Acţiune în constatare. Sentința nr. 1710/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1710/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 1710/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA O N E Ș T I
JUDEȚUL B A C Ă U
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
Înreg. la 13.11.2014
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1710
Ședința publică din data de 25.06.2015
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
Președinte – C. S.
Grefier- M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de formulată de reclamantul S. L.-R. în contradictoriu cu pârâta T. L., având ca obiect „acțiune în constatare – constatare calitate bun propriu”.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2015, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față instanța constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 13.11.2014 sub nr._, reclamantul S. L. R. a chemat în judecată pe pârâta T. L., solicitând instanței să constate că apartamentul situat în mun. Onești, ., . are calitatea de bun propriu al reclamantului și să se constate că pârâta are un drept de creanță față de reclamant în sumă de 1500 de lei reprezentând jumătate din prețul ratelor achitate în timpul căsătoriei.
În motivare reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 16.07.1994 și din căsătoria lor au rezultat doi copii, iar prin sentința civilă nr. 775/09.03.2011 a Judecătoriei Onești căsătoria a fost desfăcută.
Reclamantul arată că înainte de încheierea căsătoriei, la 11.09.1991 a contractat cumpărarea unui apartament situat în mun. Onești, ., ., conform contractului de vânzare cumpărare nr. 60/1991, achitând un avans de 34.271 de lei și un comision de 5141 de lei. În temeiul acestui contract a mai încheiat și contractul nr. 1491/01.04.1992 de plată a ratelor, în baza căruia a plătit rate până la încheierea căsătoriei, iar suma rămasă de achitat a fost plătită în cote egale de ambii soți. Se mai arată că urmare a modificării nomenclatorului stradal al municipiului Onești o parte a străzii V. B. a fost numită „Stadionului”, iar blocul nr. 15 a devenit nr. 7.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 35 C.pr.civ.
În dovedire reclamantul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertize, iar în susținere a atașat copii ale următoarelor înscrisuri: carte de identitate, contract de vânzare cumpărare preliminar nr. 60/11.09.1991, act adițional de modificare a contractului pentru rate apartament, certificat de atestare fiscală, sentința civilă nr. 775/09.03.2011 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._, certificat de căsătorie, adeverință de la locul de muncă al reclamantului, certificat de nomenclatură stradală și adresă și proces verbal de predare-primire a locuinței.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii, arătând că apartamentul nu este bun propriu al reclamantului întrucât chiar înainte de încheierea căsătoriei a început să achite rate împreună cu acesta, motiv pentru care intenția ambelor părți a fost ca acest bun să fie unul comun și au încheiat cu vânzătorul RAGCL Onești un nou contract în care au fost trecuți amândoi, respectiv contractul nr. 1013 din 04.10.1995, în care a fost stabilit un nou preț și au fost păstrate nemodificate comisionul și avansul plătite.
Pe cale reconvențională pârâta a solicitat constatarea calității de bun comun a apartamentului și partajarea acestuia în cote egale de ½, iar având în vedere că reclamantul a achitat comisionul și avansul să se majoreze lotul acestuia cu aceste sume.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 339, 343 alin. 1 și 357 C.pr.civ., art. 205, 209 C.pr.civ., art. 979 și următoarele C.pr.civ., art. 452 și 453 C.pr.civ., iar în susținere a fost depusă copia contractului de vânzare cumpărare nr. 1013/04.10.1995.
Pe parcursul procedurii pârâta reconvenientă a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru cu 50%, respectiv de la 6800,45 lei la 3400,23 lei, și eșalonarea plății taxei astfel reduse în 10 rate lunare.
În vederea soluționării cauzei instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri, interogatoriu, cu martori și expertiză tehnică în construcții pentru identificarea și evaluarea imobilului.
La termenul din 22.04.2015 a fost administrat interogatoriul părților, iar la cel din 27.05.2015 au fost audiați martorii V. M., N. V. și P. A..
