Contestaţie la executare. Sentința nr. 5114/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5114/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 5114/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5114/2015
Ședința publică din 22 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. M.
GREFIER: B. P.
*****
Pe rol pronunțarea în cauza civilă formulată de contestatorii A. C. E., A. M. ambii cu domiciliul în Oradea, .. 48, județul Bihor în contradictoriu cu intimata . cu sediul în București, sector 2, ., . 10, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, intimații D. Ș.-C. și D. A. – V. având domiciliul în mun. Oradea, ., județ Bihor, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut la data de 8 mai 2015, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când în vederea deliberării /pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru azi, 22.05.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr._, contestatorii A. C. E., A. M. în contradictoriu cu intimata . și intimații D. Ș.-C. și D. A. – V. au formulat contestație la executare împotriva executării silite din dosarul execuțional nr. 27/2014 al B. "N. D." cu sediul in Oradea ., . jud. Bihor începută și continuată la cererea creditorului V. România SA în care i s-a comunicat Publicația de vânzare imobiliară nr.2/27/09.10. 2014 și Procesul Verbal de licitație imobiliară nr.1/27/09.10.2014 având ca obiect vânzarea la licitație publică a imobilului proprietatea reclamanților situat in Oradea ...48 jud. Bihor înscris in CF_ (nr. CF vechi 7667 NDF) Oradea, in vederea recuperării sumei de 156.376,04 euro reprezentând debit si 15.652,70 lei cheltuieli de executare silită, precum si in contradictoriu cu D. S.-C. CNP_1 dom. In Oradea . si D. A.-V. CNP_ dom. in Oradea . ambii in calitate de împrumutați, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită efectuate in Dos. Executional nr. 27/2014 al B. "N. D." ca nelegale deoarece creanța urmărita nu este certa si lichida, existând pe de altă parte si o contrarietate între Publicația de vânzare imobiliară nr.2/_ unde se specifica ca prețul de începere al licitației este in suma de 462.548, 25 lei, si Procesul Verbal de licitație imobiliară in care se specifica ca prețul de începere al licitației "s-a stabilit la suma de 132.990 lei", să se constate nulitatea absolută parțiala a Convenției de Credit nr._/17.07. 2007, precum si a Convenției de Credit nr._/28.03.2013 care o refinanțează pe prima, având în vederea suma de 150.324,41 euro acordata cu titlu de credit pentru refinanțarea sumei de 183.070,15 CHF este greșit calculata pe baza unor clauze abuzive si lovite de nulitate absolută, astfel încât obiectul nu este determinabil in integralitatea sa, constatarea nulității absolute impunându-se si pe considerentul ca aceste convenții sunt impuse împrumutaților conținând clauze tip sau de adeziune care nu sunt negociabile in sensul Legii nr. 193/2000; să se costate caracterul abuziv ai clauzelor de la pct.3 lit. d, pct. 4 lit. a si b pct.5 lit.a din Convenția de Credit nr._/17.07.2007 care au servit si la calcularea refinanțării in euro astfel încât suma rezultata de 150.324,41 euro nu este reala ducând la îmbogățirea fără justa cauza a băncii, precum si a clauzei de la pct.2.5.1 din Convenția din 28.03.2013 privind cele 5 puncte procentuale pe an din calculul dobânzii penalizatoare; compensarea, respectiv scăderea din suma de 150.324,41 euro acordata prin convenția din 28.03.2013 cu titlu de refinanțare pentru suma din prima convenție, a sumelor de bani încasate fără justa cauza si cu titlu abuziv de către pârâta V. România SA, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanții în calitate de garanți au încheiat două convenții de împrumut cu pârâta V. România SA. Prima in 17.07.2007 pentru un credit in valoarea de 164.000 CHF, si a doua la 28.03.2013 având ca scop potrivit art.1.1 refinanțarea creditului respectiv a sumei de 183.070,15 CHF, care este substanțial mai mare decât creditul inițial din 2007 in suma de 164.000 CHF.
Suma a fost transformata in euro astfel încât prin convenția din 2013 s-a acordat cu titlu de credit in scop de refinanțare suma de 150.324,41 euro.
