Acţiune în constatare. Sentința nr. 2493/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2493/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 2493/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr. 2493/2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M. I.
GREFIER: C. M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. L. N., reclamant S. C. E. și pe pârâta ..A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27.02.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, a amânat pronunțarea pentru data de 06.03.2015, apoi pentru data de 13.03.2015, dată la care s-a hotărât prezenta acțiune.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 07.04.2014, scutită de la plata taxei de timbru, reclamanții S. C. E. și S. L. N. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele . și . - Sucursala Oradea să se constate existenta clauzei abuzive cuprinse in convenția de credit nr._/ 29.08.2006, art. 3) lit. (d) din partea Condiții speciale si ale art. art. 3.10 din Condițiile generale si pe cale de consecința sa se constate nulitatea absoluta a acesteia, să fie obligate paratele, in solidar, la restituirea sumei reprezentând dobânda ce excede valoarea de 5,95% p.a - dobânda fixa, de la data incheierii convenției si pana modificarea prin actul adițional nr. 1/20.01.2010, să se constate existenta clauzei abuzive cuprinse in convenția de credit nr._/ 29.08.2006, art. 5) lit. (a) din partea Condiții speciale si ale art. art. 3.5 din Condițiile generale si pe cale de consecința nulitatea absoluta a acesteia, să fie obligate paratele, in solidar, la restituirea sumei de 522 EUR reprezentând comision de risc achitat de la data semnării convenției (29.08.2006) si pana la eliminarea acestuia (20.08.2007), să se constate existenta clauzei abuzive cuprinse in convenția de credit nr._/ 29.08.2006, art. 5) lit. (g) din partea Condiții speciale si ale art. art. 3.11 din Condițiile generale si pe cale de consecința nulitatea absoluta a acesteia, să fie obligate paratele, in solidar, la restituirea sumei de 2178,68 EUR reprezentând comision de rezerva achitat de la data semnării convenției (29.08.2006) si pana la eliminarea acestuia (20.05.2009), cu cheltuieli de judecata in suma de 1500 lei.
În motivare arată că in calitate de imprumutati, au incheiat cu parata convenția de credit nr._/29.08.2006 având ca obiect acordarea unui credit in cuantum de_ EUR. Pentru garantarea acestui imprumutat, au instituit ipoteca de rang l asupra imobilului situat in Oradea, ., ., județul Bihor, inscris in CF nr. 3856 Sintandrei cu nr. top. 1619/12/V.
La incheierea contractului au fost lipsiți de posibilitatea negocierii clauzelor contractuale.
Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor de la art. 3) lit. (d) din Condițiile speciale și art. 3.11 din Condițiile generale ale Convenției arată că dobânda a fost stabilita conform art. 3) lit. (a) din Condițiile speciale de 5.95 % p.a.- dobânda fixa, putând face insa obiectul revizuirii de către banca, conform dispozițiilor contractuale inscrise la art. 3) lit. (d) din partea "Condiții speciale", coroborat cu art. 3.10 din „Condiții generale". Conform art. 3) lit. (d) din partea Condiții speciale ale convenției banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piata monetara, comunicând imprumutatului noua rata a dobânzii iar conform dispozițiilor art. 3.10 din partea Condiții generale, D. poate fi modificata in condițiile modificării ratei dobânzii, precum si in condițiile prevăzute in secțiunea 10) „Costuri suplimentare" sau prin acordul părtilor.
Pe parcursul derulării contractului, banca a majorat unilateral rata dobânzii reclamanților de la 5.95% p.a. - dobânda fixa, percepand o dobânda cu mult mai mare decât cea convenita de parti prin convenția de credit nr._/29.08.2006.
Rezulta așadar ca, in lipsa unor elemente de circumstanțiere, banca in calitate de comerciant este libera sa aprecieze unilateral modificările semnificative de pe piața monetara si sa modifice tot unilateral dobânda. Nu se specifica ce se intelege prin modificări semnificative de pe piața monetara si in ce măsura acestea pot influenta rata dobânzii, banca fiind suverana in apreciere. Schimbările semnificative pot sa fie determinate chiar prin politicile băncilor de creștere galopanta a dobânzilor, caz in care s-ar modifica artificial si nu justificat cuantumul dobânzii, desi creditul s-a acordat cu dobânda fixa.
Imposibilitatea consumatorului de a anticipa costurile creditului contractat este de natura a-i afecta posibilitatea de rambursare si siguranța sa economica si financiara, cel puțin la fel de importanta ca si profitul urmărit de comerciant, ajungandu-se astfel la consecința unui dezechilibru semnificativ.
De altfel, clauza de modificare a dobânzii urmărește doar majorarea dobânzii nu si micșorarea acesteia, având in vedere ca moneda in care s-a acordat imprumutul - EUR - s-a intarit semnificativ fata de data acordării creditului, sporindu-se si prin aceasta evoluție costurile inițiale ale creditului, fara ca banca sa fi procedat la diminuarea corespunzătoare a dobânzii, in funcție de schimbările . pe piața economica, iar o majorare a procentului dobânzii ar fi impovaratoare si nejustificata.
