Anulare act. Sentința nr. 760/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 760/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 760/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentinta civilă Nr.760/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. L. G.
Grefier M. A. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant Ț. C. Ș. - CU D..ALES, reclamant Ț. A. I. - CU D..ALES și pe pârât V. R. SA, pârât V. R. SA - SUCURSALA ORADEA, având ca obiect anulare act
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul ca instanța a amânat pronunțarea pentru aceasta data, cauza fiind reținuta spre soluționare la data de 20.01.2015, încheierea de ședința de la acea data făcând parte integranta a prezentei hotărâri.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 06.11.2014 sub nr de dosar_, astfel cum a fost precizata, reclamanții Ț. C. Ș. și Ț. A. I. în contradictoriu cu pârâtele V. R. S.A. și V. R. S.A. - SUCURSALA ORADEA, a solicitat
1. Anularea contractului de tranzacție încheiat la data de 26.09.2011 între ei si S.C. V. R. S.A. pentru „eroare-viciu de consimțământ
2.
A). Constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise în Contractul de credit bancar nr._/12.10.2007, respectiv:
- la pct.3 lit.d, din partea Conditii speciale ale convenției privind ajustarea dobânzii;
- la punctul 5 lit(a) din partea Condiții Speciale ale Convenției și la Secțiunea 3) „Costuri" pct. 3.5 din Condiții Generale ale Convenției -referitoare la comisionul de risc reprezentând 0.19 "/o aplicabil lunar la soldul creditului;
B). Constatarea nulității absolute a actului adițional nr. 7184/03.09.2010 intervenit în baza OUG 50/2010 prin care Banca a redenumit comisionul de risc în comision de administrare, act despre care au luat la cunoștință dar nu l-au semnat și care a fost pus în aplicare de către bancă începând cu luna septembrie 2010;
și în consecință, să se dispuna eliminarea lor din Contractul de credit bancar nr._/12.10.2007.
3. în cazul admiterii primului capăt de cerere, solicită ca, în baza art. 993-997 C. civ., să se constate ca fiind o plată nedatorată sumele încasate lunar de bancă ca diferența dintre dobânda fixă de 4,25% și dobânda majorată, a comisionului de risc și a comisionului de administrare, de la data derulării convenției de credit și până la data de 26.09.2011.
Pe cale de consecință, solicita obligarea pârâtelor la despăgubiri constând în suma încasată ca fiind plată nedatorată reprezentând diferența dintre dobânda fixă de 4,25% si dobânda majorată, a comisionului de risc și a comisionului de administrare, achitate de la data încheierii convenției și până la data de 26.09.2011, așa cum rezultă din graficele de rambursare anexate la convenția de credit.
4. Obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale calculate conform ORDONANȚEI nr. 9 din 21 ianuarie 2000 asupra sumei constatată ca fiind percepută în mod abuziv, de la data depunerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a sumelor datorate de bancă.
5. Restituirea către reclamanți a cuantumului reprezentând diferența dintre dobânda fixă de 4,25% și dobânda majorată, a comisioanelor încasate (risc și administrare) pe perioada 12.10._11 și a dobânzii aferente acestor sume;
6. Recalcularea ratelor rămase de rambursat și emiterea unui nou grafic de rambursare;
7. cu cheltuieli de judecata
În fapt, arata ca între ei, în calitate de împrumutați și pârâta de rândul 1, V. R. S.A., reprezentată de pârâta de rândul 2 (denumită în continuare „Banca"), s-a încheiat Convenția de credit nr._/12.10.2007, având ca obiect acordarea de către Bancă a unui credit în cuantum de 51.194 CHF, având ca destinație dobândirea în patrimoniu a unui imobil. Creditul a fost garantat cu o garanție reală- ipotecă de rangul I, constituită asupra imobilului cumpărat, respectiv apartamentul nr.35, din . două camere și dependințe, situat în mun. Oradea, ..6, înscris în CF_ Oradea, nr. topo 5131/7/35 coala col_.
In conformitate cu pct. 3 lit. (a) din Condiții speciale, dobânda aferentă creditului este fixă 4,25% p.a., aceasta putând însă face obiectul revizuirii de către bancă, astfel cum se prevede în art. 3 lit. (d) din aceași parte, coroborat cu pct. 3.10 din partea Condiții generale.
Totodată, în conformitate cu pct. 5 lit.(a) din partea Condiții speciale, banca a prevăzut plata unui comision de risc în cuantum de 0,19% asupra soldului creditului, plătibil lunar la scadența ratei de rambursare, pe toată durata de derulare a Convenției.
Valoarea toatală inițială a comisionului de risc era de 17.209 CHF, conform planului inițial de rambursare a creditului, parte integrantă a Conveției. Valoarea comisionului de risc calculată pe perioada noiembrie 2007- august 2010, este de 3.113,42 CHF, iar a comisionului de administrare încasat de bancă pe perioada sept. 2010 - sept.2011 (când au semnat actul adițional nr.2 la convenția de credit) este de 1.157,98 CHF. în total suma de restituit către reclamanți se ridică la 4.271 CHF.
La data de 30.08.2011, în urma cererii reclamanților, au semnat actul adițional nr. 2 din 30.08.2010, conform căruia s-a modificat data scadentei lunare a creditului si unele aspecte privind politia de asigurare a imobilului adus în garanție, restul prevederilor rămânând neschimbate.
O lună mai târziu, respectiv pe data de 26.09.2011, au fost chemați pentru inca un act adițional la contractul de credit purtând același număr 2/26.09.2011, conform căruia s-au modificat unele clauze ale contractului de credit respectiv rata dobânzii curente, dobânda anuală efectivă, comisionul de rambursare anticipată, iar comisionul de administrare a creditului a fost redus la 0,08% pe lună.
Au fost de acord cu noile clauze contractuale care le erau mai favorabile și au semnat actul adițional.
Cu această ocazie, în totală necunoștință de cauză și crezând că face parte din actul adițional, fară a-1 citi și a înțelege despre ce este vorba și ce anume prevede, au semnat și un document intitulat contract de tranzacție, care le-a fost pus în mod subtil la sfârșitul filelor ce făceau parte din actul adițional.
Arata ca ei nu au cunoștințe juridice, nu au fost însoțiți de nici un specialist în domeniul bancar sau juridic la data semnării acestuia iar lucrătorul bancar nu le-a dat niciun fel de explicație cu privire la însemnătatea acestuia. Semnificația tranzacției au aflat-o abia când au consultat un avocat, respectiv în cursul anului 2014.
