Contestaţie la executare. Sentința nr. 9327/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9327/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 9327/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9327/2015
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-M. F.
Grefier L. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestatorul F. D. I. și pe intimatele U. B. și S. S. PRIN KRUK ROMÂNIA SRL, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința nu se prezintă nimeni.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut cauzei de către, că fondul cauzei a fost dezbătut la termenul din 14.10.2015, când s-a amânat pronunțarea pentru azi, 28.10.2015, încheierea din 14.10.2015, în care s-au consemnat concluziile părților prezente, făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin contestația la executare (f.5-8) înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea în data de 4.06.2015 în dosar nr._, legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei (f.27;182), contestatorul F. D. I., în contradictoriu cu intimatele U. Ț. B. SA și S. S. prin Kruk Romania SRL, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța:
- în ceea ce privește executarea silită propriu-zisă: să dispună anularea executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 394/2015 al B.E.J. Chizec M. V. S., ca fiind nelegală;
- în ceea ce privește întinderea titlului executoriu: a constata nulitatea absolută a următoarelor clauze cuprinse în Contractul de credit nr._/13.03.2008 perfectat cu U. Ț. B., cu consecința înlăturării acestora, respectiv a comisioanelor stipulate în mod abuziv prin acestea și restituirea sumelor achitate în plus:
- art. 3.2, referitor la comisionul de acordare a facilității;
- art. 3.3, referitor la comisionul de administrare;
- art. 3.4, referitor la comisionul de rambursare anticipată;
- art. 3.5 teza a 5-a, referitor la dreptul băncii de a revizui în mod discreționar nivelul dobânzii penalizatoare, în funcție de politica de creditare proprie;
- art. 3.6, teza a 3-a, referitor la prerogativa băncii de a modifica în mod discreționar dobânda anuală efectivă pe parcursul derulării contractului, ca urmare a modificării pieței monetare și de capital, ale costurilor de refinanțare, ale costurilor furnizorilor de servicii;
- art. 3.9, referitor la prerogativa băncii de a modifica în mod discreționar comisioanele, rata dobânzii, dobânda penalizatoare în funcție de modificarea condițiilor pieței financiar-bancare, ale costurilor surselor de finanțare proprii etc.;
- art. 3.11 referitor la dreptul băncii de a percepe un comision de rambursare anticipată, în condițiile în care împrumutatul nu acceptă modificările stabilite de bancă;
- art. 4.4, derivând din caracterul abuziv al art. 3.4;
- art. 6.1.2 lit. d, referitor la prerogativa băncii de a stabili în mod discreționar faptul că garanțiile oferite de contestator nu mai sunt suficinte;
- art. 9.7, referitor la subzistența răspunderii în situația forței majore sau cazului fortuit.
Solicită restituirea contravalorii taxei de timbru aferente contestației.
În motivarea în fapt, contestatorul arată că a încheiat cu U. Ț. B. contractul de credit nr._/13.03.2008 pentru suma de 20.000 Euro. A achitat ratele până în 28.09.2009 când, la solicitarea sa, s-a procedat la reeșalonarea plăților fără a i se pune la dispoziție actul adițional în acest sens.
Plata creditului reeșalonat a continuat până în 20.12.2010, când i s-a pus în vedere să achite creditul integral în favoarea Kruk Romania SRL, societate căreia nu îi datora nicio sumă de bani, nefiindu-i opozabilă nicio eventuală cesiune de creanță, deoarece nu i-a fost notificată.
Consideră că titlul executoriu conține clauze abuzive, întrucât nu este admis ca anumite obligații ale băncii să fie transferate în sarcina consumatorului și conține termeni caracterizați de echivocitate, precum politica de credit a băncii sau evoluția pieței de credit.
Consideră că prin comisionul de rambursare anticipată se penalizează conduita diligentă a împrumutaților, banca are prerogativa unilaterală de a constata că garanțiile aduse inițial sunt insuficiente, fără a arăta în mod concret criteriile conform cărora valoarea garanțiilor s-a diminuat, prin comisionul de administrare, anumite obligații ale băncii față de BNR se transferă în sarcina consumatorului.