Chestiunea este ca suma care s-a avut in vedere la momentul transformării in euro, a fost calculata in baza clauzelor abuzive din prima convenție, deci nu este corecta, nu corespunde realității fiind mărita fără justa cauza in detrimentul reclamanților.
Este astfel abuziva clauza de la pct.3 lit. d din Convenția din 17.07.2007 potrivit care ia pârâta "își rezerva dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente in cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetara.
Practica judiciara a statuat constant in cauze purtata in contradictoriu cu V. ca aceste schimbări semnificative pe piața monetara care ar da dreptul la revizuirea structurii ratei dobânzii in mod unilateral de către banca sunt abuzive deoarece "schimbările semnificative pot sa fie determinate chiar prin politicile băncilor de creștere galopanta a dobânzilor, caz in care s-ar modifica artificial si nu justificat cuantumul dobânzii, desi creditul s-a acordat cu dobânda fixa. Imposibilitatea consumatorului de a anticipa costurile creditului contractat este grava, de natura a-i afecta posibilitatea de rambursare si siguranța sa economica si finaciară, cel puțin la fel de importanta ca si profitul urmărit de comerciant, ajungându-se astfel la consecinta unui dezechilibru semnificativ."
Sunt abuzive clauzele de la pct.4 lit.a si b din Convenția din 17.07.2007, privind comisionul de penalizare si rata dobânzii de penalizare, deoarece sunt prevăzute cu titlu de penalizare doua dobânzi mascate care CUMULAT depășesc in caz de întârziere asa zisa dobânda fixa de 4,25 % prevăzuta la pct. 3 lit.a.
Se vede cat se poate de clar acest lucru deoarece comisionul de penalizare de la pct. 4 lit.a este de 2% "calculat la valoarea sumelor datorate si neplătite la scadente", iar rata dobânzii penalizatoare potrivit pct. 4 lit.b cuprinde rata dobânzii curente + 5% " calculata începând cu a 6-a zi de la data scadentei, cum se arata la pct.3.2 din Condițiile generale.
Cu alte cuvinte dobânda poate creste exponențial daca adunam, dobânda fixa de 4,25% + comisionul de penalizare + 5% pe an dobânda penalizatoare ajungandu-se la o dobânda de 11,25 % pe an, ceea ce in mod evident creaza un dezechilibru semnificativ in sensul art. 4 al.1 al.1 din Legea nr. 193/2000.
Pe de alta parte aceste clauze oricum sunt impuse nefiind negociate ele fiind identice in miile de contracte tip adeziune încheiate cu V..
Cu privire la dobânda penalizatoare de la pct.4 lit.b se mai poate observa ca la data de 01.09.2011 a intrat in vigoare OG 13/2011 care in art.3 pct.2 prevede ca "rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii plus 4 puncte procentuale."
Cu alte cuvinte oricum convenția din 17.07.2007 trebuia modificata in acest sens "ope legis" incepând cu data de 01.09.2011, deoarece in convenție se prevăd 5 puncte procentuale peste dobânda curenta in loc de 4 puncte cum prevede legea.
In acest sens este de observat ca si in Convenția de refinanțare nr._/28.03.2013 dobânda penalizatoare este calculata la p.7 pct. 2.5.1 prin adăugarea la rata dobânzii curente a 5 puncte procentuale, adică cu un punct peste ceea ce prevede OG nr. 13/2011.
De altfel clauzele de la pct.4 din convenția din 17.07.2007 nu fac decât sa mărească in mod nejustificat suma de rambursat, cu atât mai mult cu cât restituirea creditului fiind garantata prin instituirea unei ipoteci, ambele penalizări apar in consecința ca fiind abuzive..
In privința comisionului de risc prevăzut la pct. 5 lit. a din Convenția de Credit din 17. 07.2007, instanțele in mod unanim au statuat ca este vorba despre o clauza abuziva, deoarece "comisionul de risc, necorespunzând unui risc real, reprezintă in realitate o dobânda mascata prezumată de lege ca fiind clauza abuzivă."
De altminteri . împrumut garantat prin ipoteca in mod evident comisionul de risc este abuziv.
