Contestaţie la executare. Sentința nr. 8451/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8451/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 8451/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8451/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. E. R.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator B. C. și pe intimat . REPREZENTANT LEGAL ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 08.10.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 28.03.2014, sub dosar nr._, legal timbrată, contestatoarea B. C., în contradictoriu cu intimata . reprezentant legal ., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea tuturor actelor privind executarea silită prin poprire, respectiv să dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr.1599/2012 al B. G. M. F., constatând că în privința contractului de credit din dosarul de mai sus era împlinit termenul de prescripție pentru a cere executarea silită la data încuviințării executării, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a invocat, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale active a . reprezentant legal în procedura de executare silită susmenționată. În acest sens, contestatoarea a arătat că a luat cunoștință de cesiunea de creanță dintre creditoare și BCR SA la data de 24.03.2014, din dosarul de executare nr.1599/2012, cesiunea nefiindu-i niciodată notificată, prin urmare actul cesiunii este lovit de nulitate absolută.
În consecință, . are calitate de creditoare urmăritoare în prezentul dosar de executare silită.
Pe fond, contestatoarea a arătat că debitul urmărit din poprirea înființată asupra veniturilor sale salariale este nereal, deoarece a achitat o parte din creditul acordat de BCR SA, astfel că înțelege să conteste și întinderea titlului executoriu, respectiv debitul restant plus dobânzile și penalitățile, astfel cum au fost calculate de creditoarea intimată, menționând că înțelege să fie urmărită exclusiv pentru suma de bani prevăzută în graficul de rambursare la contractul de credit, din care să se scadă sumele deja achitate. Sub acest aspect, contestatoarea apreciază că, în speță, nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, insistând asupra caracterului incert al debitului urmărit.
Pe de altă parte, contestatoarea a precizat că întreaga procedură de executare silită, în dosarul nr.1599/2012, este nulă, având în vedere prescripția dreptului de a cere executarea silită. Astfel, contestatoareanu a mai putu achita ratele creditului din martie 2009, astfel că termenul de prescripție începe să curgă de la 16.04.2009, iar cererea de executare silită a fost depusă la executorul judecătoresc abia în data de 05.10.2012, deci după împlinirea termenului de prescripție.
A mai arătat contestatoarea că nu a fost niciodată citată legal de către executorul judecătoresc, toate actele de executare purtând mențiunea ”prin afișare”.
Totodată, contestatoarea a invocat și perimarea executării silite în dosarul de executare nr.1523/2012 al B. G..
În drept, au fost invocate art.389,399, 400, 401, 405, 711 C.pr.civ., iar în probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
Contestația la executare a fost lega timbrată, cu 1000 lei taxă judiciară de timbru, conform art.10, alin.2 din OUG nr.80/2013, potrivit chitanței depuse la dosar (f.10).
Legal citată, intimata S. S., prin reprezentant legal ., a formulat și a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.39-41), înregistrată la instanță în data de 05.05.2014, solicitând respingerea contestației ca nefondată.
În esență, intimata a arătat că între aceasta și BCR SA a intervenit contractul de cesiune de creanțe nr.J51/11.01.2011, prin care BCR SA a cedat cesionarei intimate un portofoliu de creanțe neperformante, între care și cea rezultată din contractul de credit încheiat de contestatoare.
Intimata a arătat că a făcut dovada calității sale de creditoare, atât prin contractul de cesiune de creanțe, cât și prin avizul de înscriere a creanței în Arhiva Electronică și, totodată, a procedat și la notificarea cesiunii de creanță cu contestatoarea (debitor cedat).
Pe fond, având în vedere că debitoarea contestatoarenu și-a respectat obligația de plată rezultată din contractul de credit, începând cu luna martie 2009, creditul a devenit scadent anticipat, rezultând astfel o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Referitor la prescripția executării silite, intimata solicită respingerea acestei excpții, termenul de prescripție nefiind împlinit, deoarece contestatoarea a fost pusă în întârziere de nenumărate ori, prin notificările transmise acesteia, începând cu data cesiunii și până în prezent, operând astfel întreruperea cursului prescripției.
Cu privire la cuantumul debitului urmărit, contestat în prezenta cauză, intimata a precizat că acesta a fost actualizat conform art.371 ind.2, alin.3 C.pr.civ.
