Acţiune în constatare. Sentința nr. 2492/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2492/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 2492/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2492/2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M. I.
GREFIER: C. M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. Z., pârât B. S.A. și pe pârâta B. S.A.- S. JUDETEANĂ BIHOR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27.02.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, a amânat pronunțarea pentru data de 06.03.2015, apoi pentru data de 13.03.2015, dată la care s-a hotărât prezenta acțiune.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 14.03.2014, scutită de la plata taxei de timbru, reclamantul B. Z. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială Română S.A – S. Bihor, să se constate caracterul abuziv a clauzei de la art. 5, teza finala din Contractul de credit nr._/18.07.2008; eliminarea acestor clauze abuzive, obligarea paratei la restituirea sumei de 13.226,51 EUR, suma perceputa in baza clauzelor abuzive pana la data formulării prezentei si a sumelor care se vor incasa in continuare in baza acestor clauze; cu cheltuieli de judecata.
În motivare arată că între părți s-a incheiat contractual de credit nr._, contract prin care a luat un credit imobiliar in suma de 45.000 EUR. Conform prevederilor art. 5 din Contract, dobânda curenta era de 5,15 % pe an, fixa in primele 6 luni, 8,15 % in următoarele 12 luni si variabila ulterior.
Dupa aceasta data, dobânda curenta este formata din dobânda de referința variabila, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 0,20 puncte procentuale. Dupa expirarea perioadei de 18 luni in care dobânda a fost fixa a constatat practic ca, dobânda aferenta acestui credit practic a ajuns la peste 10%, fara nici o explicație pertinenta din partea băncii si in ciuda faptului ca indicele de referința EURIBOR a scăzut constant in aceasta perioada. În acest contract nu este menționata dobânda anuala efectiva (D.), informative esențiala pe care trebuie sa o conțină orice contract de credit.
Invocă art. 1 alin. 3 și art. 4 alin. 1 și art.1 din anexa la Legea nr. 193/2000. Nici una din prevederile contractuale arătate mai sus nu a fost negociat direct cu, in sensul dispozițiilor legale de mai sus, contractele fiind preformulate. Prevederile menționate la art. 5 din acest contract creează un dezechilibru contractual in sensul ca oferă dreptul băncii de a revizui rata dobânzii curente fara ca noua rata sa fie negociata cu clientul, acesta trebuind doar sa fie instiintat, înștiințarea făcându-se prin afișare la sediul B..
Prin necircumstanțierea in nici un mod a elementelor care permit băncii modificarea unilateral a dobânzii si neindicarea niciunui criteriu previzibil in acest sens, lăsând la aprecierea băncii posibilitatea majorării dobânzii, aceasta clauza încalcă prevederile legale in materie la data încheierii contractului, având caracter abuziv, sancțiunea fiind nulitatea absoluta, părțile fiind ținute sa-si restituie integral prestațiile executate in baza acestora.
Având in vedere acest lucru, consideră ca parata a încasat in perioada 18.03.2010 (data de la care dobânda a devenit variabila cf contractului) si pana in prezent dobânzi stabilite in baza acestor clauze abuzive in suma de 13.226,51 EUR. Având in vedere sancțiunea aplicabila acestor clauze, nulitatea absoluta, consideră ca, in baza principiului repunerii părtilor in situația anterioara, parata este ținuta sa restituie integral aceste sume cat si sumele care se vor incasa in viitor in baza clauzelor lovite de nulitate absoluta.
În drept, invocă Legea nr. 193/2000.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită invocă prin care invocă excepția lipsei de obiect si a lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale pasive a sucursalei și excepția prescripției, iar pe fond solicită respingerea acțiunii.