In opinia lor, au fost duși în eroare de către lucrătorul bancar cu ocazia semnării actului adițional în ceea ce privește contractul de tranzacție. Ei nu si-au dat consimțământul pentru a renunța la drepturile lor de a se adresa instanței de judecată în vederea constatării nulității absolute ale clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/12.10.2007 și de a obține pe cale de consecință restituirea sumelor încasate în mod nelegal și abuziv de către bancă. Si-au dat consimțământul doar pentru modificarea clauzelor contractuale privitoare la rata dobânzii curente, dobânda anuală efectivă, comisionul de rambursare anticipată și comisionul de administrare a creditului.
Prin consimțământ se înțelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil.
Pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe, cumulativ:
-să fie exprimat în cunoștiință de cauză, adică să provină de la o persoană cu discernământ
-să fie serios sau, mai larg, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și
-să fie liber, adică să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ, condiție care în cazul de față nu este îndeplinită.
In cazul de față consimțământul reclamanților a fost dat din eroare, deci a fost viciat.
Prin eroare se înțelege falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic, rap. la art. 1207-1211 Cod civil.
Așadar considerăm că nu au fost îndeplinite condițiile de fond ale contractului de tranzacție la data încheierii respectiv consimțământul reclamanților nu este valabil, fiind viciat de o eroare esentiala și ca atare solicită anularea sa.
Legea aplicabilă contractului de tranzacție este vechiul cod civil, conform căruia, sancțiunea aplicabilă în cazul erorii obstacol - viciu de consimțămănt este nulitatea absolută, iar în cazul acestei sancțiuni nu există termen de prescripție, acțiunea civilă fiind imprescriptibilă.
Nulitatea este o sancțiune civilă care intervine în cazul încheierii unui act juridic cu nerespectarea condițiilor de validitate, de fond și de formă, prevăzute de lege. Actul juridic sancționat cu nulitatea este lipsit de efectele juridice în vederea cărora a fost încheiat. El există în mod material, însă nu poate produce efecte juridice, deoarece legea nu-i recunoaște valabilitatea.
Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor de la pct 3 lit(d) din Condiții Speciale ale Convenției privind ajustarea dobânzii arata că deși rata dobânzii curente a creditului este fixă în cuantum de 4,25 % p.a., fiind prevăzută la pct. 3, lit.(a), această clauză oferă Băncii posibilitatea de a modifica unilateral și discreționar rata dobânzii aferente creditului după criterii necunoscute si fara ca aceasta noua rata sa poata fi negociată, reclamanții urmând a fi doar înștiințați despre această modificare.
În conformitate cu pct.l lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, interpretata per a contraria, clauza este abuzivă dacă nu există o motivație întemeiată prevăzută în contract sau dacă cealaltă parte contractantă nu are posibilitatea de a rezilia contractul în caz de neacceptare a dobânzii astfel modificate.
Pentru a reprezenta un motiv întemeiat în sensul legii, ar trebui să existe o situație clar reglementată în cadrul contractului, care să ofere clientului posibilitatea de a ști de la început că, dacă această situație se va produce, atunci rata dobânzii va fi majorată. Totodată, această situație trebuie să fie suficient de clară încât, în eventualitatea unui litigiu în această privință, să se poată verifica dacă această situație - motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Motivul unor „schimbări semnificative pe piața monetară" nu consfituie o motivație întemeiată deoarece nu conține nici un criteriu în baza căruia să poată fi apreciat dacă acesta este întemeiat sau nu, este total lipsit de predictibilitate și, mai mult, nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă și ce schimbare s-a produs. Modul de formulare a clauzei incriminate face ca aceasta să poată fi interpretată doar în favoarea Băncii, fară a da posibilitatea clientului să poată verifica dacă majorarea dobânzii era necesară, dacă aceasta s-a produs în mod corect, rezonabil și proporțional cu cauza ce a determinat-o.
In plus, lipsește posibilitatea reclamantilor de a rezilia contractul în cazul neacceptării modificărilor dobânzii, astfel încât, distinct de cele arătate anterior, clauza incriminată are un clar caracter abuziv.
Cu privire la caracterul abuziv al clauzelor de la pct.5 lit.a din Condițiile speciale si pct. 3.5. Secțiunea 3) „Costuri" din Condițiile generale ale Convenției, privind comisionul de risc si redenumirea acestuia în comision de administrare, arata ca si acesta are caracter abuziv, deoarece, pe de o parte, motivația perceperii acestui comision nu rezultă din cuprinsul Convenției și, pe de altă parte, riscul de nerambursare a creditului este acoperit de garanția reală imobiliară constituită în favoarea Băncii tocmai în acest scop.
Textul art. 3.5. din Convenție nu se supune exigenței date de art. 1 din Legea nr.l93/2000, nefiind deloc clar, neechivoc și neconținând nici un element care să dea posibilitatea reclamantului de a înțelege de ce sunt percepute aceste sume. De asemenea, se incalca si pct.l lit. g din Anexa la Legea nr.l93/2000
In plus, tot pentru „punerea la dispoziție a creditului" Banca mai percepe:
- dobânda aferentă de 4,25% p.a. ;
- comision de analiză dosar- 60 CHF;
- comision de gestiune - 531,04 RON;
- comision de rambursare în avans -2% sau 1 % din suma rambursată;
In aceste condiții, singura concluzie care se poate trage este că unica motivație a perceperii acestui comision de risc este aceeea de a „umfla" profitul Băncii, și așa asigurat de costurile menționate mai sus. Perceperea acestui comision este împovărătoare, mai ales în condițiile economice actuale, ea vine alături de dobândă și celelalte costuri și duce suma totală de rambursat la 100.960,93 CHF.
In altă ordine de idei, la încheierea Convenției, nu au avut posiblitatea să negocieze niciuna din clauzele contractuale, cu atât mai puțin cele privitoare la costurile creditului, cuprinsul contractului fiindu-le impus de către Bancă și având un caracter prestabilit, de natura contractelor de adeziune. Ori, în măsura în care ei aveau nevoie de creditul solicitat pentru dobândirea unei locuințe, au fost implicit nevoiți să semneze Convenția, chiar și în aceste condiții.
