Acţiune în constatare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 10526/2015
Ds._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2015
Ședința publică de la 24.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. O.
Grefier: Z. G. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. A., dom. in loc. Oradea, ., .. 1, ., in contradictoriu cu pârâta R. B. SA, cu sediul in Bucuresti, Calea Floreasca, Clădirea Sky Tower, sect. 1, având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Se constată că dezbaterile au avut loc în ședința din data de 17.11.2015, când părțile prezente au pus concluzii, instanța amânând pronunțarea hotărârii, în vederea deliberării, pentru astăzi.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr._, reclamanții S. A., cu domiciliul în Oradea, .. 14, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul actual în București, Calea Floreasca, nr. 246 C, Clădirea Sky Tower, sector 1, a solicitat: să se constate că prevederile cuprinse la punctul 3.12 din cadrul contractului de credit banca nr. RF_/25.06.2008, privind comisionul de procesare de 2,2%, reprezintă o clauză abuzivă in sensul prevederilor Legii 193/2000; să se constate că prevederile cuprinse la pct. 3.14 din cadrul contractului, privind comisionul de administrare de 0,15% lunar, reprezintă o clauză abuzivă; obligarea pârâtei să convertească in RON, creditul acordat reclamantei, la cursul de schimb CHF/RON, de la data acordării creditului; să dispună, in temeiul art. 6 din Legea 193/2000 continuarea derulării contractului de credit pentru persoane fizice, fără clauzele abuzive constatate; să se dispună restituirea sumelor achitate de către reclamantă cu titlu de comision de administrare și comision de procesare încasate de către pârâtă, de la data încheierii contractului și până la data restituirii efective; cu cheltuieli de judecată.
In motivare s-a arătat că, la data de 25.06.2008, intre părți s-a încheiat la data de 25.06.2008, contractul de credit RF_/25.06.2008, pentru suma de 25.550 CHF, pe o perioada de 300 luni.
In cadrul acestui contract, la art. 3 pct. 12, a fost stabilit faptul că pentru creditul acordat împrumutantul datorează băncii un comision de procesare, de 2,2%, iar la art. 3 pct. 14,a fost stabilit faptul că pentru creditul acordat, imprumutatul datorează băncii, lunar, un comision de administrare de 0,15%, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului.
Potrivit art. 4 al. 1 din Legea 193/2000, mai arată reclamanta, se stabilește faptul că: „ o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul, va fi considerată abuzivă dacă prin ea insăși sau impreună cu alte prevederi din contract creează in detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei –credințe, un dezechilibru semnificativ, intre drepturile și obligațiile părților”.
Potrivit art. 4 din Directiva 93/13:6: „Fără să se aducă atingere articolului, caracterul abuziv al unei clauze contractuale, se apreciază luând in considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul și raportându-se, in momentul încheierii contractului, la toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului și la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde”.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curtii, sistemul de protectie pus în aplicare de Directiva 93/13 are la bază ideea că, in fapt, consumatorul se află . inferioritate față de vânzător- furnizor, atât raportat la puterea de negociere, cât și la nivelul de informare, aderarea la condițiile redactate in prealabil de furnizor, fiind făcută de cumpărător fără a ptuea exercita o influență asupra continutului acestora.
Mai mult, se arată în continuare de către reclamantă, potrivit interpretării date de Curtea Europeană de Justitie, in cauza C- 26/13 A. Kasler împotriva OTP Jelzalogbank ZRT, pct. 59 „ o clauză, in măsura in care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, in măsura in care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, in cadrul ratelor imprumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca și cuprinzând o „remunerație”, al cărei caracter adecvat in calitate de contrapartidă a unei prestatii efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a stabili dacă este abuzivă in temeiul art. 4 al. 2 din Directiva 93/13.
Reclamanta a mai iterat că, in calitate de consumator mediu și normal informat, nu avea cum să prevadă o modificare dramatică a cursului de schimb valutar pentru francul elvetian, astfel, s-a ingreunat situația sa, in timp ce banca nu avea nimic de pierdut dintr-o astfel de transformare, pe care si-a asumat-o ca un beneficiu, in timp ce reclamanta arată că nu putea să prevadă costul total al împrumutului.
În drept, reclamanta a invocat Legea 193/2000, Directiva CJUE 93/13 CEE, art. 223 al. 3 NCPC.