În drept, au fost invocate art.115 și urm., 371 ind.2, alin.3 C.pr.civ., art.120 OUG nr.99/2006, iar în probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
La data de 22.05.2014, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.84-85), solicitând înlăturarea apărărilor formulate de intimată, arătând că cesiunea de creanță invocată de aceasta nu a fost comunicată cu contestatoarea, prin urmare nu produce efecte juridice față de debitorul cedat. Cu privire la prescripția executării silite, se arată că apărările intimatei au vizat dispozițiile Noului C.civ., deși în cauză sunt incidente cele ale vechiului C.civ.
Prin încheierea din 25.09.2014, instanța a unit excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei, excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și excepția perimării executării silite, excepții invocate de contestatoare, cu fondul cauzei, în temeiul art.137, alin.2 v.C.pr.civ.
La data de 07.10.2015, contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise (f.147-149), reiterând și dezvoltând motivele invocate în susținerea contestației la executare.
La solicitarea instanței, formulată în temeiul art.402, alin.1 C.pr.civ., a fost depusă la dosar copia certificată a dosarului execuțional nr.1599/E/2012 de către B. G. M. F..
În cauză, instanța a încuviințat pentru părți și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu expertiză tehnică contabilă, la dosar fiind depus Raportul de expertiză contabilă judiciară (f.122-137), întocmit de expert contabil B. M. S., înregistrat la Tribunalul Bihor-Biroul de Expertize Judiciare cu nr.65/22.05.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Cu prioritate, din perspectiva dreptului procesual aplicabil în speță, raportat la data sesizării organului de executare cu cererea de executare silită formulată împotriva contestatoarei debitoare (05.10.2012), în temeiul art.25 și al art.622, alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, coroborate cu art.3, alin.2 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța constată incidența în cauză a prevederilor vechiului Cod de procedură civilă, prin raportare la care se va proceda la analiza actelor și lucrărilor dosarului.
În fapt, instanța reține că împotriva contestatoarei s-a declanșat executarea silită în dosarul execuțional nr.1599/E/2012 de către B. G. M. F., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr._/03.04.2008 (f.11- 25 dosar), încheiat de BCR SA, în calitate de bancă, pe de o parte, cu B. C. R., în calitate de împrumutat, pe de altă parte.
Prin încheierea nr.4373/26.10.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._/271/2012, a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional susmenționat, procedându-se la demararea executării împotriva contestatorilor.
În urma comunicării, de către executorul judecătoresc, a înștiințării privind înființarea popririi, a titlului executoriu și a procesului-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare, conform dovezii de primire aflată la f.51 în dosarul execuțional nr.1599/2012 al B. G. M. F., debitoarea a promovat, în termen legal, prezenta contestație la executare, invocând, cu preeminență, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale active a creditoarei intimate în cadrul procedurii de executare silită ce face obiectul dosarului execuțional susmenționat, prescripția dreptului de a cere executarea silită și perimarea executării silite, pe care instanța le-a unit cu fondul cauzei, față de probatoriul administrat în cauză, și pe care le va analiza cu întâietate.
În primul rând, referitor la excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei intimate S. S., prin reprezentant legal ., în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr.1599/E/2012 al B. G. M. F., instanța constată că aceasta nu este o veritabilă excepție procesuală, ci o apărare de fond a contestatoarei debitoare, raportat la lipsa dovezii privind notificarea cesiunii de creanță intervenite între BCR SA, în calitate de cedent, și intimata din prezenta cauză, în calitate de creditor cesionar, motiv pentru care va recalifica excepția susmenționată drept o apărare de fond.
Din analiza înscrisurilor probatorii aflate la dosar, instanța reține că susmenționata cesiune de creanță a intervenit între cele două părți contractante, respectiv BCR SA și S. S. prin administrator active . (actualmente .) în baza contractului de cesiune de creanțe nr.J 51/11.01.2011 (f.42-53 dosar), între creanțele cedate aflându-se și creanța rezultată din contractul de credit încheiat de BCR SA cu contestatoarea din prezenta cauză, conform extrasului din tabelul anexă la contractul de cesiune (f.55 dosar).
Având în vedere data încheierii contractului de cesiune (11.01.2011), instanța constată ca incidente, cu privire la acest contract, dispozițiile de drept material din vechiul cod civil în materia cesiunii de creanță, respectiv cele din Titlul VI al Legii nr.99/1999 privind regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare. Astfel, intimata a făcut dovada înscrierii cesiunii susmenționate în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, implicit a opozabilității față de terți a cesiunii de creanță, conform extrasului de la f.57-59 dosar, inclusiv cu privire la creanța deținută împotriva debitoarei contestatoare (f.59).
