Plângere contravenţională. Sentința nr. 1979/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1979/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1979/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1979/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. E. R.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent V. M. I. și pe intimat I. B., având ca obiect plângere contravenționala_.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 22.09.2014, sub număr de dosar_, petentul V. M. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ (I.) AL JUDEȚULUI B., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/01.09.2014, să reindividualizeze sancțiunea și să aplice sancțiunea avertismentului, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că, în data de 24.07.2014, inspectorii I. B. au efectuat un control la . Oradea, societate cu profil de construcții civile și industriale, ocazie cu care au constatat că societatea susmenționată efectua o lucrare la imobilul situat în loc.Haieu nr.208 i, petentul fiind văzut lucrând, iar la apariția inspectorilor fugind de la fața locului.
Petentul a mai arătat că a existat o înțelegere verbală între el și administratorul firmei în cauze, în sensul că petentul a acceptat să-l ajute la turnarea unui planșeu la imobilul susmenționat, ca o contraprestație pentru o lucrare executată în favoarea petentului cu mai mult timp în urmă.
Petentul a recunoscut că nu a existat niciun document scris, că nu era angajat al firmei, că nu avea niciun raport juridic cu societatea al cărei administrator era consăteanul lui.
În concluzie, petentul a recunoscut fapta comisă, o regretă, dar apreciază că amenda în cuantum de 500 lei, aplicată acestuia prin procesul-verbal contestat, este prea mare, solicitând a se ține seama și de situația materială precară în care se află.
În drept, au fost invocate OG nr.2/2001, C.pr.civ., iar în probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată, în baza art.19 din OUG nr.80/2013, cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței depuse la dosar (f.12).
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare (f.19-21), înregistrată la instanță în data de 25.11.2014, prin care a invocat, cu preeminență, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, conform art.32 din OG nr.2/2001, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea în totalitate a procesului-verbal.
În motivarea în fapt, intimatul a arătat că, în urma controlului efectuat în data de 24.07.2014 la locul de muncă organizat de către . – casă construcție situată în Haieu, nr.208/i, jud. B., în temeiul prevederilor Legii nr.108/1999, inspectorii de muncă au solicitat declarații privind forma și condițiile de muncă persoanelor care desfășurau activitate în locația respectivă, identificând doar 3 persoane, respectiv F. M., Szilagy F. și Szilagy I., aceștia având contracte de muncă încheiate cu societatea angajatoare susmenționată.
Totodată, la momentul descinderii inspectorilor de muncă, în locația respectivă se mai aflau 4 persoane, care au fugit prin spatele construcției la vederea inspectorilor, una dintre acestea fiind petentul din prezenta cauză. Administratorul firmei susmenționate, în persoana lui Szilagy F., a declarat că între persoanele care au prestat activitate în locația respectivă s-a aflat și petentul, care nu are încheiat contract individual de muncă, fiind astfel încălcate dispozițiile art.16, alin.1 din Legea nr.53/2003, fapta constituind contravenție, conform art.260, alin.1,lit.f din Legea nr.53/2003.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.53/2003 – Codul muncii, Legea nr.108/1999, HG nr.500/2011, OG nr.2/2001, iar în probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri.
Prin încheierea din 19.02.2015, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, invocată de intimat, pentru motivele acolo arătate.
În cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/01.09.2014 (f.8-9 dosar), emis de intimat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției reglementate de art.16, alin.1 din Legea nr.53/2003-Codul muncii și sancționate de art.260, alin.1, lit.f din Legea nr.53/2003-Codul muncii, în sensul că a prestat activite, începând cu data de 24.07.2014, pentru ., fără a avea încheiat contract individual de muncă, pentru această faptă fiind sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei.
Totodată, pe baza declarațiilor persoanelor găsite la fața locului, în momentul efectuării controlului de către inspectorii I. (f.26-27 dosar), s-a întocmit și procesul-verbal de control . nr._/24.07.2014 și anexele acestuia, prin care s-au stabilit în sarcina societății . o . măsuri în domeniul relațiilor de muncă, individualizate în anexa la acel proces-verbal.
Verificând plângerea din perspectiva art. 31 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că aceasta a fost depusă oficiul poștal în data de 19.09.2014 (conform ștampilei oficiului poștal de pe plicul atașat la dosar- f.14 verso), respectiv în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat (10.09.2014, conform ștampilei oficiului poștal de pe plicul aflat la f.7 dosar).
Potrivit art.34, alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în ceea ce privește cauzele de nulitate a acestuia, instanța reține că doar încălcarea prevederilor art.17 din O.G.2/2001, mai exact lipsa din procesul-verbal a mențiunilor indicate în acest articol, atrage de facto nulitatea absolută a procesului- verbal contestat, nulitate ce se constată și din oficiu.