În probațiune, reclamanta a depus înscrisuri și a solicitat interogatoriul pârâtei.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat 1. admiterea exceptiei netimbrarii, dupa caz, a insuficientei timbrari a actiunii fata de capetele de cerere referitor la denominarea (convertirea) in Lei a monedei contractului si stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF-L., la data semnarii contractului, in masura in care, din verificarea dosarului, va rezulta ca reclamanta nu a timbrat aceasta cerere conform dispozitiilor O.U.G. nr.80/2013, exceptie pe care va solicitam sa o admiteti si sa anulati actiunea ca insuficient timbrata; admiterea exceptiei nulitatii cererii privitor la constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de procesare, comisionul de administrare, convertirea in LEI a monedei contractului de credit si restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de procesare si comision de administrare; respingerea actiunii formulata de reclamanta ca neintemeiata si nefondata.
Avand in vedere ca prin actiune se formuleaza cereri in pretentii (obligarea la plata de despagubiri constand in suma platita cu titlu de comision de procesare si comision de administrare) va rugam sa puneti in vedere reclamantei sa precizeze cuantumul pretentiilor, acest aspect fiind relevant nu numai in ceea ce priveste taxa de timbru, ci si in ceea ce priveste competenta materiala.
Art. 194 NCPC arata ca “Cererea de chemare in judecata va cuprinde… obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum si modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzatoare”.
Contrar prevederilor legale evocate, reclamanta nu a precizat sumele a caror restituire o solicita. In caz contrar, solicita aplicarea prevederilor art. 196 NCPC, si anume nulitatea capetelor de cerere prin care se solicita obligarea noastra la rambursarea sumelor platite nedatorat in temeiul clauzelor atacate, intrucat “cererea de chemare în judecata care nu cuprinde numele si prenumele sau, dupa caz, denumirea oricareia dintre parti, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnatura partii sau a reprezentantului acesteia este nula.”
Reclamanta a solicitat admiterea exceptiei netimbrarii, dupa caz, a insuficientei timbrari a actiunii fata de capatul de cerere privind denominarea (convertirea) in Lei a monedei contractului stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF – L. si in masura in care, din verificarea dosarului, va rezulta ca reclamantul nu a timbrat aceste cereri conform dispozitiilor Legii nr.80/2013, va solicitam sa admiteti exceptia si sa anulati actiunea ca insuficient timbrata.
Astfel, conform 34 din OUG nr. 80/2013, cu modificările și completările ulterioare, „când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel”.
Potrivit art. 13 din legea nr. 193/2000 –„ (1) Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.
2) În caz contrar, instanța va anula procesul-verbal întocmit.”
Admiterea exceptiei nulitatii cererii privitor la constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de procesare, comisionul de administrare, convertirea in LEI a monedei contractului de credit si restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de procesare si comision de administrare.
In conformitate cu prevederile art.194 lit.d Cod procedura civila cererea de chemare in judecata va cuprinde arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
Din lecturarea cererii de chemare in judecata formulate in prezenta cauza, nu pot fi identificate motivele de fapt si de drept privitor la capetele de cerere prin care se solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de procesare, comisionul de administrare, stabilizarea cursului valutar si restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de procesare si comision de administrare.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si nefondata.
Apreciază reclamanta ca cererea introductiva este inadmisibila prin raportare la prevederile Legii nr. 193/2000 adoptata in baza Directivei nr. 93/13/CE.
Astfel, in speta sunt incidente urmatoarele dispozitii legale:
- art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000: “Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu serviciile si produsele oferite în schimb pe de alta parte, în masura în acre aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj usor inteligibil”;
- art. 4 alin. (2) din Directiva nr. 93/13/CEE
“Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau a remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de alta parte, în masura în acre aceste clauze sunt exprimate în mod clar si inteligibil”.
- art. 3 lit. g) si i) din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori:
(g) “costul total al creditului pentru consumatori înseamna toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si otice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul în legatura cu contractul de credit…”;
(i) “dobânda anuala efectiva însemna costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului ”.