Mai arată că are calitatea de consumator, iar banca pe aceea de comerciant, iar clauzele contractuale sunt abuzive dacă sunt preformulate și creează un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar clauzele care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat, sunt considerate abuzive.
Invocă în continuare practica Curții de Justiție a Uniunii Europene și arată că puterea de negociere a consumatorilor este limitată, fiind practic obligați fie să accepte clauzele impuse de comercianți, fie să nu încheie contractul.
În drept, contestatorul a invocat art. 399, art. 401 lit. b și art. 175 rap. la art. 172 C.pr.civ., art. 969 și 1578 C.civ., Prevederile Legii nr. 193/2000 și art. 43 C.. probațiune a depus înscrisuri și a solicitat administrarea probei cu interogatoriul intimatelor.
Intimata U. Ț. B. SA a depus întâmpinare (f.34-43) în data de 3.07.2015 prin care a solicitat respingerea contestației.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa raportat la primul capăt de cerere, având în vedere că executarea silită nu a fost demarată la cererea sa.
A mai invocat excepția inadmisibilității cererii deoarece contestatorul avea posibilitatea de a contesta clauzele contractuale pe car le considera abuzive în baza Legii 193/2000.
Arată că la momentul încheierii contractului de credit de nevoi personale nr._/13.03.2008 pentru suma de 20.000 euro l-a informat pe reclamant cu privire la condițiile de acordare.
Susține că debitorul a fost informat cu privire la cesiunea de creanță, însă nu a ridicat de la oficiul poștal documentul comunicat, iar pentru validitatea cesiunii nu este necesar consimțământul debitorului.
Susține că la cererea reclamantului i-a acordat creditul pe o perioadă de 120 luni (7 ani), însă după un an, reclamantul a cerut reeșalonarea creditului, banca dând curs cererii sale. Creditul a fost restructurat, însă nici atunci reclamantul nu și-a respectat obligațiile, neplătind ratele, după cum recunoaște însuși contestatorul.
Împrumutatul a fost înștiințat că în 18.10.2012 a fost declarată scadența anticipată a creditului, creanța fiind cesionată către S. S., fiind informat că are de achitat suma de 103.649,84 lei.
Intimata mai arată că prevederile contractuale sunt clare, comisionul de administrare este de 0,5 % calculat la soldul creditului, și a fost acceptat de reclamant prin semnarea contractului.
Comisionul de rambursare anticipată nu mai are aplicabilitate, reclamantul neachitându-și ratele, însă este clar și fără echivoc exprimat.
Comisionul de acordare a facilității – 3,5 % din valoarea totală a facilității – și dobânda penalizatoare – 10 % pe an peste dobânda curentă dacă obligația de plată nu este îndeplinită la scadență – sunt clar exprimate și au fost acceptate de reclamant.
Dobânda anuală efectivă poate fi modificată, însă în funcție de modificările survenite pe piața monetară și de capital, nu la discreția băncii, modalitatea și condițiile fiind expres prevăzute în contract, iar contestatorul a semnat contractul fără a avea nicio obiecție, fiind de acord cu clauzele acestuia.
În 2009, la solicitarea expresă a împrumutatului, banca i-a acordat un termen de grație de 12 luni, iar în 29.09.2010 a mai intervenit o modificare la condițiile contractuale, cu care împrumutatul a fost de acord.
Se mai susține că reclamantul s-a adresat băncii și nu invers, însă nu a reclamat nicio nemulțumire, clauza privind comisionul de administrare nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, iar comisionul de administrare este parte a prețului contractului, costul creditului constând în dobândă și comisioane, iar evaluarea naturii abuzive a clauzelor contractuale nu poate viza obiectul contractului.
În drept, intimata a invocat art. 205 și urm. C.pr.civ.
În probațiune a depus înscrisuri și a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamantului.
Intimata S. S. prin reprezentant legal KRUK Romania SRL a depus întâmpinare (f.84-90) în data de 6.07.2015 prin care a solicitat respingerea contestației.
A invocat excepția netimbrării contestației deoarece nu s-a atașat dovada achitării taxei de timbru.