In acest sens instanțele au statuat ca: "Comisionul de risc are natura unei clauze aleatorii, pierderea sau profitul depinzând de un eveniment viitor si incert si ar fi justificat doar in lipsa unor garanții constituite pentru garantarea creditului, clauza de ipoteca fiind una cu conți nut predeterminat, întinderea drepturilor si obligațiilor fiind stabilita ab initio, se exclude aleatoriul si deci riscul de neplata."
Consideră că se va impune si suspendarea executării silite deoarece in mod evident suma urmărita nu este certa si lichida, ea urmând a fi eventual cunoscuta numai dupa solutionarea irevocabila a prezentei cauze.
În drept au fost invocate prevederile Legea nr. 193/2000, art.711, 712 C.pr.civila.
În probațiune s-au depus înscrisuri: Convențiile din 17.07.2007 si 28.03.2013, Publicația de vânzare imobiliară nr.2/27/09.10.2014 comunicata la 16.10.2014, Procesul verbal de licitație imobiliară nr. 1/27/09.10.2014 -chitanța privind taxa judiciara de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la fila 32 intimata a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanții A. C. E. si A. MILUȚA, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu soluționarea prezentei cauze.
Pe cale de excepție a invocat: excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților A. C. E. SI A. MILUȚA in ceea ce privește capetele de cerere privind contestația la titlu, respectiv cele privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
Reclamanții din prezenta cauza au calitatea de terți garanți ipotecari in Contractul de credit nr._/17.07.2007 si calitatea de terți garanți mobiliari si imobiliari in Convenția de credit nr._/28.03.2013, prin care se refinanțeaza prima convenție de credit.
In ambele convenții, părțile contractuale sunt V. România S.A., in calitate de împrumutător si D. S.-C. si D. A.-V., in calitate de împrumutați. Drepturile si obligațiile izvorâte din aceste doua convenții de credit se nasc în sarcina acestora si doar aceștia au calitate procesuală de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind costurile creditului obținut. In acest sens, clauzele contestate de reclamanții din prezenta cauza - art. 3 lit. d privind data ajutării dobânzii, art. 4 lit. a si b privind comision de penalizare si dobânda penalizatoare si art. 5 lit. a privind comisionul de risc - fac in integralitate parte din prețul contractului, prin urmare din obligațiile ce incumba beneficiarilor creditului si nu terților garanți.
Reclamanții din prezenta cauza au calitatea de părti in convențiile de credit numai in ceea ce privește drepturile si obligațiile referitoare la garanția reala constituita. Astfel, aceștia pot ataca numai dispozițiile contractuale care ii privesc in temeiul obligației de garanție, nu si cele privind obiectul principal al contractului si anume creditarea clienților.
S-a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile decurgând din Contractul de credit nr._/17.07.2007 pentru perioada cuprinsă intre data semnării acestuia si data de 29.10.2011.
Având în vedere că de la momentul semnării convenției de credit si până la momentul introducerii acțiunii - 29.10.2014 au trecut mai mult de 3 ani, dreptul la acțiune privind dreptul de creanța invocat de către reclamanți pentru perioadele mai sus indicate s-a prescris.
Cererea privind compensarea sumelor de bani plătite cu cele datorate in temeiul unor clauze pe care reclamanții le considera abuzive se circumscrie așadar unui drept de creanță de sine stătător, care este supus termenului general de prescripție de 3 ani, legiuitorul neprevăzând nici o excepție de la aceasta regula.
Momentul nașterii dreptului la acțiune este momentul efectuării fiecărei plați.
Excepția lipsei de obiect și interes privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze din Convenția nr_/17.07.2007, care nu mai este in vigoare. Prevederile Convenției de credit nr._/17.07.2007 nu își mai găsesc aplicabilitatea având in vedere faptul ca acest credit a fost refinanțat printr-un alt credit tot de la V.. Astfel, in acest moment clauzele din aceasta Convenție nu mai exista si nu mai produc efecte, nemaiputând fi contestate.
