Obligaţie de a face. Sentința nr. 2059/2015. Judecătoria ONEŞTI

Sentința nr. 2059/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 2059/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ONEȘTI

JUDEȚUL BACĂU

Dosar nr._ grănițuire

Înreg. 02.07.2015

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2059

Ședința publică din data de 22.09.2015

Instanța constituită din:

Președinte – M. C. M.

Grefier – N. – D. V.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta B. D., în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. N., având ca obiect „grănițuire”.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea la data de 17.09.2015 la cererea reclamantei pentru a depune la dosar concluzii scrise.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată precizată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.07.2015, sub numărul_, ca urmare a strămutării judecării cauzei de la Judecătoria Tg.Lăpuș, reclamanta B. D. a chemat în judecată pârâții M. M. și M. N., solicitând instanței să dispună grănițuirea celor două proprietăți și obligarea pârâților să construiască gardul pe linia de hotar ce se va stabili, solicitând totodată și obligarea pârâților la plata daunelor moratorii în cuantum de 5.000lei reprezentând prejudiciul suferit prin neexecutarea la timp a obligației. De asemenea reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare reclamanta a arătat că prin Contractul de vânzare-cumpărare imobiliară din 17.05.2005 a dobândit dreptul de proprietate cu privire la construcția și terenul aferent în suprafață de 852mp, situate în Lăpușul Românesc nr.598, compusă din suprafața de 306mp având Carte funciară nr.4170 și număr cadastral 580 și suprafața de 506mp având număr cadastral 581, teren care se învecinează cu terenul pârâților.

A mai arătat reclamanta că între terenul pe care l-a dobândit și terenul pârâților nu există linie de hotar determinată prin semne exterioare.

Totodată, reclamanta a solicitat instanței să oblige pârâții să ridice gardul despărțitor dintre cele două proprietăți limotrofe, iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să ridice gardul în discuție pe cheltuiala pârâților.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.560 C.civ și art.660 C.civ.

În probațiune reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâților și a probei cu expertiză, în probațiune reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 5-9).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 487lei (filele 14,139, 253).

La data de 24.09.2013 reclamanta a formulat Cerere de modificare a acțiunii, prin care a solicitat obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 122mp, teren curte și grădină (fila 129).

La data de 26.09.2012 pârâții au depus la dosar, prin serviciul Registratură întâmpinare (fila 16), prin care au solicitat respingerea acțiunii.

În motivare pârâții au arătat că între cele două proprietăți există limită de hotar determinată prin semne exterioare, respectiv gard de la drum la casă și de la casă la grădină, menționând că gardul se află pe acest amplasament dinainte ca reclamanta să devină proprietara terenului în discuție.

S-a mai arătat că în spatele casei nu există gard, deoarece linia de hotar dintre proprietăți este vizibilă, precizând că nu se împotrivesc ca reclamanta să construiască o porțiune de gard în spatele casei sale pe linia de hotar existentă.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

În probațiune pârâți au solicitat încuviințarea probei cu testimoniale și a probei cu cercetarea la fața locului.

La termenul din 07.11.2012 instanța a încuviințat proba cu expertiză topo-cadastru și proba testimonială cu doi martori pentru pârâți (fila 26).

La data de 20.03.2013 a fost depus la dosar Raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 70-84).

La termenul din 20.03.2013 instanța a procedat la audierea martorilor încuviințati pentru pârâți (filele 89-90) și a procedat la suplimentarea probatoriului încuviințat în cauză, respectiv refacerea raportului de expertiză topo-cadastru cu citarea legală a reclamantei și cu suplimentarea obiectivelor stabilite inițial și încuviințarea probei testimoniale cu doi martori pentru reclamantă (filele 91-92).

La termenul din 15.05.2013 instanța a procedat la audierea celor doi martori încuviințați pentru reclamantă (filele 109-110).

La data de 21.08.2013 s-a depus la dosar Raportul de expertiză efectuat ca urmare a suplimentării probatoriului (filele 119-125).

La termenul din 25.09.2013 instanța a admis obiecțiunile părților față de raportul de expertiză efectuat și a dispus revenirea cu adresă în acest sens la experți.

