal, solicită obligarea pârâtilor să elibereze portiunea de teren cuprinsă între proprietatea lor de 2200 m.p., proprietatea lui B. I., gardurile nou înființate de pârâti, proprietatea lui C. D. și proprietatea sa din .> In subsidiar, cum proprietatea sa, prin actiunea pârâtilor, a devenit închisă neavând nici o altă cale de acces la drumul public, solicită să se constate că se impune stabilirea unei portiuni de teren de acces în proprietatea sa prin terenul ocupat de pârâti, prin care s-a și practicat accesul autorilor lor la fond în ultimii 40 – 50 de ani, cale de acces care să-i permită . cu un atelaj agricol necesar efectuării lucrărilor agricole, cale de acces auto.
In drept, reclamantul a invocat art. 576, 577, 586, 616, 620, 621 și urm. C. civil, art. 212 și 274 C.pr.civilă.
In dovedirea actiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei titlul de proprietate nr._/2007, CM nr. 841/1997, certificatul de deces al mamei sale D. V., contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere, CM nr. 56/2010, planul de încadrare a imobilului, planul de amplasament și delimitare al corpului de proprietate al reclamantului și pârâtilor, taxa judiciară de timbru.
In termen legal, pârâtii au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea actiunii formulată de reclamant ca nefondată.
In motivarea întâmpinării pârâții arată că terenul intravilan proprietatea reclamantului este în suprafață totală de 2119 m.p. și este situat în T. 16, P. 420 și 424, având acces la calea publică, pe două drumuri sătești, respectiv DS 495, pe o lățime de 16,73 m.l. și respectiv DS 8 stradă) din partea de NV, lângă vecinul B. I., nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 616 – 619 C. civil și anume faptul că fondul dominant în favoarea căreia se solicită servitutea de trecere nu trebuie să aibă acces la calea publică, fiind înfundat, ori terenul intravilan deținut de către reclamant are, nu o ieșire la calea publică, ci două.
Reclamantul încearcă intenționat să ducă în eroare instanța arătând în actiunea introductivă faptul că, autorii săi (părinții) de la care a moștenit imobilul în cauză, au avut cale de acces la DS 383, pe latura de NV, cu o lățime de 8,82 m.l. acces de care aceștia au uzat timp de 50 de ani, însă ei, pârâtii, dând dovadă de rea credință, au edificat gard în urmă cu 2 ani, opturând acest acces, împiedicând ieșirea spre calea publică.
Această afirmație a reclamantului este o simplă alegație, este un neadevăr, pe care ei urmează a-l dovedi. Autorii reclamantului nu au avut niciodată acces la DS 383, configurația gardurilor lor din acea zonă este aceeași cu cea din urmă cu peste 50 de ani; în urmă cu 2 ani, ei doar au renovat gardul din acea zonă, gard pe care l-au reconstruit la circa 30 cm. față de amplasamentul inițial, în interiorul curtii lor, fapt constatat și de procuror cu ocazia cercetărilor la fața locului efectuate în dosarul penal nr. 567/P/2008, soluționat la 9.01.2009, prin rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.
Așa cum în mod constant s-a pronunțat și instanța supremă, ori de câte ori locul are ieșire la calea publică, chiar pe un drum impracticabil, dar care poate deveni practicabil, prin efectuarea unor cheltuieli, nu poate fi stabilită o „ servitute de trecere” – Tribunalul Suprem, Decizia nr. 1264/28.08.1968).
Intrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru instituirea unei servituți de trecere (art. 616 C. civil), au solicitat respingerea actiunii reclamantului D. I., ca nefondată, cu obligarea sa la plata cheltuielilor ocazionate de acest proces.
In drept, art. 616 și urm. C. civil, art. 115 – 118 C.pr.civilă.
In dovedirea celor susținute prin întâmpinare, pârâtii au depus la dosar încheierea nr. 3776/14 aprilie 2009 a BCPI Oltenița, extrasul de carte funciară pentru informare, planul de amplasament și delimitare a imobilului pârâtilor, rezoluția pronunțată din 9.01.2009 dată în dosarul nr. 567/P/2008 de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, sentința civilă nr. 1768/2006 a Judecătoriei Oltenița.
Urmare a cererii de precizare formulată de reclamant prin apărător, în timpul procesului a fost introdus în cauză în calitate de pârât și M. D. zis și M. „C.” întrucât și el este titular al titlului de proprietate nr._/1999, urmând ca hotărârea ce se va pronunța să-i fie opozabilă.
La cererea părtilor, instanța în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civilă, a încuviințat probele cu înscrisuri, interogatorii reciproce, martori, expertiză topometrică, cercetare la fața locului.
Au fost audiați martorii M. I. și C. M. – propuși de reclamant și Ș. I. și Totoroțea N. – propuși de pârâti, declarațiile lor fiind atașate la filele 94 – 98 din dosar.
In baza probelor administrate instanța a pronunțat sentința civilă nr. 1938/2011 prin care a respins actiunea ca neîntemeiată.
Instanța a reținut că reclamantul D. I. deține în orasul Budești ., un teren intravilan în suprafață totală de 2119 m.p. ( din acte și 2024 m.p. în realitate conform raportului de expertiză efectuat în cauză ), situată în T. 16, P.420, 424 și 425 învecinat la N – M. M., la E – B. G., la S – drum și la V – C. D.. Reclamantul D. I. are o ieșire la calea publică pe . Budești ..
Reclamantul ar putea avea acces la calea publică pe . localitate (aceasta fiind cea mai scurtă - de doar 23 m.p. conform raportului de expertiză efectuat în cauză ) dacă ar desființa gardul din plasă de sârmă ar tăia corcodușul, ar elibera terenul de cocenii de porumb și ar nivela terenul.
Potrivit art. 616 C. civil „ proprietarul al cărui loc este înfundat care nu are nici o ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.” In aplicarea acestui text se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, precum și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă. Ori nu e cazul în speță.
Dimpotrivă, ori de câte ori locul are ieșire la calea publică pe un drum care în anumite împrejurări este impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli (cum e cazul în speță) textul mai sus mentionat nu-și găsește aplicarea.
Mai mult, pentru a da loc la un drept de trecere, înfundarea trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat . Ori, în speță, reclamantul a închis cu gard din plasă de sârmă .> Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. I., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea în fond a acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivare, în esență, apelantul a arătat că în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că există raporturi de vecinătate între terenul . este solicitată servitutea, și restul proprietății sale; în realitate nu este nici o vecinătate, nici o legătură, motiv pentru care nu este nici o posibilitate de trecere dinspre acest rest de proprietate și fondul dominant dat de acea parcelă. A dezvoltat în sensul că anterior, mai multe zeci de ani a avut acces tocmai prin terenul prin care pretinde acum servitutea, acel teren nefiind închis. Ieșirile la drum public nu au decât parcelele nr. 424 și 425, dar nu este posibilitate de trecere între ..
