Contestaţie la executare. Sentința nr. 8472/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8472/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 8472/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8472/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii O. T. – M. și O. C. – M. și pe intimata S. S. prin KRUK ROMANIA SRL, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederându-se instanței că în prezenta cauză s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi.
JUDECĂTORIA
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței în data de 10.03.2015, contestatorii O. T.-M. și O. C.-M. au solicitat, în contradictoriu cu S. S.A.R.L, pe cale de excepție, să se constatate lipsa calității procesuale active a ..R.L, prin ., in dosarul execuțional nr. 90/2015 al B. Chizec M. V. S., precum si in dosarul nr._ al Judecătoriei Oradea având ca si obiect încuviințare executare silita, să se constatate inopozabilitatea fata de contestatorii terți debitori a cesiunii de creanța intervenita intre BCR SA si ..R.L, pe considerentul nerespectării prevederilor legale privind opozabilitatea fata de terți.
Pe fondul cauzei. solicită să se dispună anularea tuturor măsurilor și actelor de executare silită efectuate de B. Chizec M. V. S. in dosarul execuțional nr. 90/2015, cu consecința desființării executării, inclusiv a desființării popririi, să se dispună anularea somației de executare imobiliară din data de 18.02.2015, comunicata in data de 23.02.2015, efectuata de către B. Chizec M. V. S. in dosarul execuțional nr. 90/2015, să se dispună întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare efectuării acesteia în temeiul art.722 N.C.proc.civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că, în fapt, la data de 23.02.2015, li s-au comunicat de către B. Chizec M. V. S., somația din data de 18.02.2015 in temeiul art. 667, art. 673 Codul de procedura civila coroborat cu art. 731 alin. 1 C. proc. civ., prin care sunt somați ca în termen de o zi de la data primirii sa achite suma de 17.335,36 lei, suma compusa din 15.185,36 lei reprezentând debit restant, onorariu executor judecătoresc în cuantum de 1.882 lei, suma de 20 lei reprezentând taxa de timbru și suma de 248 lei reprezentând alte cheltuieli de executare silită, in baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1754PF/28.03.2006. Totodată li s-a adus la cunoștința ca, in cazul in care nu se vor conforma somației in termen de o zi. se va proceda la continuarea executării silite asupra disponibilităților bănești existente in conturile lor, si asupra veniturilor salariale pe care le realizează.
Titlul executoriu invocat de B. Chizec M. V. S. in dosarul execuțional 90/2015 ca temei al executării silite este contractul de credit nr. 1754PF/28.03.2006. Considera ca actele de executare silite efectuate in dosarul execuțional sunt nule si nelegale deoarece cererea de executare este semnata de către KRUK ROMÂNIA S.R.L., în calitate de reprezentant legal al SECAP1TAL S.A.R.L., societate cu care nu au desfășurat niciodată niciun raport juridic si nu au încheiat niciun act juridic cu consecințe juridice. Mai mult, nu știu care este temeiul legal in baza căruia S. S.A.R.L. prin reprezentant K.RUK ROMÂNIA S.R.L. a solicitat, in calitate de creditor, încuviințarea executării silite cu privire la contractul de credit bancar nr. 1754PF/28.03.2000 în condițiile in care acest contract este încheiat intre BCR S.A. Sucursala Județeană Bihor in calitate de creditori si contestatori în calitate de împrumutați. Contractul de credit bancar nr. 1754PF/28.03.2006 producea efecte juridice si stabilea drepturi si obligații doar intre părțile semnatare ale acestuia, respectiv intre BCR si contestatori. Or, fața de acest contract, S. S.a.R.L. prin reprezentant K.RUK ROMÂNIA S.R.L. are calitatea de terț, neincumbându-i nici drepturi, nici obligații, in consecința nu are calitate procesuala si nu justifica vreun interes in formularea vreunei cereri de executare silita sau a oricăror altor cereri împotriva contestatorilor. Concluzia este clară - nu sunt îndeplinite condițiile necesare exercitării executării silite împotriva contestatorilor de către parata. Cu toate ca presupun ca a intervenit un contract intre BCR S.A si S. SRL prin reprezentant legal KRUK ROMÂNIA SRL privind cesiunea creanței ce formează obiectul contractului de credit bancar pentru nevoi personale nr. 1754PF/28.03.2006, existenta acestui contract nu le-a fost adusa la cunoștința, respectiv nu au fost notificați despre cesiunea de creanța intervenita. In contractul nr. 1754PF/28.03.2006 este menționat faptul ca, "prezentul contract poate fi modificat si/sau completat numai cu acordul ambelor parii, prin acte adiționale". În aceste condiții, cesionarea creanței de către cedentul BCR S.A. către cesionarul S. SRL prin reprezentant legal KRUK ROMÂNIA SRL., trebuia adusa la cunoștința debitorului cedat printr-o notificare însoțita de contractul de cesiune, deoarece, cu toate ca nu a avut loc o schimbare a obiectului contractului, a avut loc o schimbare a părților intre care a fost încheiat contractul de credit bancar pentru nevoi personale, respectiv o societate cu răspundere limitata a preluat drepturile si obligațiile unei instituții bancare.
