Plângere contravenţională. Sentința nr. 1994/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1994/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 1994/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1994/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. E. R.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent P. A. BUSINESS SRL și pe intimat I. B., având ca obiect plângere contravenționala_.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Oradea în data de 23.07.2014, sub dosar nr._, legal timbrată, petenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul I. B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/07.07.2014 în ce privește fapta contravențională descrisă la pct.1, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii sale, petenta a arătat că a fost amendată contravențional, printre altele, și pentru fapta de a nu calcula și achita indemnizația de 75% din salariul de încadrare pentru salariații care au figurat în concediu fără salar în perioada ianuarie-mai 2014.
Petenta a arătat că tocmai din lipsă de resurse financiare, a convenit cu salariații ca aceștia să stea acasă în concediu fără plată. Mai mult, art.53, alin.1 din Codul muncii se referă la situația în care angajatorul își întrerupe activitatea, situație în care este obligat să achite acea indemnizație, or în speță este altă situație, intervenind un acord între societate și angajați, contracctele de muncă ale acestora fiind practic suspendate prin acordul părților.
În drept, petenta și-a motivat plângerea pe dispozițiile Codului muncii, iar în probațiune a depus la dosar copia procesului-verbal de contravenție.
Plângerea contravențională este legal timbrată cu taxă judiciare de timbru în cuantum de 20 lei potrivit disp. art. 19 din OUG 80/2013 (chitanță f.14 dosar).
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare (f.17-18), înregistrată la instanță în data de 30.09.2014, solicitând respingerea plângerii.
În motivare, intimatul a susținut, în esență, faptul că la data de 07.07.2014 inspectorii de muncă din cadrul Serviciului control relații de muncă al Inspectoratului Teritorial de munca al Judetului B. au efectuat un control la punctul de lucru-magazin Novaeuro aparținând . SRL, situat în Oradea, ., jud.B., în vederea verificării modului de respectare a prevederilor legislației muncii în vigoare, prilej cu care au fost solicitate declarații privind forma și condițiile de muncă de la persoanele care desfășurau activitate la punctul de lucru al societății, constatându-se că toate persoanele au încheiate contracte individuale de muncă cu societatea.
Totodată, intimatul a mai arătat că din verificările efectuate de inspectorii de muncă pe foile colective de prezență aferente perioadei ianuarie 2014-mai 2014, s-a constatat faptulcă, deși unii salariați ai societății figurează pontați, prin rotație, în concediu fără salar, nu s-au prezentat cereri de concediu fără salar.
Mai mult, persoanele care figurează în concediu fără salar pe foile colective de prezență nu figurează și cu indemnizație de minim 75% din salariul de încadrare, fapt ce încalcă art.53, alin.3 din Legea nr.53/2003, fiind sancționată de art.260, alin.1, lit.k din Codul muncii.
În drept, au fost invocate Legea nr.53/2003, HG nr.500/2011 și Legea nr.108/1999, iar în probațiune intimatul a depus la dosar înscrisuri.
În prezenta cauză, instanța a încuviințat pentru părți și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/07.07.2014 (f.8-9 dosar), s-a reținut în sarcina petentei, alături de alte două contravenții, și săvârșirea contravenției reglementate de art.53, alin. și sancționate de art.260, alin.1, lit.k din Legea nr.53/2003-Codul muncii, cu privire la nerespectarea dispozițiilor privind acordarea indemnizației de minim 75% din salariul de încadrare pentru persoanele care figurează în concediu fără salar pe foile colective de prezență întocmite la societate în perioada supusă controlului, respectiv ianuarie-mai 2014, contravenție pentru care legea prevede sancțiunea amenzii de la 1500 lei la 5000 lei.
Totodată, pe baza fișelor de identificare completate de angajații societății, aflați la lucru în data și la ora controlului efectuat de către inspectorii de muncă, precum și a documentelor prezentate de petentă cu ocazia controlului (state de plată, foi colective de prezență), s-a întocmit și procesul-verbal de control . nr._/07.07.2014 și anexele acestuia (f.19-28 dosar), prin care s-au stabilit în sarcina petentei o . măsuri în domeniul relațiilor de muncă, individualizate în anexa la acel proces-verbal.
Verificând plângerea din perspectiva art.31 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că aceasta a fost depusă la oficiul poștal în 22.07.2014 (conform ștampilei oficiului poștal de pe plicul atașat la dosar- f.10 verso), deci în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat (07.07.2014).
Potrivit art.34, alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în ceea ce privește cauzele de nulitate a acestuia, instanța reține că doar încălcarea prevederilor art.17 din O.G.2/2001, mai exact lipsa din procesul-verbal a mențiunilor indicate în acest articol, atrage de facto nulitatea absolută a procesului- verbal contestat, nulitate ce se constată și din oficiu.
În speță, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de reglementarea susmenționată, precum și mențiunile prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, care, deși nu atrag nulitatea absolută, pot duce la anularea actului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, intervin în analiza instanței cele două prezumții relative recunoscute părților în cadrul procesual determinat de formularea unei plângeri contravenționale, prezumții care, în mod obligatoriu, vor fi analizate în coroborare cu întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, în favoarea instituției intimate din cadrul căreia fac parte agenții constatatori ai faptei reținute prin procesul-verbal contestat, opereaza prezumția de legalitate, veridicitate si autenticitate a procesului-verbal de constatate și sancționare a contravenției, întocmit de un functionar public, aflat in exercitarea atributiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Această prezumtie legală are un caracter relativ, care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila a fi combatuta prin proba contrarie.
