Plângere contravenţională. Sentința nr. 8482/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8482/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 8482/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8482/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. I. și pe intimata ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederându-se instanței că în prezenta cauză s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea pe data de 05.05.2015, sub dosar cu nr._, timbrată cu 20 lei taxă de timbru, petentul B. I., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, a formulat plângere împotriva Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.04.2015 întocmit de intimată, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a învederat instanței faptul că nu a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ la data de 26.11.2014 în Oradea, iar agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația legală de a identifica efectiv persoana care a condus autoturismul, deoarece numai acea persoană putea fi sancționată contravențional, avându-se în vedere principiul personal al răspunderii contravenționale. Nu s-a indicat nici locul exact al săvârșirii contravenției, simpla mențiune a străzii nefiind în măsură de a satisface cerințele legale. A susținut că procesul-verbal de contravenție s-a încheiat cu nerespectarea OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001, deoarece competența de a-i fi aplicată o astfel de sancțiune contravențională aparține poliției rutiere, iar nu inspectorilor AIO. A mai susținut că prevederile HCL nr. 640/2006 nu sunt în concordanță cu OG nr. 2/2001, astfel: se constată o contravenție de un agent constatator fără atribuții în domeniu, se angajează un martor în vederea asistării la încheierea unor acte sancționatoare, comunicarea actului încheiat nu e în concordanță cu normele legale în domeniu. A mai arătat că sunt încălcate art. 3, 5, alin. 5, 15, 16, 25 din OG nr. 2/2001, iar amenda aplicată nu este în concordanță cu gradul de pericol social al contravenției.
În drept, petentul a indicat OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HCL nr. 640/2006.
Intimata a depus întâmpinare (fila 18), solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal. Intimata a arătat că, prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancționat în mod legal și temeinic, în conformitate cu prevederile art. 191 alin. 1, lit. f) din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 640 din 20.08.2006 modificată prin HCL nr. 124/2009. S-a mai arătat că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal, iar agentul constatator din cadrul Administrației Imobiliare Oradea avea competența de a constata contravenția și de a aplica amenda, în baza HCL nr. 640/2006, care are caracter special față de OG nr. 2/2001. A mai susținut că petentul face o confuzie între domeniul de aplicare al HCL nr. 640/2006, care are putere de lege pe teritoriul Municipiului Oradea și reglementează regimul juridic al parcărilor doar în această localitate, și OUG nr. 195/2002, care reglementează regimul juridic al circulației pe drumurile publice. Cum contravenția săvârșită de petent nu este una la regimul circulației pe drumurile publice, fapta sa nu trebuia să se constate de Poliția Rutieră, ci de agenții constatatori din cadrul Administrației Imobiliare Oradea. A mai arătat că procesul-verbal de contravenție respectă cerințele de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001. A mai susținut că planșele foto depuse în probațiune dovedesc vinovăția petentului, iar sancțiunea amenzii care i-a fost aplicată a fost corect individualizată, deoarece petentul nu se află la prima abatere de acest gen.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ., O.G. nr.2/2001 și ale Regulamentului de organizare și funcționare a sistemului de administrare a parcărilor publice, a ridicării și blocării autovehiculelor în Municipiul Oradea, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 640/2006.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.04.2015 întocmit de intimată, petentul B. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 400 lei, în temeiul art. 191 alin. 1 lit. f) din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 640/2006, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut în sarcina petentului faptul că, în data de 26.11.2014, ora 11:22, acesta a parcat neregulamentar autovehiculul marca Renault având număr de înmatriculare_ pe domeniul public al municipiului Oradea – în parcarea cu plată de pe . (între . M.).
Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța constată că aceasta a fost depusă în termen legal.
Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.04.2015, instanța constată că acesta a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și art. 19 din OG nr. 2/2001, iar în urma coroborării materialului probator existent la dosarul cauzei, nu există indicii de natură să răstoarne prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta. Sub aspectul cerințelor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că în speță procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa contravenientului, împrejurare confirmată de martorul asistent P. I., prin semnarea procesului verbal, instanța apreciază că au fost respectate și dispozițiile acestui text de lege.