Clauzele contestate sunt abuzive întrucat se inscriu in conditiile prevazute de art.4 alin.l din Legea nr. 193/2000 modificată, nefiind negociate cu ei, in plus creează în detrimentul lor un dezechilibm contractual
Referitor la redenumirea comisionului de risc în comision de administrare, arata ca pe parcursul derulării convenției de credit, respectiv la data de 03.09.2010 banca le-a comunicat actul adițional nr. 7184/03.09.2010. Prin notificarea nr.1/17.09.2010, făcută de ei către bancă și înregistrată sub nr. 3737/17.09.2010, au arătat că nu sunt de acord cu prevederile acestui act adițional și si-au exprimat refuzul de a-1 semna.
Începând cu luna septembrie 2010, chiar dacă au refuzat semnarea actului adițional mai sus arătat, banca a continuat să pună în aplicare prevederile acestuia si sa incaseze comisionul de risc in acelasi cuantum dar sub denumirea de comision de administrare, până la data de 26.09.2011, când au semnat actul adițional nr.2 când comisionul de administrare a creditului a fost redus la 0,08% pe lună.
Cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumelor reprezentând comisionul de risc achitat de la încheierea Convenției, aceasta este intemeiata ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc, ca urmare a constatării nulității actului adițional prin care banca a redenumit comisionul de risc.
Constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale atrage sancțiunea nulității acesteia, sancțiune general aplicabilă oricărui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii. Ca și consecință a nulității, clauzele contractuale vizate sunt lipsite de efecte juridice retroactiv, de la data încheierii lor, urmarea fiind repunerea părților în situația anterioară și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul acestuia, contractul continuând să producă efecte în baza clauzelor rămase valabile.
Față de aceste considerente, având în vedere și principiul quod nullum est nullum producit effectum, în speța, urmează a le fi restituite plățile efectuate în baza clauzelor declarate nule, aceasta având caracterul unor plăți nedatorate și, în consecință, supuse restituirii.
In drept invoca dispozițiile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, art. 43 din Codulcomercial și prevederile art. 969, 992, 993 și 994, art. 1207-1211, art. 2273 alin. (1) și"celelalte din Codul civil.
Paratele prin întâmpinare solicita respingerea acțiunii .
Reclamanții in urma incheierii Actului adițional au fost mulțumiți de noile condiții contractuale la Convenția in litigiu, ca urmare au Încheiat contractul de tranzacție prin care s-a hotărât ca ambele parti sa stingă irevocabil orice pretenții izvorâte din Convenția din litigiu.
Acest contract de tranzactie a fost incheiat cu respectarea prev. art.2271-2272 din C..
Reclamanții au fost mulțumiți cu modificările intervenite ca urmare a incheierii Actului Adițional nr.2/26.09.2011 obținând condiții de creditare foarte bune si ca urmare au considerat ca nu mai au alte solicitări in legătura cu Convenția din prezentul dosar.
In alta ordine de idei, anularea prezentului contract de tranzacție poate fi cerută numai dacă părțile dovedesc ca au fost in eroare cu privire la Încheierea contractului de tranazactie.
Pe de alta parte, eroarea viciu de consimțământ atrage sancțiunea nulității relative a actului.
Ca urmare termenul de prescripție de 3 ani s-a Împlinit, deci cererea reclamanților prin care solicita anularea contractului de tranzacție este prescris.
In ceea ce priveste caracterul abuziv al clauzelor contesatate, arata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute deu art. 4 al. 1 din L. 193/2000 intrucat a existat o negociere, si in plus nu exista un dezechilibru semnificativ intre prestatiile partilor.
In speța, in luna octombrie 2007 cand reclamanții au contactat V. pentru obținerea unui credit bancar, la acea data, V. avea mai multe oferte (standard) de credite pentru cheltuieli curente dupa cum urmează:
- in Iei, cu dobânda de 5,95 %, comision de risc de 0,39%, D. 10,41%
- in EURO cu dobânda de 5,95 %, comision de risc de 0,21%, D.
- in CHF cu dobânda de 4,25 %, comision de risc de 0,22%, D. 7,74%
F. de aceaste oferte, reclamanții aveau posibilitatea sa opteze pentru oferta care ii convenea cel mai mult.
Ca urmare, reclamanții au optat pentru un credit in CHF cu D. de 7,74% .
De la aceasta oferta au pornit negocierile intre parti, stabilindu-se un D. de 6,94 si un comision de risc de 0,17, fiind evidenta situatia favorabila a acdstora fata de restul contractelor incheiate de parata.
O eventuala constatare a clauzelor ca fiind abuzive nu conduce automat la constatarea nulității lor, asa cum a solicitat reclamantul.
In forma sa inițiala, art. 13 din L. 193/2000 prevedea ca ""Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz".
Si in urma modificării L. 193 - prin L. 76/2012, prevederea art. 13 este in același sens, respectiv ca instanța va dispune modificarea clauzei - nici . este in discuție anularea/nulitatea.
Nulitatea ar putea interveni doar daca la încheierea actului juridic au fost incalcate condițiile de valabilitate ale actului juridic civil (capacitate, consimțământ, obiect, cauza) sau daca a fost încălcata o prevedere legala imperativa, care apară un interes public - ceea ce nu este cazul in speța.
F. de aceste considerente, solicitarea reclamanților de constatare a nulității clauzelor si de restituire a sumelor de bani este neîntemeiata.
In anul 2007 clauza privind stabilirea plații unui comision intitulat de risc in convențiile de credit era legala - in măsura in care s-au respectat prevederile L. 193/2000.
Abia OUG 50/2010 a prohibit existenta unui comision cu aceasta denumire in contractele de credit, prevedere care insa nu retroactiveaza. Perceperea de către Banca a unui comision - care face parte din prețul creditului este o operațiune legala.
In conditiile in care creditul se acorda de regula pe zeci de ani, Banca desfășoară activități specific de administrare/ gestionare a creditului/riscului creditului: urmărirea plații ratelor la scadenta, urmărirea păstrării garanțiilor si a valorii acestora, urmărirea plații primelor de asigurare pentru bunurile aduse in garanție, etc.
Desfășurarea acestor activități - separat de acordarea creditului, reprezintă chiar o obligație legala pentru Banca, obligație instituita prin art. 4/1 din Regulamentul BNR nr. 3/2007 conform căruia: ""împrumutătorii trebuie să îsi organizeze activitatea de creditare astfel încât să asigure separarea clară si efectivă a funcției de promovare si vânzare a produselor de creditare de funcția de analiză a riscului de credit si monitorizare a expunerii. "
Aceste activități sunt generatoare de costuri - costuri care regăsesc in toate contractele de credit bancar sub forma unui comision.
