Acţiune în constatare. Sentința nr. 1184/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1184/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1184/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1184/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. G.
GREFIER: C. M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții B. A. C. și B. R. V. și pe pârâta ..A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 23.01.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 30.01.2015 și apoi pentru data de 06.02.2015, zi în care s-a dat hotărârea.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 22.04.2014, sub nr._, reclamanții B. A. C. și B. R. V., în contradictoriu cu pârâta ., au solicitat:
1. constatarea caracterului abuziv al prevederilor art. 5 lit. a din partea Condiții speciale, art. 3.5 din partea Condiții generale ale Convenției de credit nr._/19.05.2008, art. 5.1 b din Actul Adițional nr. 2/14.04.2011 la Convenția de credit mai sus menționată, privind comisionul de risc redenumit comision de administrare credit, în sensul art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr. 193/2000;
2. să se constate nulitatea absolută a acestor clauze;
3. să fie obligată pârâta la restituirea către reclamanți a sumei de 9.473,23 CHF achitată cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare a creditului, în perioada 18.06._13, sumă ce urmează să fie actualizată cu dobânda legală. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat, în esență, că au încheiat cu pârâta convenția de credit nr._/19.05.2008, având ca obiect acordarea de către Bancă a unui credit în cuantum de 81.000 CHF, creditul fiind garantat cu o garanție reală – ipotecă de rang II, constituită asupra imobilului proprietatea reclamanților, situat în Oradea, ./A, jud. Bihor.
Au mai precizat că la încheierea Convenției de credit nu au avut posibilitatea să negocieze niciuna din clauzele contractuale, cu atât mai puțin cele privitoare la costurile creditului, cuprinsul contractului fiindu-le impus de către Bancă și având un caracter prestabilit, motiv pentru care consideră abuzive clauzele menționate, întrucât nu au fost negociate în mod direct. Au mai susținut că, constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale atrage sancțiunea nulității acesteia, sancțiune general aplicabilă oricărui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.
În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 193/2000, art. 194 și urm. N.c.pr.civ.
În probațiune, s-au depus la dosar, în copie, înscrisuri doveditoare și practică judiciară (filele 10-100 dos.)
Pârâta . a depus întâmpinare (fila 116 dos.), cu depășirea termenului legal prev. de art. 201 alin. 1 din Noul C.Pr.Civ., prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
La termenul de judecată din data de 12.12.2014, în baza art. 208 din Noul C.Pr.Civ., instanța a constatat că pârâta este decăzută din dreptul de a depune întâmpinare, aceasta fiind depusă cu depășirea termenului legal.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar și proba cu interogatoriul reclamanților, dispusă din oficiu de instanța de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanții B. și pârâtă, s-a încheiat Convenția de credit nr._/19.05.2008, în care reclamanții au calitatea de împrumutați, iar pârâta - calitatea de bancă împrumutătoare.
În partea intitulată „Condiții speciale ale convenției”, iar la pct. 5 lit. a) a fost stipulată clauza potrivit căreia împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.
Creditul acordat reclamanților urma a fi rambursat potrivit planului de rambursare anexă la contract, în care este prevăzut pentru fiecare lună, alături de valoarea lunară a creditului rambursat și dobânda aferentă și valoarea comisionului de risc la care face referire pct. 5 lit. a) din convenție. Executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor aferente a fost garantată prin constituirea, în favoarea băncii pârâte, a unei ipoteci de rang II, cu notarea interdicțiilor de înstrăinare, grevare și închiriere asupra imobilului descris în contract – art. 7 din partea Condiții speciale.
Ulterior, s-a încheiat Actul adițional nr. 2 la convenția de credit, din data de 14.04.2011, cuprinzând dispoziții în vederea armonizării contractului de credit cu prevederile OUG 50/2010. Banca a precizat modul de calcul al ratei variabile a dobânzii curente și a modificat și art. 5 lit. a) și b) din convenție, micșorând valoarea comisionului de risc și menționând că este vorba de un comision de administrare a creditului din perspectiva riscurilor asumate de bancă. S-a mai încheiat și un Act adițional nr. 3 la convenția de credit (fila 42 și urm. dos.), la data de 17.09.2013, prin care a avut loc conversia creditului din CHF în EUR.