Petentul a susținut că beneficiază de prezumția de nevinovăție, contravenția reținută în sarcina sa are caracterul unei acuzații în materie penală, iar sarcina probei cade în sarcina agentului constatator. Raportat la aceasta, instanța consideră că procesul-verbal contravențional, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, o interpretare contrară fiind de natură a perturba funcționarea autorităților statului, deoarece ar fi extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța apreciază că o astfel de prezumție relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal este rezonabilă si legitimă, ocrotind încrederea de care trebuie sa se bucure actul autorității. Hotărârea cauza A. c. României invocată de petent nu lipsește procesul-verbal contravențional de forță probantă, ci critică doar modul de administrare a probelor în astfel de litigii. Astfel, sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar prin aceasta nu se încalcă dreptul acestuia la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă procesului penal, deoarece plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie, cu toate garanțiile ce decurg din aceasta.
Raportat la motivele de nulitate ale procesului-verbal invocate de petent, privind locul săvârșirii faptei, instanța constată că, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 833/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001. În raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
În consecință, instanța va înlătura aspectele de nulitate invocate de petent, referitor la lipsa consemnărilor privind locul săvârșirii contravenției, întrucât, pe de o parte, aceste neregularități atrag sancțiunea nulității relative în condițiile dovedirii unei vătămări și a imposibilității înlăturării vătămării decât prin anularea actului, aspecte care nu se impun în prezenta cauză, iar pe de altă parte, în speță, locul săvârșirii contravenției este suficient detaliat pentru identificarea lui, fiind menționat expres: parcarea cu plată de pe . (între . M.).
Raportat la susținerile petentului privind ,,necompetența’’ agenților constatatori din partea Administrației Imobiliare Oradea de a constata și aplica sancțiuni contravenționale, instanța le va înlătura pentru următoarele considerente: fapta săvârșită de petent a fost incriminată prin art. 191 alin. 1 lit. f) din HCL nr. 640/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar nu prin OUG nr. 195/2002, astfel că agentul constatator din cadrul Serviciului Parcări al Administrației Imobiliare Oradea avea competența legală de a constata și aplica sancțiunea contravențională. Petentul nu a fost sancționat pentru nerespectarea normelor privind circulația pe drumurile publice, ci pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare a sistemului de administrare a parcărilor publice, a ridicării și blocării autovehiculelor în municipiul Oradea, aprobat prin HCL nr. 640/2006, cu modificările și completările ulterioare.
De menționat că HCL nr. 640/2006 este un act normativ emis de o autoritate publică locală, în speță Consiliul Local al Municipiului Oradea, în regim de putere publică, în vederea organizării și executării legii, care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice. HCL nr. 640/2006, modificată și completată, reprezintă norma specială de completare a dreptului comun în materie instituit prin OG nr. 2/2001.
De altfel, potrivit art. 2, alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ,,prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc si se sancționează contravenții in toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, in măsura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului’’.
Pe de altă parte, inclusiv HCL nr. 627/2013, prin care s-a modificat HCL nr. 640/2006, prevede la art. 191, alin. 2: ,,constatarea contravenției și aplicarea amenzii contravenționale în locurile de parcare (…) se face de către personalul din cadrul Serviciului Parcări, care au atribuții de control, în calitate de împuterniciți ai Primarului’’.
Instanța va considera că în cauză nu poate fi reținută nici apărarea petentului, potrivit căruia în cauză ar fi incidentă Decizia nr. 9/25 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care aceasta a admis un recurs în interesul legii, stabilind că ,,în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 lit. b) și art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale’’. Este adevărat că în cuprinsul acestei decizii se menționează că ,,în cazul în care autoritatea administrației publice locale adoptă hotărâri pentru reglementarea unei proceduri de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, acestea sunt lovite de nulitate’’.
Însă, în speța dedusă judecății, autovehiculul proprietatea petentului nu a fost ridicat din locația unde a fost parcat, prin urmare nu poate fi pusă în discuție o astfel de măsură tehnico-administrativă.
