Anulare act. Sentința nr. 2606/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2606/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 2606/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._ - anulare act -
Înreg. 01.09.2014
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2606
Ședința publică din data de 11.11.2015
Completul de judecată format din:
Președinte - C. S.
Grefier - M. P.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamantul B. P. în contradictoriu cu pârâta E-ON M. Distribuție S.A. Iași, având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat T. M. pentru reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează înstanței că la data de 07.10.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus la dosarul cauzei precizări, după care,
Reprezentantul reclamantului precizează că a studiat precizările depuse la dosar de către intimată și a observat că reglementările ce determină durata de utilizare a fiecărui receptor sunt prevăzute de un Ordin din anul 2005; contestă modalitatea de calcul și solicită să se ia act de aceasta prin încheierea de ședință și să se constate inexistența debitului reținut prin factura întocmită de S.C. E.ON Energie România S.A.
Instanța arată că numita S.C. E.ON Energie România S.A. nu este parte în prezenta cauză.
Avocat T. M. precizează că factura despre care a făcut vorbire a fost emisă ulterior introducerii acțiunii și se află depusă la dosarul cauzei.
Instanța precizează că există deja un pârât în contradictoriu cu care se solicită anularea facturii.
Potrivit art. 78-79 Cod procedură civilă, reprezentantul reclamantului solicită introducerea în cauză a S.C. E.ON Energie România S.A.
Instanța precizează că nu sunt întrunite condițiile Codului de procedură civilă și nu se impune introducerea în cauză a S.C. E.ON Energie România S.A., neexistând un capăt de cerere privind anularea facturii.
La interpelarea instanței, avocat T. M. arată că este de acord cu dezbaterea fondului cauzei la termenul de astăzi.
Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, nemaifiind probe de administrat sau alte cereri de formulat instanța declară terminată cercetarea procesului și în temeiul art. 392 Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului arată că în urma controlului efectuat de reprezentanții societății pârâte s-a constatat că la instalația de energie electrică de la casa reclamantului a existat o intervenție neautorizată, rezultând un consum de 5085 kw/oră, în valoare de 3500 de lei.
Din expertiza tehnică efectuată în prezenta cauză rezultă toată situația de fapt; s-a stabilit că de la stâlp la contor este branșamentul proprietatea distribuitorului împreună cu contorul, iar de la contor se află firele ce sunt proprietatea consumatorului. În concluziile expertizei se arată că pârâtei îi revine în exclusivitate culpa, fiind încălcate prevederile art. 3.2.8. din PE 155/1992. În ceea ce privește firida de branșament, unde s-au găsit montate fire de o altă culoare, expertul a stabilit că lipsa sigiliilor de securizare se datorează pârâtei care nu a realizat această securizare la data reînnoirii contractului de furnizare a energiei electrice în anul 2003.
Avocat T. M. arată că imobilul reclamantului este o casa veche, primită moștenire de la tatăl acestuia, iar la preluarea casei s-a încheiat un nou contract de furnizare a energiei electrice, moment la care societatea ce furniza energie electrică avea obligația să vină să verifice toată instalația.
După fuziune, societatea pârâtă a efectuat un control la adresa reclamantului și i s-au imputat acestuia toate neregulile găsite în sistemul de branșament, însă expertul a arătat că reclamantului nu se face vinovat de acestea; solicită a se avea în vedere ordonanța de clasare precum și faptul că, potrivit dispozițiilor legale, controlul trebuia efectuat de o echipă formată din trei persoane, însă acesta a fost formată din două persoane.
La interpelarea instanței, avocat T. M. arată că invocă nulitatea relativă, raportat la faptul că un al treilea membru al echipei ce a efectuat controlul este posibil să fi avut o altă poziție, în sensul că este posibil ca acesta să fi constatat neexistența unei intervenții neautorizate, astfel reclamantul a suferit o vătămare virtuală.