La data de 30.10.2013 și 04.12.2013 s-au depus la dosar Suplimentele la Raportul de expertiză efectuate de fiecare dintre cei trei experți desemnați (filele 135-138, 143-147).

La termenul din 02.04.2014 instanța a suplimentat din nou probatoriului administrat în cauză, în sensul reaudierii martorilor propuși de către reclamantă și a audierii altor doi martori (filele 163-164).

La termenul din 25.06.2014 instanța a procedat la audierea martorilor încuviințați (filele 177-180).

La termenul din 24.09.2014 instanța a procedat la suplimentarea probatoriului, în sensul efectuării unei alte expertize topo-cadastrale (fila 185).

La data de 10.02.2015 a fost depus la dosar Raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 204-215).

La termenul din 11.02.2015 instanța a procedat la audierea ultimului martor încuviințat (fila 217).

La termenul din 13.05.2015 instanța a repus cauza pe rol în vederea efectuării unei completări la raportul de expertiză efectuat și a dispus revenirea cu adresă la expert (fila 231).

Prin încheierea nr.1394 din 26.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Secției I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea de strămutare formulată de reclamantă, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite, cauza fiind strămutată spre soluționare în favoarea Judecătoriei Onești (fila 237).

La data de 02.06.2015 au fost depuse la dosar Completările la raportul de expertiză efectuat (filele 238-247).

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 17.05.2005 reclamanta B. D., în calitate de cumpărător a încheiat cu numita B. A., în calitate de vânzător Contractul de vânzare-cumpărare imobiliar cu uzufruct viager, în baza căruia a dobândit dreptul de proprietate cu privire la suprafață de 852mp, situat în Lăpuș nr.598, compusă din suprafața de 306mp având Carte funciară nr.4170 și număr cadastral 580 și suprafața de 546mp având număr cadastral 581, teren care se învecinează cu terenul pârâților (fila 6).

Terenul ce a făcut obiectul contractului sus-menționat a fost dobândit de către vânzătoarea B. A., în calitate de moștenitor al defunctului B. D. în baza Titlului de proprietate nr.1953/63 din 22.06.1999 (fila 5)

În drept, în temeiul art.560 și 516 C.civ: „proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”, totodată: „Orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate”.

Totodată, în temeiul art.563 C.civ acțiunea în revendicare este în esență, acțiunea prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar, fiind cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, pentru că ea apare ca o posibilitatea juridică ce îi permite titularului să își apere dreptul său real asupra bunului și să pretindă restituirea lui de la cel care îl stăpânește fără temei.

În cauză, au fost efectuate mai multe expertize la solicitarea părților, însă se reține că raportul de expertiză cel mai complet și mai documentat este Raportul de expertiză Tehnică Judiciară A. G. - Completarea nr.1 la raport (filele 240-247), din care reiese că din măsurătorile efectuate pe limitele arătate de părți la data efectuării măsurătorilor, a rezultat că reclamanta deține un imobil situat în intravilanul localității Lăpuș, având nr. administrativ 589 și următoarele vecinătăți: N Munțiun M. și Munțiu N., E P. I, S M. N, V DJ 109F. Din măsurătorile efectuate a reieșit că reclamanta stăpânește suprafața de 918mp, cu 66mp mai mare decât suprafața înscrisă în CF 4170 Lăpuș, având categoria de folosință curți construcții și arabil, și care din punct de vedere tabular terenul este repartizat după cum urmează:

- nr.topo 580 din CF 4170 Lăpuș cu suprafața înscrisă de 306mp, având categoria de folosință curți construcții;

- nr.topo 580 din CF 4170 Lăpuș cu suprafața înscrisă de 546mp, având categoria de folosință arabil;

cu mențiunea că pe teren este edificată o casă construită în 1970 și reabilitată în 2012.

În același timp s-a arătat că pârâții Munțiu M. și Munțiu N. folosesc un imobil situat în intravilanul localității Lăpuș, având nr. administrativ 599 și următoarele vecinătăți: N B. A, E F. N, S B. D., V DJ 109 F, în suprafață de 732mp, având categoria de folosință curți construcții, pe teren fiind edificată o casă de locuit, construită în 1975 și o anexă, construită în 1979.