Abia la data de 20.01.2010, intre reclamanți si parate s-a incheiat actul adițional nr. 1 prin care s-a modificat art. 3) lit. (a) si art. 3 lit. (d) din Condițiile speciale, care se refera la cuantumul dobânzii si la modalitatea de calcul.
Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor de la art. 5) lit. (a) din Condițiile speciale si art. 3.5 din Condițiile generale ale Convenției, privind comisionul de risc, arată că în ceea ce privește comisionul de risc, in conformitate cu art. 3.5. din Condițiile generate, ,,Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează Băncii un comision de risc, aplicat la valoarea creditului tras, care se plătește lunar, in primele 12 luni ale perioadei de credit (...)". Conform art. 5) lit. (a) din Condițiile speciale, cuantumul acestui comision era de 0.1 % aplicat la valoarea creditului tras, platibil lunar in zile de scadenta, in primele 12 luni de derulare a prezentei Convenții de credit. Aceste clauze au un caracter abuziv având in vedere ca, pe de o parte, motivația perceperii acestui comision nu rezulta din cuprinsul Convenției si, pe de alta parte, riscul de rambursare a creditului este acoperit de garanția reala imobiliara constituita in favoarea Băncii tocmai in acest scop.
Astfel, asa cum rezulta din art. 3.5., comisionul de risc este perceput pentru punerea la dispoziție a creditului, fara insa a se preciza in mod explicit care este motivația perceperii lui. Conform art. 1 din Legea nr. 193/2000 modificata, contractul de credit trebuie sa conțină ,,clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate." Ori, textul art. 3.5. din Convenție nu se supune acestor exigente, nefiind defel clar, neechivoc si necontinand niciun element care sa dea posibilitatea de a intelege de ce sunt percepute aceste sume. De asemenea, in conformitate cu pct. 1. lit. g. din Anexa la Legea nr. 193/2000 modificata, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care ,,dau dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale". In speța, având in vedere modul de formulare a clauzei incriminate, aceasta intra sub incidența textului legal.
In aceste condiții, singura concluzie care se poate trage este ca unica motivație a perceperii acestui comision de risc este aceea de a „umfla" profitul Băncii, si asa asigurat de costurile menționate mai sus. Suma totala acestui comision, reprezintă un dublu beneficiu al Băncii, fiind practic o dobânda mascata, perceputa pe langa dobânda principala stabilita contractual. Perceperea acestui comision este impovaratoare, mai ales in condițiile economice actuale, ea vine alături de dobânda si celelalte costuri.
La incheierea Convenției, nu au avut posibilitatea sa negocieze niciuna din clauzele contractuale, cu atat mai puțin cele privitoare la costurile creditului, cuprinsul contractului fiindu-le impus de către Banca si având un caracter prestabilit, de natura contractelor de adeziune. Ori, in măsura in care aveau nevoie de creditul solicitat, au fost implicit nevoiți sa semneze Convenția, chiar si in aceste condiții. In conformitate cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, modificata, clauzele care nu au fost negociate cu consumatorul sunt considerate abuzive, daca acestea creează in detrimentul acestuia un dezechilibru contractual. De asemenea, conform alin. 2 al aceluiași articol, este considerata ca nefiind negociata acea clauza care % fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate (...)". Nu rezulta care este riscul avut in vedere a fi protejat de Banca prin perceperea comisionului de risc, in condițiile in care creditul a fost garantat cu o garanție reala - ipoteca de rangul I. Garanția acoperă cu mult peste valoarea creditului, astfel nu exista riscul ca, in caz de nerambursare, Banca sa fie in vreun fel păgubita, in aceasta ipoteza urmând sa-si recupereze suma datorata prin executarea garanției.
Dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010, prevăd in mod limitativ care sunt comisioanele care pot fi percepute in cadrul unui contract de credit, comisionul de risc negasindu-se printre acestea. Aceasta noua reglementare vine sa confirme imprejurarea ca acest comision de risc este nelegal si abuziv, nefiind justificat de nicio cauza obiectiva si nefiind altceva decât o dobânda mascata, un element de creștere a profitului băncii pe cheltuiela si efortul consumatorilor.
Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor de la art. 5) lit. (g) din Condițiile speciale si art. 3.11 din Condițiile generale ale Convenției, privind comisionul de rezerva, arată că în speța, valoarea acestui comision este stabilita la 0,1% pe an, aplicabil la soldul creditului tras, platibil lunar in zile de scadenta, in primele 12 luni de derulare a prezentei Convenții de credit, insa valoarea sa se modifica in condițiile punctului 3.11, in cazul in care imprumutatii inregistreaza restante la plata ratelor. De asemenea, banca si-a rezervat dreptul de a decide, de la caz la caz, pentru perceperea acestui comision de risc si in următoarele 12 luni (al doilea an), ale perioadei de credit. Mai mult, banca si-a rezervat dreptul de a modifica in mod corespunzător valoarea acestui comision, in cazul in care obligațiile sau condițiile impuse de Banca Naționala a României cresc/se diminuează.
Redă art. 3.11 din Condițiile generale ale Convenției și arată că acest comision, impreuna cu celelate clauze contractuale referitoare la dobânda si comisionul de risc, este de natura a crea un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, cu incalcarea cerințelor bunei-credinte, intrucat reprezintă tot o dobânda deghizata si contribuie la majorarea sumei ce trebuie inapoiata de reclamanți.
