Plângere contravenţională. Sentința nr. 5320/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5320/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 5320/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5320/2015
Ședința publică din data de 28 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. D. T.
GREFIER – A. C. F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petenții S. C., S.C. A. .. în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în timpul ședinței de judecată s-au depus concluzii scrise pentru intimatul S. C., după care:
Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 14.05.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru data de 21.05.2015 și data de 28.05.2015, în vederea deliberării.
INSTANTA
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 07.05.2013 sub nr. de dosar_, petenții S. C. C. și . au solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, în principal anularea procesului verbal . nr._/19.04.2013, cu consecința exonerării de la plata amenzii iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, restituirea totală a bunurilor confiscate în baza procesului-verbal . nr._/19.04.2013, bunuri ce aparțin ., conform anexei întocmite la procesul-verbal atacat iar în cazul în care acestea nu mai există în materialitatea lor, achitarea unei despăgubiri raportată la valoarea de circulație a acestora în baza dispozițiilor art.41 din OG 2/2001, cu obligarea intimatei la plata dobânzii legale ce se va datora până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul-verbal . nr._/19.04.2013 se menționează faptul că la data de 19.04.2013 orele 23:30, în calitate de conducător auto al autoutilitarei marca IVECO cu nr. de înmatriculare_ ar fi transportat o cantitate de flori fără documente de proveniență și documente de transport, conform legii, având în vedere prevederile art.1 lit.e și a din legea nr.12/1990 republicată, cu toate că la momentul respectiv a prezentat documentele de proveniență a mărfii, respectiv facturile fiscale emise de societatea din Ungaria, care nu au fost avute în vedere de agentul constatator.
A menționat petentul că prin același proces verbal de contravenție, în baza art.4 alin.1 din același act normativ s-a dispus și confiscarea mărfii întocmindu-se anexă la procesul-verbal în care sunt descrise bunurile și cantitatea acestora, precizând că transportul a fost realizat cu un mijloc de transport aflat în proprietatea societății, beneficiarul achiziției, astfel cum este menționat în documentele de proveniență .
Ca și o chestiune prealabilă a arătat că potrivit art.31 din OG 2/2001 alineatul 2 stabilește că partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate poate face plângere doar în ceea ce privește măsura confiscării și având în vedere că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că petenta persoana juridică este proprietara bunurilor ,dovedește interes și calitate procesual activă în formularea capătului doi de cerere.
Referitor la fondul cauzei petentul a arătat în cuprinsul procesului-verbal trebuie menționat actul normativ iar agentul constatator a stabilit în sarcina petentului S. C. săvârșirea a două contravenții, respectiv cea prevăzută de art.1 lit.e din legea nr.12/1990, respectiv transportul unei cantități însemnate de flori, fără documente de proveniență și cea sancționată de art.1 lit.a din legea nr.12/1990, respectiv transportul fără documente de transport conform legii, în cel de-al doilea caz nefiind indicat corect textul legal pentru a putea fi identificată fapta ilicită și sancțiunea care se aplică .
A apreciat petentul că în cazul în care se consideră ca fiind o singură faptă ilicită ce se presupune că a fost săvârșită de petent, aceasta se încadrează la dispozițiile art.1 lit.e din legea nr.12/1990 republicată, sens în care se poate dispune o singură sancțiune, nu două cum a fost reținut în procesul verbal.
A arătat petentul că potrivit art.10 din OG 2/2001 dacă au fost săvârșite mai multe contravenții se aplică o sancțiune pentru fiecare iar dacă au fost constatate prin același proces-verbal acestea nu pot depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă, în speță neputându-se decela care faptă este mai gravă.
A arătat de asemenea petentul că agentul-constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor care susține că ar fi fost săvârșite și a împrejurărilor în care acestea au fost săvârșite, sancțiunea fiind în acest caz, potrivit art.17 din OG 2/2001 aceea a nulității absolute.
A apreciat petentul că un alt motiv de anulare al procesului-verbal îl constituie faptul că agentul constatator avea obligația de a-l încunoștința pe petent despre dreptul său de a formula obiecțiuni, precum și de a consemna acest aspect în procesul-verbal și avea obligația de a menționa poziția petentului persoană fizică cu privire de documentele de care a înțeles să se prevaleze, dar agentul constatator nu și-a îndeplinit această obligație .
A menționat petentul că a fost încălcat art.19 alin.2 din OG 2/2001 deoarece în procesul-verbal sunt menționate datele martorului care este angajat al intimatei, intrând sub interdicția prevăzută la art.19 alin.2 din OG 2/2001.