Cu toate ca in conformitate cu prevederile art. 1573 alin. 1 cod civil creanța este cedata prin simpla convenție a cedentului si a cesionarului, fara notificarea debitorului, susține ca, in aceasta situație, consimțământul debitorului era absolut necesar, având in vedere ca in speța este vorba despre un contract de credit bancar pentru nevoi personale, iar in conformitate cu prevederile ari. 1574 alin. 2 creanța este legata in mod esențial de persoana creditorului, având in vedere ca numai instituțiile bancare ce îndeplinesc condițiile menționate in Legea 58/1998 care reglementează condițiile necesare autorizării desfășurării activității bancare, fapt pentru care notificarea in vederea menționării poziției debitorului cedat era nu numai necesara ci si obligatorie. Mai mult decât atât, conform prevederilor art. 1578 Cod Civil, debitorul cedat ar fi fost ținut sa plătească cesionarului numai in momentul in care debitorul "accepta cesiunea printru-un înscris cu data certa", ori in cazul de fata debitorul nu a fost notificat si in consecința acceptarea nu a avut loc. Schimbarea creditorului a fost cunoscuta de către contestatori abia in momentul comunicării de către executor a somației si a înștiințării privind începerea executării silite.
Adaugă faptul ca nu a avut loc nici măcar o comunicare scrisa a cesiunii in care sa se arata identitatea cesionarului, identificarea creanței, act prin care se solicita debitorului sa plătească cesionarului. In aceste condiții, începerea executării silite este nelegala, neexistând nici măcar vreo intenție a debitorului de a nu-si onora obligațiile prevăzute in contractul de creditare fiind vorba despre o înțelegere frauduloasa intre banca in calitate de împrumutător si societatea cu răspundere limitata, ce prejudiciază debitorii.
Trebuie menționat faptul ca o condiție prealabila a efectuării acestei cesiunii este aceea a declarării scadente a creditului de către banca, procedura care consta in comunicarea de către banca a unei notificări in acest sens către debitor ori pana la data prezentei nu au primit nici o notificare in acest sens, ceea ce încălca prevederile art. 8.3 din contractul încheiat intre parii, astfel ca cesiunea contractului este lovita de nulitate.
De asemenea, cu toate ca cesiunea de creanța își produce efectele intre cedent si cesionar din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei fata de terți, trebuie îndeplinite formalitățile de publicitate prin intermediul cărora sa se realizeze opozabilitatea inclusiv fata de debitorul cedat ori lata de terții care justifica vreun interes. Astfel, susțin ca momentul realizării opozabilității prin aducerea la cunoștința a existentei contractului de cesiune este esențiala întrucât abia din acel moment ar fi obligați sa plătească direct cesionarului.
In drept, invocă art. 711, art. 714 si art. 722 NCPC, art. 1573 si urm NCC.
Prin întâmpinarea depusă în 06.04.2015 (fila 42), intimata S. S.a.R.L. solicita instanței de judecata sa respingă acțiunea formulata, fie ca urmare a admiterii excepțiilor invocate in cuprinsul prezentei întâmpinări, fie ca neîntemeiata, astfel roagă să se respingă acțiunea si sa fie obligați reclamanții la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului litigiu, in temeiul art. 451 si 453 din NPCC, având in vedere următoarele: Cu privire la excepția netimbrării contestației la executare, conform dispozițiilor art. 10 alin 2 din OUG nr. 80/2013 „In cazul contestației la executarea silita, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contesta sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferenta acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestata. In cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei." Prin urmare, solicita instanței de judecata sa constate faptul ca la acțiunea de contestație a executării silite nu a fost anexata dovada achitării taxei de timbru astfel, roagă să fie respinsă ca netimbrata în măsura în care debitoarea nu a făcut dovada achitării taxei de timbru la valoarea contestata, solicita anularea contestației la executare, în temeiul art. 718 Cod Pr. Civ.
