Contestaţie la executare. Sentința nr. 8474/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8474/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 8474/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8474/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul ȘOFINEȚ V. M. și pe intimații B. L. IFN S.A. și B.E.J. A., având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederându-se instanței că în prezenta cauză s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din data de 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi.
Instanța constată că, în termenul de pronunțare, în data de 07.10.2015, contestatorul a depus la dosar note de ședință. Raportat la cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de contestator prin notele de ședință depuse în data de 07.10.2015, în interiorul termenului de pronunțare, instanța va reține că, potrivit art. 400 Cod procedură civilă, ,,dacă, în timpul deliberării, instanța găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părților’’. Contestatorul a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru a fi pusă în discuție suspendarea cauzei până la soluționarea dosarelor nr._, nr._/271/2015, nr._/271/2015 și nr._/271/2015.
Instanța constată că soluționarea prezentei cauze nu depinde de soluția care se va pronunța în dosarele mai sus menționate. Astfel, prezentul dosar are ca obiect o contestație în anulare formulată împotriva unei încheieri prin care instanța, în baza art. 200, alin. 7 Cod procedură civilă, a soluționat o cerere de reexaminare formulată de același contestator împotriva încheierii pronunțate în Dosarul nr._/271/2013, prin care s-a anulat contestația sa la executare, în baza art. 200, alin. 4 din același act normativ, fără a se fi procedat la judecarea pe fond a cauzei. De menționat că Dosarul nr._/271/2013 are ca obiect acțiunea introdusă de contestator în contradictoriu cu B. L. IFN SA și B. A. și privește constatarea nulității titlurilor de creanță și a actelor de executare silită demarate de B. A. împotriva sa.
Dosarul nr._ privește acțiunea introdusă de contestator în contradictoriu cu Banca Comercială Română și Secapital SRL, prin Kruk International SRL, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit bancar nr. 642PF/30.01.2006. Dosarul nr._/271/2015 privește acțiunea introdusă de contestator în contradictoriu cu B. L. SA și Renault Nissan Romania SA, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de leasing nr._/13.03.2006. Dosarul nr._/271/2015 privește acțiunea introdusă de contestator în contradictoriu cu Secapital SA și B. A. F. F., având ca obiect anularea actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 564/E/2015 al B. A. F. F.. Dosarul nr._/271/2015 privește acțiunea introdusă de contestator în contradictoriu cu Secapital SA și B. A. F. F. având ca obiect cererea, pe calea ordonanței președințiale, de suspendare a actelor de executare silită din dosarul execuțional nr. 564/E/2015 al B. A. F. F..
Raportat la obiectul acestor dosare, instanța va constata că soluția pe care o va pronunța în prezentul dosar nu depinde de soluțiile care se vor pronunța în dosarele mai sus menționate. În plus, instanța consideră că este necesară pronunțarea unei soluții în prezentul dosar, deoarece de prezenta soluție depinde soarta dosarului nr._/271/2013, o eventuală cerere de suspendare a cauzei putând fi formulată de contestator în respectivul dosar.
Pentru considerentele ce preced, instanța consideră că nu se impune repunerea pe rol a cauzei.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Constată că, prin cererea înregistrată la instanță la data de 16.06.2014, timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru, contestatorul ȘOFINEȚ V. M., în contradictoriu cu intimații B. L. IFN S.A. și B.E.J. ,,A.’’, a formulat contestație în anulare împotriva încheierii finale (dezinvestire) nr. 877 pronunțata in ședința publica din data de 30 mai 2014 in dosarul nr._/271/2013/a1 de către Judecătoria Oradea, solicitând anularea încheierii finale (dezinvestire) nr. 877 pronunțata in ședința publica din data de 30 mai 2014 in dosarul nr._/271/2013/a1 al Judecătoriei Oradea si, in urma judecării, sa se admită cererea formulată.