În motivare se arată că la data de 18.07.2008, a încheiat cu reclamantul contractul de credit pentru persoane fizice nr._, pentru suma de_ euro. Prin punerea la dispoziție a draft-ului de contract, reclamantul a putut parcurge conținutul lui pentru fiecare componentă de cost, Reclamantul a ales un credit cu o dobândă variabilă. Instanța supremă a avut deja ocazia să o constate și să tranșeze în deciziile sale irevocabile (a se vedea și Decizia nr. 4520/2012, pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ : „Intervenția instanței în sensul solicitat de recurent însemna ca B. să perceapă o dobândă inferioara dobânzii de finanțare obținută de aceasta și dobânzii acordate de Bancă la depozite, ceea ce duce la o disproporție între contraprestațiile părților și lipsește contractul de cauză juridică. Cauza esențială a contractului este cea privind prețul, adică dobânda agreată de părți. Printr-o intervenție a instanței, dobânda, element negociat, devine element impus cu consecința lipsirii de cauză a contractului."
Invocă excepția lipsei capacității de folosință și implicit a calității procesuale pasive a B. SA S. Bihor. Invocă art.43 din Legea nr. 31/1990 și arată că pe lângă faptul că sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale unei societăți comerciale, fiind integrate organic societății fondatoare, sucursalele sunt dependente din punct de vedere economic și juridic de societatea fondatoare, reflectând o extindere a activității societății sau o grupare a activității societății pe centre de profit și exercită o funcție de mandat cu sau fără reprezentare, în limitele împuternicirii primite.
Deși art. 56 alin. (2) NCPC prevede că „pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dace sunt constituite potrivit legii", această dispoziție legală trebuie interpretată în sensul că entitățile fără personalitate juridică pot sta în judecată numai în măsura în care nu există o entitate-mamă cu personalitate juridică care poate sta în judecată. Cu alte cuvinte, sucursala nu are legitimitate procesuală pasivă cât timp există societatea-mamă cu personalitate juridică ce poate sta în judecată. Mai mult, sucursala nu poate sta în judecată nici în numele societății-mamă, întrucât în cazul pârâtei nu există astfel de delegări către sucursale sau agenții.
Invocă excepția lipsei de interes și de obiect a petitului privind eliminarea clauzei de la punctul 5 față de încheierea unui act adițional.
Invocă excepția prescripției dreptului de a mai solicita constata ie a caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit. Astfel cum s-a statuat în doctrină, nulitatea ce intervine în cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale este una relativă, având la bază viciile de consimțământ care sunt invocate de către clienții Băncii, considerate a fi existente în momentul încheierii contractelor de credit sau a actelor adiționale, și care nu pot fi apreciate decât de la caz la caz, în funcție ce situația particulară a fiecărui client.
Perioada în care o astfel de acțiune, prin care se tinde la anularea clauzelor contractuale pornind de la o lipsă de claritate a exprimării consimțământului din momentul încheierii contractului, poate fi inițiată, este de maxim 3 ani, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. Acest termen este suficient de îndelungat pentru a permite consumatorului să sesizeze discrepanța dintre condițiile în care a crezut că a contractat, și condițiile pe care banca le aplică în fapt, fiind mai mult decât firesc ca pasivitatea consumatorului să fie sancționată prin aplicarea prescripției. Această sancțiune este întru totul aplicabilă în prezenta cauză, având în vedere că Reclamantul a formulat acțiunea la data de 14.03.2014, la 6 ani după încheierea contractelor, timp în care a achitat lunar dobânda.
Consideră că aceeași soluție se impune și cu privire la cererea reclamantului de restituire a sumelor achitate în temeiul dispozițiilor contractuale, sume care au fost achitate cu mai mult de 3 ani anterior înregistrării prezentei acțiuni.
Clauza privitoare la dobândă este asociată cu obiectul contractului și este exprimată într-un limbaj ușor inteligibil. O clauză abuzivă este aceea care modifică echilibrul contractual, de cele mai multe ori, în mod imperceptibil, sau greu perceptibil pentru consumator. Or, în situația prezentă nu ne aflăm într-o astfel de situație, deoarece clauza face parte din chiar miezul obiectului convenției de credit încheiate.