In primul rand, comisionul este aplicat pentru ca banca sa-si poată executa propria obligație de a constitui o rezerva minima obligatorie in conturi deschise la BNR, instituita de Regulamentul BNR nr. 6/2002. Pentru sumele depuse, instituțiile de credit primesc dobânda. Obligația este in sarcina exclusiva a băncii care, in acest mod, transfera costurile asupra imprumutatului, contrar cerințelor bunei-credinte, intrucat clientul nu primește nicio contraprestatie in scimbul acestui comision, in afara faptului ca i s-a pus la dispoziției creditul. Ori, pentru punerea la dispoziției a creditului, acesta plătește deja dobânda curenta si comisionul de risc.
Mai mult, chiar si in contractele in care acest comision este 0% pe an, banca isi poate modifica unilateral valoarea si perioada de calcul daca obligația sa fata de BNR creste, ceea afectează caracterul previzibil al obligației de plata a împrumutatului, care va suporta singur intregul risc al activității bancare in cazul evoluției nefavorabile a indicilor EURIBOR/ROBOR/LIBOR, prin intermediul posibilității băncii de a modifica dobânda in baza 3) lit. (d) si in cazul sporirii rezervelor minime obligatorii de către BNR, conform art. 5) lit. (g).
Obligarea reclamanților la plata unui comision de rezerva care constituie o obligație bancii, in ceea ce privește constituirea rezervei minime obligatorii, in condițiile in care banca primește si dobânda pentru aceasta, creează o disproporție intre drepturile si obligațiile părților, acest comision reprezentând o dobânda mascata, care se adauga la dobânda stabilita pentru credit.
Cu privire la capetele de cerere privind restituirea sumelor reprezentând dobânda ce excede valoarea de 5,95% p.a. - dobânda fixa, comision de risc si comision de rezerva achitat de la incheierea Convenției arată că urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor referitoare la dobânda, comision de risc si comision rezerva, instanța este rugata sa dispună Băncii restituirea sumelor plătite cu acest titlu de la incheierea Convenției pana in prezent.
Constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale atrage sancțiunea nulității acesteia, sancțiune general aplicabila oricărui act juridic incheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii. Ca si consecința a nulității, clauzele contractuale vizate sunt lipsite de efecte juridice retroactiv, de la data incheierii lor, urmarea fiind repunerea pârtilor in situația anterioara incheierii actului lovit de nulitate si restituirea prestațiilor efectuate in temeiul acestuia.
In drept invocă Legea 193/2000 și OUG nr.50/2010.
Pârâta . a depus întâmpinare prin care invocă excepția lipsei de obiect si a lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale pasive a sucursalei și excepția prescripției, iar pe fond solicită respingerea acțiunii.
Arată că, ca se discuta despre caracterul abuziv al unei clauze contractuale (cea privind data ajustării dobânzii) care, la momentul inregistrarii acțiunii, nu mai exista in forma contestata, ea fiind modificata prin efectele actului adițional nr.1/20.01.2010, semnat de ambele parti, si despre doua clauze contractuale care nu mai exista, cea privind comisionul de risc, clauza care a produs efecte doar o perioada de 12 luni, începand cu data derulării convenției si cea privind comisionul de rezerva, care a produs efecte doar e perioada cuprinsa intre data semnării convenției si data de 20.05.2009.
Or, in condițiile in care inca din anul 2010, convenția de credit a fost modificata, iar celelalte doua clauze nu mai exista inca din anul 2007, respectiv 2009, este evident faptul ca lipsa constatării caracterului abuziv nu poate produce nici un fel de prejudiciu.
Pe de alta parte, rezulta din chiar cuprinsul Legii 193/2000, art. 6,7 si 13, faptul ca legiuitorul a avut in vedere contractele care sunt in derulare, in ființa, si care, dupa modificarea conform dispoziției instantei de judecata, isi mai pot produce efectele. Or, in condițiile in care clauzele al căror caracter abuziv se solicita a se constata nu mai exista ori nu mai exista in forma contestata, nu se mai poate vorbi despre existenta interesului, cererea urmând a fi respinsa ca atare, instanța neavând posibilitatea de a modifica o clauza care nu mai exista.
Sucursala nu are capacitate de folosință și intre reclamanți si aceasta nu exista niciun raport contractual.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că de la momentul semnării convenției de credit si până la momentul introducerii acțiunii - 07.04.2014 au trecut mai mult de 3 ani, dreptul la acțiune privind dreptul de creanța invocat de reclamanți pentru perioadele mai sus indicate s-a prescris.
Cererea privind restituirea sumelor de bani se circumscrie așadar unui drept de creanță de sine stătător, care este supus termenului general de prescripție de 3 ani, legiuitorul neprevazand nici o excepție de la aceasta regula. Momentul nașterii dreptului la acțiune este momentul efectuării fiecărei plați.
