Plângere contravenţională. Sentința nr. 1190/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1190/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 1190/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL B.
DOSAR NR._ plângere contravențională
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1190
Ședința publică din data de 19.05.2015
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
PREȘEDINTE – A. L.
GREFIER - B. S. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul R. V., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B. - SERVICIUL RUTIER pentru B.D.N.E. ONEȘTI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul personal, lipsind intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, după care:
Instanța procedează la legitimarea petentului, acesta prezentând C.I. ., nr._, C.N.P._, valabilă până în anul 2021, cu domiciliul în comuna Helegiu, .> Instanța constată că este competentă general, material și teritorial, conform art. 126 din Constituție, art. 94 Cod de procedură civilă și art. 32 din O.G. nr. 2/2001.
Petentul, întrebat fiind, nu dorește să-și angajeze apărător.
Nemaifiind cereri sau incidente, instanța acordă cuvântul asupra probelor:
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În baza art. 237 Cod de procedură civilă, instanța constată proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și necesară soluționării cauzei. În baza art. 255 Cod de procedură civilă, instanța constată admisibilitatea acestei probe pe care o încuviințează, potrivit art. 258 Cod de procedură civilă.
După consultare, în baza art. 238 Cod de procedură civilă, instanța estimează durata procesului la o lună.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, conform art. 244 Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și conform art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului:
Petentul precizează că în ziua respectivă mergea de la Brătila către B. unde tatăl său era internat. A crezut că în zona respectivă, între Helegiu și B., este în afara localității, dar nu se consideră vinovat, nu crede că a avut viteză pentru că de obicei nu circulă cu viteză, iar mașina este veche. Precizează că agentul constatator i-a spus că este sancționat după ce a semnat. Nu a avut cum să facă obiecțiuni. Nu are posibilități financiare, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând,
Asupra cauze civile de față, constată că:
Prin plângerea adresată instanței la data de 20.02.2015 și înregistrată sub nr._ petentul R. V. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/12.02.2015 emis de INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚENE B., solicitând aplicarea unui avertisment.
În motivarea plângerii arată petentul că, la data de referință, se deplasa în localitatea Livezi, circula cu viteză legală, în coloană și folosea centura de siguranță. Solicită ca agentul constatator să depună la dosar planșele foto care atestă contravenția săvârșită de petent, certificatul de omologare al aparatului radar, buletinul de verificare metrologică și autorizația de operator radar pentru agentul de poliție. Mai precizează petentul că amenda stabilită este împovărătoare, are un venit mediu și are în întreținere familie.
În drept, petentul a invocat: O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
Plângerea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru și a urmat etapa scrisă în cadrul căreia:
-la data de 24.02.2015 plângerea a fost comunicată intimatului;
-intimatul a depus întâmpinare la data de 20.03.2015;
-întâmpinarea a fost comunicată petentului la data de 26.03.2015;
-până la data de 06.04.2015 petentul nu a dat răspuns la întâmpinare.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii, motivat de faptul că, la data de 12.02.2015, ora 10:07, petentul a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, pe DN 11 și, în localitatea B., la km 145, a fost surprins de aparatul radar circulând cu viteza de 86 km/h. Aplicarea sancțiunii și întocmirea procesului verbal de contravenție s-au făcut în mod nemijlocit de către agentul constatator, conform art. 109 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, dar și în baza înregistrării video a aparatului radar AUTOVISION, montat pe autospecializata din dotarea I.P.J. B. cu numărul de înmatriculare MAI-_.
În susținere, petentul a depus procesul verbal de contravenție . nr._/09.11.2014 și fotocopia CI, iar intimatul a depus: raportul detaliat al agentului constatator G.Z., planșe foto, buletinul de verificare metrologică nr._/04.04.2014, atestatul operator radar pentru agentul șef principal G.Z., cazierul auto al petentului.
Constatând că proba cu înscrisuri este pertinentă și concludentă, instanța a încuviințat-o.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/12.02.2015 petentul a fost sancționat cu 585 lei amendă, corespunzătoare a 6 puncte-amendă, pentru contravenția prevăzută de art. 49 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și cu avertisment pentru contravenția prevăzută de art. 36 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Totodată, petentului i s-au aplicat și 4 puncte penalizare.
S-a reținut în sarcina sa faptul că, la data de 12.02.2015, ora 10:07, petentul a condus autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, pe DN 11 și, în localitatea B., la km 145, a fost surprins de aparatul radar circulând cu viteza de 86 km/h. În timpul deplasării, petentul nu purta centura de siguranță.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de agentul constatator și de petent, iar la rubrica „Alte mențiuni” s-a consemnat: „Nu am de formulat obiecțiuni. Nu cred că am avut această viteză.”
În drept, potrivit dispozițiilor art. 49 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, „Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.”, iar potrivit art. 36 al. 1 din același act normativ, „Conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.”
De asemenea, conform art. 101 al. 2, „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) – clasa a III-a de sancțiuni – se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).”, respectiv, „depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Întrucât, atât la semnarea procesului verbal de contravenție, cât și prin plângere, petentul a contestat viteza cu care a circulat, instanța se va mărgini a cerceta numai contravenție referitoare la depășirea vitezei legale în localitate.
Astfel, cum reiese din probele existente la dosar, respectiv, planșele foto, petentul a circulat în localitatea B. cu viteza de 86 km/h. Când a semnat procesul verbal de contravenție și prin plângere petentul a precizat că nu crede că a avut această viteză, stare de fapt contrazisă de planșele foto în care se vizualizează viteza de circulație.
Din această perspectivă, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, dublată de mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. În această ordine de idei trebuie arătat că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci, poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a „vinovăției" în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale extrem de numeroase.
Instanța a mai constatat că pentru fapta contravențională prevăzută de art. 49 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 585 lei, neavând elemente pentru a aprecia că această sancțiune este disproporționată. Această sancțiune corespunde atât gradului de pericol social generic cât și gradului de pericol social concret al faptei, conform criteriilor obligatorii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
În plus, agentul constatator a aplicat criteriile susmenționate, sancționând diferențiat cele două contravenții săvârșite de petent.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a apreciat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, motiv pentru care, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea petentului ca neîntemeiată și, în consecință, va menține actul constatator al contravenției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul R. V. – CNP_, domiciliat în comuna Helegiu, ., județul B. împotriva intimatului Inspectoratul Județean de Poliție B..
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/12.02.2015 încheiat de Poliția municipiului Onești, județul B..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.L. – 11.06.2015
Tehn. B.S.M. – 11.06.2015
Exemplare: 4 (patru)
..06.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