În motivare, contestatorul arată că suntem in prezenta dispozițiilor articolului 503 din Codul de procedura civila: Obiectul si motivele contestației în anulare: "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație in anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent in termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație in anulare atunci când: 1 - hotărârea data in recurs a fost pronunțata de o instanța necompetenta absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței si, deși se invocase excepția necorespunzătoare, instanța de recurs a omis sa se pronunțe asupra acesteia; 2 - dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale; 3 - instanța de recurs, respingând recursul sau admitandu-1 in parte, a omis sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent in termen; instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra uneia dintre recursurile declarate in cauza. (3) Dispozițiile alin (2 ) pct. 1, 2 si 4 se aplica in mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Suntem in prezenta dispozițiilor articolului 504 din Codul de procedura civila: Condiții de admisibilitate: "(1) Contestația in anulare este inadmisibila daca motivul prevăzut la articolul 503 alin (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului. (2) Cu toate acestea, contestația poate fi primita in cazul in care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru ca avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau daca recursul, fara vina părții, a fost respins fara a fi cercetat in fond."" Suntem in prezenta dispozițiilor articolului 505 din Codul de procedura civila: ,,Instanța competenta - (1) Contestația in anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se ataca". Suntem in prezenta articolului 506 din Codul de procedura civila: "Termen de exercitare: "Contestația in anulare poate fi introdusa in termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitiva. (2) Contestația se motivează in termen de 15 zile prevăzut la alineatul (1), sub sancțiunea nulității acesteia.""
Contestatorul mai învederează instanței că a formulat o cerere de reexaminare privind plata taxei judiciare de timbru, acțiune care i-a fost respinsa de către instanța de judecata. Solicită să se aibă în vedere faptul ca instanța de judecata a dispus obligarea la plata unei taxe judiciare de timbru in valoare de 1000 Ron. Solicită să se aibă în vedere faptul ca, datorita resurselor materiale reduse, a formulat cerere de ajutor public judiciar, cerere care i-a fost respinsa si in căile de atac formulate. Având in vedere ca a achitat suma de 100 Ron, i s-a pus in vedere sa achite, o diferența de 900 Ron. Având in vedere ca nu a avut posibilități financiare de a achita a formulat din nou o cerere de ajutor public judiciar care i-a fost respinsa. Solicită sa se aibă în vedere faptul ca a fost de acord cu plata taxei judiciare, eventual si prin stabilirea unor eșalonări, dar instanța de judecata a respins. Totuși, instanța este obligata sa verifice respectarea principiului reglementat de articolul 11 cod civil - Respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri: "Nu se poate deroga prin convenții sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publica sau de la bunele moravuri"". Totodată, solicită sa se aibă in vedere ca noțiunea de "greșeala materiala" nu vizează acele cereri care pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale, ci greșeli de fapt, involuntare, realizate, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei.
Eroarea materiala nu trebuie sa necesite o reexaminare a fondului sau o apreciere a probelor, ci trebuie sa fie in legătura cu aspectele formale ale judecării cererii. Greșelile materiale trebuie apreciate in raport cu datele existente a dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii, întrucât numai astfel se poate stabili daca dezlegarea data este sau nu rezultatul unei greșeli materiale.
Considera ca încheierea (dezinvestire) nr. 877 pronunțata in ședința publica din data de 30 mai 2014 de către Judecătoria Oradea nu este motivata in fapt si in drept, ceea ce conduce la constatarea nulității hotărârii. In acest sens, solicită sa se aibă in vedere dispozițiile articolului 261 alineatul 1 punctul 5 din C.: "Hotărârea se da in numele legii si va cuprinde: 5. motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Prin motivarea acestei încheieri, consideră ca instanța de judecata a încălcat obligația stabilita prin articolul 261 alineatul 1 punctul 5 din C., potrivit căreia redactarea hotărârii trebuie sa arate motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței. Astfel, motivarea trebuie sa fie in stricta concordanta cu masurile luate de către instanța prin expunere, scopul motivării fiind tocmai acela de a fundamenta si explica masurile adoptate de către instanța. Obligația judecătorului de a demonstra in scris de ce s-a oprit la soluția data, pentru ce a admis susținerile uneia părți si le-a respins pe ale celeilalte, este o obligație esențiala prevăzuta de dispozițiile legale