Invocă art. 4 al Directivei nr. 93/13/CEE și art. 4 alin 6 din Legea 193/2000. Prin aceste dispoziții s-a urmărit impunerea cel puțin a unui nivel minim de conștientizare în sarcina consumatorului, care nu poate profita de calitatea de consumator pentru a obține beneficii referitoare la preț.
Prețul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie să îl ia în calcul atunci când încheie un contract. Legislația referitoare la clauzele abuzive nu este astfel menită să lărgească sfera leziunii, ca sancțiune a dreptului civil, transformând toți consumatorii în incapabili.
Rata dobânzii precum și mecanismul de formare al acesteia este elementul cheie despre care Banca își informează clienții de la primul contact referitor la încheierea unui contract de credit, fiind principalul criteriu al reglării concurenței între bănci. Cuantumul dobânzii de referință variabilă era afișat în permanență la sediul Băncii. în acest sens, solicită să se constate că din cauza caracterului variabil (n.n. care poate să aibă diferite valori, de la caz la caz, sau și în funcție de timp), cuantumul dobânzii nu putea fi trecut în contract, nefiind un cuantum fix. Redă art. nr. 2.4. și art. nr. 2.5.
La încheierea contractelor de credit, clienților Băncii li se comunică Condițiile Generale și se discută și se negociază Condițiile Speciale, care conțin și obligațiile cele mai importante ale clienților. Ca exemplu de clauze care sunt negociate prin Condițiile Speciale, subliniază clauzele referitoare la moneda creditului, la perioada de utilizare, la perioada de grație, dar și la rata dobânzii. Toate aceste clauze sunt diferite de la un client la altul, o simplă privire asupra condițiilor speciale de creditare atestând această situație.
Perfectând un credit cu dobândă variabilă, reclamantul a agreat să poarte riscul majorării dobânzii inițiale și au cunoscut/au fi putut să cunoască încă de la data perfectării contractului de credit, care sunt costurile aferente acestuia. Sumele care urmau să fie achitate au fost clar stabilite încă de la momentul încheierii contractelor, dobânda variabilă având un cuantum determinabil, în funcție de dobânda de referință B., care era permanent afișată, neputându-se astfel afirma că sumele datorate cu titlu de dobândă nu au fost cunoscute. Redă art. 2.10 a și 2.11.a. din contract.
Acceptând semnarea contractului de credit, reclamantul și-a dat acordul asupra tuturor clauzelor acestuia, lucru confirmat de altfel prin chiar declarația dată de către acesta în cuprinsul Contractului, potrivit căreia „..prin semnarea prezentului contract, declar că am citit, înțeles și mi-aufost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însușesc în întregime."
Este absolut necesar ca orice persoană care se pregătește să contracteze un credit care se acordă pe o perioadă de 25 de ani, să se informeze cu privire la obligațiile care îi revin, înainte de contractarea propriu-zisă. A. dacă clientul este sau nu în măsură de a accepta condițiile creditului cade strict în sarcina sa. Banca nu poate acționa ca și un sfătuitor/un consultant al clientului peste limitele impuse de lege.
Având în vedere că reclamantul a avut posibilitatea de a citi atât contractul de credit cât și condițiile generale de creditare, iar mai mult, Banca i-a mai acordat un termen de reflectare pentru analiza oportunității creditului după semnarea contractului (art. 1.1.a din Condițiile Generale de Creditare) rezultă fără putință de tăgadă că banca și-a îndeplinit obligația de informare cu privire la condițiile de creditare. Faptul că acesta nu a acționat diligent la data contractării creditului, nu poate fi imputat Băncii, atât timp cât aceasta a pus la dispoziția clienților informațiile necesare.
Potrivit dispozițiilor art. 969, 970, 977 și 982 Cod Civil, clauzele contractuale au putere de lege pentru părțile contractante și se interpretează coordonat, unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg. Invocă Decizia nr.77/2008 pronunțată de Curtea de Apel București.
Clauza contractuală a fost negociată.