Este de necontestat că, atunci când s-a pronunțat Decizia nr. 9/25 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a avut în vedere ca hotărârile adoptate de autoritățile administrației publice locale să fie lovite în întregime de nulitate, ci intenția a fost aceea ca nulitatea să se aplice doar acelor prevederi din respectivele hotărâri care reglementează procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
Prin urmare, contrar celor susținute de petent, instanța va reține că, prin Decizia nr. 9/25 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu este lovită de nulitate întreaga Hotărâre a Consiliului Local a Municipiului Oradea nr. 640/2006, cu modificările și completările ulterioare, ci doar acele dispoziții privind eventualele măsuri tehnico-administrative de ridicare a vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă.
Cum o astfel de măsură nu a fost luată în speța dedusă judecății, instanța va considera că în cauză nu poate fi reținută incidența Deciziei nr. 9/25 mai 2015.
Cu privire la fondul cauzei, privitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța va reține că fapta săvârșită de contravenient îmbracă forma contravenției prevăzute de art. 191 alin. 1 lit. f) din HCL nr. 640/2006, cu modificările și completările ulterioare, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a sistemului de administrare a parcărilor publice, a ridicării și blocării autovehiculelor în municipiul Oradea, care statuează: ,,Constituie contravenții și se sancționează cu amendă contravențională de la 150 lei la 500 lei următoarele fapte: … f) ocuparea, cu autovehiculul, a unui loc de parcare din parcările publice de scurtă durată fără plata taxei de parcare cu telefonul mobil, fără tichet de la chioșcuri de difuzare a presei, fără tichet de parcometre, fără afișarea la vedere a tichetului sau abonamentului pentru riverani sau legitimație care nu sunt valabile în aceste parcări’’.
Art. 12, alin. 2, lit. b din Regulament definește ocuparea ilegală a domeniului public ca fiind oprirea/staționarea/parcarea în parcările publice amenajate, dacă posesorul nu achită anticipat contravaloarea serviciului de parcare.
Potrivit prevederilor art. 192 din aceeași hotărâre, răspunderea contravenționala revine proprietarului sau destinatorului autovehiculului, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare.
Fapta contravențională a fost dovedită de intimată cu planșele foto depuse la filele 28-36 din dosarul cauzei, din care rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era parcat în data de 26.11.2014, ora 11:22, în parcarea cu plată de pe . (între . M.), fără tichet de parcare afișat la loc vizibil pe bordul autoturismului.
Pe de altă parte, potrivit art. 169, alin. 2 și art. 170, alin. 1 și 2 din HCL nr. 640/2006, modificată prin HCL nr. 124/2009, sancțiunea contravențională se aplică deținătorului autovehiculului oprit/staționat/parcat neregulamentar, iar potrivit art. 192, alin. 2, prin ,,deținător’’ de vehicul se înțelege proprietarul autovehiculului, așa cum acesta este stipulat în evidențele Serviciului Permise și Înmatriculări la data constatării faptei.
Prin urmare, datele reținute în procesul verbal de contravenție sunt datele pe care agentul constatator putea să le obțină de la Serviciul Permise și Înmatriculări sau de la Poliția Rutieră Oradea la data constatării contravenției, or proprietar în aceste evidențe, la data constatării faptei, apare petentul. Instanța consideră în acest sens că paza juridică a autoturismului îi aparține proprietarului acestuia, care răspunde pentru încălcarea normelor legale cu privire la parcarea fără tichet. Această soluție se impune în măsura în care petentul este singurul proprietar a autoturismului și în condițiile în care agentul constatator nu avea niciun alt mijloc probatoriu pentru a stabili cine a fost persoana fizică care a condus efectiv autoturismul.
