Plângere contravenţională. Sentința nr. 2429/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2429/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 2429/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL B.
DOSAR NR._ -plângere contravențională-
Înreg. 11.06.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2429
Ședința publică de la 22.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. B.
Grefier: L. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul D. C. C. cu domiciliul în comuna Căiuți, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție B., pentru Postul de Poliție Bogdănești, cu sediul în B., .. 2, județul B., având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit toate părțile;
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- cauza are ca obiect – „plângere contravențională”,
- se află la al doilea termen de judecată,
- stadiul procesual fond, după care;
Instanța având în vedere că intimatul a cerut judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 Cod procedură civilă, va proceda strigarea cauzei la ordine chiar în lipsa părților în condițiile Regulamentului de Ordine Interioară a instanțelor.
Instanța va respinge proba testimonială formulată de petent față de teza probatorie și anume viteza de deplasare având în vedere că viteza de deplasare se dovedește cu înregistrarea video a aparatului radar.
Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și, nemaifiind formulate alte cereri, sau alte probe de administrat, în temeiul art.. 394 al. 1 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile asupra fondului și rămâne în pronunțare.
.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele;
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței sub nr._ de petentul D. C. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție B., pentru Postul de Poliție Bogdănești a solicitat anularea procesului verbal . nr._/2015.
In motivare se arată că situația de fapt reținută prin actul constatator nu corespunde realității întrucât pe sectorul de drum respectiv nu se putea circula cu viteza de 72 km/h, drumul fiind plin de gropi și alte obstacole, iar agentul constatator ar fi avut o conduită abuzivă prin faptul că a refuzat categoric să prezinte dovada deplasării cu viteza, așa încât a refuzat să semneze procesul verbal.
În drept au fost invocate prevederile OUG nr. 195/2002.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori.
În cauza de față au fost respectate prevederile legale privind parcurgerea etapei scrise, art. 194-201 Cod procedură civilă.
În motivare se arată că procesul verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin 1, art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Totodată se arată că petentul a fost de față la întocmirea procesului verbal de constatare a contravențiilor, a luat cunoștință de fapta contravențională, fiind consemnate obiecțiunile acestuia.
În continuare se arata că procesul verbal a fost încheiat de un agent constatator care a constatat personal fapta, așa încât actul constatator are forța probantă prin el însuși, că organul de poliție este un agent specializat în supravegherea traficului rutier, iar simpla negare a petentului că fapta reținută în sarcina sa nu poate răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
În drept au fost invocate prevederile HG nr. 1391/2006, OG nr.2/2001.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Petentul D. C. C. a fost sancționat prin procesul verbal . nr._/2015 pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 49 alin 1 din codul rutier constând în faptul că în data de 15.05.2015 a condus autoturismul marca Opel Zafira, cu număr de înmatriculare_ pe . Onești, pe sensul de deplasare către Târgu Ocna, fiind surprins de aparatul marca Autovision, montat pe autospeciala Poliției, circulând cu viteza de 72 km/h, depășind astfel cu 22 km/h viteza maxim admisă în localitate.
În drept, potrivit art. 121 alin.1 din H.G. nr. 1391/ 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar conform art. 49 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr.2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 249 Cod procedura civila sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Așadar, petentul a făcut o . afirmații care însă nu au fost probate, respectiv că pe sectorul de drum respectiv nu se poate circula decât cu maxim 40 km/h datorita condițiilor precare de drum și anume gropi și alte obstacole, iar împrejurarea că agentul constatator ar fi refuzat să prezinte petentului înregistrarea video nu prezintă relevanță în cauza de față, legea neprevăzând vreo sarcina în acest sens în sarcina agentului constatator.
Manualul aparatului radar coroborat cu Normele de Metrologie Legală N.M.L. 21-05 definesc Sistemul video radar mobil pentru monitorizarea traficului rutier ca fiind format din echipamente CCTV digitale și un radar performant de măsurare a vitezei si nu face referire la verificarea vitezometrului autospecializatei politiei de care INML.
Sistemul asigură determinarea cu acuratețe, în mod static sau dinamic, pe
timp de zi și de noapte, a vitezei autovehiculelor și a direcției de deplasare a
acestora.
Sistemul realizează înregistrări video și audio de calitate a traficului rutier,
precum și evidența evenimentelor de depășire a vitezei legale de către
autovehiculele din trafic.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României), în cauzele A. contra României, din 4 oct. 2007 și Telfner contra Austriei, din 20 martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.
Instanța reține, totuși, că nici una dintre garanțiile procesuale pe care le prevede art. 6 CEDO nu are un caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Referitor la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Având în vedere că prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției și pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil, instanța apreciază că se pot administra probe în înțelesul dispozițiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contravenient, respectiv că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator, în cazul intimatului.
În cauza N. G. împotriva României Curtea Europeană a drepturilor Omului a admis că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de temeinicie - pct. 33 din hotărâre, partea finală.
În aceeași hotărâre, organele de Strasbourg rețin următoarele: “Evident, așa cum reiese din hotărârea judecătoriei de sector din București, acestea așteptau ca reclamanta să prezinte mijloace de probă contrare faptelor stabilite de către polițist. Un asemenea demers al instanțelor naționale se întemeiază pe faptul că regimul juridic al contravențiilor este completat, după cum precizează Guvernul, de dispozițiile Codului de procedură civilă, la care se aplică, în materie de probe, principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății.”
În materia contravențiilor privind depășirea vitezei pe drumurile publice sarcina probei desfășurată în fața instanței de judecată revine organului constatator. Este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă. În fața instanței, organul constatator a comunicat copie înregistrare video aparat radar din care rezultă că petentul a circulat, în interiorul localității, cu o viteză de 72 km/h. În ceea ce privește apărările petentului potrivit cărora nu ar fi depășit viteza, că sancțiunea este ilegal aplicată și că i s-a arătat o viteză mai mică decât cea trecută în întâmpinare, dar fără a dovedi cele afirmate, așa încât instanța constată legalitatea si temeinicia procesului verbal.
În consecință, observând că petentul nu a contestat viteza de deplasare, nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal și nici nu a dovedit existența unei cauze exoneratoare de răspundere, iar intimatul a făcut dovada elementelor constitutive ale contravenției reținute, instanța urmează să respingă plângerea formulată împotriva procesului verbal . P, nr._ din 15.05.2015 (fila 6) și să mențină ca legal și temeinic procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul D. C. C. cu domiciliul în comuna Căiuți, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție B., pentru Postul de Poliție Bogdănești, cu sediul în B., .. 2, județul B., împotriva procesului verbal . nr._/2015.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.10.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. B. L. M.
Red/teh.- L.B/ LM.. – 18/19.11.2015, Ex.- 6/ .. 20.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2428/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2596/2015.... → |
|---|