În speță, pe de o parte, clauza invocată nu este preformulată, și, pe de altă parte, conținutul ei a fost stabilit de comun acord între părți. La momentul contractării, reclamantului i-a fost remis Contractul de credit în integralitatea sa, atât Condițiile Speciale ce urmau a fi stabilite, precum și Condițiile Generale, acestea din urmă făcând parte integrantă din contract nu doar sub aspect reglementar, dar și din punctul de vedere ai instrumentum-ului.
Un element important pe care părțile îl negociază este moneda creditului, aceasta fiind aleasă exclusiv de către clientul-consumator, și determinând o mare parte a cuantumului costurilor Băncii, și implicit un anumit cuantum minim al ratei dobânzii. Reclamantul a semnat în cunoștință de cauză clauzele referitoare la modificarea ratei dobânzii și nu poate susține că Banca a ascuns această clauză în cuprinsul Condițiilor Generale, preformulate. deoarece ea se afla în cadrul Condițiilor Special în cadrul special destinat determinării dobânzii. Având în vedere că aceasta a semnat Contractul de credit și a stabilit, împreună cu reprezentantul Băncii, Condițiile Speciale aferente fiecărui contract în parte, nu se poate considera că aceste clauze nu au fost negociate, fiind obligatorii pentru părți, reclamantul declarând la finalul Contractului de credit că „...am citit, înțeles și mi-au fost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însușesc în întregime....".
Clauzele contestate nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului. Dimpotrivă, o decizie de eliminare a acestor clauze ar determina un dezechilibru semnificativ în defavoarea băncii din moment ce duce la acordarea unui credit cu titlu gratuit de către o societate bancară obligată să funcționeze pe principiile obținerii de profit.
Dobânda era standardizată și afișată în permanență la sediile B..
Structural, dobânda de referință variabilă apare ca fiind o reflecție a costului resurselor de creditare pe care Banca este nevoită a-1 plăti în scopul obținerii lichidităților necesare în vederea acordării de credite către populație, toate aceste costuri stabilindu-se și având la bază Reglementări ale BNR.
La rândul lui, costul resurselor de creditare are la bază următoarele elemente: indicele de referința EURIBOR/ LIBOR/ROBOR (care este doar un element) - acest indice este influențat de gradul de lichiditate de pe piața interbancară și este în strânsă legătură cu dobânda de politică monetară implementată de BNR; costul cu rezerva minima obligatorie - este calculată ca procent din pas vele băncii cum ar fi depozitele clienților constituie un cost al băncii. Rezerva minimă obligatorie este ținută în conturi deschise în evidențele BNR cu o rată de dobândă foarte mică, sub nivelul ratelor de piață; costurile de lichiditate - element menit să acopere diferența de scadență între creditele pe termen lung acordate clienților și scadența pe termen scurt a surselor de finanțare corespondente.
Fiind determinate pe baza unor indicatori obiectivi și a unor formule de caicul, trimiterea contractuală la evoluția dobânzii de referință este deopotrivă le surprinzătoare pentru ambele părți ale convenției de creditare. În același timp variația dobânzii în funcție de dobânda de referință internă a furnizorului de servicii financiare este permisă de normele dreptului consumerist. Prevederile contractuale nu îngrădesc în nici un mod posibilitatea clientei de a solicita rezilierea Contractului, conform dispozițiilor art. 1020 și 1021 din Codul Civil, cu toate consecințele ce decurg din exercitarea acestei opțiuni. „Dreptul de rambursare anticipată integrală, stipulat prin clauzele general ale contractelor de credit este menit să mențină echilibrul contractual, fiind prevăzut în favoarea clientului" (ICCJ - decizia nr. 1423/2011).