In fapt, prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1754PF/28.03.2006 încheiat intre debitorii O. T. M. in calitate de coplătitor si O. C. M. in calitate împrumutat si Banca Comerciala R. S.A. in calitate de creditor, s-au stabilit anumite drepturi si obligații intre părțile semnatare, iar una dintre obligațiile prevăzute in condițiile generale ale contractelor de credit este prevăzuta la art. 4.11 din Condițiile generale de creditare - Anexa la Contractele de credit bancar numărul 1754PF/28.03.2006: „Daca, in termen de 30 de zile de la data scadentei, împrumutatul si/sau coplătitorii/garanții nu achita rata totala de rambursat, întregul credit si toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptățita sa procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite prin valorificarea garanțiilor asigurătorii sau a oricăror alte bunuri aflate in proprietatea împrumutatului si/sau coplătitorilor/garanților."
De asemenea, aceasta prevedere este expres stipulata si in Legea 190/1999 la art. 20 („in cazul in care, in termen de 30 de zile de la primirea notificării prevăzute la art. 19, beneficiarul creditului nu executa obligațiile, contractul de credit se considera reziliat de plin drept si întreaga suma a ratelor de credit cu dobânzile aferente devine exigibila").
Având in vedere ca cedentul Banca Comerciala R. S.A. a depus toate diligentele pentru a recupera sumele datorate de către debitorul contestator, iar acestea au rămas fara rezultat, a înțeles sa cesioneze creanțele către S. S.a.R.L, iar administratorul patrimoniului cesionat cat si reprezentantul legal al creditorului este KRUK România S.R.L (fosta KRUK Internațional S.R.L.).
Prin contractul de cesiune creanțe nr. 6147 din 24.07.2012, Banca Comerciala R. S.A., in calitate de Cedent, a cesionat, transmis si vândut către S. S.a.R.L. cu administrator creanțe KRUK România S.R.L., un portofoliu de creanțe pe care cedentul le deținea pana la acel moment împotriva debitorilor săi printre care se afla si creanța deținuta împotriva debitorului, împreuna cu toate drepturile principale si accesorii pe care legea si contractul de credit nr. 1754PF/28.03.2006 le ofereau creditorului inițial.
Potrivit legislației in vigoare, cesiunea de creanțe este un act juridic civil, cu titlu oneros sau gratuit, prin care o persoana, numita cedent, transmite o creanța unei alte persoane, numita cesionar, aceasta dobândind astfel dreptul de a incasa creanța de la debitor, numit si debitorul cedat. Aduce in sprijinul celor de mal sus si Decizia nr. 2852/10.10.2006 a înaltei Curți de Casație si Justiție in care instanța a apreciat ca "Cesiunea de creanța este o modalitate de transmitere a obligațiilor in forma convenționala, prin care un creditor - numit cedent - transmite o creanța a sa unei alte persoane - numit cesionar - debitorul creanței fiind obligat fata de cesionar odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fara a i se cere consimțământul."
Totodată, in conformitate cu prevederile art. 10 din condițiile generale la contractul de credit nr. 1754PF/28.03.2006 solicitat, agreat si semnat de către debitorii O. T. M. in calitate de coplatitor si O. C. M. in calitate împrumutat „Banca poate cesiona unui terț drepturile si obligațiile sale din prezentul contract" astfel considera ca atât cesionarul cat si cedentul nu au încălcat nicio clauza contractuala, iar cesiunea considera ca a acoperit toate cerințele Legii si prin acest contract de cesiune nu au fost încălcate drepturile debitorilor. Astfel, prin însăși contractul de credit al cărui beneficiar a fost debitoarea in calitate de împrumutat aceasta si-a dat acordul cu privire la cesiunea drepturilor si obligațiilor ce reies din contractul de credit nr. 1754PF/28.03.2006.