In conformitate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul general de prescripție este de 3 ani si curge conform art. 8 din același act normativ de la data cand păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atat paguba cat si pe celor care răspunde de ea. Chiar daca s-ar accepta ca temeiul acțiunii il reprezintă acțiunea in nulitate a acelor clauze considerate ca fiind abuzive, trebuie făcuta distincția intre imprescriptibilitatea dreptului de a cere constatarea nulității si acțiunea in restituirea pretențiilor, exercitata in temeiul principiului repunerii pârtilor in situația anterioara, care este intotdeauna prescriptibila.
Acțiunea in restituirea pretențiilor in cazul nulității este supusa termenelor de prescripție prevăzute de Decretul nr. 167/1958. Or, reclamanții au putut cunoaște cauza de nulitate chiar de la momentul înmânării contractului, imediat dupa semnare.
In fapt, intre părți s-a încheiat convenția de credit nr._/29.08.2006 prin care s-a acordat un credit in valoare de 43.500 EUR, pe o perioada de 336 luni, adică 28 ani. Părțile au convenit asupra unei dobânzi fixe-5,95 %, asupra unui comision de risc in cuantum de 0,1% care urma a se plați pe o perioada de 12 luni incepand cu data semnării convenției si asupra unui comision de rezerva, care a fost achitat pe o perioada determinata de timp, respectiv in perioada 29.08._09. In anul 2010, convenția de credit a fost modificat, prin actul adițional nr. 1 /20.01.2010 prin care părțile, de comun acord, au convenit a modifica caracterul dobânzii, din fixa in variabila, iar aceasta urma a varia in funcție de Euribor, un indice independent de voința Băncii.
Există trei condiții cumulative pe care o clauză trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi apreciată in concret de la caz la caz, ca fiind abuzivă: să nu fi fost negociată, să creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului. Niciuna dintre aceste condiții nu este indeplinita in speța.
In mod eronat susțin reclamanții ca prevederea contractuala privind comisionul de risc nu este rezultatul negocierilor dintre parti.
Activitatea bancara este o forma specifica si speciala de activitate comerciala. Astfel, una din trăsăturile specifice acesteia este faptul ca ea este reglementata legal si controlata, din punct de vedere prudential, de către BNR. Așadar, activitatea bancara nu poate fi analizata din perspectiva pieței libere raportat la conditiile in care isi desfășoară activitatea, câta vreme aceste condiții sunt reglementate de lege, OG nr. 99/2006. D. conținutul produselor bancare se circumscrie pieței concurentiale, piața in care si băncile actioneaza.
Din aceasta perspectiva, a analiza activitatea bancara prin similitudine cu a oricărui agent comercial este o grava inadvertența juridica, cata vreme condițiile contractuale aferente activității bancare sunt strict reglementate si controlate. Mai mult, in cuprinsul convențiilor de credit, la art.5.lit.a, se specifica in mod clar cuantumul comisionului de risc, care ramane fix pe toata perioada de creditare. Cuantumul acestui comision este ilustrat in mod distinct in graficul de rambursare, anexa la contract. Aceasta clauza este exprimata ., accesibil, astfel incat reclamanții au avut osibilitatea reala de a o intelege, ceea ce exclude caracterul abuziv al acesteia.
Faptul ca aceștia au fost de acord cu conținutul contractului, al ofertei noastre, nu ne poate fi imputat si nu poate duce la concluzia caracterului nenegociat, impus, al clauzei privind comisionul de . analizarea condițiilor de creditare, apreciindu-le mai avantajoase decât cele oferite de alte Banei, au ales sa incheie convenția .
Obligația lor legala este aceea de a asigura intelegerea de către consumator a clauzelor contractuale, respectiv de a le exprima in mod clar, neechivoc, ., fara a le ascunde, ceea ce au si făcut. Nu exista obligația pentru Banca de a citi consumatorului clauzele si nici de a i le explica pe fiecare in parte.
Raportat la faptul ca aceasta convenție a fost semnate pe fiecare pagina de către reclamanți, acest comision de risc este prevăzut in mod explicit in contract, ilustrat in rubrica distincta in lanul de rambursare, fiind diferit de la convenție la alta, reclamanții au cunoscut care este rata lor lunara, in care era inclus si comisionul de risc, au fost lămuriți, nu i-a interesat decât suma pe care o primeau si rata ce urmau a o plați, fara a-i interesa practic din ce este aceasta compusa, apreciază ca toate aceste împrejurări nu pot sa duca decât la respingerea cererii acestora privind constatarea caracterului abuziv al clauzei analizate.
Atâta timp cat reclamanților li s-a prezentat o oferta, iar aceștia au fost satisfăcuți de condițiile propuse de banca, nesimțând nevoia unei negocieri sau a propunerii unei contraoferte, nu se poate retine ca fiind indeplinita condiția nenegocierii clauzelor contractuale.
Nu s-a susținut si nu s-a făcut dovada de către reclamanta a faptului ca ar fi propus vreo contraoferta, care sa fi fost refuzata de plano, ci aceasta a acceptat propunerea băncii, realizându-se astfel acordul de voința in legătura cu incheierea contractului in forma respectiva.