a cărei lipsa este sancționată cu nulitatea hotărârii. Obligația de a motiva hotărârea este prevăzuta, printre altele si pentru exercitarea controlului judecătoresc in căile de atac. Nemotivarea hotărârii in privința aspectelor mai sus învederate împiedica exercitarea controlului judecătoresc, punând instanța in imposibilitate de a analiza justețea soluției date in întregul sau, astfel încât, in calitate de contestator a suferit o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Întrucât legalitatea hotărârii atacate se analizează in funcție de motivele de fapt si de drept reținute de către instanța la adoptarea soluției, motive care trebuie sa fie concordante cu actele existente in dosar si cu celelalte probe administrate. In lipsa indicării unor asemenea motive, instanța nu poate verifica legalitatea soluției primei instanțe, astfel ca nemotivarea hotărârii pronunțate in privința tuturor capetelor de cerere soluționate echivalează cu necercetarea fondului cauzei. Motivarea se face in concret, simpla afirmație potrivit căreia un fapt rezulta din probele dosarului, fara a se arata in ce constau aceste probe, constituie o nemotivare. Motivarea înseamnă stabilirea in concret, clar si concisa a stării de fapt urmând o ordine cronologica. Motivarea fiecărei împrejurări trebuie argumentata cu ajutorul probelor administrate, ele trebuie examinate comparativ, arătându-se considerentele pentru care s-au reținut unele si s-au înlăturat altele. Orice hotărâre judecătoreasca trebuie motivata, astfel ca justițiabilul sa poată cunoaște care dintre argumentele sale au fost acceptate, precum si motivele pentru care s-au respins unele din apărările formulate. Consideră ca aceasta situație aduce atingere dreptului la apărare, drept garantat, atât legile interne, cat si de articolul 6 din CEDO altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. " Întrucât Convenția nu are drept garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât daca aceste observații sunt in mod real ascultate, adică in mod concret examinate de instanța sesizata. Astfel spus, articolul 6 implica mai ales in sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba ale pârtilor, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta. Consideră ca prin aceasta analizare superficiala a probatoriului existent in prezenta cauza ii lezează dreptul la apărare si dreptul la un proces echitabil.
Potrivit articolul 6 paragraful 1 din Convenția. Europeana a Drepturilor Omului: "Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei in mod echitabil si . a cauzei sale, de către o instanța independenta si imparțiala instituita de lege, care va hotăra fie asupra încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații in materie penala îndreptate împotriva sa. " De asemenea, in sprijinul admisibilității acestei cereri sunt reținute si dispozițiile articolului 21 din Constituția României, privind accesul liber la justiție si a articolului 14 alineatul 1 teza I din Pactul internațional cu privire la drepturile civile si politice. In acest sens, este si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, in aplicarea articolului 6 paragraful 1 din Convenție, care arata ca orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, public si in termen rezonabil, de către o instanța independenta si imparțiala, instituita de lege, care va hotăra asupra încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil. Prin respingerea de către organele judiciare naționale a acestei s-ar încălca o principala componenta a dreptului la un proces echitabil: dreptul de acces la o instanța. Strict legat de principiul preeminentei dreptului, accesul la o instanța reprezintă un element indispensabil pentru respectarea si asigurarea garanțiilor instituite prin Convenție, dar si pentru punerea in practica a jurisprudenței Curții (si nu doar a textului Convenției), hotărârile fiind obligatorii pentru instanțele naționale si reprezentând, deci, un izvor de drept național. Respingerea prezentei cererii nu ar face altceva decât sa îl lipsească pe reclamant de posibilitatea de a obține examinarea fondului cauzei si, prin urmare, dreptul de acces la o instanța, aducându-se atingere înseși existentei dreptului de acces la o instanța. De asemenea, invoca in sprijinul admisibilității cererii despre care facem vorbire, articolul 21 din Constituția României, privind accesul liber la justiție, dar si a articolului 5 alineatele 2 si 3 din Codul civil: ""Niciun judecător nu poate refuza sa judece pe un motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta’’. In cazul in care o pricina nu poate fi soluționata nici in baza legii, nici a uzanțelor, iar in lipsa acestora din urma, nici in baza dispozițiilor legale privitoare la situației asemănătoare, ea va trebui judecata, in baza principiilor generale ale dreptului, având in vedere toate circumstanțele acesteia si ținând seama de cerințele echității."" In sfârșit, este incident in materie si articolul 14 alineatul 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile si politice.