În contradictoriu, intimații au solicitat respingerea apelului, dar în considerarea existenței unei alte căi de acces, mai scurte, mai puțin păgubitoare-prin proprietatea vecinului C. M.. În această variantă, din expertiză rezultă afectarea unei suprafețe de 23 mp, comparativ cu cea pretinsă-47 mp, iar vecinul C. M. este rudă-văr. Au mai arătat intimații că sunt utile și dispozițiile noului cod civil, potrivit cărora trebuie luate în calcul în asemenea situații și alte fonduri vecine, spre a se ajunge la cele mai mici prejudicii.
Tribunalul Călărași prin decizia civilă nr. 15 din 29.12.2012 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, referitor la aprecierile părților privind terenurile luate greșit în discuție de prima instanță și configurațiile lor, că nu poate fi constatată vreo eroare din partea primei instanțe, atât timp cât nu rezultă clar, cât timp este folosită sintagma „ar putea avea acces la calea publică..” în condițiile în care parcelele 443 și 445 au acum acest acces.
În fond, este adevărat că proprietarul locului înfundat/fond dominant poate pretinde trecerea spre loc public, dar, așa cum s-au apărat intimații, aceasta trebuie acceptată „pe partea ce ar scurta calea…” - art. 617 Cod civil, „..prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă”. În acest context legislativ, constatând că fond dominant este . m.p., iar fond pretins a servit parcelele 443/445 în zona învecinată cu . cum arată apelantul, din analiza probatoriului, îndeosebi a raportului de expertiză, reiese că, cu adevărat, reclamantul nu are deschidere/trecere la loc public, dar și că varianta pretinsă nu este înscrisă în limitele legii. Reiese că fondul dominat are o deschidere la . 4,12 m, iar la limita vecinătății cu fondul dominant - pct. 316 din anexa 3 - una de 3,17 m, astfel încât stabilirea aici a locului de trecere ar duce la reducerea până la înlăturarea posibilității pârâților de a trece ei prin această zonă. Nu trebuie uitat că reclamantul a cerut un acces cu un utilaj agricol, deci de minimum 2,5 m. lățime, din cei 4,12 m., cu suprimarea posibilității proprietarului de a o mai folosi. Față de acestea, raportat și la configurațiile terenului pârâților și a celeilalte căi de acces a acestora - . m. lărgime, cot în unghi drept) și la alte posibilități, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele legale sus arătate în varianta pretinsă prin acțiune și prin apel; s-a avut în vedere comparativ cealaltă opțiune arătată de expert - prin proprietatea celuilalt vecin și prin restul proprietății reclamantului, dar care prezintă aceleași dezavantaje (care însă sunt accesorii propriului drept).
Este adevărat că această procedură este supusă dispozițiilor legale aflate în vigoare la demararea ei, dar trebuie avute în vedere orientativ și dispozițiile noului Cod civil, iar prin prisma acestora este și mai evidentă intenția legiuitorului de a proteja dreptul de proprietate și pe titularul său, cu afectarea lor cât mai puțin posibil.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamantul D. I., iar prin decizia civilă nr. 1181/21.06.2012 C. București – Sectia a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis recursul, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe respectiv Tribunalul Călărași.
Curtea a reținut că cel de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că: „Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârilor. Justițiabilii trebuie să se convingă că s-a făcut dreptate și că judecătorul a examinat probele administrate. În plus, enunțarea problemelor de drept și de fapt pe care judecătorul s-a întemeiat trebuie să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui recurs”. (cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, hotărârea din 16.12.1992).
A reținut că raportând motivele de apel la considerentele deciziei civile recurate, se constată că, într-adevăr, instanța de apel nu a analizat argumentul decisiv invocat în cuprinsul căii de atac exercitate de către reclamant, respectiv motivarea străină de obiectul cauzei, care conturează încălcarea de către prima instanță a principiului disponibilității, constând în omisiunea analizării situației de fapt prin prisma tuturor temeiurilor juridice invocate în cererea de chemare în judecată.
Prin cererea cu care a învestit instanța, reclamantul a solicitat obligarea pârâților să-i permită trecerea din proprietatea sa, situată în ., jud. Călărași, la calea publică, DS 383, printr-o porțiune de teren hașurată cu galben în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate anexat la cerere, invocând un temei juridic principal și unul subsidiar.
În primul rând, reclamantul a arătat că porțiunea respectivă ar constitui o fundătură, deci un drum public în accepțiunea art. 476 Cod civil: „Drumurile mari, drumurile mici și ulițele care sunt în sarcina statului, fluviile și râurile navigabile sau plutitoare, țărmurile, adăugirile către mal și locurile de unde s-a retras apa mării, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele și îndeobște toate părțile din pământul României, care nu sunt proprietate particulară, sunt considerate ca dependințe ale domeniului public” și a Legii nr. 13/1974.
Este de menționat că nerespectarea regimului juridic al drumurilor publice, inclusiv prin ocuparea sau prin includerea lor în titlul de proprietate al unei persoane fizice sau juridice (act juridic emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, hotărâre judecătorească etc.), poate fi invocată nu numai de autoritatea administrativă competentă, ci și de către un particular, având în acest ultim caz semnificația de faptă ilicită, ale cărei consecințe trebuie înlăturate, în cadrul răspunderii civile delictuale angajate pentru prejudiciul cauzat terțului interesat.
În al doilea rând, pentru ipoteza în care s-ar dovedi că porțiunea respectivă este totuși proprietatea pârâților, reclamantul s-a referit la dobândirea prin uzucapiune, prin practicarea în ultimii 40-50 de ani, a modului de exercitare a servituții legale de trecere.
Curtea a precizat că nu trebuie să se confunde servitutea legală de trecere stricto sensu, reglementată de art. 616-619 Cod civil, cu servitutea de trecere stabilită prin fapta omului, aceasta din urmă putând fi dobândită numai prin titlu (operațiune juridică, act juridic ce servește la stabilirea acesteia, negotium), nu și prin uzucapiune - întrucât servitutea de trecere este necontinuă, iar art. 623 cod civil prevede că se pot dobândi prin prescripție servituțile continue și aparente.
Întrucât servitutea legală de trecere stricto sensu, chiar dacă nu are caracter continuu, nu face parte din categoria servituților stabilite prin fapta omului, nu intră sub incidența restricției prevăzute de art. 623 Cod civil. Ca atare, se admite că, dacă nu se pune problema dobândirii prin uzucapiune a servituții legale de trecere stricto sensu, deoarece ea își găsește izvorul chiar în lege, în schimb se poate dobândi prin uzucapiune modul ei de exercitare, adică locul pe unde se exercită și felul în care se exercită (pe jos, cu vehicule etc.).
