Plângere contravenţională. Sentința nr. 2094/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2094/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2094/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL B.
Dosar nr._
Înreg. 11.05.2015 - plângere contravențională -
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2094
Ședința publică din data de 24.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte – M.-C. M.
Grefier – I. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul B. R., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. – pentru POLIȚIA MUNICIPIULUI ONEȘTI, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit ambele părți.
Având în vedere lipsa părților și prevederile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței pentru o nouă strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, au lipsit ambele părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în expunerea căruia arată că intimatul a depus întâmpinare, în două exemplare, un exemplar a fost comunicat petentului, petentul nu a depus răspuns la întâmpinare și că intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și, potrivit art. 32 al. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constată că Judecătoria Onești este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, fiind judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Față de dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează necesară pentru cercetarea procesului o durată de 30 de zile.
Potrivit art. 255 Cod procedură civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la soluționarea procesului iar în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează această probă pentru ambele părți.
Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară terminată cercetarea procesului.
Având în vedere că părțile, legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței, fiind solicitată judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 394 Cod procedură civilă instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.05.2015, sub numărul_, petentul B. R., a chemat în judecată intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. – pentru Poliția mun. Onești, solicitând instanței să dispună anularea procesului verbal ., nr._ din 05.05.2015.
În motivarea cererii, petentul a arătat că în data de 05.05.2015 s-a deplasat de la Tg.S. în direcția Onești, pe DN 11, cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .
A mai arătat petentul că mai înainte de a ajunge în mun. Onești a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință că a circulat cu viteza de 94km.h.
De asemenea petentul a precizat că este convins că înregistrarea vitezei menționate în procesul verbal s-a făcut în afara localității, fără a exista în zonă vreun indicator care să limiteze viteza de deplasare, menționând că oricum în zona respectivă nu exista nici indicator de intrare în localitate și nici indicator care să semnalizeze limitarea vitezei.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune petentul a depus la dosar: proces verbal ., nr._ din 05.05.2015 (fila 5).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art.19 din OUG 80/2013.
La data de 04.06.2015 intimatul a depus la dosar, prin serviciul Registratură, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic, întrucât petentul avea obligația de a circula cu viteza legală în localitate.
În motivare, intimatul a arătat că în data de 05.05.2015, petentul a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, pe . mun. Onești, jud. B., pe sensul de mers către B., cu viteza de 94 km/h, viteză stabilită cu aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare_.
Intimatul a mai arătat că aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal au fost făcute nemijlocit în baza înregistrării video a aparatului radar, și pentru veridicitate a depus la dosar: planșe foto și înregistrarea video.
S-a mai arătat în întâmpinare că la rubrica „Alte mențiuni” petentul a declarat: ”nu am văzut nici un indicator de limitare a vitezei”, după care a semnat procesul verbal.
În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205-208 C.pr.civ, OG 2/2001, OUG 195/2002 și HG 1391/2006.
În probațiune intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar: planșe fotografice (filele 16-17), atestat operator radar (fila 18), buletin de verificare metrologică (fila 19), raportul agentului constatator (fila 20).
Petentul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Instanța a apreciat că proba cu înscrisuri solicitată este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei și a încuviințat-o.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 05.05.2015 (fila 5) petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5lei pentru nerespectarea dispozițiilor art.49, alin. 1 din OUG 195/2002.
În procesul verbal s-a reținut că la data de în data de 05.05.2015, petentul a condus autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, pe . mun. Onești, jud. B., pe sensul de mers către B., cu viteza de 94 km/h, viteză stabilită cu aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare_
În drept, în conformitate cu prevederile art. 49, alin. 1 din OUG 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, nerespectarea acestei dispoziții constituie contravenție conform art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002 și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea a 6 puncte de penalizare la permisul de conducere.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege, procesul verbal a fost înmânat acestuia la data de 05.05.2015, iar plângerea contravențională a fost depusă la Registratura instanței la data de 11.05.2015.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că au fost respectate dispozițiile ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în lumina jurisprudenței CEDO - care a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României - se impune ca, în raport de acele contravenții ce pot conduce la o calificare penală după criteriile Curții, prezumția de nevinovăție să aibă prioritate față de prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Criteriile alternative la care Curtea a raportat definiția noțiunii de „materie penală” sunt: criteriului calificării interne, al naturii faptei incriminate și cel al scopului și severității sancțiunii
Observând cele trei criterii indicate de Curte, instanța reține că fapta indicată în procesul verbal se încadrează în noțiunea de „materie penală”, deoarece prevederea legală se adresează unei largi categorii de persoane, conducătorilor de vehicule care au obligația de a respecta viteza maximă de deplasare in interiorul localităților, scopul sancțiunii are caracter preventiv și punitiv, iar sancțiunea contravențională este destul de severă.