În drept, instanța va avea în vedere în speța de față prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000.
Pe fondul cauzei, este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (pârâta) și consumatori (reclamanții), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Instanța reține că niciuna din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct cu reclamanții de către bancă, în sensul dispozițiilor legale arătate, având în vedere că aceste contracte sunt preformulate, standard, așa cum recunoaște și Banca și, deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive clauzele nenegociate, acestea trebuie să nu creeze, în detrimentul reclamanților consumatori și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prin urmare aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere.
Analiza clauzei prev. de art. 5 lit. a) din Condițiile speciale – comisionul de risc.
Reclamanții consideră că dispozițiile art. 5 lit. a) din Condițiile speciale din convenția de credit reprezintă o clauză abuzivă și contravin prevederilor art. 4 al. 1 și 2 și ale lit. b a pct. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000.
Potrivit art. 4 al. 1 din Legea 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Instanța constată că în prezenta cauză, clauza referitoare la comisionul de risc nu poate fi considerată ca fiind negociată direct cu reclamanții, întrucât convenția de credit a fost un contract tip, preformulat, cu clauze nenegociabile.
Împrejurarea invocată de pârâtă și anume că reclamanții au avut cunoștință atât de existența, cât și de întinderea obligațiilor ce le reveneau și sub aspectul valorii și cel al perioadei și a fost de acord prin semnare, cu plata comisionului de risc, având posibilitatea de a refuza semnarea convenției dacă nu erau de acord cu acest comision, nu poate determina lipsa de incidență a prevederilor Legii nr. 193/2000. A valida un astfel de raționament ar echivala cu lipsirea, în mare parte, de aplicabilitate a dispozițiilor acestui act normativ, în condițiile în care prin edictarea sa, legiuitorul a urmărit să protejeze tocmai consumatorii care deja au încheiat contracte ce ar putea conține clauze abuzive.
Codul civil consacră principiul libertății contractuale, dar art. 969 C.civ. conferă putere de lege doar convențiilor legal făcute, Legea nr. 193/2000 reglementând tocmai situații în care clauze contractuale consimțite de parte prin asumarea contractului, nu au caracter legal fiind considerate abuzive.
Pentru a fi incidente prev. art. 4 al. 1 din Lg. 193/2000 în privința dispozițiilor de la pct. 5 lit. a din Convenția de credit este necesar și ca această clauză să fi creat în detrimentul consumatorului (reclamanții) și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit pârâtei, comisionul de risc prevăzut de pct. 5 lit. a) din condiții speciale reprezintă costul perceput de bancă și datorat de client în legătură cu administrarea riscurilor asumate de bancă prin punerea la dispoziție a creditului, întrucât pe parcursul derulării convenției există posibilitatea ca banca să sufere o pierdere ca urmare a producerii unui eveniment viitor și nesigur.
Instanța nu contestă faptul că acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, dar învederează că aceste riscuri trebuie analizate raportat la situația fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuți în vedere mai mulți factori ca: insolvabilitatea probabilă, viitoare a clientului, garanțiile acordate pentru aprobarea împrumutului etc. În speța de față, executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor a fost garantată prin constituirea, în favoarea băncii pârâte, a unei ipoteci de rang II asupra imobilului arătat în cuprinsul convenției încheiate. Mai mult, s-a încheiat și poliță de asigurare a acestui imobil, poliță ce a fost cesionată în favoarea băncii, încă de la data contractării creditului. În aceste condiții, instanța nu poate identifica riscul la care s-ar fi supus banca prin acordarea creditului.
Apoi, nu s-a susținut și nu s-a făcut dovada, că reclamanții nu și-ar fi achitat lunar ratele de credit fără întârziere, la scadență. Instanța mai constată că nu este prevăzută în contract posibilitatea reclamanților de a solicita restituirea comisionului de risc dacă pe perioada de rambursare nu s-au înregistrat riscurile care au fost avute în vedere la stabilirea lui.
Având în vedere ansamblul acestor elemente, instanța apreciază că prin stipularea comisionului de risc, raportat la circumstanțele speței, s-a creat în detrimentul reclamanților și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit.
