Contestaţie la executare. Sentința nr. 7895/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7895/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 7895/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7895/2015
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P.
GREFIER L. R.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . CU SEDIUL ALES LA C..AV.M. B. și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ 6 ORADEA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 11.09.2015 când părțile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care s-a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din 25.09.2015, când s-a pronunțat hotărârea.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND
Prin cererea înregistrată la această instanță în data de 10.10.2014, contestatoarea S.C. R. ALEȘD SA în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A DAF_/01.10.2014, emisă de Direcția Generală Antifraudă Fiscală, precum și anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri imobile si mobile.
In motivare contestatoarea a indicat urmatoarele:
Prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, s-a reținut că, în temeiul art. 129 alin. 4 din OG 92/2003, s-au estimat următoarele obligații de plata în sarcina contestatoarei: 224.156 lei din care suma de 1.400.978 lei cheltuieli fictive si 224.156 lei impozit pe profit estimat.
De asemenea s-a reținut că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Ca urmare a reținerii acestor aspecte s-a instituit asupra conturilor contestatoarei poprire asiguratorie.
În continuare a aratat ca s-a verificat relatia comerciala a petetei cu diferite societati comerciale, problematice fiind din aceasta perspectiva relatiile cu . SI . in privinta carora s-a retinut ca emiteau facturi fictive catre mai multe societati printre care si petenta. S-a retinut astfel ca aceste facturi sunt inregistrate cu scopul de a acoperi achizitiile de deseuri de la populatie evitandu-se astfel inregistrarea si virarea la bugetul de stat a impozitului pe venit cu retinere la sursa de 16% si inregistrarea de cheltuieli pentru diminuarea impozitului pe profit si ca petenta prin inregistrarea acestor facturi a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 224.156 lei reprezentand impozit pe profit.
Apreciază aceste acte ca fiind nelegale pentru următoarele considerente:
Nu s-a dovedit existența unui risc/pericol constând în sustragerea, ascunderea sau risipirea patrimoniului.
Conform art. 129 din OG 92/2003 măsurile asiguratorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului în situația în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În primul rând nu s-a emis încă titlul de creanță, conform dispozițiilor art. 109 din OG 92/2003 care prevede că rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție fiscală iar acesta stă la baza emiterii deciziei de impunere în cazul în care se constată diferențe de obligații fiscale aferente perioadelor verificate sau deciziei de nemodificare a bazei de impunere când nu se constată aceste diferențe. În al doilea rând nu s-a dovedit existența riscului ca, contestatoarea să își sustragă, ascundă sau să își risipească patrimoniul.
Contestatoarea a fost de bună credință, a pus la dispoziția organului fiscal toate actele solicitate, a dat toate explicațiile necesare și niciun moment nu a existat intenția de a ascunde vreun act, de a nu da informații cu privire la operațiunile comerciale avute cu această societate.
Mai mult, pe lângă că a pus la dispoziția organului de control toate actele solicitate, a și trimis acestora o notificare în care le-a indicat unde se află toate bunurile mobile, ceea ce demonstrează buna credință.
Totodată se învederează faptul că măsurile asigurătorii dispuse vor fi aduse la îndeplinire de organul de executare, în timpul acțiunii de control, împreună cu organul de control.
In situația de față nu s-au emis acte administrativ fiscale care să poată fi contestate, nu s-a indicat care ar fi acele indicii care au dus la luarea acestor măsuri, în ce constă pericolul din partea contestatoarei, în condițiile în care a prezentat actele solicitate, a dat explicațiile solicitate de inspectorii fiscali și a stat la dispoziția acestora pentru orice chestiuni care trebuiau lămurite.
Nu s-au indicat care ar fi problemele în ce privește actele și activitatea desfășurată de contestatoare, nu s-a indicat dacă s-au constatat fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune fiscală, nu au fost stabilite obligații fiscale prin acte administrative fiscale de impunere, nu știe modalitatea in care s-au calculat sumele reținute în sarcina contestatoarei.
