Plângere contravenţională. Sentința nr. 2723/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2723/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 20-11-2015 în dosarul nr. 2723/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
DOSAR NR._ - plângere contravențională -
Înreg. 02.07.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2723
Ședința publică din data de 20.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – A. D. E.
GREFIER – I. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul R. T. în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. S.A., având ca obiect plângere la contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care, instanța constată că este primul termen cu părțile legal citate și procedează la legitimarea petentului, acesta prezentând C.I. . nr._, C.N.P._.
Potrivit dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei și prevederile art. 101 din Ordonanța nr.15/2002, instanța constată că este competentă material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța estimează o durată a cercetării procesului de 30 zile, conform dispozițiilor art.238 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pentru formularea probelor.
Petentul solicită proba cu înscrisurile de la dosar și precizează că nu are martori de propus. Depune la dosar procesul verbal de dezmembrare cu mențiunea că mașina pentru asta a fost vândută.
Instanța constată că înscrisul respectiv se află depus la dosar, motiv pentru care restituie petentului acest înscris.
Instanța încuviințează ca fiind admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei proba cu înscrisurile de la dosar, conform art.255 raportat la art.258 Cod procedură civilă.
Conform art.244 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, nemaifiind alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii, a fi amendat cel căruia i-a vândut mașina. El a vândut autoturismul pe data de 10.12.2014, cel care l-a cumpărat la rândul său a vândut altcuiva. A mers la primărie, a radiat autoturismul, însă nu a fost la poliție sau la IPJ întrucât nu mai avea cartea de identitate a autoturismului. Solicită a fi exonerat de plata amenzii. A vândut mașina pentru dezmembrări, persoana căreia i-a vândut-o avea societate de dezmembrări, mașina nu era circulabilă.
Dezbaterile fiind terminate, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 02.07.2015 sub nr._, petentul R. T., cu domiciliul în .., jud. Bacău, a solicitat în contradictoriu cu intimatul CNADNR SA – Centrul de Studii tehnice Rutiere și Informatică, cu sediul în București, sector 6, ..401 A, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 15.06.2015.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 09.12.2014 a vândut autoturismul cu nr._ prin contract de vânzare-cumpărare numitului V. C. din Dărmănești, radiindu-l din evidențele Primăriei Dofteana.
În drept, plângerea a fost motivată pe dispozițiile OG 2/2001 și pe cele ale Codului de procedură civilă.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal de contravenție contestat (fila 5), contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit (fila 6), fișă de înmatriculare (fila 7), cartea de identitate și dovada de comunicare a procesului verbal (fila 8).
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
În timpul parcurgerii etapei scrise intimatul a depus întâmpinare (file 12-14), prin care a solicitat respingerea ca nefondată și neîntemeiată a plângerii, obligația de plată a rovinietei revenind proprietarului sau utilizatorului autovehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare.
În drept, întâmpinarea a fost motivată pe dispozițiile O.G.nr.2/2001, pe cele ale OG 15/2002 și pe cele ale Ordinului MTI nr.611/2015.
În dovedirea întâmpinării intimatul a depus la dosar, în copie, confirmarea de primire (fila 15), autorizația de control pentru agentul constatator (fila 16), planșe foto (file 17-28).
În temeiul art.411 al.1 pct.2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (fila 25) prin care a arătat că a vândut autoturismul cu contract de vânzare-cumpărare, nefiind niciodată sancționat pentru lipsa rovinietei, deși a fost proprietarul autoturismului timp de 9 ani.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar, potrivit dispozițiilor art.255 raportat la art.258 din Codul de procedură civilă, ca fiind admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 15.06.2015 a fost întocmit de către un agent constatator al intimatului procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul R. T. a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 09.01.2015, ora 20.15, locul DN 11 km 156, în localitatea Dofteana, județul Bacău, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând lui R. T. a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Pentru săvârșirea contravenției, petentului i s-a aplicat o amendă de 750 lei, conform art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002.
