Plângere contravenţională. Sentința nr. 601/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 601/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 601/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI JUDEȚUL B.
Dosar nr._ - plângere contravențională -
Înreg. 30.10.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR.601
Ședința publică din data de 04.03.2015
COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:
PREȘEDINTE – C. S.
Grefier – Dorinica L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile promovată de petentul C. G. în contradictoriu cu I.P.J B.- Serviciul Rutier, având ca obiect “plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Prin serviciul registratură la data de 23.03.2015 Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași a depus adresa nr. J/1813/26.02.2015.
În baza art.392 C.pr.civ. instanța deschide dezbaterile asupra fondului și în baza art.394 Cod procedură civilă închide aceste dezbateri și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ /30.10.2014 pe rolul Judecătoriei Onești, petentul C. G. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 24.10.2014 încheiat de organul constatator din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție B..
În motivarea plângerii petentul a arătat că procesul verbal de contravenție este lovit de vicii grave de formă, motiv pentru care trebuie anulat, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul. Petentul arată că în cuprinsul procesului verbal nu este menționat locul săvârșirii contravenției, fiind doar indicat că în localitatea Ș. cel M., însă aceasta este o comună cu mai multe sate, și de asemenea că pe DN 11A, care însă este un drum de 91,3 km. ce traversează trei județe. Se mai invocă faptul că agentul constatator a menționat la rubrica obiecțiuni faptul că el nu are obiecțiuni, în loc să consemneze ceea ce el a solicitat. În privința vitezei determinate petentul a solicitat ca intimatul să facă dovada acesteia cu înregistrările efectuate și să se țină seama de marja de eroare de +/- 4%, în raport de care apreciază că viteza de deplasare a fost greșit stabilită.
Petentul a făcut ample considerații cu privire la dreptul său la un proces echitabil, de care instanța trebuie să țină cont în soluționarea cauzei, iar în final a motivat cererea de înlocuire a amenzii cu avertismentul, arătând că este pensionar, că are o pensie redusă și că se deplasa cu autoutilitara proprie pentru efectuarea unor cumpărături necesare pentru asigurarea traiului zilnic.
Cerea a fost întemeiată în drept pe prevederile OG nr. 2/2001 iar acesteia i-a fost atașată copia cărții de identitate a petentului, copia certificatului de înmatriculare, a permisului de conducere ale petentului și copia procesului verbal contestat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție. Astfel, intimatul arată că viteza de 89 km/h cu care circula petentul a fost stabilită de aparatul radar cinemometru și înregistrată video cu aparatura Audiovision, montată pe autospeciala MAI_, în timp ce petentul circula pe DN 11A, în interiorul localității Ș. cel M.. De asemenea, se mai arată că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională conform legislației în vigoare, în urma înregistrării de către aparatul radar a abaterii săvârșite, iar înregistrarea abaterii s-a efectuat cu respectarea Normei de Metrologie Legală N.M.L. 21-05 din 23.11.2005. Aparatul radar era omologat și calibrat la zi și avea Buletinul de verificare metrologică emis de Biroul Român de Metrologie Legală cu valabilitate un an în care se menționează că măsurătoarea se poate face în regim de mișcare și staționare.
În susținerea apărării sale, intimatul a depus la dosar documentația ce a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, constând în transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar și raportul agentului constatator.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, nefiind solicitate alte probe, iar din oficiu, a solicitat CNADNR S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași să comunice limitele de viteză legale din localitatea Ș. cel M., pe DN 11A, răspunsul fiind comunicat prin adresa nr. J/1813/26.02.2015.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 24.10.2014 încheiat de încheiat de organul constatator din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție B., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 540 de lei, în temeiul art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și art. 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că în data de 24.10.2014, ora 15.03, pe DN 11A, în Ș. cel M., a condus autoutilitara marca Ford cu nr. de înmatriculare_ în localitate, cu viteza de 89 km/h, viteză stabilită cu aparatul radar Autovision MAI_.
Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul verbal de contravenție.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanța reține că agentul de poliție care a întocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr.2/2001.
Instanța nu va reține ca motiv de nulitate susținerea petentului în sensul că în cuprinsul procesului verbal nu este menționat locul săvârșirii contravenției întrucât este menționat că fapta a fost săvârșită pe DN 11A, în Ș. cel M., „în localitate”. Constatările personale ale agentului constatator fac dovadă până la înscrierea în fals, iar mențiunea că fapta a fost constatată în interiorul localității este una dintre aceste mențiuni. Dacă în ceea ce privește determinarea vitezei este impus ca ea să se facă prin mijloace tehnice omologate, o asemenea prevedere nu există în privința locului săvârșirii contravenției, care este pe deplin atestat de constatările personale ale agentului constatator. Faptul că nu este indicat un reper precis nu are relevanță în cauză atâta vreme cât instanța reține că fapta a fost săvârșită în interiorul localității Ș. cel M., iar potrivit adresei nr. J/1813/26.02.2015 emisă de CNADNR S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași (administrator al drumului), în interiorul acestei localități limita de viteză legală este de 50 km/h, cu excepția unei porțiuni de 55 metri (în zona unui pod) unde limita este și mai mică, respectiv de 30 km/h.