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie sa îndeplinească cumulativ anumite condiții, si anume: să fie legitim, să fie născut si actual, sa fie personal si direct. NU putem vorbi despre un interes actual, în condițiile în care clauza care se solicită a fi constată ca abuzivă nu mai există. Raportat la caracterul actual al interesului, doctrina a arătat faptul ca „acesta trebuie sa existe in momentul in care se apelează la mijlocul procesual din conținutul acțiunii, pentru ca rolul judecătorului este de a rezolva litigii deja născute. Un interes are a trecut, a fost depășit, nu poate fi luat in considerare." In doctrina s-a spus ca interesul este actual in sensul ca „daca cel interesat nu ar recurge la acțiune in momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu" (M. Tabarca, D. procesual civil, voi I, ed. Universul juridic, București, 2008, pag. 104).
Clauzele privind comisionul de risc, dobânda penalizatoare, comisionul de penalizare si dobânda nu pot fi considerate ca ducând la producerea unui prejudiciu in condițiile in care aceste clauze nu mai exista si nu mai produc nici in efect, intre parti fiind încheiata o noua convenție in anul 2013 care a înlocuit convenția de credit atacată.
Excepția inadmisibilității capătului de cerere privind compensarea sumelor achitate in baza clauzelor contestate cu suma de 150.324,41 pentru care se face executarea silită.
Reclamanții care solicită compensarea nu sunt debitorii acestor sume, ele fiind achitate de clienții împrumutati D. S.-C. si D. A.-V., reclamanții fiind doar terți garanți ipotecari in Contractul de credit nr. nr_/17.07.2007.
Potrivit prevederilor art. 1616 Cod civil, „datoriile reciproce se sting prin compensație pana la concurenta celei mai mici dintre ele".
In prezenta cauza nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a putea opera compensarea, creanțele invocate nefiind reciproce. Obligația de plata a sumelor "încasate in temeiul clauzelor contestate a existat in sarcina împrumutatilor D. S.-C. si D. A.-V. si orice obligație de restituire ar putea exista, ar putea fi îndeplinita numai față de aceștia si numai cei care au plătit aceste sume pot cere restituirea sau compensarea lor. Mai mult, aceste sume au fost achitate in temeiul Convenției de credit nr._/17.07.2007, iar compensarea se solicita cu privire la suma rezultata din o alta convenție de credit si anume_/28.03.2013.
Pe de altă parte, obligația de plata a sumei de 150.324,41 euro ce rezulta din cea de-a doua Convenție incumba terților garanți ipotecari, in temeiul titlului executoriu constând in Contractul de garanție imobiliară accesoriu al contractului de credit nr._/28.03.2013.
In acest sens consideră că este inadmisibilă compensarea sumelor plătite de împrumutați in temeiul contractului de credit cu sumele ce urmează a fi plătite de reclamanții garanți ipotecari in urma executării silite a unui alt contract de credit, acestea nefiind reciproce.
Excepția tardivității formulării contestației la executare in ceea ce privește cererea privind anularea tuturor formelor de executare, adică a executării înseși in opinia noastră, raportat la data la care aceștia au primit primul act de executare si data formulării prezentei, ținând seama de dispozițiile art. 714 Cod procedura civila.
Aceeași excepție o invocă in legătura cu toate actele de executare cu privire la care nu a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru formularea contestației. Pe fond, apreciem ca acțiunea este nefondata.
In fapt, între bancă si D. S.-C. si D. A.-V. s-a incheiat convenția de credit nr._/17.07.2007, prin care s-a acordat acestora un credit in valoare de 164.000 CHF, pe o perioada de 300 luni, garantat cu ipoteca asupra imobilului proprietatea garanților A. Miluța si A. C. E., reclamanți in prezenta cauza.
In anul 2010, convenția de credit a fost modificata prin actul adițional nr. 1 implementat tacit, prin care comisionul de risc a fost înlăturat.
Ulterior, s-a încheiat o noua convenție de credit nr._/28.03.2013 intre aceleași părti prin care s-a refinanțat creditul anterior, subscrisa acordând un nou împrumut in cuantum de 150.324,41 EURO, transformând astfel creditul inițial din CHF in EURO, iar reclamanții au rămas in continuare obligați in calitate de garanți ipotecari.