Față de această situație, expertul a mai precizat că Schița nr.3807/2007 întocmită de B. V. cu ocazia intabulării Titlului de proprietate nr.1953/63 din 22.06.1999 (fila 5), nu este în coordonate (fila 58), deoarece în 2003 nu se cererea acest lucru.

Totodată, comparând forma și dimensiunilor terenului și a construcțiilor deținute de către reclamantă și găsite în teren, cu forma grafică a terenului și construcțiilor evidențiate în Schița nr.3807/2007 (fila 58), întocmită cu ocazia intabulării terenului în Cartea funciară, în raportul de expertiză s-a concluzionat în sensul că forma grafică a parcelei astfel cum se regăsește în schița menționată este corectă, greșită fiind forma grafică a construcțiilor edificate pe teren.

Astfel, după aducerea la scară și transpunerea schiței nr.3807/_ pe măsurătorile efectuate în teren s-a observat că construcția marcată pe anexa grafică nr.1 cu linie roșie este mai lungă decât cea existentă la data efectuării măsurătorilor cu 1,1m, în același timp Construcția marcată pe Anexa grafică nr.1 cu linie roșie are în schiță suprafața de 65mp, iar în urma măsurătorilor suprafața rezultată a acesteia este de 71mp. Expertul precizând că limita de proprietate, după cum apare în schița nr.3807/2003 care a stat la baza intabulării Titlului de proprietate nr.1953/63, este materializată la 0,5 distanță față de construcție.

În ce privește situația comparativă dintre forma și dimensiunilor terenului și construcțiilor deținute de către reclamantă găsite în teren, cu forma grafică a terenului și construcțiilor evidențiate în Schița Procesului verbal de punere în posesie (filele 155-157), reiese că limita de hotar raportată la Procesul verbal de punere în posesie trece prin construcția proprietatea reclamantei, la o distanță de 0,4m, respectiv 0,2m, aspect evidențiat în Anexa nr.2 la raport (fila 246), iar limita de hotar în dreptul pichetului nr.11 ajunge conform Procesului verbal de punere în posesie, la o distanță de aproximativ 1,3m în interiorul proprietății pârâților, însă forma terenului din procesul verbal nu corespunde cu limita veche recunoscută de către părți.

În consecință, în Raportul de expertiză s-a arătat că atât timp cât construcția casă de locuit proprietatea reclamantei nu și-a schimbat dimensiunile și amplasamentul, singura explicație pentru neconcordanțele constatate la fața locului este aceea că pe Schița nr.3807/2003 (fila 58), construcțiile au fost reprezentate în mod greșit, concluzie pe care instanța și-o însușește, cu atât mai mult cu cât și din schițele aferente celorlalte R. de expertiză efectuate în cauză (anexa 6 la Raportul de expertiză Brodacs I., fila 83, anexa nr.1 și nr.3 la Raportul de expertiză A., fila 213), reiese că există o diferență între construcția casă găsită la fața locului și construcția casă punctată pe Schița nr.3807/2003. Ca urmare a acestei situații, instanța își însușește și concluzia că Schița nr.3807/2003 fiind întocmită eroant, nici distanța de 0,5m dintre construcție și limita de hotar față de terenul stăpânit de către pârâți evidențiată în aceeași schiță nu corespunde realității.

În consecință, urmează ca limita de hotar dintre cele două proprietăți să fie stabilită pe aliniamentul punctelor 1-2-3-4-C-D-E-F-G-H-12, conform schiței la Suplimentul raportului de expertiză tehnică judiciară A. G., aflată la fila 245 dosar, care face parte integrantă din prezenta, urmând ca părțile să suporte în mod egal cheltuielile pentru edificarea hotarului dintre proprietăți prin semne exterioare.