Expertiza a fost efectuată de expertul M. M. I., raportul fiind depus la data de 18.05.2015.
În cadrul probei cu înscrisuri reclamantul pârât a mai depus copii ale unor plicuri în care a trimis scrisori pârâtei reconveniente, chitanțe de achitare a impozitului pe clădire și declarație extrajudiciară a numitului B. C. M., iar pârâta reconvenientă a mai depus adeverință de la asociația de proprietari, evidența costurilor comune și copia carnetului de muncă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 11.09.1991 a fost încheiat între RAGCL Onești și reclamantul pârât S. L. R. contractul de vânzare-cumpărare preliminar nr. 60, având ca obiect apartamentul situat în mun. Onești, .. 15, ., ., prețul locuinței conform calculului preliminar fiind de 307.852 lei.
Potrivit susținerilor reclamantului pârât, confirmate atât de pârâta reconvenientă cât și de înscrisurile aflate la dosar, reclamantul pârât a achitat în anul 1992 un avans în sumă de 34.271 de lei și un comision de 5.141 de lei. De asemenea, în baza contractului de vânzare cumpărare preliminar reclamantul pârât a încheiat un contract de plată a ratelor, cu nr. 1491/01.04.1992, însă acesta nu a fost depus de părți la dosarul cauzei, conținutul său nefiind cunoscut.
La data de 16.07.1994 reclamantul pârât s-a căsătorit cu pârâta reconvenientă T. L., iar la data de 04.10.1995 a fost încheiat cu RAGCL Onești contractul de vânzare cumpărare nr. 1013 cu privire la același imobil, în care au fost menționați în calitate de cumpărători cei doi soți. Potrivit acestui nou contract prețul imobilului a fost stabilit la 290.662 lei, din care s-au dedus avansul de 34.271 lei și comisionul de 5.141 de lei, rămânând o diferență de achitat de 251.250 de lei. În vederea achitării a fost încheiat și un act adițional de modificare a contractului pentru rate apartament, între RAGCL Onești și cei doi soți, stabilindu-se ca ratele lunare convenite să fie achitate către RAGCL Onești prin rețineri lunare pe statul de plată.
Potrivit art. 30 din Codul familiei, în vigoare la momentul dobândirii bunului „Bunurile dobîndite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sînt, de la data dobîndirii lor, bunuri comune ale soților.
Orice convenție contrară este nulă.
Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.”
Potrivit art. 31 lit. a din Codul familiei „Nu sînt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț:
a) bunurile dobîndite înainte de încheierea căsătoriei;[…]”
În cauză reclamantul invocă drept temei pentru constatarea calității de bun propriu contractul de vânzare cumpărare nr. 60/11.09.1991 însă instanța nu va reține o asemenea calitate a bunului pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Contractul de vânzare cumpărare nr. 60/11.09.1991 este așa cum însăși denumirea și conținutul său o arată, unul preliminar, neavând menționate în cuprinsul său cota indiviză din suprafața în folosință comună și nici cota indiviză din suprafața de teren aferentă construcției și de asemenea neavând un preț definitiv stabilit ci unul preliminar. În cuprinsul contractului preliminar se menționează că va fi pus în executare după încheierea contractului de împrumut și virarea în totalitate a sumelor de către CEC, însă un asemenea contract de împrumut nu a fost încheiat și sumele nu au fost achitate în totalitate până la încheierea căsătoriei. De asemenea, se menționează în contract că valoarea definitivă a apartamentului va fi stabilită la recepția lucrărilor la blocul de locuințe, când se va încheia și contractul definitiv de vânzare-cumpărare.
Raportat la prevederile contractului preliminar acesta poate fi calificat ca un antecontract de vânzare cumpărare, prin care părțile au convenit ca vânzarea cumpărarea efectivă să se facă la un moment ulterior, când se va stabili prețul definitiv și se va încheia un contract definitiv.