În ceea ce privește consumul, reprezentantul reclamantului arată că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din concluziile expertului nu s-a putut stabili o situație clară cu privire la prevederile de calcul și stabilirea exactă a contravalorii energiei electrice prezumată a fi consumată în urma intervenției neautorizate.
De asemenea, avocat T. M. arată că reclamantul și soția sa sunt mai mult plecați de acasă, fapt confirmat și de martorii propuși de reclamant.
Avocat topor M. învederează instanței că în cuprinsul procesele-verbale de control există o rubrică prin care i se pune în vedere petentului să se prezinte la firmă cu acte justificatoare iar în situația în care nu se va prezenta va fi invitat cu scrisoare de către societatea de distribuție a energiei electrice, însă acestuia nu i s-a pus în vedere o dată sau o oră când să se prezinte la sediul societății.
Pentru aceste considerente, reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii și, prin constatarea încheierii în mod abuziv și ilegal a acestor acte ca urmare a controlului efectuat de comisia respectivă formată dintr-o echipă de două persoane, reclamantul să fie exonerat de plata celor 3500 lei și a taxelor de 243,23 reprezentând taxă de servicii efectuate.
Cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de apărător.
Instanța declară terminată cercetarea procesului și în temeiul art. 394 Cod procedură civilă reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cererii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub nr._ din 02.09.2014, reclamantul B. P. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E.ON M. DISTRIBUȚIE S.A. IAȘI, arătând că în baza art. 30 și 31 din OG nr. 2/2001 formulează contestație împotriva procesului verbal de analiză a abaterilor . nr._ din 08.07.2014 și solicită anularea acestui proces verbal de contravenție și exonerarea de la plata sumei de 3500 de lei reprezentând echivalentul cantității de 5085 kw/h energie electrică și a sumei de 243,23 lei reprezentând taxe pentru servicii prestate de operatorul de distribuție.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este consumator autorizat de energie electrică în baza contractului de furnizare încheiat pe durată nedeterminată la data de 23.10.2013 și că pe întreaga perioadă de consum a achitat consumul pe baza facturilor ce au fost emise. La data de 07.07.2014 la domiciliul său s-au prezentat doi reprezentanți ai pârâtei care în baza verificării instalației de furnizare au întocmit nota de constatare nr._, la sediul societății, din această notă rezultând că sunt defecțiuni la instalație și trebuie înlocuită firida. În nota de constatare au fost indicate și receptoarele casnice existente în locuința sa. În baza acestei note de constatare a fost încheiat la sediul societății procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr._ din 08.07.2014 prin care i s-a imputat un consum suplimentar de 5085 kw/h, a cărui valoare este de 3500 de lei, precum și contravaloarea intervenției efectuate.
Reclamantul arată că probabil această cantitate de energie suplimentară a fost calculată în raport de receptoarele existente, ca și cum acestea ar sta tot timpul în priză și ar consuma energie electrică. Se mai arată că practica pârâtei este una abuzivă întrucât în nota de constare era menționat un termen în care trebuia să fie invitat la sediul pârâtei însă el nu a mai fost convocat și documentele au fost întocmite în lipsa sa, fiindu-i comunicate la 26.08.2014.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 30 și 31 din OG nr. 2/2001 și art. 94 din Legea nr. 123/2012, iar în susținere au fost depuse copii ale următoarelor înscrisuri: contract de distribuție, facturi fiscale, notificare nr._/19.08.2014, nota de constatare . nr._ din 07.07.2014, proces verbal de stabilire a despăgubirilor . nr._ din 08.07.2014, bon de mișcare . nr._ din 07.07.2014, proces verbal de stabilire a abaterilor . nr._ din 08.07.2014.