Cesiunea de creanța a fost notificata astfel cum este prevăzut de art. 1578 Codul Civil, societatea trimițând către debitorul contestator notificări privind încheierea contractului de cesiune intre parti folosind înscrisuri (notificare si confirmarea de primire semnata de debitori) ce vor fi anexate prezentei pentru a se observa reaua credința a debitorilor contestatori si intenția acestora de tergiversare a acestui proces. Mai mult de atât, cesiunea de creanțe a fost înscrisa in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare in conformitate cu dispozițiile Titlului VI - „Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare" - din LEGEA nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, sub nr. 2012-_-SDS, - cesiunea drepturilor fiind definitiva si irevocabila. Conform notificării cesiunii de creanțe, atașata prezentei in copie certificata conform cu originalul, deținând dovada de comunicare, a fost adus la cunoștința debitorului cedat faptul ca S. S.â.R.L - "actualul creditor, are toata puterea si autoritatea de a emite notificări in atenția dvs., care vor fi obligatorii pentru dumneavoastră, si nu va solicita nicio aprobare, confirmare, de instruire sau de orice alta natura din partea cedentului sau al oricărei alte persoane". Prin intermediul probelor pe care le atașează, dovedesc faptul ca societatea si-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 1578 alin. 1 si 2 din Codul Civil. Chiar daca contestatorul nu a inteles sa isi citească corespondenta, acesteia ii poate fi opozabila cesiunea de creanța, societatea notificând acest lucru, chiar mai mult au trimis mai multe scrisori către debitor prin care informa asupra noului creditor, precum si a sumelor pe care le datorează încercând soluționarea dosarului pe cale amiabila. Mai mult decât atât, s-a încercat contactarea debitorului in vederea soluționării acestui dosar pe cale amiabila, insa toate aceste eforturi au rămas fara rezultat.
Cu privire la solicitarea contestatorului de anulare a actelor de executare si a somației de executare imobiliara din data de 18.02.2015 întocmite de B. Chizec M. V. S. in dosarul execuțional nr. 90/2015 solicita sa fie respinsă ca neîntemeiata, arătând faptul ca aplicarea de către instanța de judecata a unei masuri de natura anularii executării silite înseși, a tuturor formelor de executare, sau a unui act de executare este condiționata de dovedirea de către reclamant a încălcării dispozițiilor legale aplicabile in materia executării silite, condiție ce nu este îndeplinita in prezenta cauza. Simplul fapt al invocării unor "motive" lipsite de suport real nu sunt de natura a proba existenta unor vicii de procedura care sa ii fi prejudiciat pe contestatori. Executarea silita înseși, cat si toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul Judecătoresc Chizec M. V. S. au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispozițiile Codului de procedura civila, motiv pentru care anularea este lipsita de temei legal.
In concluzie, solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiate si obligarea debitorilor contestatori O. T. M. si O. C. M. la plata cheltuielilor de judecata astfel, considera ca aceasta acțiune este depusa tocmai pentru a îngreuna acest proces cu rea credința, fiind aplicabile in aceasta situație prevederile art. 719 alin. (3) din Noul Cod de Procedura Civila.
Își întemeiază întâmpinarea pe prevederile legale indicate în cuprinsul acesteia, precum si principiile de drept în care își are sediul materia.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, Banca Comerciala R. SA, prin Sucursala Județeană Bihor, a acordat împrumutatei O. C. M. un credit de trezorerie nenominalizat pentru nevoi personale in suma de 4.000 Euro, in baza Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1754 PF din 28.03.2006. Alături de împrumutat, s-a obligat prin contract la restituirea creditului si la plata dobânzii coplătitorul O. T. M. (fila 22).
La data de 24.07.2012, intre Banca Comerciala R. S.A., in calitate de cedent, si S. S.a.R.L., al cărei administrator de active este Societatea Comerciala KRUK INTERNATIONAL SRL, in calitate de cesionar, s-a încheiat Contractul de cesiune de creanță nr. 6147, prin care toate drepturile băncii creditoare au fost transferate cesionarului menționat mai sus, urmând ca acesta din urmă să se subroge în calitatea procesuală a băncii. Ca efect al cesiunii, a operat transmiterea creanțelor din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, împreună cu toate drepturile accesorii acestor creanțe, inclusiv dreptul de a urmări silit bunurile si veniturile împrumutatului si coplătitorului.
Prin Încheierea nr. 253/30.01.2015, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Oradea a admis cererea formulată de petenta ., în calitate de reprezentant legal al S. S.a.R.L., și a dispus învestirea cu formulă executorie a Contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1754 PF din 28.03.2006.