Pornind de la aceste texte de lege, într-o speta similara (Decizia civila nr. 4685 din 27 noiembrie 2012, pronuntata în dosarul nr._ de Sectia a II-a civila a Înaltei Curti de Casatie si Justitie), ICCJ a retinut faptul ca, “clauzele privitoare la comisioane si dobânzi sunt elemente care determina costul total al creditului si împreuna cu marja de profit formeaza pretul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept nationale si comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, în raport de serviciul furnizat, singura conditie fiind aceea ca aceste clauze sa fie clar si inteligibil exprimate” (o solutie similara a fost pronuntata si de Curtea Suprema a Marii Britanii, în cauza The Office of Fair Trading v Abbey N. pic & Qthers, aceasta instanta retinând faptul ca nu poate verifica caracterul abuziv al unor clauze contractuale prin care banca îsi rezerva dreptul de a încasa anumite comisioane si de a modifica cuantumul acestora în mod unilateral. Tot în acest s-a pronuntat si Curtea Suprema a Germaniei prin Decizia nr. XI ZR 167/96).
Prin urmare, fiind elemente ce tin de pretul contractului, clauzele contractuale privitoare la dobânzi si comisioane sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv reglementat de art. 1 alin. (3) si art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori.
Singura conditie impusa de lege în acest sens, este aceea ca respectivele clauze sa fi fost redactate într-un limbaj usor inteligibil.
Avand in vedere ca intreaga argumentatie din cererea introductiva are in vedere tocmai caracterul adecvat al pretului, desi atat dobanda cat si comisioanele, sunt exprimate in mod clar si inteligibil, apreciem ca prin raportare la art. 4 din Legea nr.193, aceasta apare ca inadmisbila.
Cu privire la negociere, pârâta a arătat că banca a prezentat reclamantei, in perioada precontractuala, o oferta comerciala. Din multitudinea de oferte – credite in moneda CHF, LEI, EUR, credite pentru nevoi personale, credite ipotecare, credite cu dobanda fixa sau variabila, etc. (anexate prezentei) – reclamanta a optat pentru creditul pentru nevoi personale nenominalizate si pentru rambursarea unui alt credit, in moneda CHF. Acest aspect, respectiv tipul de credit pentru care a optat reclamanta, rezulta in mod cert din art.1 pct.1.1 lit.a din Contractul de credit. Intrebarile care se impun: „De ce banca nu a impus un alt tip de credit, fiindu-i propus tocmai creditul pentru nevoi personale nenominalizate si pentru rambursarea unui alt credit, in moneda CHF? De ce nu a impus de exemplu un credit pentru achizitia de locuinte cu dobanda revizuibila in moneda LEI, unde dobanda era de 15,3%? Oare nu tocmai pentru ca intre cele doua parti a existat o negociere, un dialog, o analiza iar in cele din urma reclamanta a ales varianta de imprumut care corespundea cel mai bine nevoilor sale? Mai mult, de ce reclamanta considera negociate toate clauzele contractuale –mai putin cele privitoare la comisionul de procesare si la comisionul de administrare? De ce nu considera nenegociate clauzele privind valoarea creditului, perioada contractuala, valoarea si caracterul dobanzii? Este cel putin bizar a se considera negociat un contract un totalitatea sa cu exceptia a doua clauze.
Asadar banca a prezentat reclamantei, in perioada precontractuala, o oferta comerciala; reclamanta nu au solicitat negocierea intrucat, din studierea produsului, au ajuns la concluzia ca acesta corespunde nevoilor sale. Daca nu ar fi fost asa, reclamanta ar fi solicitat bancii negocierea si ar fi aratat si in cererea de chemare in judecata demersurile pe care le-a realizat. Or, in speta, reclamanta se rezuma doar la invocarea lipsei negocierii, profitand, sau mai bine spus abuzand, de textul de lege care instituie in sarcina comerciantului, sarcina probei cu privire la negociere. O prima precizare ar fi aceea ca pârâta, in calitate de comerciant, nu poate sa solicite negocierea propriei oferte; ar fi, cel putin ciudat si lipsit de logica. Tocmai de aceea, in mersul firesc al incheierii unei afaceri este ca, cel caruia i se prezinta o oferta standard, sa ceara negocierea. Bineinteles ca banca are oferte standard, de vreme ce acestea sunt aprobate (ca tip de produs) de BNR; insa, banca poate sa acorde si derogari de la produsul standard, atunci cand clientul solicita, pârâta avand si o procedura interna pentru situatia in care clientii solicita negocierea contractelor de credit, procedura in vigoare la data incheierii contractului cu reclamanta. Insa, premisa negocierii este aceea ca clientul sa o solicite. In lipsa solicitarii acestuia, un comerciant nu are cum si nici interesul de a-si negocia propria oferta. Din coroborarea probelor, va rezulta ca, in speta, reclamanta a fost cea care, multumita de oferta bancii, nu a solicitat o negociere, ceea ce exclude abuzul invocat.
