Obligaţie de a face. Sentința nr. 975/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 975/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 975/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
JUDEȚUL BIHOR
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 975/2015
Ședința publică din data de 2 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. F. V. GREFIER: N. A.
Pe rol fiind cauza civilă privind pe reclamanții B. V. și B. C.-M. în contradictoriu cu pârâții B. R.-M. și B. F., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la data de 30.01.2015, prin serviciul registratură, pârâții au depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile și concluziile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 26.01.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 02.02.2015.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.03.2014, timbrată cu taxa judiciară de timbru de 100 lei, reclamanții B. V. și B. C. M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. R. M. și B. F., pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați pârâții la debranșarea de la sursa de apă forată (fântână arteziană) și instalația hidraulică efectuată de către reclamantul B. V. pe terenul identificat prin nr. top. 857/146, înscris în CF_ Mădăras, reprezentând în natură grădina casei din Homorog, nr. 337, și la ridicarea de pe terenul aflat în proprietatea reclamantului B. C. M. a tuturor instalațiilor prin care se alimentează cu apă de la sursa mai sus menționată, să se dispună autorizarea reclamanților la efectuarea operațiunilor mai sus descrise, pe cheltuiala pârâților, în măsura în care în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii nu vor proceda la debranșarea și ridicarea instalațiilor.
În motivare, s-a arătat că în anul 1991 reclamantul B. V. a edificat pe terenul înscris în CF_ Mădăras o fântână arteziană prin foraj la mare adâncime, pe cheltuiala exclusivă a acestuia, fondurile necesare fiind obținute prin contractarea unui credit de la Banca Agricolă Salonta. Această fântână era de tipul arteziană, astfel încât apa curgea continuu, alimentând cișmeaua și instalațiile de evacuare a apei, situate pe terenul din fața casei, aflat atunci în proprietatea reclamantului B. V., în prezent fiind proprietar reclamantul B. C. M.. În anul 1995 pârâta, care dobândise prin cumpărare un teren riveran cu cel al reclamantului, a obținut prin intermediul instanței de judecată, în baza acordului exprimat de către reclamantul B. V., dreptul de a folosi această fântână (cea situată în exteriorul casei). Ulterior, profitând de vârsta înaintată a reclamantului și de starea precară de sănătate, pârâta împreună cu soțul ei au înțeles să pună în aplicare în mod cu totul abuziv dispozitivul sentinței civile nr. 2165/1995 și și-au montat în subsolul terenului aflat în proprietatea reclamantului o țeavă de aducțiune a apei, branșându-se la fântâna din grădină și la instalația hidraulică deasupra solului, transportând apa la o distanță mare, în grădina lor.
S-a mai arătat că pârâții s-au și branșat pe coloana fântânii mai jos decât reclamanții, astfel că alimentarea instalației pârâților se face mai repede și mai eficient decât cea a reclamanților, proprietarii de drept ai fântânii și ai terenului. Mai mult, pârâții și-au edificat inclusiv un sistem de irigații în grădina lor, pe o suprafață de 3500 mp, montându-și un hidrofor pentru a forța aducțiunea apei și a-și asigura un debit foarte mare de apă constant, fapt ce face ca la momentul pornirii irigării în grădina lor, reclamanții să fie complet lipsiți de folosința apei. Astfel, pârâții depășesc drepturile ce le-au fost conferite prin dispozitivul sentinței civile nr. 2165/1995 și care le permitea să utilizeze fântâna din fața casei, nicidecum să efectueze lucrări pe terenul aflat în proprietatea reclamanților, materializate în branșarea direct pe coloana fântânii și transportul apei pe circa 16 metri liniari pe terenul reclamanților. Totodată, nu este normal, susțin reclamanții, ca prin branșarea la această fântână să fie afectată în mod direct folosința asupra acestei fântâni, ce a fost edificată exclusiv pe cheltuiala reclamantului B. V..
În drept, au fost invocate prevederile art. 555, 559, 1528 C.civ.