Pe de alta parte, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza A. contra Romaniei, contraventia retinuta in sarcina petentei intruneste elementele expuse in art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe cale de consecinta, petentei îi sunt recunoscute si garantiile procesuale specifice in materie penala in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie prevazuta de par. 2 al art. 6.
Se conturează, asadar, doua prezumtii legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecareia dintre parti, astfel că, pentru a asigura echilibrul procesual, urmeaza ca fiecare parte litigantă sa producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea poziției lor procesuale.
În prezenta cauză, din ansamblul probator administrat, rezultă conformitatea cu realitatea a celor consemnate în cuprinsul actului constatator, care conduc la dovedirea existentei faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
În primul rând, aspectele învederate de petentă prin plângerea formulată nu sunt susținute de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar de intimat.
Astfel, din fișele de identificare completate de angajații societății petente (f.31-35), rezultă că acestea se află în activitate, nefiind făcută vreo declarație privind existența vreunui concediu fără salar, sau a vreunei înțelegeri cu conducerea societății în acest sens.
În al doilea rând, potrivit foilor colective de prezență aferente perioadei ianuarie-mai 2014, rezultă că mai mulți angajați ai societății petente s-au aflat, prin rotație, în fiecare lună, în concediu fără salar, însă din statele de plată întocmite pentru aceeași perioadă a anului 2014, nu rezultă că angajatorul și-a îndeplinit obligația de plată, către angajați, a indemnizației de 75% din salariul de încadrare al fiecărei persoane pontate în concediu fără salar, calculată proporțional cu numărul de zile de concediu acordat în acest sens (f.37-63 dosar).
Potrivit art.53, alin.1 din Legea nr.53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ”pe durata reducerii și/sau a întreruperii temporare a activității, salariații implicați în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfășoară activitate, beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 52 alin.3.”
Totodată, potrivit art.260, alin.1, lit.k din același act normativ, legiuitorul a statuat că, în speță, “constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (...) k) neacordarea indemnizației prevăzute la art. 53, alin. (1), în cazul în care angajatorul își întrerupe temporar activitatea cu menținerea raporturilor de muncă, cu amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei.”
Deși petenta a susținut că tocmai datorită lipsei resurselor financiare a recurs la această modalitate de desfășurare a relațiilor de muncă de către angajații acesteia, respectiv pontarea lor, prin rotație, în concediu fără salar, petenta nu a făcut nicio dovadă a celor susținute în acest sens.
Mai mult, deși susține, prin plângere, că a existat un acord între angajator, pe de o parte, și salariați, pe de altă parte, ca aceștia să stea un număr de zile în concediu fără plată, nu s-a făcut nici dovada acestei înțelegeri intervenite între părți. Or, conform regulii instituite de art.41, alin.1 din Legea nr.53/2003, modificarea contractului individual de muncă se poate face numai prin acordul părților.
Concediul fără salar reprezintă unul din cazurile de întrerupere temporară a raporturilor de muncă desfășurate în baza contractului individual de muncă, care se circumscrie astfel situației reglementate de art.53, alin.1 din Legea nr.53/2003, care obligă angajatorul la acordarea indemnizației respective, pornind de la procentul minim (75%) stabilit de legiuitor și care, în ipoteza încălcării acestei reglementări, conduce neechivoc la aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, conform art.260, alin.1, lit.k din Legea nr.53/2003.
Cum cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, potrivit art.249 C.pr.civ. și principiului actor incumbit probatio (sarcina probei revine reclamantului), instanța va constata că, în speță, petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal contestat, inclusiv sub aspectul sancțiunii aplicate, deoarece nu a făcut nicio dovadă în susținerea poziției sale procesuale.
Cât privește regimul sancționator, instanța reține că, potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Referitor la modalitatea de individualizare a sanctiunii contraventionale, raportat la prevederile art. 5, alin. 5 și ale art.7 și 8, alin.2 din O.G. nr. 2/2001, in sensul respectarii proportionalitatii dintre gradul de pericol social concret al faptei savarsite si sanctiunea aplicata, se retine ca sanctiunea aplicată petentei, amenda în cuantum de 2000 lei, a fost in mod corect individualizată, fiind orientată spre minimul amenzii prevăzute de lege.
Nu în ultimul rând, instanța constată că, potrivit procesului-verbal de contravenție ce face obiectul prezentului litigiu, au fost reținute în sarcina petentei trei fapte contravenționale, prin urmare regimul sancționator a fost corect individualizat în speță, astfel încât nu se impune înlcuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul pentru contravenția supusă analizei în prezentul dosar.
Pentru toate aceste considerente, instanța va constata că procesul- verbal atacat a fost legal și temeinic încheiat și nu există niciun motiv de anulare a acestuia, sens în care, în baza art. 34, alin.1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține ca legal și temeinic procesul-verbal contestat, precum și sancțiunile contravenționale aplicate petentei prin acest proces-verbal.
Totodată, instanța va lua act de faptul că în prezenta cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, înmatriculată în registrul comerțului cu nr.J_, având CUI_, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat F. R.-G., situat în mun.Oradea, ..22, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI B., cu sediul în mun. Oradea, ..1 B, jud.B..
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/07.07.2014, emis de intimat, precum și sancțiunea amenzii contravenționale, în cuantum de 2000 lei, aplicată petentei prin acest proces-verbal.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. E. M. M. A.
Red. R.O.E.
Dact. M.A.M.
4 ex./07.08.2015
2 .-petenta . SRL, la sediul procesual ales.
- intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI B.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1995/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1960/2015.... → |
|---|