Chestiunea la care tribunalul a fost chemat să răspundă era deci dacă prima instanță a respectat obligația de a analiza cererea de chemare în judecată în raport de aspectele de drept prezentate în cuprinsul său, chiar dacă într-un mod succint, deci dacă a verificat existența anterioară a unui drum comunal pe porțiunea indicată de către reclamant și dacă, în condițiile stabilirii situației de fapt ce constituie ipoteza normativă a art. 616 Cod civil, se poate constata dobândirea prin uzucapiune a locului de exercitare a servituții legale de trecere stricto sensu pe aceeași porțiune.
Or, instanța de apel a omis să analizeze principalul mijloc de apărare invocat de către reclamant, referindu-se exclusiv la aplicarea în cauză a prevederilor art. 616-617 Cod civil.
Față de aceste considerente, instanța reținând și că neanalizarea motivului esențial de apel, adică omisiunea cercetării cererii de apel prin prisma temeiului invocat de parte, depășind cadrul unei motivări necorespunzătoare, constituie o situație în care instanța soluționează procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care Curtea a admis recursul, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Tribunalul Călărași prin decizia civilă nr. 86/7.11.2012, a admis apelul formulat de D. I. împotriva sentinței civile nr. 1938/2011 a Judecătoriei Oltenița pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerente, instanța de apel a constatat că într-adevăr instanța de fond a reținut că reclamantul ar avea acces la calea publică din . cale de acces privește lotul nr. 1 de 1233 m.p. și nu lotul nr. 2 de 791 m.p. din P. 420, avută în vedere de reclamant, ceea ce înseamnă că instanța nu a respectat principiul disponibilității. De asemenea, nu a analizat nici capătul de cerere subsidiar prin care solicitase stabilirea unei căi de acces în baza unei servituți de trecere existentă și practicată de peste 50 de ani. In aceste condiții, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei atâta timp cât în soluționarea primului capăt de cerere nu s-a raportat la modalitatea de stabilire a unei căi de acces din lotul nr. 2, de 791 m.p. situat în . analizării acestui capăt de cerere, trebuia să se verifice și situația învederată de apelant potrivit căreia cele două loturi de 791 m.p. din P. 420 și cel de 1033 m.p. din P. 424 și 425 sunt diferite și nu este posibilă trecerea de pe un lot pe altul, datorită amplasamentului lor colț pe colț, situație în care soluția instanței de fond nu ar mai fi justificată. A mai reținut că nu a fost analizată de către instanța de fond posibilitatea de stabilire a unei căi de acces în baza unei servituți deja existente, a cărei exercitare s-ar fi dovedit prin uzucapiune, așa cum a solicitat reclamantul în capătul de cerere subsidiar.
Primind cauza spre rejudecare, a fost înregistrată la Judecătoria Oltenița la 18.01.2013 sub nr._ .
Prin cererea depusă la dosar la data de 10.06.2013, reclamantul D. I. a formulat în temeiul art. 57 C.pr.civilă, cerere de chemare în judecată a Unității A. Teritorială oraș Budești, reprezentată de primar, și a Primăriei oraș Budești reprezentată de primar.
În motivare arată că potrivit relațiilor comunicate de P. oraș Budești, la solicitarea instanței, îndeosebi planului cadastral al satului Gruiu, rezultă că porțiunea finală a fostului drum sătesc 442, în prezent . se termina la limita parcelei 420, și asigura acces la calea publică a acestui fond, se regăsește îngrădită în curtea pârâților.
Cum această porțiune de cale publică învecinată la Nord cu proprietatea pârâților, la Sud cu proprietatea sa (. cu proprietatea sa ( . Est cu domeniul public . parte din domeniul public al UAT oraș Budești, se află în administrarea Primăriei oraș Budești și a fost ocupată de pârâți, relativ la servitutea publică pe care el a solicitat-o în principal, solicită să se constate că atât UAT oraș Budești cât și P. oraș Budești, ambele reprezentate de primar, sunt îndrituite a pretinde aceleași drepturi ca și el, respectiv lăsarea liberă a părții din domeniul public ocupată de pârâți.
Din documentația tehnică efectuată de pârâți pentru intabularea dreptului lor de proprietate rezultă că inițial ocupaseră o porțiune mai mare din . accesul de la această cale publică și la . au restrâns porțiunea ocupată la nivelul lățimii parcele 424 .
Susține că în calitatea lor de intervenienti în interes propriu UAT oras Budești și P. oras Budești, urmează a face apărări privitor la respectarea domeniului public de către pârâti, dar și a-i garanta reclamantului accesul la calea publică din . .> La aceeași dată, 10.06.2013, reclamantul a formulat în temeiul art. 57 C.pr.civilă, cerere precizatoare (fila 67 vol. II) prin care a solicitat ca cererea de servitute publică cu care a fost investită în principal, să fie analizată și în raport de accesul la . 422) cu obligarea pârâților să lase liberă portiunea din . inclusă în incinta proprietății lor.
In motivare reclamantul arată că potrivit datelor furnizate de P. Budești, rezultă indubitabil că pârâtii au ocupat și o portiune din . 422, care trebuie să-i asigure accesul din ., la calea publică. Acest lucru reiese, fără putință de tăgadă, din inventarul domeniului public aflat în proprietatea UAT Budești ( în referire la . din planul parcelar al localității Gruiu, pe care ., și delimitată de parcelele învecinate, ajunge până la limita de est a parcelei 420 aflată în proprietatea sa.
Acest aspect a reieșit numai la termenul ultim de judecată astfel că solicită ca cererea să fie soluționată în fond în raport de probatoriul ce se va administra.
În ședința publică din 10.06.2013, în urma dezbaterilor contradictorii, instanța a dispus în temeiul art. 57 și urm. C.pr.civilă, introducerea în cauză în calitate de intervenienti în interes propriu a UAT Budești, prin primar și P. orasului Budești, prin primar.
Intervenienta în interes propriu, U. A. Teritoriala orașul B., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivare arată că în acest moment .) este deschis până în dreptul curții lui D. I. - reclamantul, pe care acesta îl tine închis și îl cultivă cu legume.
Dimensiunile curții lui D. I. se pot vedea în schița anexată dar din planul cadastral pe intravilan Gruiu, scara 1;2000 (plan la care face referire în cererea de chemare în judecată) dimensiunile sunt următoarele - pe latura de Est - 63 m iar pe latura de Vest - 58 m (parcelele 424 si 425).