Pârâta S.C. E.ON M. DISTRIBUȚIE S.A. IAȘI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și pe fond respingerea acesteia ca neîntemeiate. În motivarea excepției pârâta a arătat în esență că reclamantul nu a indicat în concret motivele pentru care solicită anularea actelor și că înscrisurile la care face referire reclamantul sunt acte probatorii și nu înscrisuri care să producă prin ele însele drepturi sau obligații. Se mai arată că persoanele care au făcut constatarea nu sunt agenți constatatori în sensul OG nr. 2/2001 iar faptele consemnate în aceste acte nu sunt calificate ca fiind contravenții. De asemenea, se arată că actele respective nu au nici caracter administrativ, în accepțiunea Legii nr. 554/2004, nefiind emise în regim de putere publică.
Pe fondul cauzei pârâta arată că la controlul efectuat la punctul de consum de la locuința reclamantului s-a constatat că după firida FB1, în podul casei, coloana de alimentare era înnădită pe fază în două locuri și pe conductorul de nul într-un loc era izolată cu bandă izolatoare, iar tubul de protecție era tras peste înnădituri. De asemenea firida FB1 era arsă și pusă pe direct. Ulterior, cu ocazia analizării cazului la Comisia de analiză au fost întocmite procesul verbal de analiză a abaterilor și procesul verbal de stabilire a despăgubirilor. Se arată că potrivit art. 90 alin. 2 lit. b din HG nr. 1007/2004 prin consum fraudulos se înțelege orice intervenție în instalația electrică ce afectează funcționarea corectă a grupului de măsură, iar conform art. 110 din HG nr. 1007/2004 și contractului cadru de furnizare a energiei electrice consumatorii au obligația de a nu interveni asupra grupurilor de măsură, așa cum s-a întâmplat în cauză.
Se arată că reclamantul invocă faptul că nu a fost stabilită corect cantitatea de energie electrică reprezentând consum fraudulos, dar nu a arătat de ce acest calcul nu este corect și nu a dovedit acest lucru.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe prevederile HG nr. 1007/2004, iar în dovedire s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică.
În susținere au fost depuse copii ale următoarelor înscrisuri: notă de constatare, bon de mișcare, proces verbal de analiză a abaterilor, proces verbal de stabilire a despăgubirilor și fișă de evaluare a energiei electrice consumate și neînregistrate.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii, arătând că procesul verbal de analiză a abaterilor cuprinde mențiunea că poate fi atacat în termen de 15 zile de la comunicare și că s-a conformat acestei prevederi. Se mai arată că din dispozițiile art. 91 din Legea nr. 123/2012 reiese că ceea ce a reținut comisia în acest proces verbal echivalează cu o infracțiune, iar în această situație procesul verbal neatacat rămâne definitiv, pârâtei nerămânându-i decât să sesizeze organele de urmărire penală. Se mai arată că prin contestația formulată a înțeles să contesta procesele verbale de stabilire a abaterilor și a despăgubirilor, ceea ce înseamnă că aceste acte fiind întocmite cu încălcarea legii sunt nule.
Prin încheierea din 10.12.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, pentru motivele acolo arătate. Prin aceeași încheiere instanța a încuviințat ambelor părți probele cu înscrisuri și pe cea testimonială cu câte doi martori.
Martorii P. E. și M. C. propuși de reclamant au fost audiați la termenul din 21.01.2015 iar la termenul din 01.04.2015 au fost audiați martorii P. V. și A. C., propuși de pârâtă. În cadrul probei cu înscrisuri pârâta a depus fotografiile efectuate cu ocazia verificării efectuate, iar reclamantul documente aferente unui alt control efectuat la același loc de consum la data de 12.04.2013, când a fost constatat de asemenea un consum fraudulos și s-a refăcut montajul, ordonanța de clasare din 20.07.2015 din dosarul nr. 2287/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești și referatul cu propunere de clasare din data de 09.07.2015.
Prin încheierea din 01.04.2015 instanța a încuviințat reclamantului proba cu expertiza în specialitatea electroenergetică, raportul fiind depus de expertul F. M. la data de 02.06.2015.
