Acţiune în constatare. Sentința nr. 2074/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2074/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 2074/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
JUDEȚUL BIHOR
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2074/2015
Ședința publică din data de 2 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. F. V. GREFIER: N. A.
Pe rol fiind cauza civilă privind pe reclamantul P. T. în contradictoriu cu pârâta . DEZVOLTARE - G. SOCIETE GENERALE SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză, în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că prin serviciul registratură, pârâta a depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile și concluziile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 23.02.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 02.03.2015.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.09.2014, scutită de plata taxei judiciare de timbru, reclamantul P. T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. BANCA ROMÂNEASCĂ PENTRU DEZVOLTARE - G. SOCIETE GENERALE S.A., pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate caracterul abuziv și, pe cale de consecință, lovite de nulitate absolută, al clauzelor cuprinse la art. 2 din contractul de credit nr._/29.11.2005 privind comisionul de întocmire a dosarului de credit de 4,9% și al clauzei cuprinse la art. 8 din contractul de credit nr._/11.04.2006 privind comisionul lunar de gestionare a creditului de 0,20%, să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasate de la reclamanți cu titlu de comision de întocmire a dosarului de credit și comision de gestionare de la data încheierii convențiilor, sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale aferente până la data restituirii efective.
În motivare, s-a arătat că la data de 29.11.2005 reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de credit nr._/29.11.2005, prin care a contractat un credit în valoare de_ lei, cu o dobândă fixă de 12% pe an, rambursabil în 60 de luni.
Ulterior la data de 11.04.2006 reclamantul a încheiat contractul de credit nr._, prin care a împrumutat suma de 20.000 lei, cu o dobândă variabilă de 10,40% pe an și a refinanțat astfel creditul anterior.
Comisionul de întocmire a dosarului de credit nu este menționat în prevederile art. 36 din OUG 50/2010, acest comision nu poate fi confundat cu comisionul de analiză dosar, deoarece, dacă acesta din urmă este perceput în sumă fixă, indiferent de valoarea creditului, comisionul de întocmire a dosarului este perceput procentual, 4,9% din valoare, dar nu mai puțin de suma minimă stabilită de bancă.
În ceea ce privește perceperea comisionului de gestionare, s-a arătat că acesta nu este în acord cu dispozițiile legale și nici cu practica judiciară în materie, acest comision nefiind altceva decât un comision de administrare. Dacă, în anumite condiții, acest comision poate fi considerat legal, cum ar fi cazul în care este perceput și calculat la soldul creditului, practica judiciară este unitară în a considera nelegal comisionul de administrare în situația în care este perceput la suma totală a creditului, rămânând astfel constant pe toată perioada de derulare a contractului, exact ca în speță.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile legii nr. 193/2000, OG 50/2010.
Prin întâmpinare (f.35-41) pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii.
În motivare, s-a arătat că, în privința capătului de cerere privind restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de întocmire dosar și gestionare, a intervenit termenul de prescripție de 3 ani, care curge de la data achitării sumelor de bani în temeiul clauzei contractuale criticate.
Pe fond, s-a arătat că în anul 2010 legiuitorul, prin OUG 50/2010, a înțeles să consacre comisionul de întocmire dosar sub denumirea de comision analiză dosar. Pârâta este obligată, în calitate de instituție de credit, să analizeze în mod temeinic și detaliat situația financiară, bonitatea, seriozitatea, gradul de îndatorare a solicitantului și eventualele garanții oferite de solicitant, gradul de acoperire a creditului solicitat prin garanțiile propuse.