Este lipsita de relevanta denumirea acestui comision - de gestiune, de risc, de administrare, de monitorizare, etc.
Important este faptul ca acest comision - împreuna cu dobânda -reprezintă de fapt prețul contractului reflectat de D., pret pentru care Banca a acordat creditul, pret pe care cleintul 1-a cunoscut si pe care a inteles sa il plătească pentru credit si care reprezintă de fapt principalul element in mecanismul de formare a voinței partilor la Încheierea contractului de credit.
Garanția imobiliara adusa de către reclamanții nu acoperă riscuri, ci da confort creditorului in sensul ca in caz de neplata, are o prioritate fata de ceilalți creditori in cazul executării silite a imobilului ipotecat.
In conformitate cu prevederile OUG 50/2010, banca a comunicat reclamanților o propunere de modificare a Convenției de credit in scopul armonizării acesteia cu noile prevederi legale.
Reclamanții prin acțiune arata ca aveau cunostiinta despre Actul adițional prin care comisionul de risc a fost redenumit in comision de administrare, fara ca aceștia sa-si exprime refuzul de a semna .
Neprimind nici un răspuns (opoziție) fata de acest act adițional, in conformitate cu prevederile art. 95 din OUG 50/2010 acesta este considerat acceptat tacit.
Prin acest act nu a fost introdus un comision nou in relația dintre parti.
F. de Împrejurarea ca OUG 50/2010 a interzis ca in convențiile de credit sa existe comisioane denumite de risc - dar stipula in mod expres posibilitatea perceperii de comisioane bancare de administrare, banca a Înțeles sa redenumeasca comisionul contractului in comision de administrare.
Mentioneaza ca asa cum a arătat mai sus, existenta acestui comission in Convenția de credit este justificata, fiind ireleventa denumirea sa - de gestiune, de risc, de administrare etc.
Actul adițional din speța este implementat Înainte de . Legii 288/2010 (30 decembrie 2010), astfel ca nu exista niciun motiv pentru care sa fie considerat nelegal, abuziv sau nul si prevederile legale arătate sa fie ignorate.
Clauza privind revizuirea dobânzii nu este abuziva.
Pentru acordarea creditelor, băncile se finanțează la rândul lor de piața Interbancară - naționala si internaționala.
In aceste condiții - pentru protecția ambelor parti - deoarece este posibil ca dobânzile sa crească sau sa scadă, in convențiile de credit Încheiate pe o durata foarte lunga (zeci de ani) este prevăzut faptul ca dobânda creditului poate fi revizuita in cazul unor schimbări semnificative ale pieței monetare
In zilele noastre, evoluția pieței monetare este in mod direct influențată/determinata de evoluția tuturor aspectelor sociale si economice Internationale.
Sintagma piata monetara si evolutia pietei monetare sunt elemente de notorietate - acestea fiind reprezentate de indicii EURIBOR, LIBOR etc, toate acestea fiind la un clic distanta de oricine are un minim interes in acest sens.
Clauza in sine, nu produce nici un dezechilibru semnificativ pentru reclamanți, dupa cum nu produce nici un avantaj băncii.
Clauza contestata are un conținut clar si inteligibil, care Îmbracă forma unei clauze de impreviziune in contracte - admisa unanim de doctrina si practica.
In cazul modificării dobânzii (abuziv sau nu) clienții au posibilitatea de a denunța imediat contractul.
Reclamanții nu au formulat critici concrete privind modul in care a variat dobânda pe parcursul derulării contractului si ca urmare se poate concluziona ca dobânda nu a variat in asa fel incat sa-i prejudicieze pe aceștia - de fapt, dobânda nu a fost modificata de la incheierea Convenției si pana in prezent.
Prin urmare, clauza contestata este in concordanta atat cu voința partilor, cat si cu dispozițiile legale privind teoria impreviziunii, nu a produs acestora vreun prejudiciu si deci nu poate fi considerata abuziva.
Comisionul de risc/administrare reprezintă un element care compune prețul contractului si care exclus de la controlul iudecatoresc din perspectiva evaluării ca fiind abuziv sau nu, conform prevederilor art. 4 al. 6 din L. 193/2000 - prin care a fost preluata in dreptul intern Directiva 93/13/CEE, prețul contractului nu poate face obiectul cenzurii din perspective clauzelor abuzive.
In condițiile in care R. nu a adoptat o reglementare care autorizează un control jurisdictional al obiectului principal al contractului si având in vedere ca, clauzele Convenției sunt formulate . si inteligibil si cuprind D., iar in Planul de rambursare care face parte din Convenția de credit, este indicat detailat suma totala de plata, rata lunara si din ce se compune fiecare rata — inclusiv comisionul contractului - acestea sunt excluse de la cenzura instanței din perspectiva caracterului abuziv.
Prin răspuns la întâmpinare reclamantii reitereaza in esenta cele invocate prin actiunea introductiva si cererea intitulata aditionala.
Arata ca este de notorietate faptul că toate băncile au contracte preformulate, ce nu pot fi negociate, acest tip de contracte fiind unele de adeziune. Prin impunerea acestora, nu au avut ocazia negocierii clauzelor contractuale.
În ceea ce privește sancțiunea aplicabilă în cazul constatării ca fiind abuzive clauzele contractuale atacate, arata ca aceasta este nulitatea absolută, protejarea consumatorilor fiind de interes general, pentru care intervine forma absolută a sancțiunii nulității, care este imprescriptibilă. Ca și consecință a nulității, clauzele contractuale vizate sunt lipsite de efecte juridice retroactive, de la data încheierii lor, urmarea fiind repunerea părților în situația anterioară încheierii actului lovit de nulitate și restituirea prestațiilor efectuate în temeiul acestuia.
Motivația încasării comisionului de risc, rezultă din art. 3.5. din Condițiile generale ale Convenției, comisionul de risc este perceput pentru punerea la dispoziție a creditului, fără însă a preciza în mod explicit care este motivația perceperii lui.
Consideră că motivele invocate în întâmpinare, altele decât cele din contract sunt inutile soluționării cauzei.
Conform art. 1 din Legea nr. 193/2000 modificată, contractul de credit trebuie să conțină „clauze contractuale clare, fără echivoc pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate." Ori, textul art. 3.5. din Convenție nu se supune acestor exigențe in opinia reclamantilor.