D. S.-C. si D. A.-V. au ales sa refinanțeze primul credit tot printr-un credit de la V. România S.A., iar reclamanții au acceptat sa rămână garanți ai noii obligații.
Consideră că prezenta cerere este neîntemeiată, având in vedere următoarele:
Cu privire la capetele de cerere care vizează formele de executare silită in dosarul nr. 251/2013 al B. N. D., apreciem ca acestea sunt nefondate.
Singurele aspecte invocate de reclamanți in motivarea contestației la executare sunt faptul ca nu exista o creanța certa, lichida si exigibila, fără a explica motivele pentru care considera acest lucru, si existenta unei contrarietăți intre suma prevăzuta ca preț de începere a licitației in Publicația de vânzare imobiliară nr. 2/27.09.2014 si Procesul verbal de licitație imobiliară.
Creanța in cuantum de 172.028,74 euro ce se executa in dosarul execuțional nr. 27/2014 în baza titlului executoriu constând în Convenția de credit nr._/28.03.2013, Contractul de ipoteca imobiliară autentificat sub nr. 993 din data de 28.03.2013 de către BNP P. F. este certa, lichida si exigibila. Cuantumul creanței rezulta expres din Convenția de credit, fiind formata din suma împrumutata, comisioanele si dobânzile calculate in conformitate cu prevederile acesteia si cheltuielile de executare individualizate expres in încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
In mod evident, analizând dosarul de executare silită, rezultă caracterul legal al acesteia. De altfel, nici contestatorii nu critica vreun act de executare si nici nu ne dezvăluie motivul pentru care s-ar impune anularea întregii executări.
In analiza acestei cereri, solicită a se avea in vedere împrejurările de fapt si starea de drept la data demarării executării, instanța fiind chemata a analiza legalitatea acesteia la momentul la care aceasta procedura a fost inițiată.
Formularea unei cereri prin care se solicita constatarea caracterului abuziv al unor clauze cuprinse in convenția la care este accesoriu contractul de garanție imobiliară, cerere înregistrata ulterior demarării procedurii de executare, nu face ca titlurile executorii care stau la baza executării sa-si piardă valabilitatea sau caracterul executoriu, motiv pentru care consideră că prezenta cerere se impune a fi respinsă.
Ca atare, consideră că se impune respingerea contestației la executare ca nefondată.
În drept au fost invocate prevederile art. 969 C.civ., Directiva 93/13/CEE, dispozițiile Legii nr. 193/2000, art.1196 Cod civil, art.139 NCPC.
La data de 15.01.2015 reclamanții au depus răspuns la întâmpinare la contestația la executare ce formează obiectul acestui dosar, arătând că susținerile din întâmpinare nu corespund realității si sunt neîntemeiate.
Astfel se susține ca numai D. S.-C. si D. A.-V. in calitate de împrumutați ar avea calitatea de a cere constarea caracterului abuziv al clauzelor pe care le-a menționat ca atare în cererea introductivă, si garanții ipotecari nu ar putea face acest lucru.
In primul rând acest lucru nu corespunde realității deoarece în calitate de părti ai ambelor convenții in calitate de garanți ipotecari putem contesta greșita calculare a sumelor pe care le garantează prin ipoteca.
Prin urmare nu pot fi urmăriți pentru o suma de bani care fiind greșit calculată în baza unor clauze abuzive nu este certa si lichida. Dimpotrivă au un interes direct si presant sa facă acest lucru.
Dar mai trebuie observat ca reclamanții i-au introdus in proces pe împrumutații D. S.-C. si D. A.-V., deoarece aceștia in mod evident pot avea aceleași pretenții ca reclamanții. In acest sens disp. Art.68 din N.C.Pr. Civ. sunt clare reclamanții putând chema in judecata persoane care ar putea pretinde pe cale separata aceleași drepturi ca reclamanții.
Cum reclamanții au făcut aceasta chemare in judecata prin chiar cererea introductiva de instanța, pârâții D. S.-C. si D. A. V. au posibilitatea sa precizeze până la prima zi de înfățișare dacă înțeleg sa stea in acest proces in calitate de reclamanți principali.