Rațiunea perceperii comisionului de gestionare a creditului rezultă din necesitatea administrării, gestionării creditului, respectiv a monitorizării și urmăririi restituirii creditului. Cuantumul acestui comision a fost predeterminat clar și expres pe toată durata de desfășurare a contractului de credit, fiind cunoscut de reclamanți la data semnării convenției de credit.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 29.11.2005 reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de credit nr._/29.11.2005, prin care a contractat un credit în valoare de_ lei, cu o dobândă fixă de 12% pe an, rambursabil în 60 de luni (f.10-15). La art. 2 din convenția de credit s-a prevăzut că, pentru creditul aprobat, banca percepe, la semnarea contractului de credit, comision de întocmire a dosarului de credit de 4,9 % la valoarea creditului, dar nu mai puțin de valoarea minimă stabilită de bancă.
Ulterior la data de 11.04.2006 reclamantul a încheiat contractul de credit nr._, prin care a împrumutat suma de 20.000 lei, cu o dobândă variabilă de 10,40% pe an și a refinanțat astfel creditul anterior (f.16-28). La art. 8 din acest contract de credit s-a prevăzut obligația împrumutatului de a plăti băncii un comision lunar de gestionare a creditului de 0,20%.
Cu privirea la excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește restituirea sumelor percepute cu titlu de comision de întocmire a dosarului de credit și comision de gestionare credit, aceasta va fi respinsă. În pofida susținerilor băncii, în sensul că data de la care curge termenul de prescripție pentru restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de comision de întocmire a dosarului de credit și comision de gestionare credit este data achitării sumelor de bani în temeiul clauzei contractuale criticate, trebuie observat faptul că cererea de restituire a respectivelor sume de bani este accesorie cererii de anulare a clauzelor abuzive. Mai exact, restituirea acestor sume reprezintă repunerea părților în situația anterioară, în urma anulării clauzelor abuzive vizând plata acestor comisioane. Cu alte cuvinte, cererea de restituire a sumelor de bani nu este o cerere independentă procesual, vizând un prejudiciu cauzat consumatorilor printr-o faptă ilicită, ci se află în totală dependență de modul de soluționare a solicitărilor privind anularea clauzelor abuzive vizând plata comisionului de întocmire a dosarului de credit și comision de gestionare credit. În lipsa anulării clauzelor abuzive vizând plata acestor comisioane, nu se poate pune problema restituirii către consumatori a sumelor de bani încasate de bancă, cu titlu de comision de întocmire a dosarului de credit și comision de gestionare credit. Astfel, termenul de prescripție privind dreptul consumatorilor de a cere restituirea sumelor de bani încasate de către bancă, cu titlu de comision de întocmire a dosarului de credit și comision de gestionare credit, începe să curgă de la data pronunțării hotărârii judecătorești de anulare a clauzelor abuzive vizând plata acestor comisioane. Este incontestabil că ori de câte ori se dispune anularea totală sau parțială a unui contract și părțile nu au solicitat prin acțiunea respectivă și repunerea în situația anterioară, de la data pronunțării hotărârii judecătorești curge termenul general de prescripție de 3 ani, în care părțile au posibilitatea să ceară, pe calea unei acțiuni separate (fără a se opune prescripția extinctivă) repunerea în situația anterioară. Cu atât mai mult reclamantului din prezenta cauză nu îi poate fi opusă prescripția extinctivă a dreptului de a cere restituirea sumelor de bani încasate de către bancă, cu titlu de comision de întocmire a dosarului de credit și comision de gestionare credit, întrucât a formulat cererea de restituire a respectivelor sume de bani în cadrul procesual al acțiunii prin care se solicită anularea clauzelor abuzive vizând plata comisionului de întocmire a dosarului de credit și comision de gestionare credit.