Referitor la capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 122mp de la pârâți, se reține că din Raportul de expertiză Tehnică Judiciară A. G. - Completarea nr.1 la Raportul de expertiză (filele 240-247), despre care instanța a considerat că reflectă cel mai corect și complet realitatea, reiese că reclamanta stăpânește o suprafață de 918mp, cu 66mp mai mult teren decât suprafața înscrisă în Cartea funciară – 852mp, și prin urmare susținerea acesteia că pârâții ocupă o suprafață de 122mp din terenul proprietatea sa nu este fondată, acest capăt de cerere urmând a fi respins.

În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor moratorii în cuantum de 5.000lei reprezentând prejudiciul suferit prin neexecutarea la timp a obligației, ca urmare a faptului că s-a dispus ca limita de hotar dintre cele două proprietăți să fie stabilită pe aliniamentul punctelor 1-2-3-4-C-D-E-F-G-H-12, conform schiței la Suplimentul raportului de expertiză tehnică judiciară A. G., aflată la fila 245 dosar, care face parte integrantă din prezenta, urmând ca părțile să suporte în mod egal cheltuielile pentru edificarea hotarului dintre proprietăți prin semne exterioare, se observă că nici capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune moratorii pentru neexecutarea obligației nu este justificat la acest moment, urmând a fi respins.

Cât privește cheltuielile de judecată conform art.274 C.pri civ: ”partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”, iar conform art.276 C.pr.civ: ”Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor”.

În cauză, pretențiile reclamantei au fost admise numai în parte, motiv pentru care instanța urmează să admită capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată numai în parte, proprțional cu capătul de cerere admise, respectiv 29lei reprezentând cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere grănițuire (fila 14) și suma de 1.000 cheltuieli de judecată, onorariu avocat.

În ce privește obligarea pârâților la plata onorariului de avocat, se reține că reclamanta a depus la dosar 3 chitanțe pentru plata onorariului de avocat în cuantum de 6.000lei (filele 159-161), din care chitanța nr.4 din 07.03.2013 emisă de Cabinet avocat A. Chaia, pentru care însă nu s-a depus la dosar dovada de reprezentare în cursul procesului motiv pentru care instanța nu va ține cont de ea, chitanța ., nr._ din 23.07.2012 emisă de Cabinet avocat E.R., avocat cu care reclamanta a reziliat contractul de asistență juridică, iar avocatul i-a restituit suma de 1.000lei și chitanța nr.6 din 11.03.2013 emisă de Cabinet avocat R. Ș., așadar din suma din de 3.000 lei reprezentând onorariu avocat achitat de către reclamantă urmează ca pârâții să fie obligați la plata sumei de 1.000lei, proporțional cu capetele de cerere ce au fost admise.

În ce privește obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, se reține că în cursul procesului onorariile către experți au fost puse de către instanță în sarcina ambelor părți, în mod egal, fiecare dintre părți procedând la plata acestora, reclamanta cu dovezile de la filele 29, 103, 263, iar pârâții cu dovezile de la filele 33, 100, 190 și 221, în consecință nu este justificată solicitarea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert, ținând cont de obiectul cauzei și de faptul că aceștia au avansat deja jumătate din cuantumul onorariilor achitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE :

Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta B. D., CNP_, cu domiciliul în Tg.Mureșt, Piața Victoriei, ..4, jud.M. în contradictoriu cu pârâții M. M. și M. N. CNP_, ambii cu domiciliul în Lăpuș, nr.599, jud.Maramureș.

Stabilește linia de hotar dintre terenul reclamanților și terenul pârâților pe aliniamentul punctelor 1-2-3-4-C-D-E-F-G-H-12, conform schiței la Suplimentul raportului de expertiză tehnică judiciară A. G., aflată la fila 245 dosar, care face parte integrantă din prezenta.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită folosință suprafața de 122mp.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii în cuantum de 5.000lei.

Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 29lei reprezentând cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru și suma de 1.000 cheltuieli de judecată, onorariu avocat.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, onorariu expert către reclamantă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. C. M. N. – D. V.

Red./Tehnred. M.C.M/N.D.V.

25.11.2015 – 6 ex.;

.;1 ex. recl; 2 ex.pârâți 2.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 2059/2015. Judecătoria ONEŞTI