Arată că executorul a respectat toate regulile de fond și de formă impuse de dispozițiile Codului de procedură civilă, motiv pentru care anularea este lipsită de temei legal.
Mai arată că i-a fost cesionată creanța de către banca Comercială Română SA prin contractul de cesiune creanțe nr._ din 22.02.2013 și l-a notificat pe debitor în acest sens.
Invocă excepția prescripției dreptului de a mai solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale deoarece de la momentul încheierii contractului au trecut peste 3 ani.
Susține că debitorul a luat cunoștință de aspectele referitoare la dobânzile și comisioanele aferente creditului bancar și a fost de acord cu acestea, semnând pe fiecare pagină Condițiile generale de creditare – Anexă la contractul de credit, nefiind vorba despre un contract care nu a fost negociat și care avea comisioane ascunse sau abuzive.
Consideră că, întrucât clauzele privitoare la comisioane constituie obiect al contractului de împrumut, cererea de anulare a acestora este inadmisibilă.
Susține intimata că este vorba despre un contract redactat conform legislației în vigoare, neconținând clauze abuzive și termeni meniți să inducă în eroare, iar Condițiile speciale de creditare cuprind tocmai acele clauze care pot face obiectul negocierii dintre părți și care au fost redactate exclusiv pentru debitorii contestatori, fiind rezultatul negocierilor purtate cu acesta.
Mai susține că faptul că debitorul a înțeles să conteste clauzele incluse în contract la 9 ani de la semnarea acestuia denotă faptul că acesta a înțeles clauzele contractuale și a fost de acord cu nivelul inițial al dobânzii și comisioanelor. În caz contrar, ar fi putut refuza oferta făcută sau ar fi putut lansa o contraofertă / cerere de acordare a unui alt nivel al costurilor sau ar fi putut contesta valabilitatea contractului în termenul general de prescripție de 3 ani.
Contestatorului i-au fost oferite nenumărat oportunități de plată prin înțelegere amiabilă, dar a ignorat toate eforturile creditorului, iar motivele și argumentele sale sunt neprobate.
În drept, intimata a invocat art. 1393, art. 1578, art. 2537 alin. 4, art. 2540 C.civ., art. 20 din Legea nr. 190/1999, art. 223 alin. 1, art. 451, art. 453, art. 718 alin. 2 și 4, art. 719 alin. 3 C.pr.civ., OUG nr. 50/2010.
În probațiune a depus înscrisuri.
La dosarul cauzei a fost atașată copia dosarului execuțional nr. 394/2015 al B.E.J. Chizec M. V. S..
Instanța a administrat proba cu înscrisuri și cu interogatoriul.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Împotriva contestatorului a fost pornită executarea silită la cererea intimatei S. S. prin Kruk Romania SRL, în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._ din 13.03.2008, încheiat de contestator cu intimata U. Ț. B. SA, pentru recuperarea creanței de 129.614,53 lei ca urmare a cesiunii de creanță intervenite între intimate.
Prin încheierea nr. 1185/2015 din 14 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Oradea a fost încuviințată executarea silită împotriva contestatorului.
Constituind cea de-a doua fază a procesului civil, executarea silită trebuie să se desfășoare cu respectarea strictă a prevederilor art. 622 și urm. C.pr.civ. Încălcarea unor astfel de dispoziții deschide părții interesate posibilitatea de a formula contestație la executare prin intermediul căreia pot fi invocate, în principiu, numai aspecte legate de pretinsele neregularități săvârșite de reprezentantul forței publice.
În cadrul contestației la executare, potrivit art. 622 și urm. C.pr.civ., cei interesați sau vătămați prin executare pot solicita anularea actelor de executare întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale, pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu care nu este emis de către o instanță judecătorească și pot invoca excepții.
Potrivit art. 632 alin. 1 C.pr.civ., executarea silită se poate face numai în temeiul unui titlu executoriu, iar conform art. 120 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, contractele de credit încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii. De asemenea, art. 663 alin. 1 C.pr.civ., executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
În speță, titlul executoriu este reprezentat de un contract de credit, iar potrivit art. 713 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept pivitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Instanța va respinge excepția inadmisibilității cererii de constatare a clauzelor abuzive din contractul de credit invocată de intimata U. Ț. B. SA, neputând reține existența unei căi procesuale specifice desființării titlului, acțiunea în constatarea nulității fiind o acțiune de drept comun.
