Plângere contravenţională. Sentința nr. 819/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 819/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 819/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 819/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. K.
Grefier A. O. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petenta A. M. și pe intimata POLIȚIA L. ORADEA, având ca obiect plângere contravetionala_
Procedura îndeplinită.
S-a făcut cauzei de către, dupa care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 15.01.2015, când părțile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 29.01.2015, dată la care a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.04.2014, sub nr._, petenta A. M. a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.03.2014, solicitând instanței anularea acestuia.
În motivare a arătat, în esență, următoarele: în procesul-verbal nu s-a menționat nici un martor asistent; petenta nu a desființat nici personal, nici prin persoane interpuse anexele menționate în procesul-verbal.
În drept s-a invocat OG 2/2001.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivare a arătat, în esență, următoarele: cu privire la lipsa semnăturii martorului asistent petenta nu a invocat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat, iar agentul constatator a menționat motivul lipsei martorului; agentul a constatat personal desființarea anexelor; petenta este proprietara imobilului, situație în care operează prezumția ă are calitate de investitor, astfel încât îi incumbă răspunderea contravențională.
În drept, OG nr. 2/2001 și Legea nr. 50/1991.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/12.03.2014, întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatului, petenta A. M. a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, reținându-se în sarcina sa că a desființat anexe gospodărești fără autorizație de desființare (fila 9).
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la motivul de nulitate invocat de petentă, privind nesemnarea procesului-verbal de către un martor, instanța reține următoarele:
Astfel, potrivit art. 19 din OG nr. 2/2001 art. 19 (1) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod.
Agentul constatator a precizat motivul pentru care procesul verbal nu a fost semnat de un martor, respectiv faptul că trecătorii refuză să semneze în calitate de martor.
Având în vedere că procesul-verbal a fost încheiat ulterior constatării faptei, instanța reține că, chiar dacă pertinența motivului indicat de către agentul constatator este discutabilă, acest viciu nu a produs petentei o vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal.
În aceste condiții, instanța va respinge ca neîntemeiat motivul de nulitate invocat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO, dată fiind norma de incriminare, care este de aplicabilitate generală, precum și scopul pedepsei (de prevenire și de pedepsire).
Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt acelea că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Este de subliniat faptul că, jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei (acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat, a-i permite petentului să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării).
Sub acest aspect, instanța constată că, deși fapta de demolare a anexelor a fost constatată de către agent direct, personal, prin propriile simțuri, în ceea ce privește identificarea persoanei răspunzătoare de cele reținute în procesul-verbal, agentul constatator nu a întreprins niciun demers.
Astfel, deși agentul constatator avea posibilitatea de a interoga persoanele prezenta la fața locului și care au efectuat demolarea anexelor, acesta a întocmit procesul-verbal în baza prezumției conform căreia proprietara imobilului are calitatea de investitor și răspunde în temeiul art. 26 lit. a) din Lega nr. 50/1991.
Instanța constată că această prezumție, fără a fi coroborată cu alte probe, nu poate să conducă la concluzia că petenta a fost cea care a demolat anexele menționate în procesul-verbal contestat.
Deși intimatul a avut posibilitatea, nu a solicita administrarea altor mijloace de probe care să susțină veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal. Or, raportat la natura faptei reținute în sarcina petentei, intimatul ar fi putut propune audierea unor martori.
Pe de altă parte, din declarația martorei F. F. rezultă că, pentru terenul în cauză existau multe procese, terenul nu este îngrădit, iar muncitorii au fost angajați în vederea salubrizării terenului (f. 44).
Într-o astfel de ipoteză, dat fiind că nu s-a putut stabili cu exactitate persoana care a săvârșit fapta reținută în procesul-verbal contestat, funcționează principiul in dubio pro reo (aplicabil în speță raportat la natura faptei reținute în sarcina petentei).
În aceste condiții, neputându-se indica cu certitudine autorul faptei, acesta nefiind surprins în momentul săvârșirii contravenției de către agentul constatator, actul sancționator nu se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar dubiul în ceea ce privește vinovăția petentei îi profită acesteia.
Pe cale de consecință, pentru motivele sus invocate, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contravenție încheiat în speță.
Față de soluția ce se va pronunța, în temeiul art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga intimatul la plata către petentă a sumei de 420 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite plângerea contravențională formulată de petenta A. M., cu domiciliul în Oradea, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata Poliția L. Oradea, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii, nr. 1, jud. Bihor.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.03.2014.
Obligă intimatul la plata către petentă a sumei de 420 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Calea de atac se va înregistra la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, Grefier,
M. K. A. O. S.
red.KM
4ex./ 25 Martie 2015
2com./ A. M.
POLIȚIA L. ORADEA
| ← Pretenţii. Sentința nr. 826/2015. Judecătoria ORADEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 967/2015.... → |
|---|