Prin Încheierea emisă în data de 18.02.2015, BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC CHIZEC M. V. S. a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. 90/2015, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul urmăritor S. S.a.R.L., prin reprezentant legal KRUK ROMANIA SRL, împotriva debitorilor O. C. M. și O. T. M., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1754 PF din 28.03.2006.
Prin Somațiile emise în data de 18.02.2015, în dosarul execuțional nr. 90/2015, contestatorii au fost somați să achite creditoarei suma de 17.335,36 lei, compusă din suma de 3.399,15 EURO (15.185,36 lei calculat la cursul BNR din 11.02.2015) reprezentând debit restant, suma de 1.882 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și suma de 248 lei reprezentând alte cheltuieli de executare silită.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale a S. S. în cadrul dosarului execuțional, precum și în dosarul Judecătoriei Oradea nr._, prin care s-a încuviințat executarea silită, instanța va califica această excepție ca fiind o apărare de fond, urmând a o trata ca atare. Astfel, cu privire la susținerea contestatorilor potrivit cărora intimata S. S.a.R.L. nu ar avea calitatea de creditor al lor, instanța retine că, prin Contractul nr. 6147/24.07.2012, creditoarea Banca Comerciala R. S.A. a cesionat creanțele pe care aceasta le-a avut împotriva debitorilor contestatori către S. S.a.R.L., astfel că aceasta din urmă a dobândit toate drepturile izvorâte din contractul de credit (filele 47-66). De asemenea, in vederea opozabilității cesiunii către terți, contractul de cesiune de creanțe a fost înscris in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, conform dovezii depuse la filele 67-70 din dosar.
De menționat că, în condițiile generale de creditare, părțile au convenit expres că banca poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din prezentul contract. Chiar dacă în contract de credit s-a inserat și clauza potrivit căreia ,,prezentul contract poate fi modificat și/sau completat numai cu acordul ambelor părți, prin acte adiționale’’, instanța va considera că această clauză nu se referă la o eventuală cesiune de creanță, pentru o astfel de operațiune nefiind necesară încheierea unui act adițional semnat de ambele părți.
Față de susținerea contestatorilor ca acest contract de cesiune de creanțe nu are calitatea de titlu executoriu, instanța retine ca prin acest contract au fost transmise creanțele băncii către cesionar, creanțe constatate prin titlul executoriu reprezentat de contractul de credit, or, executarea silita se desfășoară in baza acestui titlu executoriu si a celorlalte acte subsecvente care garantează executarea obligațiilor, iar nu in baza contractului de cesiune de creanța, care se poate încheia prin simplul acord de voința al părților.
Deși contestatorii au făcut trimitere în motivarea contestației la executare la dispozițiile art. 1573 și urm. din noul Cod civil, instanța va considera că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile in speța de față. Astfel, art. 1573 și urm. din noul Cod civil nu au incidență asupra contractului de cesiune de creanță încheiat la data de 24.07.2012. Chiar dacă cesiunea de creanță din speța dedusă judecății a intervenit după data de 01.10.2011, data intrării in vigoare a noului Cod civil, speței de fata i se aplică tot prevederile vechiului Cod civil, în contextul în care art. 117, alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispune: „Creanța transmisă prin cesiune sau subrogație, intervenită după data intrării în vigoare a Codului civil, își păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data nașterii creanței." Or nașterea creanței a avut loc sub efectul vechiului Cod civil, în concret la data de 28.03.2006, atunci când s-a încheiat contractul de credit nr. 1754PF, între Banca Comerciala R. SA, prin Sucursala Județeană Bihor, pe de o parte, și contestatorii O. C. M. (în calitate de ,,împrumutat’’) și O. T. M. (în calitate de ,,coplătitor’’).
Prin urmare, conform dispozițiilor art. 1391-1398 din vechiul Cod civil, aplicabil în speță dat fiind data nașterii raporturilor juridice dintre părți, cesiunea de creanța este un contract consensual prin care un creditor transmite o creanța a sa unei alte persoane. Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanța se încheie valabil prin simplul acord de voința al parților. Pentru validitatea cesiunii de creanța, nu este necesar consimțământul debitorului, el nefiind parte, ci având calitatea de terț fata de convenția încheiata intre cedent si cesionar.
Conform dispozițiilor art. 1393 din același Cod civil, cesiunea este opozabila debitorului cedat numai din momentul in care acesta a fost notificat prin intermediul executorilor judecătorești sau a acceptat cesiunea prin înscris autentic. Astfel, cu toate ca cesiunea de creanța își produce efectele între cedent si cesionar din momentul încheierii contractului de cesiune, pentru opozabilitatea ei fata de terți, trebuie îndeplinite anumite formalități de publicitate. publicitatea cesiunii poate fi făcuta în doua feluri: prin notificarea cesiunii către debitor sau prin acceptarea cesiunii de către debitor.