Totodata, a mai iterat pârâta, lipsa negocierii, nu conduce de plano, potrivit legii, la concluzia ca o clauza are caracter abuziv ci trebuie intrunite cumulativ conditiile de la art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 cu privire la dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor si reaua-credinta a comerciantului.
Referitor la criticile privind comisionul de procesare, pârâta a arătat că, prin cererea introductiva, reclamanta solicita constatarea ca abuziva a clauzei de la art. 1 alin.1.1it. b* si art.3 pct.3.14 privitor la comisionul de procesare din contractul de credit, cu consecinta eliminarii acesteia din contractul de credit. In subsidiar solicita constatarea ca fiind plata nejustificata a sumelor constand in comision procesare si obligarea subscrisei la plata acestei sume.
Reclamanta apreciaza nelegala si abuziva clauza privind comisionul de procesare, apreciind ca acest comision nu a fost negociat, fiind parte dintru-un contract de adeziune.
La o simpla citire a acestei clauze se observa pentru ce este perceput acest comision si anume la art. 3 pct. 3.14 se arata ca acest comision este platit pentru procesarea cererii de credit, adica de analiza a dosarului de credit.
Termenul de „procesare” este evident si cat se poate de clar pentru o persoana vorbitoare de limba romana, nefiind necesare lamuriri suplimentare sau prezentarea definitiei termenului din DEX, astfel ca scopul acestuia rezulta insasi din denumirea lui.
Prin urmare, comisionul de procesare este perceput pentru procesarea cererii de credit, ceea ce presupune (cu titlu de exemplu): analizarea documentelor, scorarea veniturilor, elaborarea abrobarii si ulterior a contractului de credit - actiuni de notorietate si pentru o persoana care nu detine cunostiinte in domeniu, acest comision fiind retinut cu ocazia primei trageri, deci momentul de inceput al relatiei contractuale, fiind cu alte cuvinte un comision de analiza a dosarului, mai învederează pârâta.
Perceperea acestui comision este pe deplin justificata dupa cum rezulta din „Anexa 1 la procedura legata de comisionul de acordare pentru creditele garantate”, precum si „Anexa nr. 4 referitoare la comisioanele de procesare si administrare pentru creditele garantate si negarantate”.
F. de acestea, invederează pârâta, in primul rand ca OUG nr. 50/2010 nu elimina comisionul de procesare. Ba, mai mult, din prevederile art. 36 alin. 1 din acest act normativ rezulta ca legiuitorul a apreciat ca acest comision nu este abuziv si poate fi perceput:
„Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.”
Comisionul de analiza dosar despre care vorbeste ordonanta este exact comisionul de procesare din contractul de credit incheiat cu reclamantul anterior intrarii in vigoare a ordonantei. Or, daca un act normativ prin care s-au edictat norme mai aspre, pentru a veni in sprijinul consumatorului, stabileste ca acest comision este unul legal, din perspectiva dispozitiilor legale anterioare care erau in vigoare la data contractului in speta si care erau mult mai relaxate pentru finantator, este evident ca acest comision nu poate aparea ca fiind unul abuziv.
Prin urmare, nu numai ca legea permite perceperea acestui comision, dar aceasta este si justificata, fiind evident ca analiza dosarului presupune o munca a unor oameni care trebuie remunerata, precum si alte cheltuieli operationale ale bancii.
In ceea ce priveste sustinerea ca acest comision nu a fost negociat reiterează pârâta faptul ca Legea nr. 193/2000 nu interzice comerciantilor utilizarea clauzelor preformulate si implicit nu obliga la negocierea clauzelor preformulate ci impune doar redactarea clauzelor care nu fac obiectul negocierii de o maniera care sa nu creeze „in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepurile si obligatiile partilor”.
Or, cata vreme acest comision este justificat, nu se probeaza existenta unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, cata vreme cuantumul acestuia se justifica raportat la serviciile prestate cu ocazia analizarii dosarului de credit, care presupune intreaga activitate de la . clientului si pana la semnarea contractului, inclusiv virarea sumei imprumutate in contul curent si cata vreme consumatorul l-a apreciat corect prin semnarea contractului.