Instanța a solicitat expertului să completeze raportul de expertiză cu calculul energiei pentru situația unui consum fraudulos, însă acest calcul nu a fost efectuat, expertul răspunzând la data de 06.10.2015 în sensul că nu i-a fost pusă la dispoziție metodologia de calcul aprobată de ANRE.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantul B. P. și S.C. E.ON ENERGIE ROMÂNIA S.A. a fost încheiat contractul de furnizare reglementată a energiei electrice pentru locul de consum situat în ., ., contract încheiat pe durată nedeterminată începând cu data de 22.10.2013. La data de 07.07.2014 a fost efectuată o verificare a instalației electrice de la acest punct de consum, fiind întocmită în prezența soției reclamantului nota de constatare . nr._ în care s-a menționat că s-a găsit coloana de alimentare dintre firida FB1 și contor cu tubul inițial de culoare albă înlocuit cu un tub PVC cu o secțiune mai mare de culoare neagră și după firida FB1 în podul casei coloana s-a găsit înnădită pe fază în două locuri și pe conductorul nul într-un loc izolat cu bandă izolatoare și cu tubul de protecție tras peste înnădituri. S-a mai menționat că firida FB1 este arsă și pusă pe direct, fiind necesară înlocuirea firidei și a coloanei. În nota de constatare s-a menționat că au fost efectuate fotografii și au fost inventariate receptoarele de la locul de consum. În cuprinsul acesteia a fost barată rubrica în care se menționa obligația consumatorului de a se prezenta la o anumită dată la comisia de analiză și s-a menționat că „Nu este cazul”.
La aceeași dată a fost întocmit și bonul de mișcare . nr._, în care s-a consemnat că nu a fost înlocuit contorul ci doar sigiliile acestuia și la rubrica de concluzii s-a menționat faptul că în podul casei coloana era înnădită, iar firida arsă și pusă pe direct.
Nota de constatare a fost semnată la rubrica consumator de soția reclamantului.
În data de 08.07.2014 a fost întocmit procesul verbal de analiză a abaterilor . nr._ în care au fost reluate în partea introductivă mențiunile din nota de constatare și s-a hotărât de către comisie că cele constatate se consideră intervenție neautorizată în instalația de alimentare, care a condus la neînregistrarea întregii cantități de energie electrică consumată, stabilindu-se ca perioadă de recalculare a consumului de energie 22.10.2013 – 07.07.2014. S-au mai determinat taxele datorate de consumator pentru serviciile prestate de operatorul de distribuție, respectiv constatare în teren -159,68 lei și expertiză comisie – 83,55 lei și s-a dispus refacerea instalației de alimentare cu aviz tehnic de racordare.
În aceeași dată, 08.07.2014 a fost întocmit și procesul verbal de stabilire a despăgubirilor, respectiv contravaloarea unui consum de 5085 kwh energie electrică și 243,23 lei taxe pentru serviciile prestate.
Ultimele două procese verbale menționate au fost întocmite de o comisie a pârâtei formată din doi membri.
Potrivit art. 110 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobată prin HG nr. 1007/2004 „Se interzice consumatorului să intervină sub orice formă asupra grupurilor de măsurare a energiei electrice sau la celelalte instalații ale operatorului de rețea sau să blocheze accesul furnizorului/operatorului de rețea la acestea.” Aceste obligații sunt impuse reclamantului B. P. și prin art. 7.6 și 7.7 din contractul de furnizare nr._ din 22.10.2013, potrivit cărora consumatorul are obligația „să păstreze intacte contorul de decontare, plombele metrologice și plombele furnizorului de la capacul de borne al acestuia și de la firida individuală de branșament, precum și toate celelalte instalații ale furnizorului aflate pe proprietatea consumatorului”, respectiv „să nu permită altor persoane, cu excepția personalului furnizorului, să intervină la contorul de decontare sau la instalația furnizorului”.
