Plângere contravenţională. Sentința nr. 620/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 620/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 620/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL B.
Dosar nr._ - plângere contravențională -
Înreg. 19.12.2014
Sentința civilă nr. 620
Ședința publică din data de 05.03.2015
Completul de judecată format din:
Președinte – I. A.
Grefier – D. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petentul C. G. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție județean B. pentru BDNE B., având ca obiect plângere contravențională.
La primul apel nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, care învederează:
- cauza are ca obiect „plângere contravențională”,
- se află la primul termen de judecată,
- procedura legal îndeplinită;
- stadiul procesual fond, după care,
La interpelarea instanței, petentul arată că nu-și angajează apărător.
Potrivit dispozițiilor art. 131 din Codul de procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei și prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constată că judecătoria Onești este competentă material și teritorial să judece prezenta cauză, fiind judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și acordă cuvântul pentru probatorii.
Petentul arată că nu are alte probe, decât înscrisurile aflate la dosar.
În temeiul art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța estimează o durată de 30 zile necesară pentru cercetarea procesului.
În temeiul art. 255 din codul de procedură civilă instanța încuviințează proba cu înscrisuri și nemaifiind cereri noi de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție, precizând că este șofer profesionist și în localitate a mers cu 50 km/h.
Dezbaterile fiind terminate, instanța constată cauza în stare de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 19.12.2014 sub nr._, petentul C. G., cu domiciliul procesual ales în B., ., ., . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B. – BDNE B., cu sediul în B., ..2, jud. B., anularea procesului-verbal . nr._ din data de 13.12.2014.
În motivarea plângerii, petentul a invocat mai multe motive de nulitate ale procesului verbal în sensul că nu este trecută funcția agentului constatator, lipsește mențiunea privind durata suspendării permisului, nu există mențiunea că aparatul a fost omologat și verificat metrologic în ultimele 12 luni. În continuarea motivării arată că nu se deplasa cu viteza menționată în procesul verbal.
În drept, plângerea a fost motivată pe dispozițiile O.G. nr.2/2001, cele ale OUG nr.195/2002.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 13.12.2014 (fila 9).
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
În timpul parcurgerii etapei preliminare intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată și nelegală a plângerii, menținerea procesului verbal, aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal fiind făcute în mod nemijlocit în baza înregistrării video a aparatului radar marca AUTOVISION montat pe autospeciala MAI_.
În drept, întâmpinarea a fost motivată pe dispozițiile art.205-208 Cod procedură civilă, pe cele ale HG 1391/2006, pe cele ale OUG 195/2002 și pe cele ale OG nr.2/2001.
În dovedirea întâmpinării intimatul a depus la dosarul cauzei, raportul agentului U. T. (fila 24), planșe foto (file 20-21), buletin de verificare metrologică (fila 22), atestat operator Autovision (fila 23).
Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 411 alin.1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar potrivit dispozițiilor art. 255 raportat la art.258 din Codul de procedură civilă, ca fiind admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 13.12.2014, ora 15.08, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatului, procesul-verbal . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul C. G. a contravenției prevăzute de art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, constând în aceea că în data de 13.12.2014, ora 15.08, pe DN 11, în localitatea B., petentul a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 101 km/h stabilită cu aparatul radar Autovision montat pe auto MAI_.
Pentru săvârșirea acestei contravenții petetului i s-a aplicat, în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, o amendă în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal . nr._ din data de 13.12.2014, instanța constată că aceasta a fost încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzută de lege, respectiv suma de 405 lei, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Mai mult, conform art. 16 alin. 7 din același act normativ, agentul constatator a respectat dreptul la apărare al contravenientului, punându-i în vedere dreptul de a face obiecțiuni privind conținutul procesului verbal, sens în care petentul a consemnat „Nu este viteza reală”.
În ceea ce privește cerințele prevăzute de art. 19 din OG nr. 2/2001, instanța constată că procesul verbal a fost semnat atât de către agentul constatator, cât și de către petent, nemaifiind necesară semnătura martorului asistent.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 19.12.2014.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, drept penal; 2) natura măsurii; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Față de contravenția reținută în sarcina petentului, și anume, conducerea unui autovehicul cu viteza de 101 km/h în localitate, din punct de vedere al legii naționale, reprezintă o faptă contravențională, și nu penală.
Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.
În această privință, instanța observă că amenda i-a fost aplicată petentului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special interdicția de a circula cu un vehicul depășind viteza maximă admisă pe un anumit sector de drum și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. Totuși, amenda aplicată nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal.
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate petentului se consideră „acuzații în materie penală”, în sensul art. 6 din convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.
Cu toate acestea, Curtea, în cauza P. c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie_, a stabilit că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, și anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei ( a se vedea A., pct. 58 și 59).
Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care ține seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul la apărare ( a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, . nr. 141-A, precum și A., pct. 60).
Astfel, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcina probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Totuși, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului constatator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, respectiv viteza de deplasare a vehiculului.
Ca urmare, ori de câte ori organul constatator, în acest gen de contravenție, nu face dovada săvârșirii faptei prin mijloace tehnice certificate - respectiv nu prezintă fotografie radar, înregistrare video sau orice alt mijloc tehnic, ori proba nu este clară, instanța va admite plângerea petentului și va anula procesul-verbal de contravenție.
În cauză, intimatul a depus la dosar planșe foto (file 20-21) în care se distinge clar înregistrarea petentului ca circulând în interiorul localității cu o viteză cu mult peste limita legală, aceasta atingând 101 km/h. Din aceste fotografii instanța reține și faptul că aceasta era viteza cea mai mare cu care circula petentul, astfel cum rezultă din înscrierile din dreptul indicatorului T (adică autovehiculul „target”), acesta reducând treptat viteza la 101, 99, 53 și 26 km/h, fiind conștient că circulă cu o viteză mai mare decât cea permisă de lege.
Potrivit art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)": Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Instanța constată că în planșele foto depuse la dosar se observă imaginea autoturismului condus de către petent și este pus de asemenea în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
De asemenea, a fost depus la dosar buletinul de verificare metrologică (fila 22) emis la data de 04.04.2014 cu valabilitatea verificării de 1 an din cuprinsul căruia rezultă că cinemometrul montat pe Dacia L. cu nr. MAI_ măsoară în regim staționar și în regim de deplasare.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, instanța reține că s-a săvârșit de către petent contravenția reținută în sarcina sa în procesul-verbal de contravenție.
Văzând că petentul a circulat în interiorul localității și a depășit viteza regulamentară cu 51 km/h, instanța apreciază că înlocuirea sancțiunii amenda cu sancțiunea avertisment nu este justificată. Deplasarea cu viteză peste limita legală este una din cauzele principale ale producerii accidentelor rutiere și constituie un real pericol pentru ceilalți participanți la trafic, și chiar pentru conducătorul auto imprudent, ceea ce denotă un grad ridicat de pericol social al faptei.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să respingă plângerea și să mențină procesul verbal ., nr._/13.12.2014.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contravenientul C. G., CNP –_, cu domiciliul procesual ales în B., ., ., . în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean B. cu sediul în B., ., județul B..
Menține procesul verbal de contravenție ., nr._/13.12.2014 încheiat de BDNE B..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.03. 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.A. 23.03.2015
Tehnored. D.G. 23.03.2015
Ex. 4 ..03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 667/2015. Judecătoria ONEŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 633/2015.... → |
|---|