La urma, dar cel mai important, probabil, aduce in discuție jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului in aplicarea articolului 6 paragraful 1 din Convenție, care arata ca orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, public si in termen rezonabil de către o instanța independenta si imparțiala, instituita de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor si obligațiilor sale cu caracter civil. Prin respingerea de către organele judiciare naționale a acestei cereri se încalcă o principala componenta a dreptului la un proces echitabil: dreptul de acces la o instanța, strict legat de principiul preeminentei dreptului, accesul la o instanța reprezintă un element indispensabil, pentru respectarea si asigurarea garanțiilor instituite prin Convenție, dar si pentru punerea in practica a jurisprudenței Curții, hotărârile fiind obligatorii pentru instanțele naționale si reprezentând, deci, un izvor de drept național.
In drept, invocă dispozițiile Codului de procedura civila.
Deși au fost legal citați, intimații nu au depus întâmpinare la dosar și nu și-au precizat poziția procesuală.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Încheierea civilă nr. 670/17 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr._/271/2013, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea de ajutor public judiciar, formulată de contestator. A respins cererea de ajutor public judiciar la plata taxei judiciare de timbru, formulată de contestator. A anulat ca netimbrată contestația la executare formulată de contestatorul ȘOFINEȚ V. M..
Împotriva acestei încheieri, contestatorul a formulat cerere de reexaminare, iar prin Încheierea nr. 877/30 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr._/271/2013/a1, instanța a respins cererea de reexaminare a Încheierii Civile nr. 670/17.04.2014, dată în dosarul nr._/271/2014 al Judecătoriei Oradea, cerere formulată de contestatorul ȘOFINEȚ V. M..
În considerentele Încheierii nr. 877/30 mai 2014, instanța a reținut că instanța a pus în vedere contestatorului ca, în termen de 10 zile de la primire, să achite diferența de taxă judiciară de timbru de 900 lei, sub sancțiunea anulării cererii. Adresa a fost comunicată la 31.03.2014, având termen de complinire 11 aprilie 2014, în interiorul căruia contestatorul nu a achitat taxa. La 04.04.2014 contestatorul a formulat o nouă cerere de ajutor public judiciar pentru scutirea, în principal și, în subsidiar, eșalonarea taxei judiciare de timbru de 900 lei, arătând că situația sa financiară este aceeași ca la momentul respingerii cererii de ajutor public judiciar, de asemenea respinsă de instanță. Instanța s-a pronunțat la 10.02.2014 pe cererea de ajutor public judiciar concluzionând că aceasta este neîntemeiată. În condițiile în care noua cerere din 04.04.2014 nu aduce argumente și înscrisuri noi față de cea soluționată pe fond prin încheiere rămasă definitivă, în temeiul art. 430 alin. 1 Cod proc. civ., instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea. Întrucât contestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile privind completarea cererii, în termen de 10 zile, instanța, în baza art. 200 alin 3 Cod proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată. În aceste condiții, instanța a apreciat că susținerile petentului nu sunt întemeiate, astfel că a respins cererea de reexaminare formulată.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 503 Cod procedură civilă, ,,(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs’’.
Instanța va constata că, în susținerea nelegalității Încheierii nr. 877/30 mai 2014, s-au invocat de către contestator toate motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 503 Cod procedură civilă, motiv pentru care instanța va proceda, în cele ce urmează, la analizarea punctuală a acestora.
Astfel, din economia textelor de lege menționate mai sus, instanța reține că obiectul contestației în anulare este reglementat de legiuitor diferit, în funcție de motivele pentru care se poate exercita această cale extraordinară de atac.
Contestația în anulare obișnuită, reglementată de art. 503, alin. 1 Cod procedură civilă, se poate exercita împotriva oricărei hotărâri definitive, fiind limitată la un singur motiv: contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. Prin urmare, neregularitatea procedurii de citare trebuie să privească în concret pe contestator, și nu partea în mod generic, ceea ce exclude de plano posibilitatea introducerii unei contestații în anulare de către o parte care invocă nelegala citare a unei alte părți din proces. Cumulativ cu neregularitatea procedurii de citare, legiuitorul a statuat că mai trebuie îndeplinită și condiția negativă ca respectivul contestator să nu fi fost prezent la termenul când s-a judecat pricina, în contextul în care prezența părții la termen acoperă lipsa totală a citării, iar, pe de altă parte, orice alt viciu al unei citări defectuoase putea fi invocat de parte la respectivul termen de judecată.