În privința opozabilității față de debitorul cedat (contestatoarea) a cesiunii de creanță, conform art.1393 v.C.civ., instanța constată că s-a realizat notificarea cesiunii către debitorul cedat, în speță prin notificarea operată de creditorul cedent, BCR SA, la data de 12.01.2011, remisă contestatoarei potrivit borderoului privind trimiteri corespondență recomandată (f.67 dosar). Chiar dacă, în speță, s-ar contesta, ipotetic, certitudinea remiterii efective a corespondenței susmenționate cu contestatoarea din prezenta cauză, instanța constată că cesiunea de creanță a fost adusă efectiv la cunoștința contestatoarei și prin notificarea de plată din 13.08.2012 (f.61 dosar), comunicată contestatoarei de către intimata creditoare cesionară, prin reprezentant legal, la data de 22.08.2012, potrivit dovezii de comunicare de la f.62-63 dosar.
În consecință, față de probatoriul anterior invocat și în temeiul dispozițiilor legale incidente în materia cesiunii de creanță, instanța constată că intimata S. S. prin reprezentant legal ., are calitate de creditoare urmăritoare, implicit calitate procesuală activă în cadrul procedurii de executare silită demarată împotriva contestatorei debitoare în dosarul execuțional nr.1599/E/2012 al B. G. M. F., astfel că va respinge ca neîntemeiat motivul invocat de contestatoare în susținerea fondului cererii sale.
În al doilea rând, cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de contestatoare, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.6 din Decretul nr.167/1958, aplicabil în speță, în sensul că „dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani”, prevedere care se regăsește și în cuprinsul art.405, alin.1 v.C.pr.civ. (corespondentul art.705, alin.1 din Noul C.pr.civ.), iar termenul de prescripție începe să curgă la data când se naște dreptul la executarea silită, conform art.7, alin.1 din Decretul nr.167/1958, prevedere preluată atât în cuprinsul art.405, alin.2 v.C.pr.civ., cât și în cuprinsul art.705, alin.2 din Noul C.pr.civ.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, cu prioritate din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară (f.122-137), întocmit de expert contabil B. M. S. și înregistrat la Tribunalul Bihor-Biroul de Expertize Judiciare cu nr.65/22.05.2015, ultima plată efectuată de contestatoare în contul creditului contractat la BCR SA s-a realizat în data de 17.02.2009, aferentă perioadei 01 -28.02.2009 (f.129 dosar).
Potrivit art.4.11 din Condițiile generale de creditare-Anexă la contractul de credit bancar încheiat de contestatoare (f.16 dosar), ”dacă în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul (…) nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite (...)”.
În speță, conform graficului de rambursare-anexă la contractul de credit, ultima rată achitată de contestatoare fiind în data de 17.02.2009, se constată că următoarea scadență a ratei de rambursat era 15.03.2009 (f.19 dosar). Cum această rată nu a fost achitată, potrivit prevederilor contractuale suscitate, la data de 16.04.2009 întreaga creanță restantă a devenit exigibilă, de la această dată născându-se dreptul băncii (ulterior, a creditorului cesionar) de a cere executarea silită.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin notificarea de plată din 12.01.2011 (f.65 dosar), comunicată intimatei la 14.01.2011, deci în interiorul termenului de prescripție, intimata a adus la cunoștința contestatoarei debitoare atât cedarea debitului, în baza contractului de cesiune de creanțe, cât și cuantumul debitului urmărit, în valoare (la acel moment) de 40.811,07 lei, conform situației contului din data de 05.01.2011 (f.60 dosar), contestatoarea fiind astfel pusă în întârziere în privința obligației de plată, ceea ce echivalează, în fapt, cu o înrerupere a cursului prescripției, de la această dată (14.01.2011) începând să curgă o nouă prescripție a dreptului de a cere executarea silită, potrivit art.405 ind.2, alin.1, lit.f și alin.2 v.C.pr.civ.
Cum cererea de executare silită a fost înregistrată de intimata creditoare la executorul judecătoresc la data de 05.10.2012, este fără echivoc faptul că termenul de prescripție, de 3 ani, nu s-a împlinit cu privire la executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr.1599/2012 al B. G. M. F..
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția prescripției, invocată de contestatoare, ca neîntemeiată.
Referitor la excepția perimării executării silite, instanța va avea în vedere dispozițiile art.389, alin.1 C.pr.civ., potrivit cărora ”dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”. Potrivit alin.2 al aceluiași articol, ”în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării”. Totodată, prin art.391 C.pr.civ. se statuează că ”încălcarea dispozițiilor art.389 atrage anularea executării”.