Acceptarea ofertei de a contracta nu este o obligație, dupa cum nici propunerea unei contraoferte, ci un drept pe care partea îl exercita sau nu, in funcție de interesele sale la momentul precontractual. A susține ulterior incheierii contractului, ca acesta nu a fost negociat doar pentru ca partea nu a avut interesul la momentul respectiv sa negocieze oferta primita, înseamna a lasa la latitudinea consumatorului aprecierea caracterului negociat sau nu al unei clauze sau contract, in funcție de interesele sale ulterioare, ceea ce incalca principiul siguranței actului juridic ajuns in circuitul civil si principiul forței obligatorii a contractelor legal făcute.
In mod eronat susțin reclamanții ca prevederea contractuala referitoare la comisionul de risc creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credinte un dezechilibru între drepturile si obligațiile părților.
În conformitate cu accepțiunea legiuitorului, noțiunea de dezechilibru semnificativ se raportează la persoana consumatorului-in detrimentul căruia acest dezechilibru se înregistrează, la reaua-credinta a comerciantului, care trebuie dovedita
Din dispozițiile Directivei nr. 93/13/CEE rezulta ca suntem in prezenta unui dezechilibru semnificativ doar in împrejurarea in care exista obligații doar pentru consumator, furnizorul neasumându-și nici o contraprestatie.
In speța insa, este evident ca Banca si-a asumat obligația principala a imprumutarii reclamantei, existând si alte obligații pe care aceasta si le-a asumat, potrivit art. 7.2 din condițiile generale. Pe de alta parte, reclamanta, in mod eronat motivează existenta unui astfel de dezechilibru prin aceea ca, atâta vreme cat exista o garanție ipotecara instituita asupra unui bun al consumatorului, nu se justifica perceperea unei sume suplimentare . Or, Banca nu a perceput nici un moment o suma suplimentara.
Mai mult, reclamanții au avut cunoștința despre faptul ca rata lor lunara nu a crescut niciodată pe parcursul derulării convenției de credit, fiind aceeași cu cea comunicata la momentul discuțiilor preliminare pentru obținerea creditului. Așadar nu se pune problema creării unui dezechilibru semnificativ cata vreme reclamanții au contractat in anumite condiții agreate de către aceștia iar condițiile nu au fost nici un moment modificate.
Totodată, comisionul de risc nu a fost un comision ascuns, ci el a fost ilustrat atât in contract, ., cuprins si in scadentarul creditului, in mod distinct si transparent. Pornind de la aceasta chestiune, este evident ca nu se poate retine elementul de rea-credinta în defavoarea Băncii.
Nu se poate retine crearea unui dezechilibru semnificativ prin perceperea acestui comision de isc de 0,1%, atâta timp cat suma lunara pe care reclamanții trebuie sa o plătească nu apare ca fiind împovărătoare iar comisionul s-a diminuat pe măsura ce se achita din valoarea creditului si a fost perceput doar pentru o scurta perioada de timp.
Nici cea de-a treia condiție pentru ca o clauza sa poată fi considerata abuziva, respectiv ca acea clauza să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului nu este îndeplinita, fiind evident faptul ca comisionul de risc, comisionul de rezerva si dobânda fac parte din prețul contractului.
Comisioanele puse în discuție sunt parte a prețului contractului asa cum rezulta din dispozițiile art. pct.24 din OG nr.21/1998. In acest sens sunt si dispozițiile art.17 alin.2 din OUG nr.99/2006. Comisionul de risc reprezintă costul creditului pentru riscurile la care se expune imprumutatorul pe întreaga perioada a contractului, respectiv acela de imposibilitate de returnare a creditului, de devalorizare a garanțiilor, de imposibilitate de executare a garanțiilor, de diminuare a valorii creanțelor, riscul de tara pe care il are România etc. Aceste rațiuni nu trebuie a fi explicit menționate in contract pentru a pune la adăpost clauza privind comisionul de risc de constatarea caracterului sau abuziv.
Din indicarea faptului ca acest comision de risc se plătește pentru punerea la dispoziție a creditului, ca acesta este inclus in D., rezulta ca el face parte din costul creditului, iar din indicarea expresa a cuantumului, a modului de calcul, a scadentei, a perioadei de calcul, face din aceasta clauza una clara si inteligibila.
Reclamanții au cunoscut la momentul incheierii convenției de credit despre existenta si întinderea obligației lor si despre faptul ca acest comision reprezintă un pret al contractului, indiferent de definiția care ar fi primit-o termenul de "risc".
Perceperea comisionului de risc nu poate fi considerata abuziva chiar daca reclamanții au instituit garanții imobiliare, întrucât împrumutul s-a acordat ., pe o perioada indelungata, astfel ca trebuie luate in considerare toate aspectele ce pot concura la expunerea băncii riscurilor devalorizării sau diminuării garanțiilor ce au fost constituite in favoarea sa, cu consecința de a nu i se restitui integral suma acordata si a nu incasa profitul econizat iar acest comision a fost perceput pentru o perioada de 12 luni.
Astfel, in timp ce Banca acorda imprumutul ., la momentul incheierii convenției, consumatorul isi executa obligația de plata lunar, pe o perioada îndelungata de timp, aspect ce impune anumite cheltuieli băncii in legătura cu tot ceea ce inseamna administrarea contractului de credit pe durata acordării lui, cheltuieli care se regăsesc in costul creditului, sub forma anumitor comisioane a căror încasare nu poate apărea drept abuziva atâta timp cat au fost clar exprimate si acceptate de consumator.