În speța dedusă judecății, verificând dosarul nr._/271/2013/a1, instanța constată că, la termenul la care instanța a rămas în pronunțare, la apelul nominal făcut în camera de consiliu, s-a prezentat contestatorul personal, acesta punând și concluzii, aspecte care reies din practicaua Încheierii nr. 877/30 mai 2014.
Prin urmare, instanța va constata că nu poate fi incident art. 503, alin. 1 Cod procedură civilă, în contextul în care contestatorul a fost prezent personal la termenul când a avut loc judecata.
Este adevărat că intimații nu au fost citați în cadrul dosarului nr._/271/2013/a1, însă instanța va reține că, potrivit art. 200, alin. 7 Cod procedură civilă, cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere definitivă dată doar cu citarea reclamantului, astfel că în mod legal intimații nu au fost citați. Oricum, după cum instanța a detaliat mai sus, contestatorul nu are posibilitatea legală a introducerii unei contestații în anulare în care să invoce nelegala citare a unei alte părți din proces. Așadar, instanța va aprecia că nu sunt incidente motivele de contestație în anulare reglementate de art. 503, alin. 1 Cod procedură civilă
Contestația în anulare specială, reglementată de art. 503, alin. 2 Cod procedură civilă, se referă la mai multe motive pentru care se poate exercita o astfel de cale extraordinară de atac.
Motivul privitor la necompetență, prevăzut la art. 503, alin. 2, pct. 1 Cod procedură civilă, se referă exclusiv la necompetența instanței care a pronunțat hotărârea care se atacă, și anume a instanței de recurs sau, după caz, a instanței de apel, în condițiile alin. (3) al aceluiași articol. Mai mult, necompetența instanței care a pronunțat hotărârea contestată trebuie să fi fost absolută și excepția de necompetență să fi fost invocată în fața acelei instanțe, însă instanța să fi omis a se pronunța asupra ei.
Potrivit art. 200 Cod procedură civilă, ,,(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.
(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
(7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)’’.
Instanța va constata că Încheierea nr. 877/30 mai 2014 a fost pronunțată în mod legal în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al Judecătoriei Oradea, desemnat prin repartizare aleatorie, motiv pentru care nu poate fi incident nici motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503, alin. 2, pct. 1 Cod procedură civilă.
Motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503, alin. 2, pct. 2 Cod procedură civilă se referă exclusiv la faptul că hotărârea contestată trebuie să fie rezultatul unei erori materiale.
Instanța va reține că doctrina și practica judiciară sunt constante în a aprecia că erorile materiale trebuie să aibă legătură cu aspectele formale ale judecății și care au avut consecință darea unei soluții greșite. Este vorba deci despre acea eroare pe care a comis-o instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere erori materiale cu caracter procedural care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, în această categorie intrând erorile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului. Cu alte cuvinte, textul amintit vizează erori de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, ceea ce contestatorul invocă în cauză. Dezlegarea greșită dată de instanța care a pronunțat cererea de reexaminare, prin aprecierea eronată a probelor administrate și a susținerilor părților, reprezintă o critică privind săvârșirea unei erori de judecată, și nu a unei greșeli formale constând în neanalizarea tuturor motivelor cererii de reexaminare, pentru a fi deschisă calea de retractare a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503, alin. 2, pct. 2 Codul de procedură civilă.
A da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a fost soluționată pricina și s-au stabilit raporturile lor litigioase, ar însemna să se deschidă acestora dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în actualul sistem al procedurii civile, în care această cale extraordinară de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Așadar, pentru cele arătate mai sus, instanța va constata că nu poate fi reținut nici motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503, alin. 2, pct. 2 Cod procedură civilă.
Raportat la motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503, alin. 2, pct. 3 Cod procedură civilă, instanța va reține că, prin cercetarea ,,motivelor de casare’’ trebuie înțeleasă analiza motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate de parte prin cererea de recurs, iar nu omisiunea instanței de a răspunde fiecărui argument de fapt și de drept invocat de recurent, acestea trebuind să fie subsumate unuia dintre motivele de recurs prevăzute de lege.