În speță, din analiza in extenso a dosarului execuțional nr.1599/E/2012, instanța reține că, de la data demarării executării silite împotriva contestatorei nu au existat sincope mai mari de 6 luni în derularea executării silite, dovadă actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, la cererea creditoarei urmăritoare.
Cu privire la criticile aduse de contestatoare modului de comunicare cu aceasta a actelor de executare în cadrul procedurii de executare silită, aceasta susținând că nu a fost citată legal, ci doar ”prin afișare”, instanța va respinge ca nefondate aceste susțineri, având în vedere că la adresa de domiciliu a contestatoarei, așa cum rezultă aceasta din actul de identitate aflat în dosarul execuțional și din titlul executoriu-contract de credit bancar, au fost comunicate toate actele de executare emise în dosarul execuțional nr.1599/E/2012, contestatoarea nefăcând dovada vreunei vătămări în acest sens. Pe de altă parte, procedura de comunicare a fost legal îndeplinită, prin afișare, conform art.92 C.pr.civ.
În plus, față de susținerea contestatoarei potrivit căreia a fost plecată din țară o lungă perioadă de timp, la adresa din cartea de identitate având domiciliul, de fapt, părinții acesteia, instanța constată că nu s-a făcut nicio dovadă în sensul celor susținute, de natură a conduce la reținerea producerii vreunei vătămări în persoana contestatorei. Mai mult, conform art.7, pct.7.1, lit.f din contractul de credit, era obligația contestatoarei (în calitate de împrumutat) să informeze banca, ”în termen de 5 zile de la data modificării/schimbării locului de muncă sau domiciliului/încetării contractului individual de muncă”, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. Prin urmare, nu se poate invoca propria lipsă de diligență pentru a obține beneficiul perimării executării silite, în considerarea principiului că nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria culpă (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
În concluzie, instanța va respinge ca nefondată și excepția perimării executării silite, invocată de contestatoare.
Pe fond, criticile aduse de contestatoare procedurii de executare silită se axează, în principal, pe caracterul incert al creanței urmărite, sens în care înțelege să conteste și întinderea titlului executoriu, inclusiv sub aspectul componentelor debitului (debit principal, dobânzi, penalități etc.).
Potrivit înștiințării și procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, ambele emise la data de 12.03.2014 și comunicate de executorul judecătoresc, către contestatoare, la data de 14.03.2014, i s-a adus la cunoștință acesteia înființarea popririi asupra salariului, până la încasarea sumei de 58.826,81 lei, din care suma de 52.333,52 lei reprezintă debit și 6493,29 lei cheltuieli de executare silită.
Potrivi concluziilor raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de expert contabil B. M. S. (f.125 dosar), creanța restantă în sumă de 52.334,01 lei se compune din: 28.787,08 lei credit rămas neachitat, 20.647,74 lei dobânzi neachitate și 2.899,19 lei comision bancar.
Prin urmare, este fără echivoc faptul că debitul urmărit, cuantificat de intimată potrivit cererii de executare silită înregistrată la executorul judecătoresc coincide cu debitul restant calculat de expertul contabil prin raportul de expertiză aflat la dosar, neexistând niciun echivoc asupra întinderii titlului executoriu, implicit asupra caracterului cert al creanței urmărite, conform art.379, alin.3 v.C.pr.civ.
Pentru toate considerentele de mai sus, față de probatoriul administrat în cauză și în temeiul textelor de lege incidente în materie, în temeiul art.402 v.C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare și va menține ca legale și temeinice actele și formele de executare silită demarate împotriva contestatoarei, ce fac obiectul dosarului execuțional nr.1599/E/2012 al Biroului Executor Judecătoresc (B.E.J.) G. M. F..
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța, reținând culpa procesuală a contestatoarei în prezenta cauză și aplicând principiul accesorium sequitur principale, față de respingerea în tot a contestației la executare, va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și excepția perimării executării silite, invocate de către contestatoare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea B. C. R., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat S. Sere, situat în mun.Oradea, ..17, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata S. S. prin reprezentant legal . (fostă .), cu sediul în București, ., ..
Menține ca legale și temeinice actele și formele de executare silită demarate împotriva contestatoarei, ce fac obiectul dosarului execuțional nr.1599/E/2012 al Biroului Executor Judecătoresc (B.E.J.) G. M. F..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. E. M. M. A.
Red. R.O.E.
Dact. M.A.M.
4 ex./20.10.2015
2 .- contestatoarea B. C. R., la domiciliul procesual ales.
- intimata S. S. prin reprezentant legal . (fostă .).
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8435/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8481/2015.... → |
|---|