De asemenea a apreciat petentul că un alt motiv de nulitate al procesului-verbal îl constituie faptul că au fost descrise doar parțial bunurile confiscate și nu a menționat măsurile care se vor lua cu privire la aceste bunuri și cu privire la proprietarul acestora, deși petentul persoana fizică a prezentat documente din care reieșea acest aspect.
Referitor la temeinicia procesului verbal a arătat petentul că s-a stabilit în sarcina sa faptul că ar fi transportat o cantitate de flori fără documente de proveniență și documente de transport, conform legii ,menționând că în calitate de angajat al societății comerciale . îndeplinit obligațiile de muncă, sens în care s-a deplasat în Ungaria ,loc.Rackeve, la unul din producătorii de plante cu care colaborează împreună cu numita I. M., vânzătoare la aceeași societate comercială în vederea alegerii bunurilor ce urmau a fi achiziționate, apreciind că intimatul are obligația de a proba vinovăția sa, beneficiind de prezumția de nevinovăție.
A menționat petentul că potrivit facturilor fiscale . nr._ și . nr._ emise de persoana fizică autorizată Noske R. din Republica Ungaria, reiese că între . Noske R. s-au derulat raporturi comerciale în formă simplificată, fiind achiziționate un nr. de 1194 bucăți plante, în speță flori în ghiveci, emițând cele două facturi iar pentru deplasarea în Ungaria a existat foaia de parcurs și ordinul de deplasare pe care le avea asupra sa.
Astfel a apreciat petentul că a făcut dovada netemeiniciei procesului verbal existând actele de proveniență a mărfurilor .
În subsidiar petentul a solicitat înlocuirea amnezii cu avertisment deoarece până în acest moment a avut o conduită corectă .
Referitor la cel de-al doilea petit al plângerii contravenționale petenta a solicitat restituirea în natură a unui număr de 1194 bucăți flori și nu 1164 bucăți flori astfel cum a fost menționat în anexă iar în cazul în care acestea nu există în materialitatea lor, fiind bunuri perisabile, achitarea unei despăgubiri raportat la valoarea de circulație a acestora în baza dispozițiilor art.41 din OG 2/2001, apreciind că măsura confiscării contravine art.41 din Constituție și art.1din Protocolul nr.1 al CEDO.
În drept reclamantul a invocat art.194, art.451 și următoarele Cod procedură civilă, OG 2/2001, legea nr.12/1990, CEDO.
În probațiune s-a depus în xerocopie procesul verbal de contravenție contestat, facturile fiscale . nr._ și . nr._, cartea de identitate a autoutilitarei Iveco, certificatul de înmatriculare .
Intimatul a formulat întâmpinare, depusă prin registratura instanței în data de 18.10.2013 (f. 33), prin care a solicitat respingerea plângerii.
Pe cale de excepție intimatul a invocat lipsei calității procesual active a . deoarece în procesul verbal nu se menționează că reclamantul S. C. C. ar fi reprezentantul acestei societăți sau că aceasta ar fi proprietara bunurilor confiscate.
În motivarea întâmpinării se arată că procesul verbal în baza căruia a fost sancționat petentul a fost întocmit cu respectarea condițiilor de legalitate prev. de dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001 privind constatarea contravențiilor iar sancțiunea a fost aplicată conf. prev. art.21 din OG 2/2001 menționându-se că pentru fapta sa, S. C. C. a fost sancționat pentru încălcarea prev.art.l, lit. a și e din L. 12/1990 și a semnat procesul- verbal cu mențiunea că nu are obiecțiuni de făcut.
A precizat intimatul că împreună cu plângerea le-au fost comunicate 2 documente cu denumirea „Keszpenzfizetesi szamla" cu seriile NQ9EB3231263 și NQ9EB3231264, pe care nu le consideră ca fiind legal emise deoarece nu apare semnătura delegatului unității ., considerând că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 1, lit. e din Legea 12/1990, deoarece S. C. C., nu a prezentat documente justificative pentru bunurile transportate iar actele prezentate de . nu au relevanță în cauză.
A menționat intimatul că deși se invocă faptul că S. C. C., este angajat ca șofer al . nu s-a depus la dosar contractul de muncă al acestuia și nici acte doveditoare din care să rezulte că în data de 19.04.2013, s-a deplasat în Ungaria, după marfă fiind trimis de această societate respectiv ordin de deplasare, foaie de parcurs, etc și în această situație, agentul constatator a concluzionat că S. C. C., nu deține documente de transport conform legii, practic la data constatării contravenției, rezulta că efectua acte de transport în calitate de persoană fizică, deci efectua un fapt de comerț prevăzut de art.3, pct.13 din Codul Comercial, dar nu era autorizat în acest sens, aspect din care rezultă că sunt îndeplinite și elementele constitutive ale contravenției prev. de art.l, lit. a din L. 12/1990.