Invocă influența riscului de țară asupra ratei dobânzii la credite. Riscul de țară reprezintă probabilitatea pierderilor din activități internaționale, ca urmare a unor evenimente economice, sociale și politice specifice fiecărei țări în parte. Pierderile se pot concretiza sub mai multe forme, iar riscul înglobează două componente care se intercondiționează:componenta politică și componenta economică și financiară. Printre elementele care influențează riscul de țară se numără: nivelul datoriei publice, respectiv activele financiare publice, gradul de îndatorare al statului, angajamentul statului în materie de pensii; flexibilitatea balanței de plăți externe, impactul politicii monetare și fiscale asupra conturilor naționale, structura contului curent, compoziția fluxurilor de capital; perspectivele de creștere economică, nivelul economisirii și al investițiilor, rata și structura creșterii economice; datoria externă și gradul de lichiditate, nivelul și structura pe valute a datoriei externe, importanța sistemului bancar, istoricul serviciului datoriei și eventualele incidente de plată.
Pentru a-și acoperi cheltuielile curente, Statul Român se împrumută de pe piața bancară internațională, la o dobândă variabilă, compusă din EURIBOR+ riscul de țară. în luna aprilie 2012 riscul de țară era de 3,6 pp. O instituție bancară nu se poate împrumuta la o rată a dobânzii mai mică decât cea la care se împrumută Statul Român. In concluzie, susținerea reclamantului conform căreia variația dobânzii se face discreționar este eronată.
Invocă inadmisibilitatea restituirii prestațiilor executate deja de reclamant în temeiul clauzelor pretins abuzive. Premisa de la care pornește reclamantul este una greșită, sensul legislației speciale a protecției consumatorilor, nefiind acela de a distruge acordul de voințe exprimat valabil la momentul semnării, ci acela de a stopa producerea efectelor considerate prea oneroase pentru consumator, și doar în măsura reechilibrării prestațiilor.
Ideea centrală este aceea de a „salva" cât mai mult din acordul de voințe al părților, pentru că judecătorul cauzelor al căror obiect îl reprezintă cereri de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale, rămâne tot un „terț" la contract, exterior voințelor părților semnatare.
Legislația protecției consumatorilor nu încearcă a transforma judecătorul, în avocatul consumatorilor, ci într-un arbitru care să rămână obiectiv și, foarte important, reticent, la a se substitui părților înseși. Obiectivul judecătorului este acela de a veghea la echilibrul prestațiilor, și nu la eliminarea unor componente de cost, din „prețul" contractului. Apreciază că sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una sui generis, respectiv, încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor, fără a se repune în discuție prestațiile deja executate cum se întâmplă în cazul sancțiunii nulității.
Această sancțiune sui generis este consacrată în art. 6 alin. 1 coroborat cu art. 7 alin. 2 din Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, așa cum a fost modificată prin Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului, din 25 octombrie 2011, privind drepturile consumatorilor de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului. Redă textele invocate.
În consecință, capetele de cerere ce vizează restituirea sumelor achitate de reclamant, sunt inadmisibile în virtutea aplicării dreptului comunitar, ce se bucură de forță juridică superioară oricărei norme de drept național în baza art. 148 alin. 2 din Constituție.
Prin precizarea de acțiune reclamantul a indicat față de încheierea actului adițional un cuantum al pretențiilor de 5171,66 euro aferent perioadei 18.03._11.
La termenul din data de 12.09.2014 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a B. SA, a unit cu fondul excepțiile lipsei de obiect si de interes și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Asupra excepției lipsei calitătii procesuale pasive a B. SA S. Bihor, instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 12.09.2014 în sensul admiterii excepției astfel încât se va respinge acțiunea înaintată împotriva pârâtei B. SA S. Bihor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Asupra excepției lipsei de obiect și de interes, instanța reține că, față de petitele acțiunii, respectiv constatare clauze abuzive și restituire prestații nu pot fi primite excepțiile, chiar dacă clauzele nu mai există în forma prezentă a contractului.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de credit bancar nr._/18.07.2008, având ca obiect acordarea de către banca a unui credit în cuantum de_ Euro.