Prin urmare conform acestui plan dl D. I. trebuie să deschidă drumul până la . o suprafața de 1771 mp conform Registrului Cadastral si pe care sunt doi proprietari, C. D. si D. I. fără a fi gard despărțitor între aceștia.
Pârâtul M. M. deține în proprietate o suprafața de 2200 conform sentinței civile nr. 1768/10.11.2006 în baza căreia s-a întocmit documentația cadastrală si întabularea (are numărul cadastral_ înscris în Cartea Funciara_ pentru suprafața de 2272 mp).
In concluzie, actualmente reclamantul ocupă abuziv D.S. 442 . Gruiu, motiv pentru care cererea sa este neîntemeiată si solicită respingerea ei.
Pârâtii MAINEA M. si MAINEA V. au depus cerere prin care au invocat 2 excepții:
În primul rând au susținut că cererea este una modificatoare si este tardivă.
La termenul din 10.07.2013 reclamantul a formulat o cerere precizatoare a cererii introductive de instanța în care a solicitat să fie obligați să-i lase liberă porțiunea din . inclusă în proprietatea lor.
În motivare au arătat că ei au ocupat o parte din . 422 care trebuia să asigure accesul său din ., la calea publică.
In drept și-au întemeiat cererea pe dispozitiile art.132 alin.2.
In cererea introductivă - reclamantul a solicitat stabilirea servituții de trecere din . lor la .>
In cererea „precizatore,, - reclamantul a solicitat stabilirea servituții de trecere din parcela 420 la .> Cererea este mascata de sintagma „precizatoare,, dar din conținutul său rezulta fără echivoc faptul că acesta solicită stabilirea dreptului de trecere prin alt loc, la alta stradă.
Potrivii art.132 din Codul de procedura civila la primul termen de judecată, instanța de judecata poate da reclamantului un termen de judecata pentru întregirea sau modificarea cererii. La 01.07.2013 cauza se afla la al 7-lea termen.
Invocarea art. l32 alin.2 de către reclamant este vădit nefondată pentru ca prin cererea „precizatoare,, acesta nu a solicitat îndreptarea unei greșeli materiale din cuprinsul cererii; nu a mărit sau micșorat câtimea cererii; nu a cerut valoarea obiectului pierdut sau pierit; nu a înlocuit o cerere în constatare cu una în realizarea dreptului sau invers.
În al doilea rând, au susținut că cererea este inadmisibilă.
Din moment ce reclamantul nu a renunțat la cererea introductivă de stabilirea dreptului de trecere din parcela 420 la . evident că prin cerere „precizatoare,, reclamantul a solicitat stabilirea unei noi servituți de trecere la altă cale publică.
Primul argument constă în aceea că nu există nici un text de lege care să prevadă că reclamantul poate cere stabilirea a două locuri de trecere pe terenul reclamantului la două căi publice diferite, în același timp.
Potrivit art.617 din Codul civil trecerea trebuie să fie făcută pe partea care ar scurta calea de ieșire la drumul public.
Motivarea reclamantului rezidă în faptul că ar avea dreptul la două servituți - una publică si alta privată întrucât așa a motivat Curtea de Apel București în decizia de casare.
Al doilea argument constă în aceea că din întâmpinarea orașului Budești rezultă că reclamantul a avut acces direct din parcela 420 la . a ocupat această cale de acces si a inclus-o în curtea sa ; din copia planului parcelar depusă la întâmpinare rezulta că . în .. Este inadmisibilă cererea reclamantului - care a uzurpat calea publică si a introdus-o în curtea sa - să ceară stabilirea dreptului de trecere la acea cale publică prin curtea pârâților, motivând că aceștia au ocupat-o si au inclus-o în curtea lor.
Reclamantul D. I., a formulat răspuns la întâmpinare, (fila 223) prin care a solicitat verificarea susținerilor intervenientei în interes propriu și să se constate că acestea sunt eronate, fiind probabil induse de inginerul de cadastru angajat de P. Budești și care executând anterior documentație cadastrală pentru pârâți induce în eroare atât pe semnatarul întâmpinării, cât și instanța de judecată.
Cu prilejul executării documentației de cadastru pentru pârâți acest inginer angajat de P. Budești a inclus în proprietatea pârâților DS 442, . aliniamentul din vestul proprietății lor, determinând pentru pârâți o suprafață de 2234 mp, deci peste întinderea dreptului lor conferit de titlul de proprietate sau chiar cel stabilit în contradictoriu cu P. Budești în acțiunea în uzucapiune.
Deși, potrivit schiței anexă la întâmpinare, extras din planul cadastral al localității Gruiu, rezultă fără putință de tăgadă că porțiunea din DS 442 . acces la . la Nord de limita proprietății sale (parcelă 424 ) în curtea pârâților, care la Sud nu au un aliniament în linie dreaptă a răzorului, aliniamentul de Nord al parcelei 424 aflată în proprietatea sa găsindu-se aliniat cu limita de Sud a proprietății lui S. M., se susține în întâmpinare că el ar fi ocupat abuziv porțiunea finală a Intrării Nalbei.
S-a întocmit o schiță a proprietății sale de către inginer M. C. anexându-se întâmpinării, nu s-a depus însă și o schiță a proprietății pârâților și nici nu s-a făcut o comparare a dimensiunilor proprietății lor cu cele așa zis rezultate din planul parcelar.
Se susține fără temei că proprietatea sa pe latura de Est ar fi, potrivit planului parcelar, de 63 m. încercând să se inducă eronat ideea că ar fi ocupat porțiunea finală din .> Dacă s-ar fi dorit stabilirea corectă a poziționării porțiunii finale din . fi depus la dosarul cauzei și schița proprietății pârâților cu dimensiunile laturilor și le-ar fi comparat cu cele ce susține că ar rezulta din planul cadastral.
Intervenienta ignoră faptul că în parcelele 424 și 425 aflate în proprietatea reclamantului prezintă în actuala incintă, nemodificată de peste 40 de ani, un minus de 2 mp față de titlu, ceea ce contrazice flagrant susținerea acesteia că ar fi ocupat și calea publică.
In cauză s-a efectuat și o expertiză topometrică (prim fond) în care s-a evidențiat că porțiunea ocupată din . în curtea pârâților, respectiv în extremitatea sudică a acesteia.
Ca semn al delimitării corecte a proprietății reclamantului față de porțiunea finală a DS 442, . porțiunea de Nord a parcelei 424 fundația grajdului pe care părinții săi l-au avut cu mult înainte de ridicările cadastrale și întocmirea planului cadastral al localității Gruiu.