Ceea ce se reține este activitatea frauduloasă a celor doua societati sus amintite cu alte societăți de la care aceasta din urmă a achiziționat marfă și nicidecum vreo activitate ilicită din partea contestatoarei.
Astfel in opinia petentei s-au luat aceste măsuri asigurătorii însă nu s-a efectuat încă un control fiscal, control în baza căruia să fie emise actele administrative fiscale care să poată fi atacate printr-o acțiune în contencios administrativ și aici face referire în special la decizia de impunere. Sunt situații în care acest control se efectuează după o mare perioadă de timp și până atunci contestatoarea nu are la îndemână decât contestația la executare.
Mai mult, dispozițiile legale fiscale în materie interzic posibilitatea de a formula o cerere de suspendare provizorie a executării acestor măsuri, suspendare care s-ar putea solicita în contencios administrativ, dar din moment ce nu sunt emise aceste acte nu se poate face o asemenea cerere. Deci, este pusă în situația în care se instituie măsura popririi asigurătorii iar contestatoarea nu are nici o cale de a suspenda această măsură, activitatea societății suferind un blocaj.
Constatările organului de inspecție fiscală sunt eronate și nu au la bază nici o dovadă certă, solidă din care să rezulte implicarea societății contestatoare în activități ilicite.
Prin instituirea popririi asigurătorii asupra conturilor societății contestatoare este afectată în mod direct activitatea societății, care constituie singura sursă de venit.
Încă de la înființare și până în prezent a achitat obligațiile fiscale pe care le datorează, emite facturi și alte acte pentru operațiunile comerciale realizate, toate operațiuni realizate sunt redate în contabilitate.
În drept au fost invocate prevederile art. 129, art. 142, art. 173-174 din O.G. nr. 92/2003; Ordin nr. 2605/2010, Ordin nr. 1296/2014.
La data de 19.11.2014, intimata a depus la dosar, întâmpinare, prin care si-a exprimat o pozitie oscilanta, astfel dupa ce in partea introductiva arata ca este de acord cu admiterea actiunii in parte de final indica imprejurarea ca se opune admiterii acesteia si anularii deciziei de instituire a masurilor asiguratorii.
Analizând contestația la executare de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii contestata, în temeiul art. 129 alin. 4 din OG 92/2003, s-au estimat următoarele obligații în sarcina contestatoarei: 224.156 lei din care suma de 1.400.978 lei cheltuieli fictive si 224.156 lei impozit pe profit estimat.
De asemenea s-a reținut că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Ca urmare a reținerii acestor aspecte s-a instituit poprire asiguratorie asupra disponibilităților bănești aflate în conturile bancare .
În cuprinsul Procesului verbal nr. 3615 din data de 29.09.2014, s-a
reținut că . și . emiteau facturi fictive către mai multe societăți, printre care contestatoare.
Pe baza proceselor verbale încheiate la sediul acestor societăți și care nu au fost aduse la cunoștința contestatoarei pârâta a reținut că "procedura de lucru" a persoanelor implicate (printre care și contestatoarea) se desfășura astfel: acestea emiteau facturi către societăți care colectau deșeuri, facturile emise către acestea erau încasate prin bancă, banii
fiind ridicați în numerar de către M. S. G., M. L. și M. C. (reprezentanți ai .) și de către M. S. G. și Z. L. (reprezentanți ai .), după care erau restituiți către societățile implicate contra unor comisioane.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse de parti la dosar nu rezulta intentia contestatoarei de a se sustrage de la plata impozitului pe profit.
Din cuprinsul actelor contabile depuse de contestatoare la dosar, rezultă clar că aceasta a preluat deșeuri fier și a plătit pentru fiecare achiziție, toate actele fiind înregistrate în contabilitate. Astfel, între contestatoare și . s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare din data de 31.12.2013 având ca obiect preluarea de către contestatoare a deșeurilor de hârtie carton, deșeuri metalice feroase și neferoase, DEEE și anvelope uzate colectate de către această societate. Această societate i-a pus la dispoziție și Autorizația de Mediu nr. 333 din data de 13.11.2012 prin care era autorizată să efectueze activități de recuperare a materialelor reciclabile sortate, să colecteze deșeuri periculoase si să facă comerț cu ridicata al deșeurilor si resturilor.