De altfel potrivit dispozițiile exprese ale art. 70 din N.C.pr.civila, "cel chemat in judecata dobândește calitatea de reclamant...".
În drept au fost invocate prevederile art.201 alin. 2 N. Cod proc.civilă.
Intimații D. S.-C. și D. A.-V. au precizat (fila nr. 240) că înțeleg să își însușească calitatea de reclamant în prezenta cauză potrivit prevederilor art. 68 și 70 cod proc. civ, invocând caracterul abuziv al clauzelor din contractul de credit ce constituie titlu executoriu și faptul că suma urmărită nu reprezintă o creanță certă lichidă și exigibilă.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Instanța reține că împotriva contestatorilor A. C. E. și A. M. se desfășoară o procedură de executare silită în cadrul dosarului execuțional 27/2014 a B. N. D. în baza titlului executoriu constând în Convenția de credit nr._/28.03.2013, Contractul de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. 993 din data de 28.03.2013 de către BNP P. F. la cererea creditorului urmăritor .
În concret intimații D. S.-C. si D. A. V. au încheiat cu V. România S.A. convenția de credit nr._/17.07.2007, prin care s-a acordat acestora un credit în valoare de 164.000 CHF, pe o perioadă de 300 luni, garantat cu ipoteca asupra unui imobil proprietatea garanților ipotecari A. Miluța și A. C. E..
În anul 2010, convenția de credit a fost modificată prin actul adițional nr. 1 implementat tacit, prin care comisionul de risc a fost înlăturat. Ulterior, s-a încheiat o nouă convenție de credit nr._/28.03.2013 între aceleași părți prin care s-a refinanțat creditul anterior, intimata creditoare acordând un nou împrumut în cuantum de 150.324,41 EURO, transformând astfel creditul inițial din CHF în EURO, iar contestatorii au rămas în continuare obligați în calitate de garanți ipotecari ai noii obligații.
Prin cauza de față atât contestatorii cât și intimații D. S.-C. și D. A. V. invocă faptul că creanța urmărită nu ar avea caracter cert, lichid și exigibil datorită existenței clauzelor abuzive atât în contractul de credit care constituie titlul executoriu în baza căruia se face urmărirea cât și în prima convenție de credit (nr._/17.07.2007) care a fost încheiată prin refinanțare.
Trebuie precizat că în cauza de față ulterior formulării acțiunii principale (probabil ca urmare a invocării de către intimata V. a excepției lipsei calității procesuale active a contestatorilor cu privire la contestația la titlu) contestatorii au făcut front comun cu intimații D. Ș.-C. și D. A. – V., au angajat același avocat și au reconsiderat calitatea procesuală a intimaților.
Astfel prin răspunsul la întâmpinare contestatorii au formulat o declarație de arătare a titularului dreptului, iar intimații D. Ș.-C. și D. A. – V. au depus o precizare prin care arată că sunt de acord cu însușirea calității de reclamanți.
Este adevărat că de regulă autorul cererii introductive este cel care stabilește cadrul procesual, însă și această regulă are anumite limite.
Astfel calitatea procesuală nu poate fi modificată din pârât/intimat în reclamant în cursul procesului, iar introducerea în cauză a altor persoane presupune din start ca acestea să fie altele decât însăși părțile în discuție.
Prin urmare fiind deja intimați D. Ș.-C. și D. A. – V. nu pot opta între diverse calități procesuale la introducerea în cauză și nici să își schimbe calitatea procesuală în cursul procesului, sens în care la termenul din data de 08 mai 2015 s-a respins cererea de însușire a calității de reclamanți.
Apoi chiar dacă prin acțiunea principală s-au formulat apărări contra titlului executoriu, obiectul juridic rămâne în continuare contestație împotriva executării silite, sens în care părțile au calitatea de contestator și intimat nu de reclamant și pârât.
Neexistând dovezi că intimații D. Ș.-C. și D. A. – V. ar fi urmăriți silit, aceștia nu pot să își însușească pentru sine calitatea reclamanți pe care nu o dețin nici contestatorii.
prin urmare acțiunea nu poate fi soluționată legal decât în cadrul procesual stabilit inițial.