Față de prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Lege, instanța constată că raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă intră sub incidența acestui act normativ, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant și consumatori, astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Raportat la susținerea pârâtei că cenzura judecătorească nu poate interveni într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, cu privire la prețul contractului sau bunul/serviciul plătit cu prețul contractului, dacă acestea sunt exprimate într-un limbaj inteligibil, instanța reține că, în jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Comunităților Europene s-a pronunțat în repetate rânduri asupra interpretării Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Astfel de cauze au fost: Oceano Grupo Editorial SA c/a Rocio Murciano Quitero; apoi M. Mostaza Claro c/a Centro Movil Milenium SL; Pannon GSM Zrt. c/a E. Sustikne G.. În toate aceste cauze, Curtea de Justiție a decis că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens. Îi revine astfel instanței naționale obligația de a determina dacă o clauză contractuală întrunește criteriile necesare pt. a fi calificată drept abuzivă în sensul art. 3 alin. 1 din Directiva 93/13.
La pct. 5 din contract se prevede: ,,la data încheierii prezentului contract, dobânda curentă este de 5,15 % pe an și este fixă în primele 6 luni, 8,15% în următoarele 12 luni și variabilă ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 18 luni, începând cu data prime trageri cu excepțiile prevăzute la punctul 6 și 7. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 0,20 puncte procentuale’’.
Instanța reține cu privire la aceste clauze că în conformitate cu pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 (care reprezintă practic o transpunere în legislația națională a Directivei93/13 a Consiliului Comunităților Europene din 05.04.1993), sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; însă în conformitate cu teza finală a pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000: prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Așadar, prin acest text legal nu sunt considerate abuzive clauzele contractuale referitoare la modificarea dobânzii de către furnizorii de servicii financiare, în condițiile în care există o motivație întemeiată.
Instanța reține că în contract nu este inserată nicio prevedere sau vreun criteriu pe baza căruia să poată fi calculată dobânda variabilă. În aceste condiții, în absența unei exprimări clare și inteligibile, care face imposibil de verificat existența unei motivații întemeiate, instanța va constata caracterul abuziv și în consecință nulitatea clauzei cuprinsă în pct. 5 din Contractul de credit bancar nr._/18.07.2008, respectiv teza cu privire la caracterul variabil al dobânzii.
Cu privire la solicitarea de eliminare a clauzei din contract, instanța va respinge acest petit având în vedere că între părți s-a încheiat Actul adițional nr._/12.07.2011 prin care s-a stabilit modul de calcul al dobânzii variabile în funcție de cotația Euribor la 6 luni la care se adaugă 6,95 puncte procentuale marjă fixă pe an.
Instanța va dispune și repunerea părților în situația anterioară obligând pârâta Banca Comercială Română S.A. să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de dobândă reprezentând diferența între dobânda de 8,15% și dobânda efectiv percepută pe perioada 18.03._11, data încheierii actului adițional.
Instanța ia act de declarația reclamantului că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge acțiunea înaintată împotriva pârâtei B. SA S. Bihor, cu sediul în Oradea, .. 2, județul Bihor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția lipsei de obiect și de interes.
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul B. Z., CNP_, cu dom. în P., ., județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială Română S.A., cu sediul procesual ales la S.C.A. N. N. D. Kingston Petersen în București, Șoseaua București-Ploiești, nr. 1A, ., Complexul Bucharest Business Park, sector 1 și în consecință:
Constată caracterul abuziv și în consecință nulitatea clauzei cuprinsă în pct. 5 din Contractul de credit bancar nr._/18.07.2008, respectiv teza cu privire la caracterul variabil al dobânzii.
Obligă pârâta Banca Comercială Română S.A. să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de dobândă reprezentând diferența între dobânda de 8,15% și dobânda efectiv percepută pe perioada 18.03._11.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2015.
P., GREFIER,
I. L. M. C. C.
red.ILM.
5 ex./07.04.2015 3 . Z.
- Banca Comercială Română S.A
- B. SA S. Bihor
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2493/2015. Judecătoria ORADEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2480/2015.... → |
|---|