De asemenea, nu se poate retine nici faptul ca se deduce caracterul nelegal al clauzei privind comisionul de risc prin prisma faptului ca OUG nr. 50/2010 nu prevede in mod expres acest comision printre cele care pot fi inserate in cuprinsul convențiilor de credit. Părțile au incheiat convențiile in anul 2006, așadar inainte de apariția OUG nr. 50/2010, moment la care nu exista nici un act normativ care sa interzică perceperea unui astfel de comision. Pe de alta parte, aceste comisioane nu mai erau percepute inca din anul 2007, respectiv 2008.
Cat privește comisionul de rezerva, inteleg sa formuleze aceleași apărări ca si in cazul comisionului de risc, fara îndoiala acesta a făcut obiectul negocierii părtilor, a fost cunoscut si asumat de către reclamanți, nu a fost un comision ascuns, ci a fost ilustrat in mod distinct atat in contract cat si in graficul de rambursare, a fost perceput doar pentru o perioada determinata de timp, nu s-a făcut dovada existentei niciunui dezechilibru semnificativ, si fara îndoiala, acesta face parte din prețul contractului, motiv pentru care consideram ca aceasta clauza nu poate fi apreciata ca fiind abuziva.
Cat privește clauza privind data ajustării dobânzii, arată ca reclamanții solicita constatarea caracterului abuziv al unei clauze esențiale din cuprinsul convenției de credit, respectiv clauza referitoare la dobânda.
Ca atare, constatarea caracterului abuziv si eventuala inlaturare sau modificare a acesteia printr-o hotărâre judecătoreasca ar reprezenta nu numai o ingerința grava si nepermisa a judecătorului in raporturile juridice dintre parti, dar si lipsirea convenției de credit de cauza, punând banca in situația de a solicita anularea contractului si punerea pârtilor in situația anterioara, cu consecința restituirii, de către reclamanți, a intregii sume primite cu titlu de imprumut din partea băncii.
Părțile au convenit inițial asupra unei dobânzi fixe, 5,95%p.a. potrivit dispozițiilor contractuale. Aceasta dobânda nu a fost modificata pe parcursul derulării contractului, pana cand părțile, de comun acord, prin act adițional, au decis ca aceasta sa devină variabila. Așadar, nu a uzat de dispozițiile art.3 lit.d in ceea ce privește dobânda.
Prin actul adițional nr.1/20.01.2010, semnat de către ambele parti, aceasta clauza a modificata, potrivit înțelegerii acestora, in sensul ca dobânda, devenita variabila, sa se raporteze la anumiți indici obiectivi, in speța EURIBOR. In consecința, nu ca urmare a voinței unilaterale a sa, ci ca urmare a voinței si dorinței părtilor, din momentul semnării actului adițional, dobânda variabila urmează a se raporta nu la fluctuațiile de pe piața monetara, ci la Euribor, un indice obiectiv, independent de voința Băncii, ceea ce exclude caracterul abuziv al acestei clauze.
Mai mult decât atat, reclamanții nu inteleg a contesta si actul adiționale in ceea ce privește clauza privind data ajustării dobânzii, motiv pentru care considera ca le apreciază ca fiind legale.
Daca reclamanții considera ca nu a respectat obligațiile contractuale asumate in ceea ce privește dobânda, au posibilitatea de a formula o cerere in temeiul răspunderii civile contractuale, cu cuantificarea pretențiilor lor, cu achitarea taxelor de timbru aferente, si nu de a promova o cerere, intemeiata pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, întrucat clauza pretins a fi abuziva, nu a produs niciun efect, in baza acesteia nefiind achitate sume de bani a căror restituire sa se alicite.
Cat privește capătul de cerere privind obligarea la restituirea sumelor achitate, in regimul vechiului Cod Civil, aplicabil in speța, contractele cu executare succesiva constituie exemplul clasic de excepție de la principiul restabilirii situației anterioare si, implicit, de la principiul retroactivității efectelor nulității.
Efectul sancțiunilor prevăzute de Legea nr.193/2000 in art.13 este modificarea clauzelor contractuale sau desființarea contractului, cu daune interese. Cum reclamanții nu au solicitat desființarea contractului, singurul efect pe care instanța il poate da eventualei sancțiuni este modificarea pentru viitor a contractului, in ceea ce privește clauzele considerate abuzive, modificare care nu poate produce vreun efect asupra sumelor anterior achitate.
Considera nefondate si susținerile reclamantei potrivit cărora sancțiunea care intervine in cazul constatării caracterului abuziv al unei clauze ar fi nulitatea absoluta.
În drept, invocă art. 969 C.civ., Directiva 93/13/CEE, Legea nr. 193/2000, art.1196 Cod civil, art.139 NCPC.