Prin notificarea către debitor a cesiunii, se aduc la cunoștința debitorului persoana noului creditor si clauzele esențiale ale contractului de cesiune.
Cel de-al doilea mijloc de realizare a publicității cesiunii consta în acceptarea ei de către debitor printr-un înscris autentic. Acceptarea printr-un act sub semnătura privata face opozabila cesiunea creanței numai fata de debitorul cedat, nefiind opozabila celorlalți terți.
Între părțile din contractul de cesiune de creanțe, cesiunea de creanță are ca efect transferul dreptului de creanța din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanța se transmite așa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-si natura civila sau comerciala, cu toate accesoriile si garanțiile ei.
F. de terți, cesiunea de creanța produce efecte în sensul că le este opozabila numai din momentul îndeplinirii cerințelor de publicitate care constau în notificarea făcuta debitorului sau acceptarea cesiunii de către debitor prin înscris autentic. De menționat că ambii contestatori au calitatea de terți față de contractul de cesiune de creanță încheiat la data de 24.07.2012.
Practic, întrucât este considerat a fi un terț fata de contractul de cesiune, debitorul cedat poate sa ignore acest contract până în momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de art. 1393 din vechiul Cod civil, chiar daca se poate afirma ca debitorul ar fi aflat indirect despre acest contract.
Cesiunea fata de debitorul cedat începe sa-si producă efecte din momentul în care cesiunea îi devine opozabila, si anume de la data notificării făcuta prin executorul judecătoresc sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătura privata. Astfel, până la acest moment, debitorul cedat poate plăti în mod valabil cedentului, conform art. 1395 din vechiul Cod civil. Daca cedentul face cesiunea, debitorul cedat se poate apăra împotriva cesionarului invocând dovezile de plata obținute de la cedent, cu condiția ca acestea sa aibă o data anterioara notificării sau acceptării cesiunii. Așadar, valabilitatea acestor dovezi nu depinde de data la care s-a făcut cesiunea, întrucât chiar în cazul în care debitorul cedat a plătit cedentului după ce s-a făcut cesiunea, el va fi liberat de obligație daca plata a fost făcuta înainte de notificare ori de acceptare. Deși cesiunea de creanță intervine fara a se cere consimțământul debitorului cedat, ea nu poate dauna acestui debitor, motiv pentru care acesta își păstrează dreptul de a opune cesionarului toate excepțiile pe care le putea opune si cedentului: nulitățile, rezilierea, prescripția, autoritatea de lucru judecat, etc.
In cauza de față, intimata a depus la dosar Notificarea de la filele 75-76, potrivit căreia contestatoarea O. C. M., în calitatea sa de ,,împrumutat’’ din convenția de credit, a fost notificată cu privire la cesiunea de creanță intervenită între Banca Comerciala R. S.A., in calitate de cedent, si S. S.a.R.L., al cărei administrator de active este Societatea Comerciala KRUK INTERNATIONAL SRL, in calitate de cesionar.
De menționat că această notificare nu s-a efectuat prin intermediul executorului judecătoresc, ci prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și, în plus, din dovezile de comunicare depuse la dosar la fila 76, nu reiese că împrumutata O. C. M. ar fi primit în mod efectiv această notificare.
Față de celălalt contestator, O. T.-M., care are calitatea de coplătitor în cadrul convenției de credit, intimata nu a făcut dovada ca acestuia i-a fost notificată cesiunea prin executor judecătoresc sau ca a acceptat-o expres, prin înscris autentic, și nici măcar că i-a fost notificată cesiunea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Este de menționat ca, potrivit dispozițiilor vechiului Codul civil, menționate anterior, pana la data îndeplinirii formalităților cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul cedat poate sa o ignore, chiar daca ar avea cunoștința despre cesiune. O eventuala opozabilitate a efectelor cesiunii de creanța către codebitori ar fi avut loc numai de la data notificării cesiunii față de aceștia, conform art. 1393 din vechiul Cod civil. Însă, un astfel de demers nu a fost niciodată îndeplinit față de codebitorul din convenția de credit, iar față de împrumutatul-debitor principal a fost efectuată doar notificarea sub forma scrisorii recomandate cu confirmare de primire, fără să existe vreo dovadă de primire efectivă a acestei notificări.