În speță, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de reglementarea susmenționată, precum și mențiunile prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, care, deși nu atrag nulitatea absolută, pot duce la anularea actului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, intervin în analiza instanței cele două prezumții relative recunoscute părților în cadrul procesual determinat de formularea unei plângeri contravenționale, prezumții care, în mod obligatoriu, vor fi analizate în coroborare cu întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, în favoarea instituției intimate din cadrul căreia fac parte agenții constatatori ai faptei reținute prin procesul-verbal contestat, opereaza prezumția de legalitate, veridicitate si autenticitate a procesului-verbal de constatate și sancționare a contravenției, întocmit de un functionar public, aflat in exercitarea atributiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Această prezumtie legală are un caracter relativ, care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila a fi combatuta prin proba contrarie.
Pe de alta parte, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza A. contra Romaniei, contraventia retinuta in sarcina petentului intruneste elementele expuse in art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe cale de consecinta, petentului îi sunt recunoscute si garantiile procesuale specifice in materie penala in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie prevazuta de par. 2 al art. 6.
Se conturează, asadar, doua prezumtii legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecareia dintre parti, astfel că, pentru a asigura echilibrul procesual, urmeaza ca fiecare parte litigantă sa producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea poziției lor procesuale.
Potrivit art.16, alin.1 din Legea nr.53/2003- Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ul.terioare, “contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.” Totodată, la art.260, alin.1, lit.f din același act normativ, legiuitorul a statuat că, “constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (…) f) prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei”.
Din interpretarea dispozițiilor legale susmenționate, ce guvernează relațiile de muncă, rezultă că derularea unor astfel de raporturi trebuie realizată în temeiul unui contract individual de muncă, și nu a altor forme de colaborare (verbale, în speță), prin lege fiind stabilite sancțiuni contravenționale nu numai pentru angajatorul care eludează obligația de a încheia contractul individual de muncă, dar și pentru persoana care prestează muncă fără a fi încheiat un contract individual de muncă.
În prezenta cauză, din ansamblul probator administrat, rezultă conformitatea cu realitatea a celor consemnate în cuprinsul actului constatator, care conduc la dovedirea existentei faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
De altfel, petentul nici nu contestă situația de fapt reținută de agentul constatator, cu titlu de contravenție, în procesul-verbal contestat, asumându-și răspunderea pentru neîndeplinirea obligației impuse de lege, recunoscând și regretând fapta săvârșită contrar prevederilor legale.
În consecință, instanța va da forță probantă recunoașterii făcute de petent, în sensul mărturisirii judiciare reglementate de art.348, alin.1 C.pr.civ., care se coroborează întru totul cu înscrisurile probatorii depuse la dosar de către intimat.
Cât privește regimul sancționator, instanța reține că, potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Referitor la modalitatea de individualizare a sanctiunii contraventionale, raportat la prevederile art. 5, alin. 5 și ale art.8, alin.2 din O.G. nr. 2/2001, in sensul respectarii proportionalitatii dintre gradul de pericol social concret al faptei savarsite si sanctiunea aplicata, se retine ca sanctiunea aplicata petentului – respectiv amenda în cuantum de 500 lei – chiar dacă reprezintă minimul prevăzut de lege, nu a fost in mod corect individualizata.
În speță, instanța apreciază că abaterea contravențională reținută în sarcina petentului denotă un grad de pericol social redus, fapta acestuia aducând o atingere minimă valorilor sociale care reglementează raporturile de muncă. Totodată, inspectorii de muncă ar fi trebuit să rețină și circumstanțele producerii faptei, anume că, potrivit declarațiilor persoanelor găsite la locul efectuării controlului, petentul a prestat activitate doar în ziua respectivă (ziua efectuării controlului, așa cum s-a consemnat, de altfel,și în procesul-verbal), prin urmare se impune aplicarea dispozițiilor art.7 din OG nr.2/2001 privind sancțiunea avertismentului. De asemenea, petentul a recunoscut fapta, regretând săvârșirea ei.
Scopul răspunderii contravenționale poate fi și unul preventiv, nu doar coercitiv, astfel încât petentul să realizeze pe viitor importanța respectării normelor privind raporturile de muncă, prin îndeplinirea obligațiilor instituite de actele normative aplicabile în domeniu.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța va admite plângerea formulată, va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu avertismentul și va atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale incidente în materie.
Totodată, instanța constată că în prezenta cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul V. M. I., având CNP_, cu domiciliul în ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI B., cu sediul în mun.Oradea, ..1 B, jud.B..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/01.09.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. E. M. M. A.
Red. R.O.E.
Dact. M.A.M.
4 ex./07.08.2015
2 .- petentul V. M. I..
- intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI B.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1961/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 2071/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