Instanța va respinge excepția prescripției invocată de intimata S. S. prin Kruk Romania SRL prin întâmpinare, pe considerentul că sancțiunea aplicabilă în situația existenței unei clauze abuzive este nulitatea absolută, întrucât protejarea consumatorilor este de interes general, pentru care intervine forma absolută a sancțiunii nulității, care este imprescriptibilă.
Referitor la criticile aduse de contestator cu privire la cesiunea de creanță, instanța reține că această cesiune a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare cu avizul 2012-_-UPI (f.137-140), pe de o parte, iar pe de altă parte i-a fost notificată contestatorului cu confirmare de primire (f-140-144), nefiindu-le imputabil intimatelor faptul că acesta nu și-a ridicat corespondența de la poștă, fiind îndeplinite condițiile de publicitate ale cesiunii de creanță.
Astfel, în condițiile în care nu au fost aduse critici modului în care executorul judecătoresc a efectuat actele de executare, ci s-a invocat doar lipsa calității de creditor a intimatei S. S. prin Kruk Romania SRL, susținând că cesiunea nu îi este opozabilă, instanța nu poate anula executarea silită din acest motiv.
În ceea ce privește clauzele abuzive invocate de contestator, instanța reține că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților”.
Așadar, pentru ca o clauză contractuală să aibă caracter abuziv este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: să nu fi fost negociată; să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului.
Potrivit art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2000, „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil".
Acest text de lege se interpretează în lumina Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, pe care Legea nr. 193/2000 o transpune în legislația națională, mai exact în lumina dispoziției prevăzute la art. 4 al. 2 din Directivă, potrivit căreia „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar si inteligibil”.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat asupra posibilității instanțelor naționale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc noțiunile de obiect al contractului și de preț, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 prin hotărârea din 3 iunie 2010, dată în cauza C‑484/08, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc), concluzionând că „articolul 4 alineatul (2) coroborat cu articolul 8 din Directiva 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nu se opune unei reglementări naționale care prevede un control al caracterului abuziv al clauzelor referitoare la «obiectul contractului» sau la «caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte», în cazul în care aceste clauze sunt redactate în mod clar și inteligibil” și că „o interpretare a articolului 8 și a articolului 4 alineatul (2) din directivă care să permită unui stat membru un control judiciar al caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în contractele încheiate cu consumatorii și redactate în mod clar și inteligibil, care definesc obiectul principal al contractului sau caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, este compatibilă cu articolul 2 CE, cu articolul 3 alineatul (1) litera (g) CE și cu articolul 4 alineatul (1) CE”.
Clauzele referitoare la dobânzi și comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor indicate mai sus și care transpun legislația comunitară în materie respectiv Directiva 93/13/CEE, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate.
Potrivit definițiilor cuprinse la art. 3 lit. g și i din Directiva 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori:
„(g) costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale
(i) dobânda anuală efectivă înseamnă costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului”.
Prețul împrumutului îl constituie, așadar, dobânda pe care, indubitabil, banca are dreptul să o perceapă, precum și comisioanele, dar în măsura în care acestea sunt legal percepute, deoarece una dintre condițiile pe care obiectul contractului trebuie să le îndeplinească este să fie licit. Prin urmare, instanța are datoria să verifice dacă aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
În speță, instanța apreciază că prevederile contractuale sunt clare și exprimate într-un limbaj accesibil, fiind asumate de contestator prin semnarea contractului.
Astfel, referitor la dobândă, instanța reține că posibilitatea modificării acesteia a fost raportată la elemente independente de voința băncii precum modificări pe piața monetară și de capital, în timp ce nivelul comisioanelor care se percep a fost clar determinat procentual în contract, acestea putând fi modificate doar în situația unor modificări ale condițiilor pieței financiar-bancare. La data încheierii contractului, nu era interzisă de lege perceperea niciunuia dintre comisioanele de acordare facilitate, administrare și rambursare anticipată stabilite la art. 3.2, 3.3 și 3.4 din contract.