În cauza N. G. c. României, Curtea a făcut câteva precizări extrem de importante cu privire la obligațiile ce le revin părților într-o astfel de cauză, astfel “odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.”
Prin urmare, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție va prevala asupra celei de legalitate și temeinicie a procesului verbal, organul constatator având obligația de a proba în instanță toate elementele constitutive ale contravenției, așa cum rezultă cu claritate din Hotărârea A. c. României, în timp ce petentului trebuie să i se ofere efectiv posibilitatea de a-și pregăti și a-și prezenta apărarea, de a produce și de a solicita administrarea oricăror probe în favoarea sa.
Totuși, faptul ca un contravenient beneficiază de prezumția de nevinovăția nu înseamnă că este suficient ca acesta să conteste procesul verbal de contravenție pentru a fi exonerat de răspundere; chiar dacă procesul verbal nu beneficiază de o prezumție absolută de legalitate și temeinicie, el constituie totuși o probă de vinovăție.
În cauză, petentul a susținut pe de o parte că nu se afla în interiorul localității, și pe de altă parte că în zona respectivă nu se găsește amplasat nici un indicator care să limiteze viteza maximă de deplasare pe drumurile publice.
Față de aceste susțineri, instanța observă că în planșele fotografice depuse la dosarul cauzei de către intimat (filele 16-17), se observă fără dubiu pe partea dreaptă a sensului de mers câteva construcții, depozite de materiale de construcții, dar și un pieton care se deplasa pe marginea drumului, se mai reține că de regulă în localitate viteza maximă de deplasare este de 50 km/h, conform art. 49, alin. 1 din OUG 195/2002, iar conducătorii auto au obligația de a circula cu viteza regulamentară încă din momentul intrării în localitate, excepțiile trebuind a fi semnalizate corespunzător, iar în lipsa vreunui indicator care să stabilească o limită de viteză mai mare decât cea prevăzută de dispoziția legală sus-menționată, conducătorii auto au obligația de a respecta regula generală în materie.
Cu privire la eroarea maximă tolerată de aparatul radar, din NML 021-05, reiese că aceasta este avută în vedere numai la verificarea metrologica a aparatului radar, nu și ulterior, la momentul înregistrării și funcționării propriu zise a cinemometrelor; prin urmare viteza înregistrată este viteza cu care circula autoturismul înregistrat, fără a mai fi făcute alte ajustări.
În planșele fotografice depuse la dosar de către intimat (filele 16 -17), se observă autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, condus de petent, care la ora 18:55:05 se deplasa cu viteza de 94 km/h, pe o porțiune de drum în care limita maximă de viteza este de 50km/h, viteză care a scăzut progresiv până la 82 km/h la ora 18:55:10. Aceasta viteză a fost înregistrată cu aparatul radar marca Autovision, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ și care are Buletin de verificare metrologică aflat în termenul de valabilitate (conform dovezii de la fila 19), iar agentul constatator este Atestat ca operator radar (fila 18).
Totodată din Raportul agentului constatator (fila 20), reiese că la data de 05.05.2015, agentul constatator a efectuat serviciul schimbul II, între orele 14:00 – 22:00, fiind planificat să efectueze serviciul de supraveghere și control pe raza mun. Onești.
În consecință, observând că petentul nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal și nici nu a dovedit existența unei cauze exoneratoare de răspundere, iar intimatul a făcut dovada elementelor constitutive ale contravenției reținute, instanța urmează să respingă plângerea formulată împotriva procesului verbal ., nr._ din 05.05.2015 (fila 5) și să mențină ca legal și temeinic procesul verbal contestat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul B. R., CNP_, cu domiciliul în Tg.S., ., nr. 2, jud. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. - pentru Poliția mun. Onești, cu sediul în B., .. 2, jud. B., ca neîntemeiată.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal ., nr._ din 05.05.2015.
Cu drept de apel în termen 30 zile de la data comunicării hotărârii.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./ Tehnored. M.C.L./I.C :
20.10.2015: 4 ex
. – 2 ex:
1 ex. petent, 1 ex. intimat
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2137/2015. Judecătoria... → |
|---|
