Plângere contravenţională. Sentința nr. 1096/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1096/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1096/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1096/2015
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. K.
Grefier A. O. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent S. B. C. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, având ca obiect plângere contravetionala_
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, dupa care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 22.01.2015, când părțile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 05.02.2015, dată la care a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 3.06.2014, petentul S. B. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.06.2014; iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că polițiștii au fost deranjați de atitudinea lui și a fost agresat de aceștia.
În drept, OG nr. 2/2001.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21.08.2014, intimatul a solicitat respingerea plângerii, arătând, în esență, că petentul a devenit violent la imobilizare, motiv pentru care a suferit leziuni.
În drept, OG nr. 2/2001, Legea nr. 61/1991.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 14.06.2014 s-a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._, prin care petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1100 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.2 pct. 1 și pct. 31 din Legea 61/1991.
Din conținutul actului de constatare și sancționare a contravenției rezultă că, la data menționată mai sus, ora 2:45, petentul, aflându-se în stare de ebrietate vădită pe . Oradea, a adresat expresii jignitoare la adresa polițiștilor și a refuzat să se legitimeze (f.5).
Verificând legalitatea procesului verbal de contravențieîn conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută, conform art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește temeinicia actului constatator, instanța constată că petentul nu a reușit să dovedească netemeinicia procesului-verbal în fața instanței de judecată.
Astfel, instanța reține că, din raportul agentului constatator din 11.08.2013 (f.19) reiese că la data menționată în procesul-verbal petentul se afla în stare de ebrietate, iar când a văzut echipajul de poliție, a început să adreseze expresii jignitoare și vulgare la adresa acestora; de asemenea, acesta a refuzat să se legitimeze.
Pe de altă parte, instanța reține că, deși petentul avea posibilitatea de a dovedi netemeinicia procesului-verbal, acesta nu a efectuat demersuri necesare în vederea audierii martorilor propuși de acesta, probă încuviințată de instanță.
Totodată, instanța reține că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO, dată fiind norma de incriminare, care este de aplicabilitate generală, precum și scopul pedepsei (de prevenire și de pedepsire).
Este de subliniat faptul că, jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei (acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat, a-i permite petentului să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării).
Sub acest aspect, instanța constată că fapta imputată petentului a fost constatat de către agentul constatator direct, personal, prin propriile simțuri, acesta nelimitându-se la a consemna pur și simplu declarațiile altor persoane, iar cele constatate în procesul verbal sunt confirmate de dovezile în baza cărora s-a întocmit. (vezi Blum v. Austria).
În același timp, petentul a avut posibilitatea ca, în cadrul unei proceduri contradictorii, să dovedească netemeinicia procesului verbal atacat. Astfel, acestuia i s-a încuviințat proba testimonială, dar nu a făcut demersurile necesare în vederea audierii martorilor propuși.
Prin urmare, din probele care susțin procesul verbal atacat nu rezultă vreo îndoilă rezonabilă asupra temeiniciei acestuia, iar petentul, deși a avut posibilitatea, nu a reușit să dovedească contrariul .
Astfel, procesul verbal este sustinut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, dovezi care au fost administrate în fața instanței prin intremediul unei proceduri publice și contradcitorii, cu respectarea dreptului de apărare al petentului.
Pe de altă parte, instanța, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, poate să hotărască și asupra individualizării sancțiunii aplicate de agentul constatator prin procesul verbal. Instanța reține, însă, că sancțiunea aplicată a respectat principiul proporționalității prevăzut de art. 5 alin. 5 și 6 din OG nr. 2/2001.
Prin urmare, având în vedere că din probele care susțin procesul verbal atacat nu rezultă vreo îndoială rezonabilă asupra temeiniciei acestuia, iar petentul, deși a avut posibilitatea, nu a reușit să dovedească contrariul, procesul verbal fiind sustinut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, dovezi care au fost administrate în fața instanței prin intremediul unei proceduri publice și contradcitorii, cu respectarea dreptului de apărare al petentului, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. B. C., cu domiciliul în Oradea, ., ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor, cu sediul în Oradea, .. 18, jud. Bihor.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Calea de atac se va înregistra la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE, Grefier,
M. K. A. O. S.
red. KM
4ex./ 31 Martie 2015
2com./ S. B. C.
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 1247/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1193/2015. Judecătoria... → |
|---|