În contextul în care s-ar accepta o alta interpretare, ar însemna că ori de cate ori autoturismele sunt parcate fără ca in prealabil sa se achite tariful de parcare, iar la constatarea contravenției conducătorul auto nu este prezent, să nu poată fi angajata răspunderea contravenționala nici a proprietarului si nici a persoanei căreia i-a încredințat autoturismul, ceea ce ar fi inadmisibil câtă vreme fapta a fost săvârșită si există o culpa a proprietarului ca paznic juridic al lucrului.
Prin urmare, s-ar ajunge ca în cazul săvârșirii unor astfel de contravenții să nu fie sancționată nicio persoană. Petentul contravenient are dreptul să se întoarcă în regres împotriva persoanei care a parcat autoturismul fără tichet, pentru a-și recupera paguba ce i s-a cauzat prin aplicarea amenzii contravenționale.
Principiul relativității efectelor contractelor impune ca față de terți acesta să nu devină opozabil decât la momentul la care sunt îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de lege. Or, în condițiile în care acestea nu au fost urmate, iar HCL nr. 640/2006 stabilește răspunderea în sarcina proprietarului, instanța consideră că în mod corect agentul constatator a stabilit că răspunderea revine petentului.
Contractul de comodat nr. 1/30.01.2012 depus de petent la dosar nu este înregistrat la nicio autoritate a statului și nu are dată certă în sensul art. 278 Cod procedură civilă, astfel încât acesta nu este opozabil niciunei alte persoane cu excepția contractanților, prin urmare nici intimatei.
Oricum, în cazul în care ar fi sancționată contravențional o persoană care la data constatării faptei nu mai are calitatea de proprietar al autovehiculului, iar aceasta nu comunică datele de identificare ale noului proprietar, aceasta are dreptul să se întoarcă cu acțiune în regres împotriva proprietarului real, utilizatorului sau persoanei care a parcat autoturismul fără tichet/abonament, pentru a-și recupera paguba ce i s-a cauzat prin aplicarea amenzii contravenționale.
Având în vedere toate aceste argumente, instanța consideră că fapta săvârșită de petent întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 191 alin. 1 lit. f) din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 640/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța apreciază că în cauză s-a respectat voința legiuitorului de a se aplica o sancțiune care să respecte principiul proporționalității, iar aplicarea sancțiunii avertismentului pentru o astfel de faptă ar însemna a minimaliza importanța respectării unei anumite conduite impuse legal subiectului de drept.
Astfel, instanța nu va înlocui sancțiunea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului și nici nu o va reduce la minimul special prevăzut de textul de lege sancționator, în contextul în care petentul nu se află la prima abatere de acest gen, având pe rolul Judecătoriei Oradea numeroase plângeri contravenționale, formulate în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, pentru același tip de contravenții (de exemplu, dosarele nr._/271/2013, nr._, nr._/271/2013, nr._/271/2014, nr._/271/2014, nr._/271/2014, nr._/271/2014, nr._/271/2014, nr._/271/2014, nr._/271/2014, nr._/271/2014, nr._/271/2014, nr._-_/271/2014 și multe alte dosare, după cum reiese din verificările efectuate în sistemul Ecris, conform dovezilor de la filele 5 și 42 din dosarul cauzei). În aceste condiții, este evident că petentul nu a săvârșit, din eroare, o singură dată, acest tip de contravenție.
Având în vedere argumentele expuse mai sus, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va constata că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit și va respinge plângerea contravențională ca nefondată, menținând în întregime procesul verbal contestat.
Raportat la soluția pronunțată, constatând culpa procesuală a petentului, în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată, luând act că intimata nu a solicitat astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul B. I., CNP_, domiciliat în Oradea, ., .. 12, județul Bihor și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat B. C., situat în Oradea, .. 3, etaj 1, camera 1, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, județul Bihor și, în consecință:
Menține ca legal și temeinic procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.04.2015 încheiat de intimată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 octombrie 2015.
Președinte, Grefier,
V. M. C. M.
Red.jud. V.M.
Dact.gref.C.M.
Data red.– 11.11.2015
Nr. ex. – 4
Emis 2 comunicări
- petent - B. I.
- intimat - ADMINISTRAȚIA I. ORADEA
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8474/2015. Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