Prin întâmpinare (f.24-26), pârâții au invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Oradea, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. V., iar, pe fond, respingerea cererii ca nefondată.
În motivare, s-a arătat că prezenta acțiunea are caracterul unei acțiuni reale imobiliare, ceea ce atrage competența instanței de la locul situării imobilului. În situația în care instanța ar aprecia că suntem în prezența unei acțiuni personale imobiliare, dreptul material la acțiune al reclamanților ar fi prescris, termenul de prescripție curge de la momentul la care reclamanții au constatat sau trebuia să constate pretinsa acțiune abuzivă a pârâților, moment plasat mult în urmă termenului de 3 ani, pârâții folosind fântâna din litigiu din anul 1995.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului B. V., s-a arătat că acest reclamant nu mai are calitatea de proprietar al imobilului, astfel că nu mai are niciun drept asupra fântânii, neavând calitate procesuală activă în cauză.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că, potrivit sentinței civile nr. 2165/1995 a Judecătoriei Oradea, se recunoaște dreptul de folosință al pârâtei asupra fântânii din litigiu, situate pe terenul cu nr. top. 857/146, înscrisă în CF 1145 Homorog, pe toată durata existenței construcției. Proprietarul de la acel moment, B. V., a consimțit în mod expres la aceasta, în condițiile în care pârâții au participat efectiv la edificarea fântânii cu suma reprezentând ½ din costurile pe care le-a implicat forarea acesteia. În perioada în care au fost efectuate săpăturile necesare pentru țevile care transportă apa de la fântână la imobilul proprietatea pârâților, pârâții au fost ajutați în aceste demersuri chiar de către argatul tocmit de către B. V.. Din anul 1991, anul forării fântânii, până în prezent, fântâna nu a fost niciodată fără apă, nu a fost niciodată oprită, nici pe timpul iernii.
S-a mai arătat că fântâna în litigiu a fost folosită în aceeași manieră de către pârâți de la construcție ei până în prezent, iar începând din luna martie 2013 reclamanții au întreprins mai multe acțiuni de întrerupere a alimentării pârâților cu apă, montând un robinet pe țeava care asigură transportul apei la imobilul pârâților, robinet pe care îl acționează abuziv, nesocotind dreptul conferit prin hotărâre judecătorească.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.
La termenul de judecată din 08.09.2014 instanța a respins excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Oradea, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. V. și a unit cu fondul excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Așa cum reiese din înscrierile din CF_ Madaras (provenit din conversia CF 1145 Homorog), reclamantul B. C. M. este proprietarul imobilului cu nr. top. 857/146, reprezentând în natură loc de casă cu casă (f.18). Acesta a dobândit dreptul de proprietate prin contractul de donație autentificat sub nr. 3146/28.09.2011 de BNP G. C..
Potrivit dispozițiilor sentinței civile nr. 2165/1995, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 2183/1995 (f.10-11), numitul B. V., care avea atunci calitatea de proprietar al imobilului menționat anterior, a fost obligat să-i permită pârâtei din prezenta cauză, B. R. M., să folosească fântâna situată pe terenul numitului B. V., înscris în CF 1145 Homorog, nr. top. 857/146, pe durata existenței acestei construcții.
La pronunțarea acestei hotărâri instanța a avut în vedere faptul că în anul 1992 numitul B. V. a construit o fântână arteziană pe terenul cu nr. top. 857/146 Homorog, fiind ajutat de către pârâta din prezenta cauză, precum și poziția de neopunere a proprietarului B. V..
Reclamantul susține că pârâții depășesc drepturile ce le-au fost conferite prin dispozitivul sentinței civile nr. 2165/1995, în sensul că aceștia folosesc respectiva fântână la irigarea grădinii în suprafață de 3500 mp, au efectuat lucrări pe terenul reclamantului, materializate în branșarea direct pe coloana fântânii și transportul apei pe circa 16 metri liniari pe terenul reclamantului, ceea ce a dus la scăderea debitului fântânii necesar gospodăriei reclamantului.