Pe calea contestației în anulare pentru acest motiv nu poate fi cenzurat modul în care instanța de recurs, analizând motivul de casare, a răspuns acestuia sau omisiunea instanței de a cerceta motive de casare depuse tardiv ori care ar fi trebuit invocate de instanță din oficiu.
Aplicând acest text de lege prin raportare la ,,cererea de reexaminare’’ formulată de contestator în cadrul dosarului nr._/271/2013/a1, instanța va reține că, prin Încheierea nr. 877/30 mai 2014, instanța a apreciat că susținerile petentului nu sunt întemeiate, argumentând succint și de ce.
Așadar, pentru cele arătate mai sus, instanța va constata că nu poate fi reținut nici motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503, alin. 2, pct. 3 Cod procedură civilă.
Raportat la motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503, alin. 2, pct. 4 Cod procedură civilă, instanța va reține că, pentru a fi incident acest motiv, și nu cel prevăzut de pct. 3 al textului de lege menționat, trebuie ca din dispozitivul deciziei date de instanța de recurs/apel (în cazul de față, de instanța care a soluționat cererea de reexaminare) să lipsească mențiunea referitoare la soluția dată respectivei căi de atac: admitere, respingere, anulare, perimare.
În contextul în care instanța care a pronunțat Încheierea nr. 877/30 mai 2014 a indicat în mod clar că ,,respinge cererea de reexaminare a Încheierii Civile nr. 670/17.04.2014, dată în dosarul nr._/271/2014 al Judecătoriei Oradea, cerere formulată de contestatorul S. V. M.’’, instanța va aprecia că nu poate fi incident nici acest motiv al contestației în anulare.
Pentru toate considerentele ce preced, apreciind că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 503 Cod procedură civilă, instanța va respinge prezenta contestație în anulare.
Raportat la susținerea contestatorului exprimată prin notele de ședință depuse la dosar în data de 07.10.2015, și anume că nu s-ar fi stabilit bine timbrajul de către instanță și că acesta a achitat mai mult decât datora, instanța va constata următoarele: contestatorul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modalității de stabilire a taxei de timbru. Chiar dacă ar trece peste aceste aspecte, instanța va reține că, la fila 25 din dosar, contestatorul a depus dovada achitării unei taxe de timbru în cuantum de 100 lei. D. fiind că același contestator a înțeles să formuleze cerere de recuzare, judecătorul învestit cu soluționarea cererii de recuzare a luat în considerare această taxă de timbru ca fiind aferentă cererii de recuzare, așa cum prevede art. 9, alin. 1, lit. a) din OUG nr. 80/2013. După ce s-a respins cererea de recuzare și instanța a procedat la continuarea judecății, dat fiind că nu era depusă la dosar nicio altă taxă de timbru aferentă contestației în anulare, instanța a pus în vedere contestatorului să depună o taxă de timbru în cuantum de 100 lei, raportat la art. 26, alin. 1 din OUG nr. 80/2013, taxă de timbru pe care contestatorul a depus-o la fila 37 din dosar. D. fiind că, în afară de cel două chitanțe în cuantum de 100 lei fiecare, nu se găsește depusă în cadrul prezentului dosar (nr._ ) nicio altă taxă de timbru, instanța va constata că nu s-a achitat de către contestator mai mult decât acesta datora.
Raportat la soluția pronunțată, constatând culpa procesuală a contestatorului, în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată, luând act că intimații nu au solicitat astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul ȘOFINEȚ V. M., domiciliat în Oradea, .. 76, ., în contradictoriu cu intimații B. L., cu sediul în București, sector 3, Piața A. I., nr. 8, ..E.J. A., cu sediul în București, sector 4, Splaiul Unirii, nr. 108, etaj 1, formulată împotriva Încheierii nr. 877/30 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr._/271/2013/a1, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 octombrie 2015.
Președinte, Grefier,
V. M. C. M.
Red.jud. V.M.
Dact.gref.C.M.
Data red.– 26.10.2015
Nr. ex. – 5
Emis 3 comunicări
- contestator - S. V. M.
- intimat - B. L.
- intimat - B. A.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8473/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8482/2015.... → |
|---|