Cum până la încheierea căsătoriei contractul definitiv nu a fost semnat, iar vânzarea cumpărarea menționată în actul preliminar s-a făcut abia la data de 04.10.1995, când a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 1013, instanța va reține că apartamentul a fost dobândit în timpul căsătoriei, fiind bun comun al soților.
Chiar dacă s-ar accepta că actul încheiat la data de 11.09.1991 nu reprezintă un antecontract de vânzare cumpărare ci unul de vânzare cumpărare efectiv, concluzia cu privire la calitatea de bun comun nu ar putea fi alta. Astfel, potrivit principiului mutuus consensus, mutuus disensus, convențiile încheiate între părți pot fi desfăcute de acestea prin acordul lor, iar faptul că la o dată ulterioară încheierii primului contract reclamantul pârât a acceptat să încheie un al doilea contract cu privire la același bun reprezintă un acord implicit al acestuia la încetarea efectelor primului și acceptarea ca valabil a celui din urmă, prin care calitatea de proprietar al bunului nu îi mai aparține în mod exclusiv lui ci și soției sale. Instanța nu va reține susținerea reclamantului pârât în sensul că cel de-al doilea contract nu este valabil ca urmare a lipsei vizei oficiului juridic, neputând fi reținut această lipsă ca un motiv de nulitate absolută, dar nici de nulitate relativă raportat la faptul că nu este justificată vătămarea suferită, iar pe de altă parte un asemenea motiv nu a fost invocat în interiorul termenului general de prescripție de trei ani.
Raportat la faptul că transferul dreptului de proprietate s-a făcut în baza unor înscrisuri semnate de părți instanța apreciază ca nefiind relevante declarațiile martorilor cu privire la conținutul acestor înscrisuri ori cu privire la modul în care cred ei că ar fi trebuit să se facă transferul proprietății.
Față de aceste considerente urmează ca instanța să respingă cererea principală ca neîntemeiată și să admită cererea reconvențională având ca obiect constatarea calității de bun comun a apartamentului ca urmare a dobândirii acestuia în timpul căsătoriei, urmând ca în funcție de contribuția soților să se dispună partajarea acestuia.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză valoarea bunului este de 95.350 de lei și nu a fost contestată de părți. Conform expertizei și certificatului de nomenclatură stradală și adresă nr._/01.04.2014 imobilul cu adresa inițială pe . nr. 15, . prezent adresa în mun. Onești, ., . și această adresă va fi avută în vedere în continuare.
La momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 1013/04.10.1995 prețul apartamentului a fost stabilit la suma de 290.662 de lei, din care reclamantul pârât a achitat suma de 39.412 lei (34.271 lei avans și 5141 lei comision), aspect recunoscut de pârâta reconvenientă. Suma achitată de reclamantul pârât reprezintă un procent de 13,55% din valoarea totală a apartamentului, astfel că cu acest procent va fi majorată cota sa de contribuție, urmând să se rețină că diferența a fost achitată în mod egal în timpul căsătoriei, așa cum ambele părți au susținut, astfel că la dobândirea imobilului reclamantul pârât a avut o contribuție de 56,775% iar pârâta reconvenientă de 43,225%.
Instanța nu va reține susținerile reclamantului pârât în sensul că de la momentul încheierii actului preliminar și până la încheierea căsătoriei ar fi achitat o parte a prețului apartamentului, având în vedere pe de o parte faptul că nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens cu înscrisuri și pe de altă parte întrucât din contractul încheiat la data de 04.10.1995 reiese că a fost stabilit un nou preț, definitiv, din care au fost deduse sumele achitate anterior, dar acestea au constat doar în avans și comision, dar nu și în rate achitate vânzătorului, neexistând nicio justificare pentru care dacă asemenea rate ar fi fost achitate ele să nu fie deduse din prețul definitiv stabilit.