Potrivit art.129 alin 2 și 3 din OG nr.92/2003 privind codul ce procedură fiscală măsurile asiguratorii, respectiv poprirea și sechestrul asigurătoriu se dispun asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea și pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
Deci din acest text de lege rezultă caracterul de excepție a acestor măsuri asiguratorii care pot fi luate, înaintea emiterii titlului de creanță, numai în cazul în care există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Prin urmare, la luarea acestor măsuri în aceste condiții prevăzute de lege, ar trebui să existe date certe susținute prin probe administrate care să, ducă la concluzia existenței pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Instanța constată că Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii atacată nu cuprinde și nu dezvoltă motivele concrete care ar putea duce la concluzia că, contestatoarea s-ar afla în vreuna din situațiile prevăzute în art.129 alin 2 din OG nr.92/2003, afirmându-se doar că există suspiciuni rezonabile cu privire la implicarea acesteia, în calitate de beneficiar a unor tranzacții comerciale frauduloase generatoare de evaziune fiscală față de bugetul de stat, însă nu s-a depus nici un fel de probă care să susțină aceste afirmații.
Art. 142 din OG 92/2003 instituie o ordine a executării silite: „sunt supuse sechestrării valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare în următoarea ordine:”
a) Bunurile mobile sau imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit
b) Bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit
c) Bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele
d) Ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 158
e) Mașini - unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit
f) Produse finite.
Conform acestei prevederi care instituie o ordine a executării silite, se indică clar că prima măsură este cea a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile care nu sunt folosite direct în activitatea ce constituie principala sursă de venit, ori organul de control nu a identificat dacă contestatoarea are sau nu bunuri mobile și imobile, deși societatea are (respectiv deține o stație peco), ci a trecut direct la poprirea conturilor.
Este vorba despre măsuri asigurătorii care reprezintă măsuri de indisponibilizare și conservare de natură să împiedice partea adversă ca, în timpul procesului, să își ascundă, diminueze sau să își risipească patrimoniul. Măsurile asiguratorii nu sunt măsuri de executare silită, ci mijloace procesuale care au ca scop doar asigurarea părții prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului, asupra posibilității de realizare efectivă a executării silite după obținerea unui titlu executoriu, ori în situația de față, prin poprirea directă a conturilor societății, s-a realizat de fapt o executare silită și nu o măsură asiguratorie. În condițiile în care va exista disponibil în conturi acesta va fi poprit și ridicat de către pârâtă deși nu există un titlu de creanță în acest sens și nici nu s-a stabilit vreo vinovăție a contestatoarei.
Din expunerea acestor considerente rezultă că intimata neindicând motivele de excepție în baza cărora putea să ia aceste măsuri asiguratorii înaintea emiterii titlului de creanță în decizia atacată,aceasta este nelegală și ca urmare se impune a fi anulată ca și actele de executare pe care le-a generat.
În baza acestor considerente și în temeiul textelor de lege mai sus invocate, instanța va admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. R. ALEȘD SA
Va dispune anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. nr. A DAF_/01.10.2014, emisă de Direcția Generală Antifraudă Fiscală.
Va dispune anularea procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile di imobile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. R. ALEȘD SA, cu sediul în A., ., jud. Bihor, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat M. B., din Oradea, .. 9, ., înregistrată la ORC Bihor sub nr. J_, având CUI_, în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea, .. 2 - 4, județul Bihor .
Dispune anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A DAF_/01.10.2014, emisă de Direcția Generală Antifraudă Fiscală.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare; ce se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. E. PAȘCULENUȚA R.
Tehnored.jud.M.E.P.
4 ex.2 . ALEȘD SA, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ 6 ORADEA
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8159/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 7960/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