Deși contestatorii susțin ca nu le-a fost notificata cesiunea de creanța, ceea ce ar duce la anularea actelor de executare silita, întrucât intimata nu ar avea, de aceea, creditor al contestatorilor, instanța apreciază ca acest aspect nu atrage nulitatea actelor de executare silită, deoarece lipsa notificării cesiunii de creanța către debitorii cedați nu este sancționata cu nulitatea actului de cesiune, ci cu inopozabilitatea cesiunii fata de debitorii cedați, aceștia din urma putând plăti creanța doar creditorului inițial (cedentului), nu si cesionarului.
Or, in speța de față, contestatorii nu au făcut dovada efectuării unor plăți din ratele de credit către cedenta Banca Comerciala R. S.A.
Toate precizările de mai sus conduc la concluzia ca, în realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de creanța de către debitorul cedat nu are nicio influență asupra validității acestei operațiuni juridice, iar, în ceea ce privește opozabilitatea cesiunii, aceasta trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectului/subiecților de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil, dar si a celorlalte modalități de stingere a creanței cedate în raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.
Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil de a conduce la stingerea creanței ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operațiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanșata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligația pe care si-a asumat-o fata de creditorul inițial. Ori nemo auditur propriam turpitudinem allegans- ,,Nimeni nu poate invoca in susținerea intereselor sale propria sa culpă’’.
În altă ordine de idei, din interpretarea sistematică si literală a vechilor prevederi din art. 1, art. 2 lit. a si art. 29 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, dar și din art. 2413 din noul Cod civil, cesiunea drepturilor de creanța îndeplinește condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, fiind înregistrată în Arhivă sub nr. 2012-_-SDS, astfel că, în speța de față, a fost realizata această formalitate, potrivit precizărilor de mai sus. De menționat că intimata este și înregistrată la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, conform înscrisurilor depuse la filele 112-131 din dosarul cauzei.
Pe de altă parte, instanța va considera că, inclusiv în ipoteza în care se poate considera că notificarea cesiunii nu este opozabilă niciunuia dintre contestatorii-debitori, nici măcar debitorului principal, comunicarea către contestatori a somațiilor emise în data de 18.02.2015 de B.E.J. Chizec M. V. S., în cadrul dosarului execuțional nr. 90/2015, valorează o astfel de notificare prin intermediul executorului judecătoresc, în sensul prevăzut de art. 1393 din vechiul Cod civil.
Prin urmare, instanța va considera că susținerile contestatorilor sunt nefondate. De menționat că nu s-a contestat în niciun caz de către contestatori caracterul cert, lichid și exigibil al creanței urmărite silit, iar aceștia nu au probat care este vătămarea suferită prin faptul că nu au fost notificați despre cesiunea de creanță anterior primirii somațiilor emise de executorul judecătoresc în data de 18.02.2015, cu respectarea strictă a formalităților prevăzute de art. 1393 din vechiul Cod civil.
Dacă oricare dintre contestatori ar fi dorit să facă o plată, ar fi putut face o astfel de plată, în mod valabil, inclusiv către Banca Comercială Română, până la momentul la care au aflat de cesiunea de creanță cu ocazia primirii somațiilor emise de executorul judecătoresc în data de 18.02.2015.
Față de considerentele ce preced, instanța va respinge ca nefondată prezenta contestație la executare.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestatori, iar intimata, deși a solicitat astfel de cheltuieli, nu le-a probat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorii O. T.-M., CNP_, și O. C.-M., CNP_, ambii cu domiciliul în Oradea, .. 18, ., în contradictoriu cu intimata S. S., având sediul social în Luxemburg, Bulevardul Charles de Gaulle, nr. 2, L-1653, prin reprezentant legal KRUK ROMÂNIA S.R.L., cu sediul în București, ., etaj 10, sector 4, CUI RO_, J_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08 octombrie 2015.
Președinte, Grefier,
V. M. C. M.
Red.jud. V.M.
Dact.gref.C.M.
Data red.– 26.10.2015
Nr. ex. – 5
Emis 3 comunicări
- contestator - O. C. – M.
- contestator - O. T. - M.
- intimat - S. S. PRIN KRUK ROMANIA SRL
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7897/2015. Judecătoria ORADEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8435/2015.... → |
|---|