Privitor la aspectele invocate la pct.4, referitoare la transformarea comisionului de risc în comision de administare conform prevederilor OUG 50/2010, arata ca susținerea pârâtelor cum că în urma notificării actului adițional nr. 7184/03.09.2010, prin care au redenumit comisionul de risc în comision de administrare, nu s-au opus acestui lucru este neadevărată. După cum rezultă din notificarea nr.l/17.09.2010, făcută de ei către bancă și înregistrată sub nr. 3737/17.09.2010, au arătat că nu sunt de acord cu prevederile acestui act adițional și si-au exprimat refuzul de a-l semna.
Referitor la aspectele invocate privind revizuirea dobânzii (pct.5 din întâmpinare) apreciaza ca nu are relevanță, în stabilirea caracterului abuziv al clauzei privind modalitatea de revizuire a dobânzii de către bancă, faptul că dobânda a fost sau nu modificată de aceasta până în prezent.
A veni ulterior încheierii contractului și a susține că sintagma „schimbări semnificative pe piața monetară" este asociată cu indicii de referință "LIBOR sau EURIBOR" fără ca acest lucru să fie stipulat în contract nu poate fi acceptat.
Indicii de referință "LIBOR sau EURIBOR", au scăzut în mod semnificativ de la data acordării creditului și până în prezent, iar acest lucru nu s-a regăsit si . dobânzii creditului . Dobânda trebuia redusă de către bancă cu aproape 5 (cinci) procente, dacă s-ar ține cont de evoluția indicelui LIBOR, lucru care nu s-a întâmplat.
Rezultă deci, fără echivoc, un dezechilibru semnificativ,reclamantii fiind obligați să plăteasca o dobânda foarte mare în condițiile în care toate dobânzile la creditele în franci au scăzut, fiind mult mai mici și calculate după acest indice LIBOR.
În ceea ce privește excluderea de la controlul jurisdicțional al clauzei privind perceperea comisionului de risc/administrare pe motiv că acesta ar face parte din prețul contractului, arata ca norma comunitară, art. 4, alin.6 din Directiva 93/13 din 05.04.1993 (transpusă în dreptul intern prin Legea 193/2000), nu este incidență în speță cu privire la clauzele indicate de ei ca fiind abuzive, intrucat nu definesc obiectul contractului și prin natura lor (și a contractului de credit) nu alcătuiesc conținutul noțiunii de raport calitate/preț bunurilor sau serviciilor furnizarte. Norma juridică comunitară mai sus arătată vizează excluderea de la evaluarea caracterului abuziv al proporționalității între calitatea bunului livrat sau serviciului prestat de comerciant și prețul plătit de consumator. Acesta normă comunitară se referă la contractele de vânzare-cumpărare sau de prestare a diverselor servicii. În cazul contractelor de credit nu se poate vorbi despre o "calitate" a banilor primiți cu titlu de împrumut și nici despre un preț pentru primirea acestor bani cu titlu de împrumut, noțiunea de "preț" fiind specifică vânzării-cumpărării sau prestărilor de diverse servicii.
Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrsurile de la dosar si interogatoriu reclamantilor, fiind decazuti reclamantii din probele invocate cu incalcarea prevederilor art.254 C. rap la 194 (interogatoriul paratelor, nefiind depusa lista cu intrebari).
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
În fapt, între reclamanți, în calitate de împrumutați, și pârâta V. ROMANIA S.A., denumită în continuare „Banca”, s-a încheiat convenția de credit nr._/12.10.2007, având ca obiect acordarea de către Bancă a unui credit în cuantum de_ CHF (franci elvețieni) cu o durata de 300 luni.
Executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor aferente, a fost garantată prin constituirea de către reclamanți, în favoarea băncii pârâte, a unei garanții reale imobiliare, fiind constituită o ipotecă de rangul I asupra imobilului proprietatea reclamantilor, conform art. 7 din Condițiile speciale ale convenției de credit.
De asemenea, reclamanții au cesionat in favoarea băncii polița de asigurare încheiată in vederea acoperirii tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul contractului de garanție imobiliara – conform art. 7 lit. b) din Condițiile speciale ale convenției de credit.
În conformitate cu art. 3 lit. a) din aceeași parte ,,Condiții Speciale’’, dobânda aferentă creditului este fixă, în cuantum de 4,25% p.a., aceasta putând însă face obiectul revizuirii de către Bancă, astfel cum se prevede în art. 3 lit. d) din aceeași parte.
În conformitate cu art. 5 lit. a) din partea Condiții Speciale, Banca a prevăzut plata unui comision de risc în cuantum de 0,19%, aplicată asupra soldului creditului, plătibil lunar la scadența ratei de rambursare, pe toată durata de derulare a Convenției.
În urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, Banca i-a notificat pe reclamanți asupra necesității semnării unui act adițional la convenția de credit, în vederea corelării clauzelor contractuale cu dispozițiile acestei Ordonanțe, fata de care reclamantii s-au opus, comunicand bancii adresa 3737/17.09.2010 (fila 25).
Urmare a acestui refuz, ulterior s-a incheiat Actul aditional nr.2/30.08.2011(fila 26) ce viza polita de asigurare, si apoi actul aditional tot nr. 2, dar din 26.09.2011 (fila 28), prin care este indicata formula de calcul a dobanzii curente, fixa de 3,75% pe an pana in decembrie 2017, dupa care devine Libor la 3 luni +marja procentuala de 4,15 pp/an, si un comision de administrare credit de 0,08% pe an. Reclamanții au semnat ambele aceste acte adiționale, astfel incat Banca a pus in aplicare aceste acte aditionale.
Instanța reține că prin aceste acte adiționale Banca nu a adăugat comisioane noi și nici nu a majorat marja de dobândă aplicată creditului acordat reclamantei, ci doar a asigurat o mai mare transparență contractului de credit prin indicarea expresă a Dobânzii Anuale Efective, supunându-se rigorilor OUG 50/2010.
Tot la 26.09.2011, odata cu incheierea ultimului act aditional mentionat, s-a incheiat intre parti o tranzactie (fila 45), prin care partile au inteles sa stinga litigiul dintre ei in legatura cu raporturile juridfice nascute si derulate in baza conventiei de credit_/12.10.2007, in sensul ca aceasta se modifica potrivit actelor aditionate atasate, iar in plus declara in mod expres ca prezenta tranzactie reprezinta vointa lor libera si neviciata si ca urmare ca au stins irevocabil orice pretentii izvorate din acest contract de credit.
În drept, instanța va avea în vedere în speța de față prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, prevederile art.35-36 din OG 50/2010, si Legea 288/2010, Directiva nr. 93/13/CEE.
Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâte intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba despre raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant (Banca) și consumatori (reclamanții din prezenta cauză), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000, republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori.
Aceste prevederi legale vor fi avute in vedere inclusiv in analiza petitului privind anularea tranzactiei dintre parti.
Cu privire la primul petit, instanta retine ca reclamantii solicita anularea tranzactiei pe considerentul erorii viciu de consimtamant, ca apoi sa sustina eroarea obstacol, fara precizarea obstacolului, respectiv daca eroarea a cazut asupra naturii actului juridic sau a identitatii obiectului actului, fiind cuprinsa deci intreaga varietate existenta in studiul erorii.
Analizand fiecare din aceste variante, istanta retine ca intradevar lipsa totală a consimțământului unei părți la încheierea unui act juridic reprezintă un motiv de nulitate absolută a respectivului act juridic, consimțământul fiind un element esențial al oricărui act juridic.
În cazul erorii obstacol, în forma de eroare asupra naturii juridice a actului juridic ( eror in negotium), când o parte crede că încheie un alt act juridic decât cel încheiat în realitate, în literatura de specialitate s-a apreciat că practic nu se poate vorbi despre existența unui consimțământ la încheierea actului juridic, acesta fiind astfel lovit de nulitate absolută.
În speță, unul dintre motivele de nulitate absolută invocate de reclamantă este lipsa totală a consimțământului la încheierea contractului de tranzactie, lipsă ce a fost cauzată de credința eronată a reclamantilor că încheie cu banca doar actul aditional. Din probele administrate în cauză nu rezultă insa că reclamantii ar fi avut o falsă reprezentare asupra naturii juridice a contractului, acesta fiind încheiat în forma unui înscris sub semnatura privata, cuprinzând mențiunea că reflectă voința părților și fiind însușit de reclamanti prin semnătură distincta. Reclamantii au recunoscut in fata instantei personal ca nu au citit inscrisurile solicitate de banca a fi semnate, or aceasta denota culpa lor, ceea ce atrage aplicarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu isi poate invoca propria culpa pentru a obtine un beneficiu). Reclamantii trebuiau sa depuna toate diligentele necesare verificarii actelor juridice incheiate, cu atat mai mult cu cat deja erau mediatizate raporturile juridice cu bancile, reclamantul insusi recunoscand acest aspect prin raspunsul la interogatoriu (intrebarea 16).
In ceea ce priveste eroarea viciu de consimtamant, invocata initial de reclamanti, dar fara a se renunta la ea atunci cand s-a precizat in raspunsul la intampinare si in cererea intitulata aditionala ca eroarea invocata ar fi cea obstacol, fiind deci necesara si analizarea ei, instanta retine ca sanctiunea acesteia este nulitatea relativa, care are ca termen de prescriptie 3 ani si curge de la data incheierii actului juridic, 26.09.2011, fiind deci prescrisa invocarea ei la data introducerii actiunii (06.11.2014), fiind depasit termenul de prescriptie cu mai bin ede o luna de zile.
Apreciind, in abstract, ca valabila totusi afirmatia reclamantilor privind inducerea lor in eroare la incheierea tranzactiei, instanta reține că potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000, „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ".
Potrivit art. 4, alin. 2 din același act normativ o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.
Or, prin raspunsul la interogator (intrebarea 8, 9, 10, 11), reclamantul a recunoscut ca au fost negociate prevederile contractuale, astfel incat nici nu se mai impune analiza celorlalte conditii. Negocierea rezulta in mod evident si din faptul ca au fost incheiate actele aditionale insusite de reclamanti (recunoscue ca fiind insusite) prin care s-a redus atata D. cat si valoarea comisionului de risc redenumit ca si comision de administrare
Iar aceasta concluzie rezulta trecand si peste conditia inadmisibilitatii analizei clauzelor privind dobanda, comisionul de risc si de administrare, ce determină costul total al creditului și formează prețul contractului, si exced controlului jurisdictional conform art.4 al.6 din Legea 193/2000 interpretat in lumina Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 si conform art. 3 lit. g și i din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008, fiind obiectul principal al contractului si legea partilor in acord cu art.969 C.civ, inscrsiindu-se in
Comisionul de risc a fost calculat procentual la soldul lunar al creditului, acest fapt fiind cunoscut de către reclamanti la data încheierii convenției de credit, conform propriilor afirmatii facute in fata instantei cu ocazia raspunsurilor la interogatoriu (intrabarea nr.10, 14).
In speță, reclamantii nu au fost obligati să se supună unor condiții contractuale despre care nu ar fi avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință la data semnării contractului, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor sale. Iar o minimă diligentă îi obliga pe reclamanti să citească prevederile contractuale, inclusiv graficul de rambursare, pentru a-și angaja în cunoștință de cauză voința juridică.
Raportat la speta, instanta retine ca reclamantii si-au însușit graficul de rambursare al creditului in cuprinsul căruia sunt inserate valoarea ratei lunare si sumele care compun aceasta rata, respectiv: cat reprezintă dobânda, cat reprezintă comisionul de risc si cat se acoperă din credit. Aceste aspecte rezulta din raspunsurile reclamantului la interogatoriu (intrebarea 10,14).
Nu se poate afirma ca reclamantii au fost obligati sa adere la un contract in conditii de monopol, ci ei au avut posibilitatea reala de a accepta o oferta din multitudinea de oferte existente pe piata bancara si implicit acest aspect denota lipsa caracterului de adeziune a contractului.
Imprumuturile bancare nu sunt monopolizate de către V., ci pe piața bancara exista o gama aproape nelimitata de oferte de creditare . Tocmai datorita acestei abundente de oferte de creditare, fiecare banca oferă mai multe produse bancare - tipuri de credite, din care potențialii clienți sa isi aleagă tipul de credit care corespunde in cea mai mare măsura preferințelor si necesitaților sale.
Atâta vreme cât pe piața bancară din R. operează în jur de 30-40 de bănci, nu se poate afirma că reclamanții au fost obligați să adere la un contract în condiții de monopol, din moment ce au avut posibilitatea reală de a alege din multitudinea de oferte existente pe piața bancară și chiar în portofoliul pârâtei acel produs care să corespundă doleanțelor lor și posibilităților lor reale de plată, dovedite cu acte.
In aceste condiții, creditele se acorda: pe durata mai lunga - cu costuri (D.) mai mici sau pe durata mai scurta cu costuri mai mari; in lei sau in valuta; in diferite tipuri de valuta; pentru nevoi personale sau pentru un anumit scop (de ex. achiziționare de imobile); cu dobânda fixa sau cu dobânda variabila; cu dobânda mai mare si comisioane mai mici sau cu dobânda mai mica si comisioane mai multe sau mai mari.