Față de toate aceste considerente solicită să se constate că apărările pe care UAT oraș Budești le face în cauză sunt părtinitoare cu pârâții în loc să fie echidistante și exclusiv în apărarea domeniului public din care face parte porțiunea finală a DS 442, . ca și cale de acces . proprietatea sa.
Reclamantul a formulat întâmpinare (fila 133) prin care a solicitat respingerea celor 2 excepții ridicate de pârâții M. M. și M. V. pentru următoarele considerente:
1. Cererea precizatoare pe care a formulat-o nu este nicidecum o cerere de modificare și nici tardivă întrucât încă de la sesizarea instanței aceasta a fost investită în principal cu o cerere de servitute publică și numai în subsidiar cu o cerere de servitute privată.
Acest lucru 1-a stabilit și Curtea de Apel București în decizia de casare cu trimitere spre rejudecare pronunțată în recurs.
Cererea de servitute publică se judecă cu precădere și în măsura în care se constată că este întemeiată, existând cale de acces public la fondul dominant, se admite ca atare, cererea de servitute privată apărând subsecvent ca inadmisibilă în măsura în care reclamantul nu va renunța la judecarea acesteia.
Chiar și dacă instanța a fost investită numai cu o cerere de servitute privată, ea va analiza primordial dacă este îndeplinită condiția ca fondul dominant să nu aibă acces la calea publică.
În condițiile în care părțile, obiectul și cauza rămân neschimbate, nu se poate pune în discuție o modificare a cererii introductive de instanță în accepțiunea disp.art.132 al. l cod proc.civ.
2. Privitor la inadmisibilitatea cererii de precizare, motivată de nerenunțarea la stabilirea dreptului de trecere la . să se aibă în vedere disp.art.617 cod civ. în sensul stabilirii dreptului de trecere pe partea ce ar scurta calea de ieșire la drumul public, aceasta însemnând că instanța, stabilind servitutea, nu va avea în vedere exclusiv locul prin care reclamantul solicită trecerea, ci va proceda în conformitate cu prescripțiile sus menționate, stabilind ea însăși locul de trecere ce afectează cel mai puțin fondul aservit.
Rezultă că, chiar primul argument invocat în sprijinul excepției de inadmisibilitate, conferă posibilitatea reclamantului de a propune chiar mai multe variante ale servituții, din care instanța va admite pe cea care respectă principiul din art.617.
Al doilea argument, întâmpinarea pârâtei oraș Budești, din care se reiau susțineri ce țin de fondul cauzei, ce urmează a fi verificate în cadrul cercetării judecătorești, nu poate servi de justificare a unei respingeri ab initio a cererii, calificând-o ca inadmisibilă.
Cu atât mai mult aceste susțineri trebuie verificate, cu cât ele contravin constatărilor făcute în rapoartele de expertiză tehnică depuse în prim fond.
Față de aceste considerente și dezvoltarea ce o va face în ședință publică, solicită respingerea celor două excepții invocate de pârâți, care, practic, nu vor decât să obstrucționeze aflarea adevărului, și obligarea lor la a reda domeniului public porțiunea din drumul public ocupată abuziv, ori în subsidiar stabilirea unei servituți de trecere care să le afecteze în cea mai mică măsură proprietatea.
Asupra celor două excepții invocate de pârâți, instanța a deliberat și le-a respins ca neîntemeiate în ședința publică din 9.09.2013, conform motivării cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată (fila 135).
În cauză, au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului luat la propunerea pârâtului M. M., cea testimonială cu martorii B. A. și M. A. propuși de reclamant și Ș. I. propus de pârâți și expertiză tehnică imobiliară efectuată în cauză de expert M. C.. De asemenea, au fost solicitate relații de la OCPI Călărași care a înaintat o copie conformă cu exemplarul planului de introducere a cadastrului în intravilanul localității Gruiu, executată în anul 1987 (cu mențiunea că nu există lucrare de actualizare a cadastrului în intravilan după anul 1990) și o copie conformă cu exemplarul planșei nr. 24- Gruiu, care reprezintă un plan de lucru folosit pentru identificarea imobilelor care au fost puse în posesie ca urmare a aplicării legilor din domeniul proprietății (Lg. 18/1991, Lg. 1/2000, Lg. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare). P. Budești, a înaintat extras din planul cadastral, scara 1: 2000 al satului Gruiu ce cuprinde amplasamentul T. 16, precum și noua denumire a străzilor (fila 33).
Din examinarea materialului probator, instanța reține următoarea situație de fapt: Conform titlului de proprietate nr._/27.11.2007 eliberat de CJSDPT Călărași, pe numele D. V. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2119 m.p. în intravilanul satului Gruiu, oraș Budești, jud. Călărași, în T. 16, repartizată în 3 parcele și anume: 519 m.p. curți construcții în P. 425, învecinată la N – cu rest proprietate, la E – B. G., la S – DS 495 și la V – C. D.; 884 m.p. arabil în P. 420, învecinată la N – cu B. G., la E – cu M. M. și drum 447, la S – C. D. iar la V – C. D., și 716 m.p. arabil în P. 424, învecinată la N – cu DS 447, la E – B. G., la S – rest proprietate și la V – C. D..
Prin contractul de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere aut. sub nr. 368/21.01.1998 de NBP Oltenița, D. V., văduvă, a înstrăinat fiului său D. I. suprafața totală de 1000 m.p. din intravilanul orașului Budești, . și cota parte indiviză de ½ din locuința situată pe acest teren, imobil învecinat la N – cu M. M., la E – cu B. G., la S – cu drum și la V – cu C. D., diferența de cotă de ½ din locuința situată pe teren fiind dobândită tot de reclamantul D. I. cu titlu de moștenire de la tatăl său D. D., decedat la 23 mai 1986, conform CM nr. 841/1997.
Titulara D. V., a decedat la 18.02.2005 și conform certificatului de moștenitor nr. 56/2010 eliberat de notar public T. Steluța N. ( fila 9) a lăsat ca masă succesorală suprafața de 1119 m.p. în intravilanul localității Gruiu, T. 16, P. 420 și 424, categorie de folosință arabil, conform TP nr._/27.11.2007, menționat mai sus, (diferența de 1000 m.p. din titlu fiind menționată ca fiind dobândită de D. I. conform contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreținere aut. sub nr. 368/1998) iar cei doi moștenitori, respectiv D. D. E. fiică și D. I. fiu, au făcut și partajul succesoral prin același act notarial, reclamantul D. I. preluând proprietatea asupra terenului de 1119 m.p. lăsat ca masă succesorală.
Rezultă așadar din actele menționate mai sus că reclamantul este proprietarul întregului imobil, compus din locuință cu teren aferent de 2119 m.p. rezultat din titlul de proprietate.