La termenul din data de 12.09.2014 instanța a unit cu fondul excepțiile lipsei de obiect si de interes și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Asupra excepției lipsei calitătii procesuale pasive a S.C. V. România S.A.- Sucursala Oradea, instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 12.09.2014 în sensul admiterii excepției astfel încât se va respinge acțiunea înaintată împotriva pârâtei . - Sucursala Oradea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Asupra excepției lipsei de obiect și de interes, instanța reține că, față de petitele acțiunii, respectiv constatare clauze abuzive și restituire prestații nu pot fi primite excepțiile, chiar dacă clauzele nu mai există în forma prezentă a contractului.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat convenția de credit nr._/29.08.2006, obiectul contractului fiind acordarea de către bancă a unui credit în valoare de_ Euro.
Față de prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Lege, instanța constată că raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă intră sub incidența acestui act normativ, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant și consumatori, astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Raportat la susținerea pârâtei că cenzura judecătorească nu poate interveni într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, cu privire la prețul contractului sau bunul/serviciul plătit cu prețul contractului, dacă acestea sunt exprimate într-un limbaj inteligibil, instanța reține că, în jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Comunităților Europene s-a pronunțat în repetate rânduri asupra interpretării Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Astfel de cauze au fost: Oceano Grupo Editorial SA c/a Rocio Murciano Quitero; apoi M. Mostaza Claro c/a Centro Movil Milenium SL; Pannon GSM Zrt. c/a E. Sustikne G.. În toate aceste cauze, Curtea de Justiție a decis că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens. Îi revine astfel instanței naționale obligația de a determina dacă o clauză contractuală întrunește criteriile necesare pt. a fi calificată drept abuzivă în sensul art. 3 alin. 1 din Directiva 93/13.
Potrivit pct.3 lit.d din Condițiile speciale ale convenției de credit: banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării.
Conform art.3.10 din Condițiile generale ale convenției: D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute de secțiunea 10 „costuri suplimentare” sau prin acordul părților.
Instanța reține cu privire la aceste clauze că în conformitate cu pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 (care reprezintă practic o transpunere în legislația națională a Directivei93/13 a Consiliului Comunităților Europene din 05.04.1993), sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; însă în conformitate cu teza finală a pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000: prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Așadar, prin acest text legal nu sunt considerate abuzive clauzele contractuale referitoare la modificarea dobânzii de către furnizorii de servicii financiare, în condițiile în care există o motivație întemeiată.
Totodată, prevederile art.4 alin.2 din Directiva 93/13 a Consiliului Comunităților Europene din 05.04.1993 stabilesc în mod expres că: aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Instanța reține că în contract nu este inserată nicio prevedere sau vreun criteriu pe baza căruia să poată fi calculată dobânda variabilă. Sintagma „în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară” nu constituie un criteriu clar, iar, în absența unei exprimări clare și inteligibile, care face imposibil de verificat existența unei motivații întemeiate, instanța constată că clauzele inserate la pct.3 lit.d din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/29.08.2006 și art.3.10 - teza privind modificarea ratei dobânzii din Condițiile generale ale convenției sunt abuzive și le va anula.
În ceea ce privește restituirea prestațiilor efectuate în baza acestor clauze, instanța reține că deși pârâta a susținut că dobânda nu s-a modificat, din graficul de rambursare aplicabil începând cu data de 22.10.2007 (fila 23 dosar) și extrasele de cont reiese contrariul. Astfel, instanța va dispune obligarea pârâtei . să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de dobândă reprezentând diferența între dobânda de 5,95% și dobânda efectiv percepută pe perioada 29.08._10, data încheierii actului adițional nr.1.
Potrivit pct.5 lit.a din Condițiile speciale ale convenției de credit: se percepe un comision de risc de 0,1% aplicat la valoarea creditului tras, plătibil lunar în zile de scadență, în primele 12 luni de derulare a prezentei convenții de credit. În cazul în care împrumutatul înregistrează restanțe la plata ratelor Banca își rezervă dreptul de a decide de la caz la caz pentru perceperea acestui comision de risc și în următoarele 12 luni ale perioadei de credit.
Potrivit art.3.5 din Condițiile generale ale convenției: pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la valoarea creditului tras, care se plătește lunar în primele 12 luni ale perioadei de credit, modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în condițiile speciale. În cazul în care în primul an de derulare a convenției de credit (primele 12 luni) există întârzieri la plata ratelor scadente banca poate decide de la caz la caz perceperea comision de risc și în al doilea an ( următoarele 12 luni).
Instanța constată că aceste clauze referitoare la comisionul de risc nu pot fi considerate ca negociate direct cu reclamanții, întrucât convenția de credit a fost un contract tip, preformulat cu clauze nenegociabile.
Împrejurarea invocată, și anume că reclamanții au avut cunoștință atât de existența cât și de întinderea obligațiilor ce le reveneau și sub aspectul valorii și cel al perioadei și au fost de acord prin semnare cu plata comisionului de risc, având posibilitatea de a refuza semnarea convenției dacă nu erau de acord cu acest comision, nu poate determina lipsa de incidență a prevederilor Legii nr. 193/2000, în condițiile în care prin edictarea sa legiuitorul a urmărit să protejeze tocmai consumatorii care deja au încheiat contracte ce ar putea conține clauze abuzive.