În ceea ce privește atribuirea bunului instanța are în vedere că în prezent pârâta reconvenientă locuiește în imobil împreună cu minorul S. Darius V., care i-a fost încredințat spre creștere și educare prin hotărârea de divorț (sentința civilă nr. 775/09.03.2011 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ ) și că reclamantul pârât are o altă locuință, astfel că în temeiul art. 987 C.pr.civ., deși cota de contribuție a pârâtei reconveniente este mai mică îi va atribui acesteia imobilul și o va obliga la plata către reclamantul pârât a unei sulte echivalente contribuției acestuia la dobândirea bunului comun, respectiv la plata sumei de 54.135 de lei reprezentând echivalentul cotei de 56,775%.
Potrivit art. 453 C.pr.civ. „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”
Având în vedere că cererea principală urmează să fie respinsă ca neîntemeiată urmează ca și cererea reclamantului pârât de obligare la plata cheltuielilor de judecată să fie respinsă ca neîntemeiată, urmând a fi admisă cererea pârâtei reconveniente de obligare la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat în sumă de 3000 de lei, întrucât cererea reconvențională va fi admisă.
Așa cum s-a arătat anterior, prin încheierea din 19.01.2015 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de pârâta reconvenientă sub forma reducerii taxei judiciare de timbru cu 50%, respectiv de la 6800,45 lei la 3400,23 lei, și a eșalonării plății taxei astfel reduse în 10 rate lunare de câte 340,02 lei. Cum până la data pronunțării pârâta reconvenientă nu a achitat decât 5 din cele 10 rate lunare, urmează ca pentru diferența de 1700,23 lei să se dispună comunicarea obligației de plată către organele competente pentru executarea creanțelor bugetare.
Raportat la faptul că cererea reconvențională urmează să fie admisă, și că partajul profită ambilor soți proporțional cu cota ce le revine din bunurile comune, urmează ca taxa judiciară de timbru considerată ca achitată prin acordarea ajutorului public judiciar aferent cererii reconvenționale să fie suportată de ambii soți și ca reclamantul pârât să fie obligat la plata sumei de 1930,35 lei către pârâta reconvenientă, reprezentând cota de 56,775% din taxa judiciară de timbru.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
DISPUNE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul pârât S. L. R., CNP_, cu domiciliul în mun. Onești, ., ., în contradictoriu cu pârâta reconvenientă T. L., CNP_, cu domiciliul în mun. Onești, ., . și domiciliu procesual ales la sediul biroului de avocat „P. A. E.”, din mun. Onești, ., ..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă T. L. în contradictoriu cu reclamantul pârât S. L. R..
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul constând în apartamentul situat în mun. Onești, ., ., cu o valoare de piață actuală de 95.350 de lei.
Constată că la dobândirea în timpul căsătoriei a imobilului reclamantul pârât S. L. R. a avut o contribuție de 56,775% iar pârâta reconvenientă T. L. o contribuție de 43,225%.
Dispune ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea apartamentului situat în mun. Onești, ., . către pârâta reconvenientă T. L. și obligă pe aceasta la plata către reclamantul pârât S. L. R. a unei sulte în cuantum de 54.135 de lei, reprezentând echivalentul cotei acestuia de participare la dobândirea bunului.
Dispune comunicarea către organele competente pentru executarea creanțelor bugetare a obligației de plată de către pârâta reconvenientă a sumei de 1700,23 de lei reprezentând echivalentul ratelor neachitate din taxa judiciară de timbru cu privire la care a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar sub forma eșalonării.
Obligă reclamantul pârât S. L. R. la plata sumei de 4930,35 lei către pârâta reconvenientă T. L. cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1930,35 lei reprezentând taxa judiciară de timbru corespunzător cotei sale din bunurile comune și 3000 de lei onorariu de avocat.
Respinge cererile de obligare la plata altor cheltuieli de judecată ca neîntemeiate.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.06.2015.
Președinte, Grefier,
C. SmarandiMădălina P.
Red. Jud. C.S.- 09.07.2015
Tehnored.- M.P.- 09.07.2015
Ex.- 4 / comunicat părți – 09.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1682/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 1685/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