Administrarea unui credit presupune operatiuni pe care banca le presteaza clientului sau si este absolut normal ca aceste operatiuni prestate sa fie comisionate. Activitatea de administrare a unui credit este o activitate mult mai complexa decat apreciaza reclamanta si include o . operatiuni ce se deruleaza pe intreaga durata a creditului (de ex: calcul dobanzi, verificarea indeplinirii obligatiilor de plata lunare, verificarea garantiilor, etc.), indiferent daca clientul este bun platnic sau are dificultati financiare la plata (majoritatea sunt impuse prin acte normative - ex. raportarile periodice catre BNR si Biroul de Credite), implicand mijloace tehnice si umane care genereaza costuri. Aceste activitati au fost rezumate generic de Banca in clauza prin sintagma „monitorizarea de catre Banca a utilizarii/rambursarii creditului, precum si a indeplinirii oricaror altor obligatii asumate de acesta (n.n.imprumutat)in baza contractului de credit.”
Comisionul de administrare este unul perfect legal a carui definitie este data chiar de legiuitor, iar pe de alta parte perceperea lui este pe deplin justificata dupa cum rezulta din „Anexa 1 la procedura legata de comisionul de administrare pentru creditele garantate”, precum si „Anexa nr. 4 referitoare la comisioanle de procesare si administrare pentru creditele garantate si negarantate”. Totodata anexam raportul de expertiza extrajudiciara intocmit pentru subscrisa de Deloitte, denumit „Raport de constatari efective” care confirma justificarile date de subscrisa in anexele anterior mentionate cu privire la comisionul de administrare.
Învederează faptul ca din interpretarea prevederilor art. 36 alin.1 din OUG nr. 50/2010 rezulta ca legiuitorul a apreciat ca acest comision nu este abuziv si poate fi perceput: „Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.”
De asemenea, acelasi text normativ la alin. 3 arata: ”Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.” Prin urmare, insusi legiuitorul justifica perceperea acestui comision cu aceleasi argumente cu cele invocate de subscrisa, in cele ce urmeaza. Asadar, comisionul de administrare este perceput pentru activitatile enumerate atat in art.36 alin.3 din OUG 50/2010 cat si in cuprinsul contractelor de credit.
Cu privire la caracterul neabuziv al clauzei privind comisionul de administrare, jurisprudenta este constanta (inclusiv la nivelul Tribunalului Bihor) in a statua ca neavand caracter abuziv clauza referitoare la comisionul de administrare credit din contractele de imprumut ale pârâtei.
Legislatia protectiei consumatorilor reglementeaza echilibrul juridic si nu cel economic, având ca scop să asigure o protectie a consumatorilor împotriva acelor abuzuri ale comerciantilor care i-ar putea pune într-o situatie de inferioritate juridică, iar nu să permită acestora să nu-si mai respecte obligatiile contractuale si cu atât mai mult, să le permită a nu mai restitui ceea ce au primit. Nu acesta este scopul legislatiei protectiei consumatorilor, astfel că instanta nu poate da curs unui astfel de demers al reclamantei. Este interzis de lege si morală, fiind chiar pedepsit de legea penală (abuzul de încredere reglementat de art. 238 Cod penal) a refuza a mai restitui ceea ce ai primit si apartine altuia.
Restituirea în echivalent LEI (la cursul de schimb de la data tragerii) a creditului acordat, tras si încasat în CHF de la data tragerii creditului si la costurile produsului de creditare în CHF nu echivalează cu restituirea creditului.
În drept, pârâta a iunvocat art. 205 Cod procedura civila, precum si toate textele de lege invocate pe calea prezentei.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Părțile au încheiat un contract de credit bancar, prin care reclamanta a beneficiat de un credit de_ CHF, pe o perioadă de 300 de luni.
În ce privește excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâtă, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată. În conformitate cu prevederile art. 29 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, sunt scutite de taxă judiciară de timbru acțiunile privind „protecția drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice și asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor”. Or, prezenta acțiune este tocmai o acțiune de acest fel, iar capătul de cerere în pretenții este un capăt de cerere accesoriu celui principal, apreciat de instanță ca scutit și el de taxă de timbru.
Cu privire la cea de a doua excepție, a nulității cererii privitor la constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de procesare, comisionului de administrare, convertirea creditului în lei, restituirea sumelor, instanța va respinge excepția, cererea de chemare în judecată îndeplinind condițiile prevăzute de art 194 cod proc civ.
Potrivit punctului 3.12, pentru acordarea creditului, s-a stabilit un comision de procesare de 2,2% din valoarea creditului, achitat integral, la data tragerii creditului.
