Pretenţii. Sentința nr. 2299/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2299/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 2299/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
DOSAR NR._ pretenții
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2299
Ședința publică din data de 13.10.2015
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
PREȘEDINTE – A. L.
GREFIER - B. S. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE P. LIZIERA ONEȘTI, în contradictoriu cu E. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, conform art. 244 Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și în conformitate cu dispozițiile art. 394 Cod de procedură civilă, rămâne în pronunțare pe excepția prescrierii și pe fond.
INSTANȚA
Deliberând,
Asupra cauzei civile de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.06.2015, sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari „Liziera”, prin președinte A. V., cu sediul în Onești, ., ., județul Bacău a chemat în judecată pârâtul E. I., domiciliat în Onești, ., ., județul Bacău, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 650,30 lei, reprezentând cote de contribuție și a sumei de 650,30 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În motivare se arată că, dând dovadă de rea-credință, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile către asociația de proprietari.
În drept au fost invocate prevederile art. 16 și 29 din Legea nr. 1147/1996, art. 59 din Legea nr. 230/2007 cu completările ulterioare din H.G. nr. 1588/2007.
Conform art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În conformitate cu dispozițiile art. 200 din Cod de procedură civilă (nou) cererea a urmat etapa scrisă, după cum urmează:
-la data de 06.07.2015 cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului;
-până la termenul din 31.07.2015 pârâtul avea obligația de a depune întâmpinare, dar nu și-a îndeplinit această obligație.
Reclamanta a depus la dosar evidența costurilor comune, situația penalităților, copia proceselor verbale ale Adunării Generale a asociației din data de 28.03.2014, din 29.03.2012, din 04.04.2013 și din 04.06.2015 și somație din data de 28.02.2015.
În baza art. 255 și art. 237 noul Cod de procedură civilă, instanța a constatat admisibilitatea probei cu înscrisuri și a încuviințat această probă ca fiind concludentă și pertinentă cauzei.
La termenul din 15.09.2015 instanța, din oficiu, a invocat excepția prescrierii debitului aferent lunii aprilie 2012, a făcut cunoscut ambelor părți incidentul procedural căreia, în conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, îi va următoarea rezolvare:
După cum se arată în art. 1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți, prescripția extinctivă presupune stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul prevăzut de lege, iar în cazul drepturilor de creanță are ca efect stingerea acelei componente a dreptului la acțiune care constă în posibilitatea creditorului de a obține condamnarea debitorului la executarea obligației.
Termenul general de prescripție în materia acțiunilor personale, indiferent de izvorul raportului juridic obligațional (contractual, delictual), prin care se urmărește valorificarea unui drept de creanță este de 3 ani, care curge, în lipsă de stipulație contrară, de la data nașterii raportului juridic; în plus odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, conform art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958. Iar în cazul prestațiilor succesive, art. 12 din Decretul 167/1958 prevede că dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
De regulă, termenul de prescripție curge în mod neîntrerupt, o situație aparte fiind cazurile de întrerupere a prescripției; astfel, conform art.16 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului, făcută de cel împotriva căruia curge, consecința imediată și directă a întreruperii termenului de prescripție este că de la momentul întreruperii prescripției, începe să curgă un nou termen de prescripție.
În cauză, prin acțiunea introdusă pe rolul instanței la data de 23.06.2015 reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1300,60 lei (debit principal și penalități de întârziere), reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere datorate pentru perioada aprilie 2012-aprilie 2015. Așadar, reclamanta a solicitat plata contravalorii unor servicii efectuate cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea acțiunii.
În cazul dedus judecății întreruperea prescripției se putea face fie prin recunoașterea expresă a debitului, fie prin efectuarea de plăți parțiale de către pârât.
În plus, se constată că în baza art. 2512 alin. 1 și 2 din noul cod civil prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, iar organul de jurisdicție competent nu poate aplica din oficiu prescripția; însă în prezenta cauză raportul juridic dintre părți a luat naștere înainte de anul 2011, anterior intrării în vigoare a noul Cod Civil, iar conform art. 6 alin. 4 din același act normativ prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit, adică Decretul nr.167/1958. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr.1/2014.
În consecință, în conformitate cu prevederile Decretului nr.167/1958 aplicabil în cauză, instanța are posibilitatea de a invoca din oficiu excepția prescripției și, ca urmare a faptului că reclamanta pretinde plata unor debite restante din perioada 2012-2015, pentru care nu s-a făcut dovada întreruperii cursului prescripției, va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul aferent lunii aprilie 2012 și va respinge ca prescris capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata debitului restant aferent lunii aprilie 2012, pentru suma de 138,17 lei.
Totodată, se impune precizarea că admițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul principal aferent lunii aprilie 2012, instanța a constatat prescris și debitul accesorii – penalitățile convenționale calculate la această sumă, în baza principiul accesoriul urmează principalul și a art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Pârâtul, în calitate de proprietar al unui apartament din cadrul Asociației de proprietari Liziera Onești, a acumulat datorii în sumă de 650,30 lei, reprezentând cote de contribuție și 650,30 lei reprezentând penalități.
Instanța reamintește că, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Conform art. 48 din actul normativ, stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se face proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 al. 1 din Legea nr. 230/2007, pentru recuperarea datoriilor, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Așa fiind și față de soluția dată excepției invocate din oficiu, se va admite în parte capătul de cerere privind neplata cotei de contribuție și pârâtul va fi obligat la plata sumei de 512,13 lei, cu acest titlu.
Art. 49 din actul normativ de mai sus dă posibilitatea asociației de proprietari să-și stabilească un sistem propriu de penalități pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalitățile nu vor fi mai mari de 0, 2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit de plată, fără ca suma penalităților să depășească suma la care s-au aplicat.
Reclamanta a depus la dosar procesele verbale ale adunării generale a asociației din 28.03.2014, din 29.03.2012, din 04.04.2013 și din 04.06.2015 prin care s-a stabilit plata penalităților.
Prin urmare, va fi admis în parte și acest capăt de cerere, pârâtul urmând a fi obligați și la plata sumei de 512,13 lei cu titlu de penalități.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescrierii debitului aferent lunii aprilie 2012, invocată din oficiu.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari „Liziera”, prin președinte A. V., cu sediul în Onești, ., ., județul Bacău împotriva pârâtului E. I., domiciliat în Onești, ., ., județul Bacău.
Constată prescris debitul în sumă de 138,17 lei, aferent lunii aprilie 2012.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 512,13 lei cheltuieli de întreținere și suma de 512,13 lei penalități.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.L. – 02.11.2015
Tehn. B.S.M. – 02.11.2015
Exemplare: 4 (patru)
..11.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2407/2015. Judecătoria ONEŞTI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2315/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