Instanța nu contestă că acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, dar învederează că aceste riscuri trebuie analizate raportat la situația fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuți în vedere mai mulți factori ca: insolvabilitatea probabilă, viitoare a clientului, garanțiile acordate pentru aprobarea împrumutului, etc. În condițiile în care s-a încheiat și un contract de ipotecă și poliță de asigurare, orice risc al băncii în privința acordării creditului a fost eliminat.
Se va avea în vedere și cuantumul comisionului de risc precum și împrejurarea că în contract nu este prevăzut posibilitatea reclamanților de a solicita restituirea comisionului de risc dacă pe perioada de rambursare nu s-au înregistrat riscurile care au fost avute în vedere la stabilirea lui.
Având în vedere ansamblul acestor elemente, instanța apreciază că prin stipularea comisionului de risc, raportat la circumstanțele speței, s-a creat, în detrimentul reclamanților și contrar bunei–credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit, sens în care această clauză este abuzivă.
Constatând caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în pct.5 lit.a din Condițiile speciale și art.3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit instanța va constata nulitatea absolută a acestora și repunând părțile în situația anterioară, va obliga pârâta . să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc de la data încheierii convenției și până la data de 20.08.2007, data încetării perceperii acestuia.
Potrivit pct.5 lit. g din Condițiile speciale ale convenției de credit: se percepe un comision de rezervă de 1.85% p.a. calculat conform pct.3.10 – „Comision de rezervă” din Condițiile generale ale prezentei convenții și datorat lunar la scadența anuităților prevăzute la pct. 6 Rambursare de mai jos. Valoarea comisionului se va modifica în mod corespunzător în condițiile pct.3.10 – „Comision de rezervă” din Condițiile generale în cazul rambursării în avans sau al modificării scadenței finale.
Conform pct.3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit, comisionul de rezervă este datorat ca urmare a obligației băncii de a constitui rezerva minimă obligatorie la BNR. Valoarea comisionului de rezervă este stabilită in funcție de valoarea obligației băncii. Banca își rezervă dreptul de a modifica în mod corespunzător valoarea acestui comision, în condițiile în care obligația băncii față de BNR crește/se diminuează. Comisionul de rezervă se acumulează zilnic si se calculează la soldul creditului pentru un număr de zile calendaristice începând cu data primei trageri. În perioada de calcul a comisionului se include prima zi si se exclude ziua până la care se face calculul. Comisionul de rezervă lunar se calculează după formula soldul creditului X rata comisionului X nr. efectiv de zile intre scadențe/360. Rata comisionului de rezervă este exprimată in formă procentuală, valoarea sa fiind menționată în Condițiile speciale.
Instanța, analizând caracterul abuziv al acestor clauze constată că, pe de o parte pârâta transferă o obligație asumată de către banca in mod obligatoriu fata de BNR, către consumator, fără ca pentru aceasta sa existe o justificare rezonabila. Mai mult își rezervă dreptul de a modifica valoarea acestuia fără a indica vreun criteriu rezonabil și obiectiv urmăribil care sa poată sta la baza analiza temeiniciei unei asemenea fluctuații. In aceste condiții având in vedere că se transferă consumatorului obligații ce exced raportului dintre banca și acesta fără a exista o justificare rezonabila pentru perceperea acestora cât si lipsa oricărui criteriu obiectiv urmăribil in ceea ce privește modificarea comisionului de rezerva instanța constata ca și aceste clauze sunt abuzive, sens în care va constata nulitatea lor.
Repunând părțile în situația anterioară, instanța va obliga pârâta să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de rezervă de la data încheierii convenției și până la data de 20.05.2009, data încetării perceperii acestuia.
În baza art.453 C. instanța va obliga pârâta . să plătească reclamanților suma de 1500 lei cheltuielile de judecată, reprezentând onorat avocat justificat cu chitanță la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge acțiunea înaintată împotriva pârâtei . - Sucursala Oradea, cu sediul în Oradea, ..1, ., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția lipsei de obiect și de interes.
Admite acțiunea formulată de reclamanții S. C. E., CNP_ și S. L. N., CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Dimeny B. C., în Oradea, .. 1, ., jud. Bihor în contradictoriu cu pârâtele ., cu sediul în București, șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, sector 2.
Constată caracterul abuziv și în consecință nulitatea clauzelor cuprinse în pct.3 lit. d, pct.5 lit.a și lit. g din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/29.08.2006, art.3.5, art.3.10 - teza privind modificarea ratei dobânzii și art.3.11 din Condițiile generale ale convenției de credit.
Obligă pârâta . să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de dobândă reprezentând diferența între dobânda de 5,95% și dobânda efectiv percepută pe perioada 29.08._10.
Obligă pârâta . să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de comision de risc de la data încheierii convenției și până la data de 20.08.2007 și sumele încasate cu titlu de comision de rezervă de la data încheierii convenției și până la data de 20.05.2009.
Obligă pârâta . să plătească reclamanților suma de 1500 lei cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2015.
P., GREFIER,
I. L. M. C. C.
red.ILM.
6 ex./07.04.2015 4 . C. E.
- S. L. N.
- .
- . - Sucursala Oradea
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3364/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2492/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