Faptul că agentul constatator nu a consemnat obiecțiile petentului nu este dovedit și de altfel este infirmat de faptul că însuși petentul a semnat procesul verbal în care o asemenea mențiune era făcută. Chiar dacă susținerile petentului ar fi însă adevărate, instanța nu va reține acest aspect ca motiv de nulitate, căci acest motiv nu este unul de nulitate absolută, iar ca nulitate relativă nu poate fi reținut atâta vreme cât eventualele obiecțiuni pe care nu le-a formulat pot fi analizate în cadrul prezentei plângeri.
Din punctul de vedere al condițiilor de fond instanța constată că principiul legalității incriminării și al sancțiunii a fost respectat.
Din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar în data de 24.10.2014 ora 15.03, instanța reține că la momentul înregistrării autovehiculul înmatriculat cu numărul_ circula cu viteza de 89 km/h.
Având în vedere că petentul se afla în loc. Ș. cel M., pe DN 11A, instanța reține că viteza maximă admisă pentru sectorul de drum respectiv era de 50 km/h. Cum petentul a fost înregistrat cu viteza de 89 km/h, rezultă că acesta a depășit viteza maximă legală cu 39 km/h.
În ce privește modul de constatare și sancționare, instanța reține că în cauză reprezentanții poliției rutiere au procedat legal, în conformitate cu prevederile art. 109 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, constatarea faptei făcându-se cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, respectiv cu cinemometru de control rutier, tip Autovision, fabricație TSS Anglia, montat pe autoturismul organului constatator Dacia L. cu nr. MAI_ al cărui buletin metrologic a fost depus la dosar. Astfel, agentul constatator nu a constatat prin propriile simțuri fapta săvârșită de petent, întrucât viteza cu care petentul a rulat la momentul constatării faptei nu poate fi calculată de o persoană prin folosirea propriilor simțuri, ci fapta a fost constatată prin folosirea unor mijloace tehnice. Prin urmare, instanța constată că procesul verbal este legal întocmit din punct de vedere al condițiilor de formă și fond, actul sancționator fiind în mod corect întocmit, de agentul de poliție abilitat să manipuleze aparatul radar, care a aplicat și sancțiunea respectivă, așa cum rezultă din atestatul de operator emis pe numele agentului constatator G. Echrem.
În privința marjei de eroare de +/- 4% invocată de petent instanța reține că aceasta este aplicabilă pentru viteze peste 100 de km/h și oricum aplicarea acesteia chiar în cuantumul invocat de petent nu ar avea relevanță în privința încadrării juridice a faptei contravenționale, așa cum s-a susținut, căci și dacă s-ar scădea 4 km/h din cei 89 km/h ar rezulta o viteză de 85 km/h, ceea ce ar însemna o depășire cu 35 km/h a vitezei legale, care se încadrează în aceeași categorie de contravenții, respectiv cele aplicabile pentru depășirea vitezei cu peste 30 km/h.
Având în vedere regimul juridic aplicabil în materie contravențională (așa cum rezultă din dispozițiile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 prevederile în materia contravențiilor se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă), în materie de probe este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței.
Instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada celor susținute de către petent în sensul că fapta nu ar fi fost săvârșită. Astfel, pe lângă faptul că în ceea ce privește depășirea limitei de viteză s-a făcut dovada de către intimat prin transpunerea pe hârtie a înregistrărilor video, instanța va avea în vedere și prezumția relativă a conformității procesului verbal de contravenție cu realitatea. Reținerea acestei prezumții nu încalcă art. 6 din CEDO întrucât, așa cum s-a reținut în Cauza M. H. și alții contra României (cererea nr. 7034/07), „prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții”.
În concluzie, probele administrate relevă veridicitatea situației de fapt ce a fost reținută în procesul verbal contestat, iar în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 instanța constată că sancțiunea amenzii aplicate petentului a fost în mod corect aplicată și individualizată de agentul constatator, urmând să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de petent. Instanța va respinge și cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul, având în vedere că nu se poate reține un grad de pericol social redus al faptei de a circula cu o asemenea viteză în interiorul localității, iar circumstanțele personale ale petentului au fost doar invocate de acesta însă nu s-a făcut nicio dovadă în susținerea lor, instanța având obligația de a face demersuri din oficiu pentru stabilirea situației de fapt (ceea ce a și făcut) dar nu și pentru dovedirea afirmațiilor petentului cu privire la starea sa materială, în privința cărora sarcina probei este exclusiv în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E :
Respinge plângerea formulată de petentul C. G., CNP_, cu domiciliul în . cel M., jud. B., în contradictoriu cu intimatul I. B., cu sediul în mun. B., ..2, jud.B., împotriva procesului verbal . nr._ din 24.10.2014, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. S. Dorinica L.
Red.CS .31.03.2015
Tehnored.D.L.31.03.2015
Ex.4(patru) – .
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 595/2015.... → |
|---|
