Plângere contravenţională. Sentința nr. 1963/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1963/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1963/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL B.
Dosar nr._ - plângere contravențională -
Înreg. 07.05.2015
Sentința civilă nr. 1963
Ședința publică din data de 10.09.2015
Completul de judecată format din:
Președinte – I. A.
Grefier – D. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petentul M. I.-G., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție județean B. pentru Poliția Municipiului Onești, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul personal, lipsă intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, care învederează:
- cauza are ca obiect „plângere contravențională”,
- se află la primul termen de judecată,
- procedura legal îndeplinită;
- stadiul procesual fond, după care,
La interpelarea instanței, petentul se legitimează cu CI . nr._, CNP –_ și arată că nu-și angajează apărător.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod de procedură civilă raportat la art. 32 din O.G. nr.2/2001, constată că este competentă material și teritorial să judece prezenta cauză, fiind instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția și acordă cuvântul pentru formularea probatoriului.
Petentul solicită doar proba cu înscrisuri.
Potrivit art. 255 Cod procedură civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri solicitată este admisibilă și poate duce la soluționarea procesului și, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și nemaifiind alte cereri sau excepții prealabile de formulat, conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fond.
Petentul, având cuvântul pe fond, solicită admiterea plângerii, precizând că a făcut mai multe sesizări.
Dezbaterile fiind încheiate, în temeiul ar. 394 Cod procedură civilă instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T AN Ț A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 07.05.2015, sub numărul_ petentul M. I.-G., CNP –_, domiciliat în Onești, ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. cu sediul în B., .. 2, județul B. a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de contravenție . nr._/16.04.2015 prin care a fost sancționat cu 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, sancționată de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991.
Plângerea a fost timbrată cu 20 lei conform art. 36 din OG 2/2001, iar în motivarea acesteia se arată că petentul nu se face vinovat de faptele menționate în procesul verbal.
Intimata, a depus întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii, menținerea procesului verbal.
În cauză instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosarul cauzei procesul verbal de constatare a contravenției.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 16.04.2015, a fost întocmit de către Poliția Onești procesul verbal . nr._ prin care s-a reținut că la această dată, ora 1550,, petentul a deranjat ordinea și liniștea publică a locatarilor prin țipete, urlete și cu o trompetă.
Făcând aplicarea dispozițiunilor legale în materie (art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor), instanța constată că plângerea contravențională formulată de petent a fost depusă în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției (art. 31 din O.G. nr. 2/2001).
Petentul susține că el este cel care a făcut sesizarea către Poliție în data de 07.04.2015 împotriva domnului P. C. și a soției acestuia, aceștia fiind vinovați de deranjatul vecinilor.
La data de 16.04.2015, orele 19:50, echipajul de poliție din cadrul Biroului Ordine publică – Poliția Onești, care se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a fost sesizat de către ofițerul de serviciu în urma unui apel de urgență la 112, să se deplaseze pe ., ., întrucât o persoană deranjează ordinea și liniștea publică.
În urma celor constatate la fața locului s-a dispus sancționarea petentului conform art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Din probele administrate în cauză, respectiv din înscrisurile aflate la dosar, instanța reține că situația de fapt a fost reținută în mod corect în procesul verbal de constatare a contravenției, fiind respectate normele legale incidente în materie.
Pe cale de consecință, având în vedere aceste aspecte, rezultă că fapta de săvârșirea căreia se face vinovat petentul a fost corect reținută de către agentul constatator, fiind îndeplinită condiția tipicității, care reprezintă corespondența ce trebuie să existe între fapta concret comisă de către contravenientă și modul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției. Totodată, fapta reținută în sarcina petentului este antijuridică, reprezentând o atingere adusă ordinii juridice existente. De asemenea, fapta este comisă cu vinovăție (această condiție presupune că persoana care a comis actul incriminat să fi realizat, la momentul comiterii acelui act, implicațiile sale și să fi putut determina efectele acestuia).
Totodată, având în vedere faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 17, teza finală, “nulitatea se constată și din oficiu” (în condițiile în care este incident în cauză vreun motiv de nulitate expresă), instanța nu poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal, acesta fiind întocmit cu respectarea condițiilor de valabilitate a actelor administrative (competența, forma și procedura de emitere a actului, conformitatea actului cu actele juridice de forță superioară și scopul legii).
Cu toate acestea, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din aceeași ordonanță, instanței îi este permis să aprecieze sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului. Față de această împrejurarea, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă, în speța de față, pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor care-i incumbă și anume de a respecta prevederile legale.
Opinia instanței are la bază prevederile art. 21 alin. 3 din același act normativ, care impun obligația ca, la aplicarea sancțiunii, să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, precum și ale art. 7 alin. 3, prin care se prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective-în speță, nu prevede în mod expres această sancțiune.
Este de menționat că această din urmă dispoziție respectă principiul legalității sancțiunii, în condițiile în care ea, practic, creează o situație mai ușoară contestatorului, sancțiunea fiind legală atâta timp cât ea este prevăzută expres în legea cadru-O.G. nr. 2/2001. De asemenea, instanța, în stabilirea sancțiunii care urmează a fi aplicată contestatorului, trebuie să țină seama și de prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei, necesitatea proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată fiind una din cerințele impuse prin jurisprudența CEDO (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României) în materia aplicării oricărei măsuri sancționatorii (cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, pronunțată în materie contravențională).
Față de împrejurările concrete ale speței (instanța are în vedere fapta concret săvârșită de către petent și faptul că, din datele aflate la dosarul cauzei reiese că petentul este la prima abatere de acest gen), rezultă că sancțiunea avertismentului este în măsură să disciplineze conduita petentului în circumstanțe asemănătoare, fiind proporțională cu pericolul social concret al faptei săvârșite.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, instanța urmează să admită în parte plângerea formulată de contestator, modificând procesul-verbal de constatare a contravenției, cu . nr._/16.04.2015 încheiat de Poliția Onești, în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. Se vor menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție și se va atrage atenția petentului asupra consecințelor faptelor sale.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea formulată de contravenientul M. I.-G., CNP –_, domiciliat în Onești, ., . în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean B. cu sediul în B., .. 2, județul B..
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 200 lei aplicată prin procesul verbal . nr._/16.04.2015 încheiat de Poliția Onești cu sancțiunea Avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
Atrage atenția contravenientului asupra consecințelor faptelor sale.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.A. 05.10.2015
Tehnored. D.G. 05.10.2015
Ex. 4 ..10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2482/2015. Judecătoria ONEŞTI | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1969/2015.... → |
|---|