Din declarațiile martorilor P. V. și A. C., din planșele fotografice efectuate de aceștia la momentul efectuării verificării și din concluziile raportului de expertiză efectuate în cauză instanța reține că la locul de consum unde a fost efectuată verificarea a existat o intervenție asupra instalației de furnizare a energiei electrice, existând înnădituri pe conductoarele coloanei electrice, înainte de contorul care înregistrează energia, potrivit concluziilor expertului o asemenea intervenție fiind una neautorizată și care permitea realizarea unui consum care să nu fie înregistrat de contor.
Instanța nu va putea reține susținerile reclamantului în sensul că înnăditurile au fost făcute de angajați ai pârâtei, neexistând nicio dovadă în acest sens. Martora P. E. a arătat că are cunoștință că în cursul anului 2013 a avut loc un control la domiciliul reclamantului și că a plătit niște bani în urma acestui control, iar de la reclamant a aflat că reprezentanții societății de distribuție ar fi urcat și în pod cu acea ocazie. Pe de altă parte, din înscrisurile întocmite cu ocazia controlului din anul 2013, depuse de reclamant, nu reiese că la acel moment s-ar fi făcut vreo constatare cu privire la neregularități din pod, ci altele privind montajul la nivelul contorului, situație în care dacă angajații distribuitorului au urcat în pod dar nu au constatat nimic în neregulă și nici nu au realizat vreo intervenție la instalația de acolo, nu se poate reține decât că o asemenea intervenție a fost făcută ulterior și de către consumator.
Față de cele anterior reținute instanța constată că mențiunile din nota de constatare . nr._ din 07.07.2015 sunt conforme situației reale de la momentul controlului și nu există nici un motiv de nulitate absolută sau relativă a acestui înscris, motiv pentru care cererea având acest obiect urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
În ce privește cererea privind anularea procesului verbal de analiză a abaterilor . nr._ din 08.7.2014 instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 90 alin. 2 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobată prin HG nr. 1007/2004 prin consum fraudulos se înțelege „a) conectarea oricărui receptor sau a instalației de utilizare înainte de grupul de măsurare;
b) orice intervenție în instalația electrică, ce afectează funcționarea corectă a grupului de măsurare […]”
În cauză, din probele administrate și din concluziile raportului de expertiză instanța reține că în baza constatărilor efectuate la locul de consum se poate concluziona că a existat o intervenție neautorizată, care permitea realizarea unui consum care să nu fie înregistrat de contor. Potrivit expertizei efectuate, prin locul în care au fost găsite înnăditurile neizolate puteau fi conectați consumatori care puteau realiza un consum neînregistrat și cum acest loc este situat înainte de grupul de măsurare se poate aprecia că sunt întrunite condițiile art. 90 alin. 2 lit. a anterior citate, care definesc o asemenea situație drept consum fraudulos și chiar și ale lit. b, în măsura în care se apreciază că neînregistrarea unei părți a consumului reprezintă o funcționare incorectă a grupului de măsurare, în sensul că măsurarea corectă ar trebui să fie apreciată atunci când întreaga cantitate de energie electrică consumată este înregistrată.
Raportat la cele anterior reținute de instanță se constată că în mod corect comisia de analiză constituită la nivelul distribuitorului a apreciat că există o intervenție neautorizată în instalația de alimentare, care a condus la neînregistrarea întregii cantități de energie electrică consumată. Având în vedere această situație în mod corect acest proces verbal cuprinde și obligația consumatorului de a suporta cheltuielile prilejuite de efectuarea verificării și cele prilejuite de întrunirea comisiei de analiză, câtă vreme aceste cheltuieli reprezintă un prejudiciu cauzat din culpa consumatorului, care a determinat efectuarea lor. De asemenea, față de constatările făcute la punctul de consum, și măsura dispusă cu privire la refacerea instalației de alimentare cu aviz tehnic de racordare este una întemeiată, nefiind identificat nici un motiv de nulitate absolută sau relativă a înscrisului contestat.