De altfel, în sistemul nevoilor, care este unul dinamic și nelimitat, obținerea unui credit nu constituie o necesitate primară pentru un consumator, reprezentând o opțiune la care unele persoane recurg, iar altele nu, în funcție de aspirațiile și motivația fiecărui individ, de interesele economice ale fiecăruia în parte.
Conform art 948 C. Civ., condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, respectiv pentru încheierea valabila a oricărui contract, sunt capacitatea de a contracta si consimțământul valabil exprimat al părtii care se obliga, la care se adaugă un obiect determinat si o cauza licita. Iar contractul de adeziune se supune acelorași condiții de valabilitate ca si celelalte contracte, singura diferența fiind modul de exprimare a consimțământului (aderarea la oferta comerciantului). Aceste contracte nu sunt ilegale sau interzise de lege, ele nu pot fi catalogate ab initio ca fiind contracte abuzive.
Chiar dacă contractul de împrumut are un caracter prestabilit, în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților, acesta a fost negociat de către părți, clauzele contractuale sunt clare, si stabilesc obligația neechivocă de plata cu periodicitate lunară a unei sume de bani cu un cuantum determinant și nu necesită cunoștințe de specialitate pentru a o înțelege și o aduce la îndeplinire, ci doar un minim de atentie si interes .
In aceste conditii, instanta retine ca actiunea reclamantilor este neintemeiata intrucat nu este indeplinita conditia privitoare la lipsa negocierii.
Cu privire la afirmația reclamantilor conform căreia convenția de credit provoacă un dezechilibru semnificativ prin faptul ca toate riscurile sunt suportate de împrumutat, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât in cazul unui credit in alta valuta decât cea naționala riscul pe o perioada de 300 luni este suportat de ambele părți, data fiind creșterea sau micșorarea acestei monede pe o perioada lunga de timp. De asemenea, Banca suporta riscul garanției fiind de notorietate ca valorile imobilelor in momentul de fata au cunoscut o depreciere considerabila.
Cu privire la susținerea ca nu se justifica comisionul de risc in condițiile in care împrumutul a fost garantat cu instituirea unei ipoteci pe un imobil proprietatea reclamanților instanța apreciază că, constituirea de către banca a unei garanții ipotecare nu reprezintă un exces nejustificat, in condițiile in care din 2007 criza imobiliara si financiara s-a declanșat mondial si din cauza unor credite acordate cu lejeritate si fără acoperire prin garanții reale.
Contractul de credit este un contract comutativ și cu titlu oneros, iar banca este o instituție care prin însuși obiectul său de activitate desfășoară activități de creditare în scopul obținerii de profit. În schimbul punerii la dispoziție a unei sume de bani împrumutate, pe restituirea integrală a sumei împrumutate, banca are dreptul să perceapă dobânzi și comisioane, acestea reprezentând nu numai contravaloarea folosinței bunului, în speță a banilor pe perioada contractuală, ci și o acoperire a tuturor costurilor de funcționare astfel încât să se asigure marja de profit. În plus banca, mai poate pretinde și anumite garanții. Contrar sensului gramatical al cuvântului, instanța subliniază că nici un tip de „garanție” – reală sau personală, mobiliară sau imobiliară – nu constituie o asigurare absolută de recuperare a creanței și cheltuielilor în cazul neexecutării voluntare a obligației de rambursare conform convenției de credit. Cu privire la orice tip de „garanție” există riscuri: riscul pierii bunului sau valorii aduse garanție, a deprecierii valorii imobilului, sau riscul scăderii atractivității bunului pentru potențialii cumpărători, riscul suportării concursului altor creditori de rang preferențial etc. Prin urmare „garanțiile” nu acoperă în totalitate riscurile asumate de creditoare, ci mai degrabă îi dau acesteia un anumit confort că în eventualitatea ajungerii la executare silită va avea un anumit rang de prioritate.
Acest comision de risc nu a suferit modificări pe perioada de derulare a contractului, așa încât acesta are valoarea avuta in vedere de către părți la semnarea contractului, iar ulterior incheierii actului aditional s-a diminuat, ceea ce denota buna credința a pârâtei în relațiile contractuale si lipsa unui dezechilibru semnificativ si contrar bunei credințe, condiții necesare pentru a fi declarata o clauza ca fiind abuziva.
Din comportamentul lor ulterior încheierii contractului, respectiv faptul că nu au contestat clauzele acestuia imediat după ce au intrat în posesia unui exemplar al planului de rambursare al contractului, ci au introdus acțiunea de față după aproape 7 ani de la încheierea contractului, reiese dezinteresul lor pentru clauzele contractuale și lipsa unei vătămări în acest sens. Reclamantul insusi, a recunoscut ca aceste clauze nu li s-au parut abuzive, apreciindu-le astfel doar dupa aparitia OG 50/2010. (intrebarea 16)
Susținerea reclamantilor in sensul ca acest comision de risc a fost interzis odată cu apariția OUG 50/2010 se bazează pe o interpretare eronata a legii, întrucât având în vedere dispozițiile Legii 288/2010, ordonanța nu se aplica creditelor in derulare.
Intenția pârâtei de-a exista acest comision de risc cu titlu de pret al creditului este fara echivoc. De altfel, si reclamantii il recunosc cu titlu de cost numindu-l „parte din profit, profitul fiind un pret al creditului.
Caracterul interzis al comisionului de risc ar rezulta oricum din interpretarea per a contrario a prevederilor art.36 din OG 50/2010, care arata ca pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalități, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Insa acest act normativ a intrat in vigoare abia la data de 21 iunie 2010, mult ulterior incheierii conventiei, iar potrivit unui principiu de baza al dreptului, legea civila nu retroactiveaza. Parata nu putea sa prevada, la momentul la care s-a incheiat contractul, aparitia acestui act normativ si posibilitatea interzicerii acestui comision. Si chiar daca ar fi banuit acest aspect, cu siguranta ar fi fost denumit acest comision altfel, astfel incat formal sa poate fi incadrat in lista prevazuta de art.36 mai sus citat, intrucat in esenta si in substanta lui, acest comision de risc reprezinta in prefigurarea paratei parte a pretului final al contractului incheiat.