Prin art. 3, punctul 14 din contract, s-a stipulat că banca va încasa un comision de 0,15% din soldul creditului, ca fiind comision de administrare.
Referitor la comisionul de administrare, se rețin următoarele:
Art. 3.14 din contractul de credit prevede că, pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,15% ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului.
Existența acestui comision de administrare este prevăzută și de OUG nr. 50/2010 - art. 36, fiind perceput, conform legii, pentru „monitorizarea de către Bancă a utilizării/rambursării creditului precum și a îndeplinirii oricăror altor obligații asumate …. se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului.”
ART. 36
(1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
(2) Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit.
(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea /înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării /rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Aceeași definiție a comisionului există și în contract, deci s-a explicat, încă de la momentul contractării, rațiunea perceperii acestui comision, permis de legea care a fost adoptată ulterior tocmai pentru a proteja interesele clienților băncilor - OUG nr. 50/2010.
Acest comision de administrare nu poate fi confundat cu cel de procesare a creditului, întrucât cele două au rațiuni cu totul diferite: cel de administrare este pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, deci pentru activități efectuate pe toată perioada de derulare a convenției, iar cel de procesare este datorat doar pentru procesarea cererii de credit, conform art. 3.12 din contract și se plătește integral, la data tragerii creditului.
Existența ambelor comisioane este permisă și în prezent de OUG nr. 50/2010, la art. 36, cel de procesare fiind denumit comision de analiză dosar.
Instanța reține însă că rațiunea comisionului de administrare nu are legătură cu nicio pierdere a băncii, nefiind vorba despre comisionul de risc, ci are legătură cu o . activități desfășurate de bancă (monitorizarea/ înregistrarea/ efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării /rambursării creditului acordat consumatorului).
Simplul fapt că acest comision nu a fost negociat la momentul încheierii contractului nu este de natură, prin el însuși, să determine caracterul abuziv al clauzei, fiind necesar, în plus, conform art. 4 alin 1 din Legea nr. 193/2000, ca această clauză să creeze, în detrimentul consumatorului, și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Însă, față de cele de mai sus, instanța constată că prin clauza referitoare la comisionul de administrare, nu s-a creat în defavoarea reclamanților și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit, motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere.
Însă, deși comisionul de procesare este permis de lege, acesta nu este justificat, întrucât, prin cuantumul ridicat, constituie o suplimentare a dobânzii creditului, iar pe de altă parte, la semnarea contractului, nu mai este procesată cererea de acordare a creditului, aceasta fiind analizată anterior și aprobată de conducerea băncii. Nu pot fi reținute argumentele pârâtei, cu privire la comisionul de procesare. La momentul semnării contractului, banca nu mai are costuri pentru analiza cererii iar perceperea unei sume cu acest titlu este nejustificată, întrucât nu a fost prestat un serviciu ulterior semnării contractului. Nu interesează, aici, dacă a fost prestat vreun serviciu și în ce condiții, anterior semnării contractului.
Va respinge cererea de a converti creditul acordat în lei, la cursul de schimb de la data acordării acestuia, nefiind dovedite aceleași condiții ale semnării contractului ca în cazul A. Kasler. Pe de altă parte, restituirea în lei a creditului ar putea prejudicia banca, întrucât dobânda la cele două monede diferă, iar părțile nu au negociat restituirea creditului în lei. Conversia pe cale judiciară a creditului ar încălca voința părților, ceea ce nu este permis decât în situații excepționale, pe care reclamanta nu le-a probat.
Pentru aceste considerente, va admite în parte acțiunea.
Va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Respinge excepția nulității cererii privitor la constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind comisionul de procesare, comisionului de administrare, convertirea creditului în lei, restituirea sumelor.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. A., dom. in loc. Oradea, ., .. 1, ., in contradictoriu cu pârâta R. B. SA, cu sediul in Bucuresti, Calea Floreasca 246 C, Clădirea Sky Tower, sect. 1.
Constată că prevederile art 3.14 din contractul încheiat de părți privind comisionul de procesare, reprezintă o clauză abuzivă, lipsită de efecte.
Dispune restituirea sumei de 550 CHF, reținută de pârâtă cu titlu de comision de procesare.
Respinge celelalte pretenții.
Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a căii de atac se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. Z. G. M.
RED. S.O./24.11.2015
TEHNORED. ZMG./24.11.2015
4 EX.
2 .
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