În cauză a fost administrată proba testimonială (f.60-61) precum și cercetarea la fața locului (f.71), prin care s-a constatat că fântâna din litigiu este reprezentată de o țeavă de culoare verde care pornește din pământ, în partea de sus a țevii se află o ramificație care duce spre un decantor, în partea de mijloc a țevii se află o țeavă orizontală care prezintă 3 ieșiri, la prima ieșire este racordată pescăria reclamanților, potrivit susținerilor părților, la următoarea ieșire sunt racordați pârâții, iar la ultima ieșire se află un robinet care alimentează bazinul reclamantului, din care reclamantul utilizează apa pentru irigarea plantelor. La ieșirea din țeava orizontală care alimentează consumul de apă al părților se află un robinet, care a fost montat de către familia reclamantului în anul 2013, cu scopul de a avea presiune suficientă la apă. De asemenea, ambele părți au montate câte un hidrofor pentru captarea apei necesare locuinței părților.
Deși reclamantul susține că a contribuit exclusiv la edificarea fântânii din litigiu, instanța constată că din considerentele sentinței civile nr. 2165/1995 a Judecătoriei Oradea reiese că numitul B. V. a fost ajutat de pârâta din prezenta cauză la edificarea acelei fântâni. De asemenea, această hotărâre judecătorească l-a obligat pe numitul B. V., proprietarul tabular de atunci al terenului pe care s-a edificat fântâna, să-i permită pârâtei din prezenta cauză să folosească fântâna pe durata existenței acesteia, în cuprinsul acestei hotărâri nefăcându-se referire la modalitățile de folosire a fântânii. Evident, pe parcursul modernizării societății, această folosință s-a materializat în captarea apei prin intermediul unor hidrofoare, ambele părți utilizând hidrofor pentru captarea apei din fântâna din litigiu. Este adevărat că, pe parcurs, debitul fântânii a înregistrat o presiune mai scăzută, însă, în acord cu dispozițiile sentinței civile nr. 2165/1995 a Judecătoriei Oradea, părțile trebuie să folosească fântâna în mod rațional, de comun acord, succesiv, astfel încât fiecare să beneficieze de apă la o presiune care să satisfacă consumul în gospodăria fiecăreia. Totodată, ambele părți folosesc apa din fântână la irigații, mai mult, reclamantul deține și o pescărie, care se aprovizionează cu apa din fântâna din litigiu.
Având în vedere că dreptul pârâților la folosirea fântânii din litigiu a fost stabilit prin hotărâre irevocabilă, care a intrat în puterea lucrului judecat, iar în speță nu s-a făcut dovada exercitării abuzive de către pârâți a acestui drept de folosință, folosința pârâților fiind similară cu cea a reclamanților, instanța va respinge ca nefondată cererea.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți, instanța o va respinge, deoarece între părți au avut loc mai multe diferende cu privire la folosirea fântânii, printre care și formularea uni plângeri penale de către pârâți împotriva numitului B. V. pentru nerespectarea sentinței civile nr. 2165/1995 a Judecătoriei Oradea, astfel că termenul de prescripție a fost întrerupt.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 C.pr.civ. va obliga reclamantul la plata în favoarea pârâților a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți.
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantul B. C. M., cu domiciliul procesual ales în Oradea, Parcul T., nr. 1, ., în contradictoriu cu pârâții B. R. M. și B. F., ambii cu domiciliul în Oradea, ., ., jud. Bihor.
Respinge cererea formulată de reclamantul B. V. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Obligă reclamantul B. C. M. la plata în favoarea pârâților a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. F. V. N. A.
Red. PFV/10.02.2015
Dact. NA/10.02.2015
Ex. 6
Comunicat cu:
- reclamanții B. V. și B. C.-M.
- pârâții B. R.-M. și B. F.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 967/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 954/2015.... → |
|---|