Pe fondul cauzei, trebuie reținut faptul că, condițiile pentru a fi catalogată o clauză ca abuzivă rezultă din interpretarea Directivei 93/13 din 5 aprilie 1993 și a actului normativ care a transpus în dreptul intern această directivă, respectiv legea 193/2000, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, relevante în cauză sunt prevederile art. 1, alin. 3 și art. 4, alin. 1, 2 și 3 din legea 193/2000, modificată. Prevederile art. 1, alin. 3 din acest act normativ statuează:” Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.Prevederile art. 4, alin. 1, 2 și 3 din același act normativ statuează:” (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.” Din interpretarea textelor legale mai sus citate rezultă că pentru a fi catalogată ca abuzivă o clauză contractuală trebuie să îndeplinească în mod cumulativ două cerințe: să nu fi fost negociată și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei credințe. În cazul anumitor tipuri de contracte se mai poate analiza încă o cerință pentru a fi catalogată o clauză ca abuzivă și anume cerința ca aceea clauză să nu se refere la obiectul principal al contractului, însă această cerință nu este aplicabilă speței, astfel că nici nu se va insista asupra acesteia.
Ceea ce este determinant în adoptarea soluției este faptul că, cerințele mai sus enunțate trebuie îndeplinite în mod cumulativ. Instanța apreciază că în speță nu este îndeplinită cerința creării unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel că este inutilă analizarea restului condițiilor enunțate pentru calificarea unei clauze contractuale ca fiind abuzivă. Astfel, instanța constată că nu există vreo normă juridică care să prohibească instituirea comisionului de gestionare credit. Dimpotrivă prin art. 36 din OUG 50/2010, legiuitorul confirmă legalitatea comisionului de administrare. Întrucât executarea contractului de credit se desfășoară pentru o lungă perioadă de timp și în permanență necesită monitorizare și în funcție de caz luarea măsurilor necesare, este indispensabil existența unui serviciu de gestionare/administrare a creditului din partea pârâtei, serviciu care se desfășoară pe toată perioada de executare a contractului. Astfel, instanța apreciază că există un echilibru între drepturile și obligațiile părților. Situația din speța de față nu este analoagă cu instituirea comisionului de risc, care nu se justifică în situația existenței unei garanții imobiliare la nivelul valorii creditului.
În consecință instanța apreciază că clauza indicată de reclamant privind instituirea comisionului de gestionar nu este abuzivă, motiv pentru care capătul principal de cerere privind comisionul de gestiune credit este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
În ceea ce privește comisionul de întocmire a dosarului de credit, instanța apreciază că acesta este identic cu comisionul de analiză dosar, consacrat de art. 36 din OUG 50/2010. Pârâta este obligată, în calitate de instituție de credit, să analizeze în mod temeinic și detaliat situația financiară, bonitatea, seriozitatea, gradul de îndatorare a solicitantului și eventualele garanții oferite de solicitant, gradul de acoperire a creditului solicitat prin garanțiile propuse.
Deși reclamantul susține că acest comision nu poate fi confundat cu comisionul de analiză dosar, deoarece, dacă acesta din urmă este perceput în sumă fixă, indiferent de valoarea creditului, comisionul de întocmire a dosarului este perceput procentual, 4,9% din valoare, dar nu mai puțin de suma minimă stabilită de bancă, instanța constată că acest aspect nu are relevanță, câtă vreme se percepe o singură dată, iar reclamantul nu a contestat cuantumul acestui comision, ci doar a invocat caracterul abuziv al acestuia. Or, câtă vreme scopul pentru care se percepe acest comision este justificat, instanța apreciază că acest comision nu are un caracter abuziv.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța urmează a respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respinge în fond cererea reclamantului.
Deoarece pârâta nu a căzut în pretenții față de reclamant, în baza art. 453 C.pr.civ. va respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, instanța constată că pârâta a arătat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă.
Respinge ca nefondată cererea formulată de către reclamantul P. T., cu domiciliul procesul ales la Cabinet Av. A. N. din Oradea .. 9, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta S.C. BANCA ROMÂNEASCĂ PENTRU DEZVOLTARE - G. SOCIETE GENERALE S.A., cu sediul in Bucuresti, .. 1-7, sector 1.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. F. V. N. A.
Red. PFV/10.03.2015
Dact. NA/10.03.2015
Ex. 4
Comunicat cu:
- reclamantul P. T.
- pârâta . DEZVOLTARE - G. SOCIETE GENERALE SA
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2101/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1645/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