Instanța nu va reține ca motiv de nulitate faptul că reclamantul nu a fost convocat la sediul distribuitorului atunci când comisia a făcut analiza celor constatate de echipa de verificare întrucât acest motiv nu este unul de nulitate absolută, iar o nulitate relativă nu poate fi reținută din această perspectivă atâta vreme cât prin prezenta cerere reclamantul a avut posibilitatea de a invoca orice motive care ar fi putut fi aduse și la cunoștința comisiei. Nici faptul că analiza a fost făcută de o comisie formată din doi membri și nu din trei nu poate fi reținut ca motiv de nulitate căci reclamantul nu a dovedit care este vătămarea suferită și de ce această vătămare nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului încheiat în aceste condiții.
În ceea ce privește modul de stabilire a despăgubirilor instanța reține ca fiind aplicabil art. 142 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobată prin HG nr. 1007/2004, care la alin. 1 și 2 prevede următoarele:
„(1) Consumul de energie electrică se stabilește în sistem paușal, în situațiile în care acest consum nu poate fi determinat prin măsurare.
(2) Consumul de energie electrică în sistem paușal se stabilește în funcție de puterea nominală a receptoarelor electrice și de durata de utilizare normată a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor și aprobate de autoritatea competentă.”
În cauză, constatându-se existența unui consum fraudulos ar fi trebuit ca stabilirea despăgubirilor să se facă în funcție de puterea nominală a receptoarelor electrice și de durata de utilizare normată a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor și aprobate de autoritatea competentă, însă din probele administrate reiese că determinarea s-a făcut în baza unei proceduri care nu aparține furnizorului ci distribuitorului, și cu privire la care nu s-a făcut dovada că a fost aprobată de autoritatea competentă, ceea ce reprezintă o vătămare evidentă a consumatorului, căci prevederea cu privire la aprobarea de către această autoritate vizează tocmai protecția consumatorului față de un eventual comportament abuziv al furnizorului.
Pârâta a indicat existența unei proceduri interne EMOD 133, însă chiar dacă s-ar reține că o asemenea procedură există și a fost aprobată de autoritatea competentă (aspect nedovedit în cauză), ea nu întrunește exigențele legii, care impune în mod explicit și neechivoc faptul că o asemenea procedură trebuie să aparțină furnizorului. Faptul că după anul 2007 activitatea de furnizare a fost separată de cea de distribuție, din motive ce țin de mediul concurențial, nu are relevanță în soluționarea problemei în cauză, căci și după acest moment Regulamentul de furnizare a rămas în aceeași formă, impunând ca procedura să fie a furnizorului, deși de la acel moment pe piață au activat atât societăți furnizoare cât și distribuitoare.
Față de aceste considerente, constatând că nu există o procedură a furnizorului aprobată de autoritatea competentă în baza căreia să se determine consumul fraudulos instanța reține că determinarea consumului s-a făcut nelegal, în baza unei proceduri ce nu respectă cerințele legale, iar acest aspect reprezintă o vătămare a reclamantului ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în care s-a stabilit acest consum, căci vătămarea nu poate fi înlăturată la acest moment prin altă măsură, câtă vreme instanța nu se poate substitui nici furnizorului și nici autorității competente (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei) și să stabilească ea criterii de calcul, ori să valideze o procedură a altei societăți decât cea furnizoare.
Față de aceste considerente urmează ca instanța să anuleze în parte procesul verbal de stabilire a despăgubirilor . nr._ din 08.07.2014, respectiv în privința despăgubirilor de la punctul a) constând în cantitatea de 5085 kwh energie electrică consumată și să mențină procesul verbal cu privire la celelalte mențiuni ale acestuia, având în vedere că în privința sumei de 243,23 de lei reprezentând taxe pentru servicii s-a reținut anterior că acestea au fost în mod întemeiat puse în sarcina reclamantului consumator.