În drept, instanța constată că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, al cărei cuantum, potrivit art. 8 alin. 2, este prevăzut în anexa nr. 2.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, având în vedere că procesul verbal a fost comunicat la data de 29.06.2015 (fila 8), iar plângerea contravențională a fost depusă la instanță la data de 02.07.2015.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovadă până la proba contrarie, iar sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României), în cauzele A. contra României, din 4 oct. 2007 și Telfner contra Austriei, din 20 martie 2001, a apreciat faptul că materia contravențională aparține domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.
În cauză, petentul a arătat că a vândut autoturismul cu nr. de înmatriculare_ încă din data de 09.12.2014, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 6).
Într-adevăr, conform contractului de vânzare-cumpărare arătat mai sus, la data de 09.12.2014 autoturismul marca F. Doblo cu nr. de înmatriculare_ a fost înstrăinat de petent către numitul V. C..
Pe de altă parte însă, conform art. 8 alin. 1 lit. i din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza mai multor documente, printre care și certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, respectiv petentul din prezenta cauză, în care acesta a înscris transmiterea dreptului de proprietate. Așadar, radierea fiscală a autoturismului nu este suficientă, mai ales că în baza art. 8 alin. 4 din același act normativ transcrierea dreptului de proprietate asupra vehiculului se comunică în termen de 30 de zile, de către autoritatea care a efectuat-o, organului fiscal competent al autorității administrației publice locale.
În cazul în care nu este parcursă procedura reglementată prin ordinul arătat mai sus, vânzătorul autoturismului figurează în continuare ca deținător al acestuia, calitatea acestuia fiind stabilită în funcție de cine este înscris în certificatul de înmatriculare, sub denumirea de utilizator.
Conform art. 7 din O.G. nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, care conform art. 1 alin. 1 lit. b sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Mai mult, conform art. 24 alin. 2 lit. d din Ordinul nr. 1501/2006 proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, astfel că petentul trebuia să solicite acest lucru începând cu data de 09.12.2014.
Având în vedere că petentul nu a urmat procedura reglementată prin Ordinul nr. 1501/2006, instanța reține că acesta avea obligația achitării rovinietei, având calitatea de utilizator, respectiv persoană înscrisă în certificatul de înmatriculare.
Pe de altă parte, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din aceeași ordonanță, instanței îi este permis să aprecieze sancțiunea care se impune a fi aplicată petentului. Față de această împrejurare, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă, în speța de față, pentru a i se atrage atenția petentului asupra consecințelor faptei sale.
Opinia instanței are la bază prevederile art. 21, alin. 3 din același act normativ, care impun obligația ca, la aplicarea sancțiunii, să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, precum și cele ale art. 7, alin. 3, prin care se prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu prevede în mod expres această sancțiune.
Este de menționat că această din urmă dispoziție respectă principiul legalității sancțiunii, în condițiile în care ea, practic, creează o situație mai ușoară contestatorului, sancțiunea fiind legală atâta timp cât ea este prevăzută expres în legea cadru-O.G. nr. 2/2001. De asemenea, instanța, în stabilirea sancțiunii care urmează a fi aplicată petentului, trebuie să țină seama și de prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei, necesitatea proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată fiind una din cerințele impuse prin jurisprudența CEDO (a cărei jurisprudență a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României) în materia aplicării oricărei măsuri sancționatorii (cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, pronunțată în materie contravențională).
Față de împrejurările concrete ale speței, rezultă că sancțiunea avertismentului este în măsură să disciplineze conduita petentului în circumstanțe asemănătoare, fiind proporțională cu pericolul social concret al faptelor săvârșite.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, instanța urmează să admită în parte plângerea formulată de petentul R. T. și să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 750 de lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat în data de 15.06.2015, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentului asupra consecințelor faptei sale, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul R. T., CNP_, cu domiciliul în comuna Dofteana, .., județul Bacău, în contradictoriu cu intimatul CNADNR S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, CUI_, J_ .
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 750 de lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat în data de 15.06.2015, cu sancțiunea Avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Atrage atenția petentului asupra consecințelor faptei sale.
Cu drept la apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Tehnored. A.D.E/L.I. – 19.01.2016
Ex.4
..2016
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2719/2015. Judecătoria ONEŞTI | Validare poprire. Sentința nr. 2676/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