Astfel, atâta vreme cât clauzele contractuale au fost exprimate într-un limbaj ușor accesibil și privesc obiectul contractului, fiind însușite de ambele părți, instanța nu poate interveni în convenția părților, o asemenea intervenție fiind contrară art. 942 și urm. C.civ., contractul fiind expresia libertății de voință a părților.
Mai mult, instanța nu a reținut ca până în prezent să fi existat o majorare a dobânzii sau a comisioanelor și, având în vedere că s-a trecut la executarea silită a întregii creanțe, creditul devenind scadent anticipat în condițiile art. 7.2 din contract, este exclusă o modificare viitoare a dobânzii sau a comisioanelor.
De asemenea, în condițiile în care s-a procedat la executarea silită a creditului pentru neîndeplinirea obligațiilor de către contestator, aspect pe care acesta nu l-a contestat, este exclusă și aplicarea art. 3.11 și 4.4 din contract, respectiv obligația de rambursare anticipată a creditului în cazul în care nu acceptă vreo modificare contractuală propusă de bancă. Din aceleași considerente nu se mai pune nici problema suplimentării garanțiilor, obligație prevăzută de art. 6.1.2 lit. d din contract.
Contestatorul nu a motivat cererea sa de constatare a nulității clauzei de la art. 9.t privind subzistența răspunderii în situația forței majore sau cazului fortuit. Art. 1083 C.civ. prevede că nu pot fi percepute daune-interese când din forță majoră sau caz fortuit, debitorul nu și-a putut îndeplini o obligație, însă nu oprește părțile a stabili printr-o clauză contractuală că debitorul nu este exonerat de executarea obligației principale în caz de forță majoră sau caz fortuit. Or, debitorul și-a însușit prin semnătură această clauză, care are un conținut clar și inteligibil. Instanța consideră că nu era necesară definirea forței majore și a cazului fortuit, câtă vreme acestea nu sunt cauze exoneratoare de răspundere, astfel încât să necesite o interpretare.
Din răspunsul contestatorului la interogatoriu (f.187-190) reiese că acesta a consultat și ofertele altei bănci (întrebarea nr. 2) și a acceptat toate costurile creditului (întrebarea nr. 3). În condițiile în care nu a încercat nicio negociere cu banca, această lipsă de diligență a consumatorului nu îi poate fi imputabilă băncii.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 720 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
În temeiul art. 453 alin. 1 rap. la art. 451 alin. 2 C.pr.civ., instanța va obliga contestatorul să-i plătească intimatei U. Ț. B. SA sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, dovedit cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei, apreciind că suma de 2.979,53 lei este prea mare raportat la complexitatea cauzei și având în vedere circumstanțele acesteia, respectiv numărul mare de acțiuni similare, excepțiile și apărările formulate în procese diferite urmând, în mare, același model, instanța ținând seama și de onorariile percepute de alte societăți de avocați în cauze similare înregistrate la această instanță.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de restituire a taxei judiciare de timbru, instanța o va respinge ca neîntemeiată reținând că aceasta nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 45 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimata U. Ț. B. SA prin întâmpinare.
Instanța respinge excepția prescripției invocată de intimata S. S. prin Kruk Romania SRL prin întâmpinare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul F. D. I., CNP_, domiciliat în Oradea . .. 2 jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatele U. Ț. B. SA, cu sediul procesual ales la reprezentanții convenționali „M. și Asociații” SPRL în București . nr. 70 sector 2, J_, CUI_, și S. S. prin Kruk Romania SRL, cu sediul în București . ., J_, CUI_, ca neîntemeiată.
Respinge cererea contestatorului de restituire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.
Obligă contestatorul să-i plătească intimatei U. Ț. B. SA suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2015.
PreședinteGrefier
C. M. FLOREALAURA Ș.
CMF-29.10.2015
5 ex. / 3 .:F. D. I.
Intimate:U. Ț. B. SA
S. S. prin Kruk Romania SRL
| ← Pretenţii. Hotărâre din 26-10-2015, Judecătoria ORADEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9329/2015.... → |
|---|
