Plângere contravenţională. Sentința nr. 1990/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1990/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1990/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1990/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. E. R.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent T. G. și pe intimat I. B. - SERVICIUL RUTIER ORADEA, având ca obiect plângere contravenționala_.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.08.2014, sub număr de dosar_, petentul T. G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN (I.) B.-SERVICIUL RUTIER ORADEA, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.08.2014 ca fiind nelegal și netemeinic, restituirea sumei de 180 lei, achitată cu titlu de amendă contravențională și anularea sancțiunii complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și anularea sancțiunii complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul arată că prin procesul-verbal susmenționat a fost sancționat cu amendă în sumă de 360 lei și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, fiind reținută în sarcina sa fapta de a fi condus autoturismul pe banda 1, pe ., fără a acorda prioritate de trecere pietonului care era lângă banda 2 de mers, în data de 13.08.2014.
Pe cale de excepție, petentul a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal atacat, solicitând astfel anularea acestuia, arătând că în actul constatator încadrarea faptei s-a făcut greșit, prin invocarea art.135, lit.h din OUG 195/2002, care în realitate un are alineate sau subarticole, fiind încălcate art.16 și 17 din OG nr.2/2001, prin indicarea greșită a actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Pe fond, petentul arată că cele consemnate de agentul constatator nu corespund realității, atâta vreme cât petentul se afla pe banda 1 de mers, iar pietonul pe banda 2 și s-a întors înapoi, nemaidorind să traverseze . privire la sancțiunea aplicată, petentul apreciază că aceasta trebuie să fie în primul rând educativă și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținând cont și de celelalte criterii de individualizare prevăzute de art.21, alin.3 din OG nr.2/2001.
În drept, au fost invocate OG nr.2/2001 și OUG nr.195/2002, iar în probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art.19 din OUG nr.80/2013, dovedită cu chitanță depusă la dosar (f.9).
Legal citat, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.19-20), înregistrată la instanță în data de 01.10.2014, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și menținerea valabilității procesului-verbal contestat. Se reține de către intimat faptul că petentul, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător de pe ., nu a acordat prioritate de trecere pietonului care se afla angajat regulamentar în traversarea străzii. Agentul constatator a procedat la oprirea autoturismului condus de petent și la sancționarea acestuia, conform OUG nr.195/2002.
Intimatul a mai arătat că, potrivit legii, conducătorii auto sunt obligați, acolo unde drumul are mai multe benzi de circulație în același sens, să acorde prioritate de trecere pietonilor care se află în traversare, pe sensul de mers al conducătorului auto, indiferent dacă pietonul s-a aflat pe banda 1 sau 2, câtă vreme era pe același sens de mers.
În drept, sunt invocate C.pr.civ., O.G. nr.2/2001, O.U.G. nr.195/2002 și HG nr.1391/2006.
În probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri, planșe foto și înregistrarea pe suport electronic CD a faptei contravenționale.
La termenul de judecată din 12.02.2015, petentul a depus la dosar și concluzii scrise (f.f.31-32).
Prin încheierea din 12.02.2015, instanța a unit cu fondul cauzei excepția nulității procesului-verbal de constatare a contravenției, invocată de petent prin plângerea formulată.
În cauză a fost încuviințată pentru părți și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat și mijloacele materiale de probă (planșe foto, înregistrarea pe suport electronic CD).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.08.2014, emis de intimat (f.10 dosar), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 360 lei (contravaloarea a 4 puncte-amendă) și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției reglementate de art.135, lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, aprobat prin HG nr.1391/2006, cu modificările și completările ulterioare, și sancționate de art.100, alin.3, lit.b din OUG nr.195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece în data de 13.08.2014 a condus autoturismul Skoda cu nr. de înmatriculare_, pe ., din direcția . . trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, nu a acordat prioritate de trecere pietonului care se afla angajat regulamentar în traversarea străzii, pe marcajul pietonal, pe banda 2 de mers, pe același sesn cu autoturismul filmat video.
Verificând plângerea din perspectiva art.118, alin.1 din OUG nr.195/2002, coroborat cu art. 31, alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că aceasta a fost depusă la instanță în data de 22.08.2014, respectiv în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat (13.08.2014).
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în ceea ce privește cauzele de nulitate a acestuia, instanța reține că doar încălcarea prevederilor art.17 din O.G.2/2001, mai exact lipsa din procesul-verbal a mențiunilor indicate în acest articol atrage de facto nulitatea procesului verbal contestat, nulitate ce se constată și din oficiu.