Referitor la susținerea reclamantilor cu privire la existența unei practici înșelătoare din partea băncii prin introducerea comisionului de risc ca o dobândă mascată, aceasta este neîntemeiată, din cuprinsul contractului de credit reieșind că pârâtele le-au adus la cunoștință reclamantilor în mod clar și explicit existența unui comision de risc prin inserarea sa în art. 5 din condițiile speciale intitulat „comisioane", neputându-se invoca necunoașterea acestei clauze contractuale, iar pe de altă parte, cuantumul lunar al comisionului de risc a fost menționat în graficul de rambursare, distinct de dobândă, fiind deci simplă atât înțelegerea modalității sale de calcul, cât și efectiv cuantumul său lunar, precum și faptul că reprezintă un cost distinct de dobândă.
In ceea ce privește actul adițional, prin care s-a redenumit comisionul de risc in comision de administrare, instanța reține că acesta respectă, costul inițial stabilit și nu reprezintă un nou comision, ci s-a realizat o redenumire a acestuia pentru asigurarea conformității contractelor de credit cu art. 36 din OUG 50/2010. Sub aspectul aplicarii legii civile in timp, OG 50/2010, intrata in vigoare la data de 21 iunie 2010, s-a aplicat o perioada si contractelor in derulare, acestea din urma fiind excluse abia prin aparitia Legii 288/2013, intrata in vigoare la 2 ianuarie 2011, cand s-a prevazut in mod expres excluderea lor, prin art.39 cu referire la art.95 din OUG 50/2010. Astfel, potrivit art. 36 din OUG 50/2010, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe, asa cum s-a aratat mai sus, un comision de administrare credit, acest comision urmând a se calcula ca procent aplicat la soldul curent al creditului. In convenția de credit prin actul adițional Banca nu a făcut decât sa preia acest articol de lege. Banca nu a perceput in același timp cu comisionul de administrare si un comisionul de risc.
Prin actele adiționale nu s-a introdus un nou comision, ceea ce era interzis de art. 35 lit. b), ci s-a redenumit unul vechi (comisionul de risc), ceea ce nu era interzis prin art. 35 lit. b) ori art. 40 al. 3, banca acționând astfel, perfect legal, în aplicarea dispozițiilor art. 95 al. 1 raportate la art. 36 din OUG nr. 50/2010.
Prin semnarea contractului, atat cel de credit cat si cel de tranzactie, acesta a devenit în condițiile art. 969 vechiul Cod Civil, lege între părți, iar consumatorii nu au fost obligați să se supună unor condiții contractuale despre care afirma ca nu au avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință la data semnării lor, intrucat au fost în posesia tuturor elementelor care au putut avea efect asupra întinderii obligațiilor acestora
În concluzie, instanța reține că, din analiza textelor de lege anterior menționate nici contractul de tranzactie, nici clauza privind comisionul de risc sau de administrare in cuprinsul unui contract de credit nu poate fi considerata una abuziva. De altfel aceasta clauza nu produce nici un fel de dezechilibru in defavoarea reclamantilor, întrucât acest cost a fost negociat la semnarea contractului, si face parte din costul total al creditului adică din D..
În ceea ce privește dobânda, aceasta constituie, ca și comisionul de risc, un element al prețului contractului, iar în speță, cuantumul său a fost prevăzut expres la art. 3 din condițiile speciale și anume 4,25 % p.a., unde s-a prevăzut si dreptul băncii de a revizui dobânda, în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară.
Această clauză, cu conținut clar și inteligibil, îmbracă forma unei clauze de impreviziune, admisă unanim de doctrina și practica judiciară, clauză perfect admisibilă și în speță, având în vedere durata îndelungată a contractului dintre părți (25 de ani), în decursul căreia sunt posibile modificări însemnate si imprevizibile ale condițiilor socio-economice, față de cele avute în vedere la momentul încheierii contractului.
În ce privește posibilitatea băncii de a revizui unilateral dobânda de 4,25 %, în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, această prevedere nu poate fi apreciată în sine ca fiind imprecisă și deci abuzivă, ci urmează ca în concret, în cazul modificării cuantumului dobânzii să se aprecieze de către instanță, de la caz la caz, dacă modificarea a fost sau nu determinată de o schimbare a pieței monetare ce poate fi considerată semnificativă.
În speță, nu s-a reclamat însă că vreo anume modificare a dobânzii ar fi nejustificată, ci s-a invocat că este vorba despre o clauză abuzivă în mod generic, pentru faptul că în contract nu s-a indicat expres ce se înțelege prin „schimbări semnificative pe piața monetară".
Or, aceasta denotă lipsa vreunei vătămări concrete a reclamantilor datorată acestei clauze.
Pe de altă parte, potrivit actului adiționale la contract de implementare a OUG 50/2010, si fata de care banca s-a conformat, neputand prevedea aparitia Legii 288/2010, prin care s-a afirmat deja ca au fost excluse de la aplicare contractele precum cel in speta, din august 2010, s-a stipulat un mod de calcul precis, individualizat al dobânzii, iar posibilitatea băncii de a revizui dobânda în cazul unor „schimbări semnificative pe piața monetară" nu mai există, ca atare invocarea reclamantilor este și lipsită de obiect.
Pentru toate argumentele de mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea principala introdusă de reclamanti.
În ceea ce priveste cererea reclamantilor privind restituirea sumelor achitate cu titlu de majorare dobanda, comision de risc si de administrare, in baza principiului accesorium sequitar principale, instanta va respinge si acest capat de cerere.
Deoarece acestia au căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul acelorași dispoziții legale, instanta constata ca parata a solicitat cheltuieli de judecata, insa acestea nu sunt sustinute de nici una dintre probele administrate in cauza, astfel incat instanta va respinge si cererea paratelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata acțiunea formulată de reclamantii Ț. C. Ș., cu CNP_, și Ț. A. I., cu CNP_, ambii cu domiciliul în Oradea, ..6, ., jud. Bihor, având domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat "Codila C." situat în Oradea ..l, ., județul Bihor împotriva pârâtelor ., cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2 si . prin Sucursala Oradea, cu sediul in Oradea .. 1, ., jud Bihor, ambele cu sediul procesual ales în București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2.
F. cheltuieli de judecata.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va inregistra la Judecatoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
N. M. L. GHERMANMONICA A. B.
Red tehnored NG
6 ex. 28 Ianuarie 2015
4 . și Ț. A. I., V. R. SA si . prin Sucursala Oradea,
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 19-01-2015,... | Anulare act. Sentința nr. 606/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