La rândul lor, pârâții soți M. M. și M. V., și-au întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în satul Gruiu, orașul Budești, jud. Călărași, compus din construcții cu teren aferent, de 2200 m.p. (din măsurători 2234 m.p.) în cv. 14, P. 443, 444, 445 și 446, imobil cu nr. cadastral 20.493, dobândit în baza sentinței civile nr. 1768/19.11.2006 a Judecătoriei Oltenița prin care s-a constatat dreptul lor de proprietate în baza uzucapiunii de 30 de ani și accesiunii imobiliare, întabulare realizată prin încheierea nr. 3776 din 8.04.2009.
Există și titlul de proprietate nr._ din 12 octombrie 1999 eliberat de CJSDPT Călărași, pe numele moștenitorilor lui M. C. V. și anume M. V. M. și M. V. D. prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate printre alte suprafețe și pentru suprafața totală de 1965 m.p. în intravilanul satului Gruiu, oraș Budești, în T. 16, din care 1000 m.p. în P. 446 și 965 m.p. în P. 443.
În privința pârâților rezultă astfel o suprapunere a dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1965 m.p., respectiv a celui dobândit prin titlul de proprietate eliberat în baza Lg. 18/1991, cu cel dobândit în baza uzucapiunii constatată prin hotărâre judecătorească.
Titlul de proprietate nr. 91.196/12 octombrie 1999 nu a suferit nicio modificare prin HCL nr. 59/2009 așa cum a comunicat P. Budești prin adresa nr. 5137/8.04.2014 (fila 225) și respectiv adresa nr. 4712/6.11.2013 a OCPI Călărași.
Conform expertizei efectuată în cauză, în al doilea ciclu procesual, terenul proprietatea reclamantului din T. 16, P. 424 și 425 este în suprafață de 1235 m.p. conform actului de proprietate iar din măsurători a rezultat 1232 m.p., iar P. 420 este în suprafață de 884 m.p. din act, iar din măsurători a rezultat suprafața de 824 m.p.
Terenul proprietatea pârâților din T. 16, P. 444 și 446, este conform actului de proprietate de 1965 m.p. iar din măsurătorile expertizei a rezultat suprafața de 2286 m.p.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat în principal, obligarea pârâților să-i permită trecerea din proprietatea sa din T.16, p. 420, la calea publică, respectiv la . 383) printr-o porțiune de teren hașurată cu galben, în planul de încadrare a localității Gruiu și în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate anexate cererii.
Din planul cadastral înaintat de OCPI Călărași, (fila 29) și extrasul din planul cadastral, cu noua denumire a străzilor înaintat de P. Budești, (fila 61) coroborat cu extrasul de carte funciară pentru informare (fila 22) rezultă cu claritate faptul că porțiunea de teren vizată de reclamant (hașurată cu galben în planul anexat acțiunii) este înscrisă în perimetrul parcelei nr. 445 proprietatea pârâților și nu face parte din drumul public respectiv . ieșire la această stradă, pe o lungime de 3,98 m. conform raportului de expertiză.
În raportul de expertiză inițial, efectuat de expertul M. C. s-a consemnat în mod eronat amplasamentul străzilor . . una în locul celeilalte. In suplimentele ulterioare ale expertizei, s-a îndreptat această eroare materială. Răspunzând obiectiunilor și având la bază planurile înaintate de OCPI Călărași și P. Budești, expertul a stabilit că . nu are acces în partea de nord la . de nord a acestei parcele având ca vecin proprietatea pârâților M. M. și M. V..
. unui trapez) în suprafață de 824 m.p. este diferită, nu face corp comun cu parcele 424 și 425 și nu este posibilă trecerea de pe un lot pe altul datorită amplasamentului lor „colț pe colț” adică, colțul parcelei 420 se unește cu colțul parcelei 425 într-un punct care nu permite trecerea de pe o parcelă pe cealaltă. Mai rezultă că între parcele 444 (care este proprietatea pârâților) și .) este cuprinsă . 442) care se termină în ..
Conform planului cadastral, ., avea acces în partea de est în . 442) prin aceea că această stradă se înfunda în . . până în . și prin adresa nr. 9463 din 11 iulie 2014 a Primăriei Budești care mai arată că în ce privește delimitarea acestei căi publice, aceasta este determinată de gardurile tuturor curților începând cu P. 444 și 446 proprietatea pârâtului M. M., P. 449 și 451 proprietatea lui S. M., P. 453 proprietatea lui P. N., P. 459 proprietatea lui B. E., P. 424 proprietatea lui D. I., P. 426 proprietatea lui B. G., P. 431 proprietatea lui D. V. și P. 435 proprietatea lui D. L..
Inițial, expertul a arătat că din măsurătorile grafice a rezultat că . ocupată atât de reclamant cât și de pârâții M. M. și M. V. propunând ca ambele părți să-și retragă gardul pentru eliberarea străzii.
Răspunzând obiecțiunilor formulate în cauză de către reclamant, (conform cărora expertul nu a respectat planul cadastral astfel că în mod neîntemeiat a retras punctul 20 către interiorul proprietății reclamantului, deși latura parcelei 424 în planul cadastral este dreaptă și nu înclinată și astfel i s-a luat un triunghi din proprietate) expertul a argumentat (în declarația dată în fața instanței la data de 16.02.2015, filele 321 – 322) că a procedat astfel pentru a crea posibilitatea de acces pentru ambele părți. Răspunzând în scris obiecțiunilor, expertul a creat în suplimentul 4 al raportului de expertiză (filele 327 – 332) o cale de acces proiectată de la ., respectând aliniamentul conform planului cadastral, așa cum este reprezentat în planșa de la fila 332 din dosar.
Instanța constată că această variantă corespunde într-adevăr cu configurația parcelelor și a drumului . planul cadastral înaintat de OCPI Călărași și respectiv P. Budești, prin faptul că latura nordică a P. 424 este dreaptă iar latura sudică a parcelelor 444 și 446 este o linie frântă, iar . în P. 420. În aceste împrejurări, este evident că și planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâților în cartea funciară a fost întocmit eronat întrucât conform acestuia, . cu proprietatea pârâților și nu în . așa cum rezultă din planul cadastral al comunei. Altfel spus, s-a inclus în curtea pârâților, o parte din DS 442, . pârâți o suprafață de 2234 m.p. mai mult decât în titlul de proprietate sau în hotărârea judecătorească de constatare a uzucapiunii.
Rezultă fără îndoială că porțiunea de teren hașurată cu galben din planul de amplasament vizat de reclamant, este proprietatea pârâților M. M. și M. V. și din nici un mijloc de probă nu rezultă că această porțiune de teren a reprezentat vreodată parte din drumul sătesc 383, respectiv .>
Prin răspunsul la interogatoriu, reclamantul a recunoscut că în 1990 pârâții aveau construită poarta pe latura curții la ieșirea în . unde dorește acum să i se recunoască dreptul de trecere.