În speță, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de reglementarea susmenționată, precum și mențiunile prevăzute de art.16 si art.19 din O.G. nr.2/2001, care, deși nu atrag nulitatea, pot duce la anularea actului constatator.
Instanța va înlătura susținerile petentului privind indicarea greșită a textului de lege incriminator al faptei, acesta fiind corect redat de către agentul constatator, respectiv art.135, lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, aprobat prin HG nr.1391/2006, consemnat în procesul-verbal ”art.135 lith ROUG195/02 R și Mod.”, fiind vorba, în speță, de Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 și nu de art.135, lith din OUG nr.195/2002, cum greșit a menționat petentul.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, intervin în analiza instanței cele două prezumții relative recunoscute părților în cadrul procesual determinat de formularea unei plângeri contravenționale, prezumții care, în mod obligatoriu, vor fi analizate în coroborare cu întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, în favoarea instituției intimate din cadrul căreia face parte agentul constatator al faptei reținute prin procesul-verbal contestat, opereaza prezumția de legalitate, veridicitate si autenticitate a procesului-verbal de constatate și sancționare a contravenției, întocmit de un functionar public, aflat in exercitarea atributiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Această prezumtie legală are un caracter relativ, care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila a fi combatuta prin proba contrarie.
Pe de alta parte, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza A. contra Romaniei, contraventia retinuta in sarcina petentului intruneste elementele expuse in art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe cale de consecinta, petentului îi sunt recunoscute si garantiile procesuale specifice in materie penala in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie prevazuta de par. 2 al art. 6.
Se conturează, asadar, doua prezumtii legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecareia dintre parti, astfel că, pentru a asigura echilibrul procesual, urmeaza ca fiecare parte litigantă sa producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea poziției lor procesuale.
În prezenta cauză, din ansamblul probator administrat, rezultă conformitatea cu realitatea a celor consemnate în cuprinsul actului constatator, care conduc la dovedirea existentei faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
Potrivit art.135, lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, aprobat prin HG nr.1391/2006, cu modificările și completările ulterioare, ”conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: (...) h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Conform art.100, alin.3, lit.b din OUG nr.195/2002, ”constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni (4 sau 5 puncte de amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (...) b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului” .
Din interpretarea dispozițiilor legale suscitate, cu referire la descrierea faptei care, potrivit textului de incriminare, constituie contravenție, instanța constată că, în cauză, fapta săvârșită de petent se încadrează în situația reglementată de legiuitor, astfel că prezumția de legalitate, veridicitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost răsturnată de către petent.
Deși petentul susține că la momentul în care a ajuns în dreptul trecerii de pietoni, persoana aflată în traversare se afla pe banda 1, iar autoturismul condus de el se deplasa pe banda 3, dar pe același sens de mers, instanța constată că, față de textele de lege suscitate, incidente în speță, aceste susțineri sunt vădit lipsite de temei, în contextul în care legiuitorul, la incriminarea acestei contravenții, nu a făcut nicio distincție privind poziționarea pe o bandă sau alta de circulație, dar pe același sens de deplasare, a autovehiculului aflat în mers, respectiv a pietonului aflat în traversarea regulamentară a drumului public, de esența faptei contravenționale fiind faptul că pietonul se află pe sensul de deplasare a autovehiculului.
Starea de fapt iterată de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal, la rubrica privind descrierea faptei, este susținută integral de mijloacele materiale de probă depuse la dosar de intimat, respectiv de planșelor foto (f.22-23), dar mai ales de CD-ului care cuprinde înregistrarea pe suport electronic a împrejurărilor producerii faptei contravenționale (f.21 dosar). Din vizionarea CD-ului, instanța constată că în traversarea drumului public, la momentul la care autoturismul condus de petent a ajuns în dreptul trecerii de pietoni, se afla un pieton, venind din partea stângă a drumului public (partea dreaptă a conducătorului auto), vorbind la telefonul mobil și ezitând, la un moment dat, în traversare, dar angajat în trecerea drumului public și aflat pe același sens de deplasare cu vehiculul condus de petent.
Raportat la ansamblul probator administrat în cauză, instanța constată că susținerile petentului sunt lipsite de veridicitate, petentul, în calitatea sa de conducător auto având posibilitatea de a opri, în condiții de siguranță, la trecerea de pietoni și, cu atât mai mult, obligația de a opri, având în vedere că în traversarea drumului public, la acel moment, era angajată o persoană, pietonul aflându-se pe același sens de mers (deplasare) cu vehiculul condus de petent.