în aceste condiții, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor A. Miluța și A. C. E. cu privire la capetele de cerere având ca obiect contestație la titlu respectiv constatarea caracterul abuziv al clauzelor contractuale, întrucât aceștia sunt garanți ipotecari și nu împrumutați principali. Neavând calitatea de consumator contestatorii nu se pot prevala de prevederile Legii nr. 193/2000 pentru a obține analizarea convențiilor de credit încheiate de intimații D. Ș.-C. și D. A. – V. cu creditorul urmăritor sub aspectul existenței clauzelor abuzive.
Pe de altă parte nimic nu împiedică însă intimații D. Ș.-C. și D. A. – V. să se adreseze unei instanțe pe cale principală cu o acțiune împotriva contractelor de credit care au dus la demararea executării silite, iar în cazul în care ar avea succes modificarea titlului executoriu s-ar răsfrânge implicit aceasta și asupra cuantumului creanței și dosarului execuțional.
Raportat la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a contestatorilor A. Miluța și A. C. E., instanța va respinge ca rămase fără obiect excepțiile prescripției dreptului la acțiunea în pretenții (în concret o acțiune în repetițiune cu privire la sumele achitate în baza cauzelor denunțate ca fiind abuzive), excepția lipsei de obiect și de interes cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit nr._/17.07.2007 (rambursat anticipat de intimații împrumutați) și excepția inadmisibilității cererii de compensare a unor creanțe (născute într-un raport juridic obligațional în care contestatorii nu sunt parte). Toate aceste excepții puteau fi analizate doar în măsura respingerii primei excepții, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Cu privire la fondul acțiunii instanța reține că prin însăși denumirea dată de contestatori acțiunea este o contestație împotriva executării silite din dosarul execuțional nr. 27/2014.
Prin petit s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare. Cererea a fost motivată prin însăși petitul acțiunii de lipsa caracterului cert al creanței (având la bază pretinsele clauze abuzive) și de existența unei contrarietăți între cuprinsul unui proces verbal de licitație și a unei publicații de vânzare (în concret o eroare materială de redactare), însă instanța nu a fost investită cu anularea expresă a acestor două ultime acte și nici nu s-a formulat o motivare referitoare la acestea.
În raport de data de 25.03.2013 când s-a comunicat prin afișare (fila nr. 203) primele acte de executare, și anume somația imobiliară, somația mobiliară, încheierea de stabilire a cheltuielilor, contestația împotriva tuturor actelor de executare este tardiv formulată, acțiunea urmând a fi respinsă, fără vreo altă analiză asupra fondului.
Instanța va respinge însă ca nedovedită cererea intimatei V. de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
admite excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor A. C. E., A. M. ambii cu domiciliul în Oradea, .. 48, județul Bihor cu privire la capetele de cerere având ca obiect contestație la titlu respectiv constatarea caracterul abuziv al clauzelor din Contractul de credit nr._/17.07.2007 și Contractul de credit nr._/28.03.2013.
Respinge ca rămase fără obiect excepțiile prescripției dreptului la acțiunea în pretenții, excepția lipsei de obiect și interes cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor din Contractul de credit nr._/28.03.2013 și excepția inadmisibilității cererii de compensare a unor creanțe.
Admite excepția tardivității formulării contestației împotriva executării silite propriu zise din dosarul execuțional 27/2014 a B. N. D. formulate de contestatorii A. C. E., A. M. ambii cu domiciliul în Oradea, .. 48, județul Bihor în contradictoriu cu intimata . cu sediul în București, sector 2, ., . 10, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_ și cu intimații D. Ș.-C. cu CNP_ și D. A. – V. cu CNP_ și domiciliul în mun. Oradea, ., jud. Bihor.
Respinge ca nedovedită cererea intimatei V. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de declarare a căii de atac se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. MONICABOROȘ P.
Red/tehnored
PM/BP.
5 ex/23.06.2015
5 comunicări:
A. C. E.
A. M.
V. R. SA
D. Ș.-C.
D. A. – V.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4239/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5043/2015. Judecătoria... → |
|---|