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză, nu rezultă că acea porțiune (hașurată cu galben ) ar fi reprezentat partea drumului public, respectiv vreo uliță, fundătură sau ramificație a drumului public.
Faptul că înainte de 1990 pârâții aveau poarta montată mai în interiorul proprietății lor, permițând vecinilor să iasă pe o cărare la drumul public, nu are relevanță asupra grevării dreptului lor de proprietate.
Reclamantul nu a dovedit așa cum a pretins (și așa cum avea obligația conform art. 1169 C. civil de la 1864 sau art. 247 C.pr.civilă) că porțiunea respectivă ar constitui o ramificație a drumului public sau o fundătură, deci un drum public în accepțiunea art. 476 C. civil („…drumurile mici și ulițele care sunt în sarcina statului … care nu sunt proprietate particulară sunt considerate ca dependințe ale domeniului public.”) și a OUG 43/1997 republicată privind regimul drumurilor.
În aceste condiții, nu se poate reține că în procedura de aplicare a Lg. 18/1991 a fondului funciar, s-ar fi încălcat regimul juridic al drumurilor publice și nici în sarcina pârâților nu se poate reține vreo faptă ilicită de ocupare a drumului public cu consecința atragerii răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. In calitatea lor de proprietari, pârâții au dreptul să se bucure de toate prerogativele dreptului lor de proprietate pentru terenul ce mărginește latura de vest a proprietății reclamantului.
Față de aceste considerente, instanța respinge ca nefondată cererea reclamantului de acces la . că porțiunea de teren hașurată cu galben, vizată de reclamant este proprietatea pârâților și în aceste condiții nu își găsesc aplicare (utilitate) variantele de drum de acces spre . de expert, prin ultimul supliment la lucrarea efectuată în cauză.
În ce privește solicitarea reclamantului din cererea precizatoare, de stabilire – în baza aceluiași temei juridic principal – a unei căi de acces la . 422) cu obligarea pârâților să-i lase liberă porțiunea din această stradă ocupată și inclusă în incinta proprietăților, instanța reține că această solicitare este întemeiată.
Din suplimentul 3 la raportul de expertiză (filele 328-332) care se coroborează cu extrasul din planul cadastral al comunei Gruiu, rezultă că într-adevăr pârâții s-au extins în partea de est a proprietății lor, ocupând porțiunea finală a străzii . la această cale publică de pe proprietatea reclamantului, pe o lungime de 5 m.l. Conform variantei II și planșei II din acest supliment al expertizei, care cuprinde calea de acces proiectată de la .) respectând aliniamentul conform planului cadastral, terenurile vor avea următoarele suprafețe și dimensiuni:
- Terenul situat în . si 425, ., Județul Călărași, proprietatea reclamantului D. I. în suprafață de 1.235,00 mp din acte, iar din măsurători a rezultat suprafața de 1.232,00 mp, are următoarele dimensiuni și vecinătăți conform Planului de amplasament - Planșa 2. la nord - .,35 ml; la est - B. G. + . 442) - 61,70 ml + 5,15 ml; la vest - C. D. - 63,50 ml; la sud - .) - 18,69 ml
- Terenul situat în . ., Județul Călărași, proprietatea reclamantului D. I. în suprafață de 884,00 mp din acte, iar din măsurători a rezultat suprafața de 824,00 mp, are următoarele dimensiuni și vecinătăți conform Planului de amplasament - Planșa 2. la nord - M. M. și M. V. - 8,88 ml; la est - M. M., M. V. + . 442) - 58,36 ml + 5,00 ml; la vest - C. D. - 60,50 ml; la sud - C. D. - 18,00 ml
- Terenul situat în . si 446, ., Județul Călărași, proprietatea pârâților M. M. și M. V. în suprafață de 1,965,00 mp din acte, iar din măsurători a rezultat suprafața ce 2.177,00 mp, conform planului de amplasament - Planșa nr. 2. la nord - B. G. - 50,03 ml; la est - S. M. - 80,51 ml; la vest - . 383) + C. D. + D. I. - 3,98 ml + 9,38 m + 58,36 ml; la sud - . 442) - 27,89 ml.
Instanța constată că prin fapta lor ilicită pârâții M. M. și M. V. au ocupat o parte din drumul public . 442), drum public în accepțiunea art. 3 lit. a din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, definit ca o dependință a domeniului public conf. dispoz. art. 476 C. civil de la 1864, faptă prin care au produs reclamantului un prejudiciu prin imposibilitatea acestuia de acces din proprietatea sa la calea publică.
Se constată că sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a pârâților conform art. 998 – 999 C. civil de la 1864 (în vigoare la data săvârșirii faptei) prin existența prejudiciului, a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și săvârșirea faptei cu vinovăție.
Pentru înlăturarea consecințelor acestei fapte, pârâții vor fi obligați să elibereze drumul public lăsând astfel reclamantului acces la calea publică.
In acest sens, conform suplimentului raportului de expertiză filele 330 și 332, instanța va obliga pe pârâții M. M. și M. V. să lase liberă porțiunea de teren din ..S.422) satul Gruiu, oraș Budești, jud. Călărași, prin retragerea gardului de pe latura nordică a proprietății lor, pe aliniamentul desemnat de punctele 69-70-51, astfel încât reclamantul va avea acces din proprietatea sa, respectiv . publică ..S.422) pe o distanță (deschidere) de 5 m.l. delimitată de punctele 21-69, conform planșei anexe a raportului de expertiză – fila 332 din dosar.
Analizând și temeiul juridic invocat de reclamant în subsidiar, pentru stabilirea servituții de trecere, pe porțiunea de teren (hașurată cu galben) proprietatea pârâților, limitrofă străzii M. C., instanța constată că reclamantul nu a dovedit dobândirea prin uzucapiune a unei servituții de trecere, adică dreptul de trecere pe această porțiune de teren pe jos și cu vehiculul.
La interogatoriu, pârâții M. M. și M. V. nu au recunoscut faptul pretins de reclamant, respectiv că el și părinții săi ar fi avut drept de acces cu utilaje agricole de pe P. 420 la .>
De asemenea, din depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța nu poate reține ca veridice susținerile reclamantului în sensul dobândirii prin uzucapiune a unui drept de trecere pe porțiunea vizată de reclamant.