În consecință, apreciind că sunt întrunite toate cerințele impuse de art. 4 al. 1 din Legea 193/2000, instanța urmează a constata caracterul abuziv al clauzei prevăzută la pct. 5 lit. a) din condiții speciale ale convenției de credit menționate anterior și a constata nulitatea acestor clauze pentru nevalabilitatea obiectului acestei prevederi contractuale determinată de caracterul său ilicit (art. 5 C.civ.). Caracterul ilicit al obiectului unei clauze contractuale este o condiție de valabilitate a acelei clauze. Art. 1 al. 3 din Legea 193/2000 interzice comercianților stipularea în contractele încheiate cu consumatorii, de clauze abuzive. Prin constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc, se ajunge la constatarea caracterului ilicit al obiectului clauzei constând în perceperea acestui comision.
Întrucât s-a stabilit caracterul abuziv privind comisionul de risc și s-a dispus anularea acestei clauze, iar sancțiunea nulității produce efecte retroactive, plățile efectuate de reclamanți către pârâtă, cu titlu de comision de risc, potrivit graficului de rambursare a creditului anexă la contract, capătă caracterul unei plăți nedatorate.
În consecință, pârâta va fi obligată la restituirea către reclamanți a sumelor plătite cu titlu de comision de risc, începând cu data plății primei rate potrivit planului de rambursare și până la înlocuirea acestui comision cu cel de administrare, prin Actul adițional nr. 2 din data de 14.04.2011 – semnat de către părți.
3. În ce privește însă comisionul de administrare credit, introdus prin actul adițional menționat, instanța va reține că acesta este perfect legal, posibilitatea perceperii lui a fost stabilită prin OUG 50/2010.
Față de aceste motive, instanța urmează să respingă capătul de cerere din acțiunea formulată vizând constatarea ca abuzivă a acestei clauze privind comisionul de administrare, astfel că va respinge și solicitarea de restituire a acestuia în favoarea reclamanților.
Cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale la sumele ce urmează a fi restituite, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, urmează a fi admisă, pentru următoarele motive: instanța a reținut nulitatea clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive, iar cel care a plătit are drept la restituire, nulitatea având efect retroactiv. Întrucât se constată că pârâta a fost de rea-credință, săvârșind o faptă ilicită prin stipularea în convențiile de credit a unor clauze abuzive, ce vin în contradicție cu prevederile legale, aceasta are obligația de a restitui și dobânda legală, aceasta fiind un fruct al sumelor de bani încasate.
În concluzie, pentru toate considerentele de mai sus, instanța va admite în parte acțiunea reclamanților, potrivit dispozitivului.
Cheltuieli de judecată nu se vor acorda în cauză, reclamanții precizând că înțeleg să le solicite pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții B. A. C., CNP:_ și B. R. V., CNP:_, ambii cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 6, .. Bihor, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, ., . 10, sector 2, și în consecință:
Constată caracterul abuziv și, implicit, nulitatea clauzelor contractuale cuprinse la art. 5 lit. a) din partea „Condiții speciale” ale convenției de credit nr._/ 19.05.2008, încheiată între părți.
Respinge solicitarea de eliminare a acestor clauze din convenția de credit, ca rămasă fără obiect, acestea fiind deja eliminate.
Obligă pârâta la plata, în favoarea reclamanților, a sumelor plătite cu titlu de comision de risc, începând cu data primei rate, potrivit planului de rambursare și până la înlocuirea acestui comision cu cel de administrare, sumă la care se va adăuga dobânda legală ce se va calcula de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Respinge capătul de cerere din acțiunea formulată referitor la constatarea caracterului abuziv al comisionului de administrare introdus prin Actul adițional nr. 2 din data de 14.11.2011, la convenția de credit, precum și referitoare la obligarea pârâtei să restituie sumele încasate cu acest titlu.
Fără cheltuieli de judecată – vor fi solicitate pe cale separată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 06.02.2015.
P.,GREFIER,
G. L. C. C.
GL/GL
5 ex./09.03.2015
3 . C.
B. R. V.
- pârâta ..A.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3198/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1098/2015.... → |
|---|