În ceea ce privește exonerarea reclamantului de la plata sumei de 3500 de lei reprezentând echivalentul cantității de 5085 kwh energie electrică consumată instanța urmează să respingă această cerere ca neîntemeiată, pe de o parte având în vedere că nu s-a făcut dovada că aceasta este contravaloarea energiei consumate și pe de altă parte întrucât nu se poate dispune exonerarea de la plata contravalorii energiei consumate câtă vreme instanța reține că a existat un consum fraudulos și că reclamantul datorează contravaloarea acestui consum.
Faptul că instanța va dispune anularea procesului verbal de stabilire a despăgubirilor poate avea drept consecință că nu ar putea fi emis un alt act care să se bazeze pe acesta, ori ca dacă un asemenea act a fost emis reclamantul să refuze plata întemeindu-se pe hotărârea pronunțată, însă nu se poate constata că reclamatul nu datorează nimic întrucât o asemenea soluție care ar deveni definitivă ar fi de natură să împiedice societatea furnizoare la recuperarea prejudiciului suferit, deși acesta există, chiar și în situația în care ar face o determinare a consumului pe baza unei metodologii care să întrunească rigorile legii.
Pe de altă parte, dacă în ceea ce privește actele contestate și în particular procesul verbal de stabilire a despăgubirilor instanța a putut face o analiză a valabilității, acestea fiind emise de societatea pârâtă, nu același lucru poate fi făcut în privința cererii de exonerare de la obligația de plată, căci o plată nu poate fi solicitată de distribuitor ci doar de furnizor, care nu a fost chemat în judecată în cadrul prezentei proceduri.
Având în vedere admiterea doar în parte a cererii de chemare în judecată, urmează ca în temeiul art. 453 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 451 alin. 1 C.pr.civ. instanța să oblige pârâta către reclamant la plata parțială a cheltuielilor de judecată, respectiv a sumei de 670 de lei, din care 300 de lei onorariu parțial de avocat, 350 de lei onorariu parțial de expertiză și 20 de lei taxă judiciară de timbru. Taxa judiciară de timbru de 20 de lei a fost stabilită corespunzător capătului de cerere admis, apreciat ca fiind neevaluabil în bani, întrucât anularea a vizat înlăturarea unei mențiuni din procesul verbal de stabilire a despăgubirilor, dar nu s-a constatat și temeinicia cererii reclamantului în ceea ce privește faptul că nu datorează nimic pârâtei, ceea ce înseamnă că dacă cererea evaluabilă în bani, pentru care taxa judiciară de timbru a fost determinată în funcție de valoare a fost respinsă, consecința este aceea că pârâta nu poate fi obligată la plata taxei judiciare de timbru aferente acestui capăt de cerere.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
H O T Ă R Ă ȘT E:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. P., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Bacău în contradictoriu cu pârâta S.C. E.ON DISTRIBUȚIE ROMÂNIA S.A., CUI_, cu sediul în mun. Tîrgu M., Pia’a Trandafirilor nr. 21, jud. M. și sediu procesual ales în mun. Bacău, . nr. 22, jud. Bacău.
Anulează în parte procesul verbal de stabilire a despăgubirilor . nr._ din 08.07.2014, respectiv în privința despăgubirilor de la punctul a) constând în 5085 kwh energie electrică consumată și menține acest proces verbal cu privire la celelalte mențiuni.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect anularea notei de constatare . nr._ din 07.07.2014, anularea procesului verbal de analiză a abaterilor . nr._ din 08.07.2014 și exonerarea de la plata sumei de 3500 de lei reprezentând echivalentul cantității de 5085 kwh.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 670 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 300 de lei onorariu de avocat, 20 de lei taxă judiciară de timbru și 350 de lei onorariu de expertiză și respinge cererea pentru diferența solicitată cu acest titlu.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce va fi depus la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. S. M. P.
Red. Jud. C.S. – 08.12.2015
Tehnored.- M.P. – 08.12.2015
Ex.- 4/ comunicat părți – 08.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2137/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2612/2015.... → |
|---|