Din declarația martorei B. A., rezultă că ea, sporadic, în urmă circa 14 ani, a ieșit de câteva ori de pe proprietatea mamei reclamantului pe . arătat că prin 2000-2002, a lucrat ca ziler pentru mama reclamantului, respectiv în gospodăria ei din Gruiu. După terminarea lucrului, ca să ajungă acasă, ieșea prin fundul grădinii pe o poartă din lemn direct în stradă. Nu știe cum se numea atunci . știe cum se numește în prezent întrucât denumirea străzilor s-a făcut recent. Si ceilalți muncitori care erau acolo tot pe acea portiță ieșeau să meargă la magazin. Prin acea portiță de lemn se ieșea direct în drum, nu ieșea pe terenul nimănui. Terenul deținut de D. V. si cel deținut de vecina M. V. era delimitat cu gard de la un capăt la altul. M. V. avea poartă proprie la grădină. Pe porțile vecinei M. V. care aveau ieșire la . utilaje agricole, tractoare și mașini. Martora a întrebat-o pe D. V., (mama reclamantului), pe unde intră utilajele la ea în curte, (pentru că avea garaj si poartă mică), iar aceasta i-a spus că intră, prin fundul curții, respectiv prin zona pe unde era poartă mică unde gardul era din plasă de sârmă, gard care se putea deschide si închide. Lângă acea portiță mică era si o poartă mare din plasă de sârmă. Părțile ajungeau la . poștei pe porți diferite. Porțile lor nu erau pe același aliniament.
Martora M. I. a arătat că în urmă cu 10 – 11 ani, a lucrat la vie în curtea mamei reclamantului din localitatea Gruiu iar ca să ajungă la magazin, străbătea pe terenul reclamantului o cărare lungă de aproximativ 20 m. până la o portiță de lemn prin care se ieșea pe . un drum de pământ lat de aproximativ 4 m., pe care oamenii circulau cu piciorul, cu căruța și cu bicicletele. De atunci nu a mai fost în acea curte și nici în apropiere.
Martorul Ș. I. a arătat că în urmă cu 15 ani, a fost solicitat de reclamant să-i are cu tractorul. A intrat cu tractorul de pe . porțile lui M. M. și apoi s-a desfăcut plasa de sârmă care reprezenta gardul dintre familia D. și familia M. și a intrat cu tractorul pe terenul familiei D. unde a arat. La plecare, a ieșit pe același traseu pe care a intrat remarcând că era înțelegere între părți. Martorul a menționat că familia D. nu avea ieșire la . vremuri, era o poartă mică dar nu știe dacă era în dreptul familiei D. sau în dreptul terenului rudei lor C., fratele lui D. V., întrucât între aceștia nu era gard și nu cunoaște cum și-au împărțit aceștia terenul între ei.
Într-adevăr, din planul de amplasament corespunzător planșei II, fila 332 a raportului de expertiză, rezultă că . la S – cu terenul lui C. D., unchiul reclamantului (fratele mamei sale D. V.) care are acces direct la . fiind la interogatoriu reclamantul de ce nu a solicitat servitute de trecere pe terenul rudei sale, acesta a răspuns că numitul C. D. a decedat iar soția acestuia dorește să vândă imobilul.
Din declarațiile martorilor C. M. și Totoroțea N., (audiați în primul fond) rezultă că în urmă cu câțiva ani, (până când familia M. M. a mutat porțile mai în față) atât familia M. cât și D. I. ieșeau pe o cărare la drumul public, pe care se mergea mai mult cu piciorul. Când era nevoie să se are, D. I. dădea la o parte gardul său de plasă de sârmă ca să poată intra cu tractorul .
Și martora M. I. (în vârstă de 63 de ani) a arătat că în copilăria sa, pe locul închis acum de M. M., era loc liber respectiv o cărăruie îngustă, atât cât puteai merge cu piciorul și pe care circula mama lui M. M. și cu nora sa M. V. când se întorceau de la CAP. După Revoluție, M. M. și-a cumpărat tractor și a închis această cărăruie la răzor cu D. I., având în lungime 25 m.l. iar în lățime aproximativ 4 m., respectiv partea hașurată cu galben de pe planul de amplasament. Prin această închidere, reclamantul nu mai poate intra la terenul său pe care intra desfăcându-și gardul. Reclamantul are ieșire la drumul sătesc 495 (. lungime de 16,73 m.l.
Instanța reține din depozițiile martorilor audiați în cauză că într-adevăr reclamantul și mama sa aveau posibilitatea să iasă din P- 420 la . o cărare, amplasată pe terenul proprietatea pârâților M. M. și M. V. pe care aceștia l-au îngrădit după Revoluție (1990).
Nu s-a dovedit însă că au uzat de acest drum de acces în mod continuu, pe o perioadă de cel puțin 30 de ani așa cum prevăd dispoz. art. 1890 C.civil de la 1864, și că posesia lor a întrunit calitățile prev. de art. 1847 C. civil, (continuă, netulburată, pașnică, publică) condiții cerute pentru dobândirea prin uzucapiune a dreptului de trecere pe cărarea respectivă, fiind cunoscut că potrivit art. 623 C. civil, se pot dobândi prin uzucapiune, numai serviturile continui și aparente, caracteristici pe care nu le întrunește servitutea de trecere.
Față de aceste considerente și în condițiile în care se va admite varianta a II-a din capătul principal de cerere, respectiv eliberarea căii de acces din P. 420 la . neîntemeiat capătul subsidiar de cerere privind dobândirea dreptului de trecere prin uzucapiunea de 30 de ani.
Urmează ca în temeiul art. 451 C.pr.civilă pârâții să fie obligați la cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat și onorariu experți, conform chitanțelor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul D. I. domiciliat în orașul Popești Leordeni . jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâții M. M., M. V. domiciliați în ., M. D. domiciliat în orașul Budești, . și intervenienții în interes propriu UAT or. Budești, jud. Călărași – prin primar și P. or. Budești, jud. Călărași.
Omologhează suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert M. C. (filele 327-332).
Obligă pe pârâții M. M. și M. V. să lase liberă porțiunea de teren din ..S.422) satul Gruiu, oraș Budești, jud. Călărași, prin retragerea gardului de pe latura nordică a proprietății lor, pe aliniamentul desemnat de punctele 69-70-51, astfel încât reclamantul va avea acces din proprietatea sa, respectiv . publică ..S.422) pe o distanță (deschidere) de 5 m.l. delimitată de punctele 21-69, conform planșei anexe a raportului de expertiză – fila 332 din dosar.
Obligă pârâții M. M. și M. V. la plata sumei de 2.380 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 24 aprilie 2014 în ședință publică.
Președinte, Grefier,
M. A. E. M.-L.
RD/MA/VM
10.07.2015
8 ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1486/2015. Judecătoria OLTENIŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1623/2015.... → |
|---|