Cât privește regimul sancționator, instanța reține că, potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Referitor la modalitatea de individualizare a sanctiunii contraventionale, raportat la prevederile art. 5, alin. 5 și ale art.8, alin.2 din O.G. nr. 2/2001, in sensul respectarii proportionalitatii dintre gradul de pericol social concret al faptei savarsite si sanctiunea aplicata, se retine ca sanctiunea aplicata petentului – respectiv amenda în cuantum de 340 lei - deși in limitele impuse de lege (respectiv de art.98, alin.1, 3 și 4 lit.b din OUG nr.195/2002, potrivit cărora contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amenda, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă), nu a fost în mod corect individualizata.
Astfel, din planșele foto depuse la dosar, dar mai ales din vizionarea CD-ului, reiese că pietonul, deși aflat pe marcajul pietonal, angajat în traversarea drumului public și vorbind la telefonul mobil, a ezitat, la un moment dat și a făcut un pas înapoi, ceea ce l-a indus în eroare pe conducătorul auto (petentul din cauză), care însă avea posibilitatea, în timp real, să constate că pietonul se afla deja pe trecerea de pietoni, pe sensul său de mers, chiar dacă pietonul era pe banda 3 și autovehiculul condus de el pe banda 1. Prin starea de fapt reținută de agentul constataor, coroborată cu probatoriul administrat în cauză, instanța reține existența unei culpe comune, atât a petentului, cât și a pietonului angajat în traversarea drumului public, care diminuează astfel pericolul social al faptei săvârșite de petent, împrejurările săvârșirii contravenției nefiind de natură a conduce la reținerea unui grad ridicat de pericol social al faptei.
Pentru aceste considerente, instanța va constata că, raportat la gradul redus de pericol social al faptei contravenționale, se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate petentului, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale, aplicate petentului în cuantum de 360 lei, cu sancțiunea avertismentului, conform art.5, alin.2, lit.a și art.7 din OG nr.2/2001.
Pe cale de consecință, în considerarea principiului accesorium sequitur principale, instanța va admite ca întemeiat și capătul de cerere accesoriu formulat de petent și va dispune restituirea către petent a sumei de 180 lei, achitată de petent cu titlu de amendă contravențională, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii stabilite în sarcina acestuia prin procesul-verbal . nr._/13.08.2014.
Având în vedere dispozițiile art.100, alin.3, lit.b din același act normativ, care au fundamentat aplicarea sancțiunii contravenționale petentului, dispoziții potrivit cărora fapta săvârșită de petent constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (respectiv de la 4 la 5 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța reține că sancțiunea complementară susmenționată este o sancțiune imperativă, ce se aplică de agentul constatator ope legis, nefiind o prerogativă lăsată de legiuitor la libera apreciere și alegere a agentului constatator, prin urmare va respinge cererea accesorie formulată de petent, în sensul anulării, de către instanță, a sancțiunii complementare privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.
Față de considerentele mai sus menționate, precum și de ansamblul probator administrat în cauză, instanța constată că prezumția de legalitate, temeinicie și veridicitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19.06.2014, emis de intimat, nu a fost răsturnată de petent.
În consecință, instanța constată că plângerea contravențională formulată de petent este întemeiată doar în parte, astfel că, în temeiul art.34, alin.1 din OG nr.2/2001, va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului de agentul constatator prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor susmenționat, emis de intimat, cu sancțiunea avertismentului, va dispune restituirea către petent a sumei de 180 lei, achitată de petent cu titlu de amendă contravențională, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii stabilite în sarcina acestuia și va menține în rest, ca legal și temeinic, procesul-verbal susmenționat, prin respingerea ca nefondate a celorlalte cereri ale petentului.
Totodată, instanța va lua act de faptul că în prezenta cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității procesului-verbalde constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.08.2014, invocată de petent prin plângerea contravențională.
Admite în parte plângerea formulată de petentul T. G., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat I. R., situat în com.S., ./A, jud.B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. – SERVICIUL RUTIER ORADEA, cu sediul în mun.Oradea, ..18, jud.B..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, aplicată petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.08.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Dispune restituirea către petent a sumei de 180 lei, achitată de petent cu titlu de amendă contravențională, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii stabilite în sarcina acestuia prin procesul-verbal . nr._/13.08.2014.
Menține în rest, ca legal și temeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor .._/13.08.2014, emis de intimat.
Respinge celelalte cereri ale petentului.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. E. M. M. A.
Red. R.O.E.
Dact. M.A.M.
4 ex./06.08.2015
2 .-petentul T. G., la domiciliul procesual ales.
-intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B. – SERVICIUL RUTIER ORADEA
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1959/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1961/2015.... → |
|---|