Cu privire la nulitățile invocate în plângere, intimatul a arătat că sunt nulități relative, solicitând respingerea, deoarece nu s-a produs o vătămare reclamantului.
Petenții S. C. C. și . au depus răspuns la întâmpinare, înregistrat la Judecătoria Oradea în data de 18.11.2013 prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/19.04.2013, pentru motivele invocate în plângerea contravențională precum și pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind identificarea contravenientului.
Au menționat petenții că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001
"procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: ... datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului, ..."iar la alin. 2 din același articol, legiuitorul stabilește consemnarea următoarelor date:"în situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă”, dispozițiile art. 17 din același act normativ prevede că lipsa acestor date atrage nulitatea procesului verbal întocmi considerând că se impune invocarea acestei nulități absolute prevăzute de legea specială în materie, OG nr. 2/2001 menționând petentul că în cadrul societății A. . momentul controlului și în acest moment, doar calitatea de angajat, alte persoane fizice erau asociați și administratori, aceștia ar fi putut fi sancționați pentru eventualele fapte contravenționale.
S-a menționat că "Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării iar conform legislației precum și jurisprudenței, alte persoane decât contravenientul pot formula plângere numai în situațiile expres prevăzute la alin. 2 din actul normativ în materie în vigoare, în speța considerând că . se află în situația prevăzută expres de către legiuitor, suferind o pagubă evidentă prin confiscarea bunurilor perisabile, achiziționate în baza facturilor fiscale depuse la dosarul cauzei, apreciind că . are calitate procesual activă, având în vedere faptul că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că petenta, persoană juridică, este proprietara bunurilor confiscate la data de 19.04.2013.
Pe fondul cauzei petenții au arătat că potrivit art. 1 litera e din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale:"... prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factură, aviz de însoțire a mărfii, documente vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite din lege. "
Au precizat petentii că intimatul, în prima fază, a arătat că la momentul controlului nu dețineau documente justificative pentru marfa transportată (poziția exprimată în întâmpinare) sau nu au putut prezenta nici un act de proveniență (factură, factura externă, aviz de însoțire a mărfii, scrisoare de transport) (poziție exprimată în raportul din data de 04.10.2013), pentru ca mai apoi să se facă referire la acele documente de proveniență - facturi că nu erau semnate, că nu s-a făcut dovada plății, faptul că pe acestea apărea menționată denumirea unei societăți comerciale și nu era pe numele angajatului, faptul că organul de control nu are obligația să cunoască limba străină în care era întocmită factura fiscală.
A arătat petentul că avea la momentul controlului facturile fiscale externe, întocmite în limba maghiară și pe care le-a prezentat organului de control, care nu a dorit cu rea credință să le aibă în vedere, atitudine ce rezultă din mențiunile făcute în cadrul întâmpinării și în cadrul raportului încheiat la data de 04.10.2013:"contravenientul chiar dacă are factură din orice țară membră UE, aceasta ar trebui să fie tradusă în limba romană deoarece organele de poliție nu au obligația să cunoască limba statului emitent al documentului. "
A menționat petentul că abuzul făcut de organul de control este evident, atât timp cât acesta practic recunoaște că au existat la momentul controlului dovezile de proveniență, adică facturi externe pe care nu a dorit să le aibă în vedere doar pentru că erau emise în limbă străină (maghiară în speță) iar organul constatator nu cunoștea limba străină și că nu este atributul acestuia de a le avea în vedere, adică de a nu respecta dispozițiile legale care reglementează actele prin care se face această dovadă.
Au arătat petenții că actele de care înțeleg să se folosească sunt două facturi pentru plata in numerar cu seriile NQ9EB nr._ și nr._ emise la data de 19.04.2013 iar conform acestora se pot identifica atât vânzătorul în persoana numitului Noske R.) cat și cumpărătorului . ,cu datele de identificare,, rezultând și bunurile ce au fost achiziționate, numărul acestora, prețul precum și valoarea totală a acestora iar forma facturilor fiscale nu diferă de forma facturilor fiscale emise pe teritoriul României de către orice societate comercială romană, astfel că și în situația necunoașterii limbii în care au fost emise, rezultă cu claritate denumirea vânzătorului și în special a cumpărătorului.
A menționat petentul faptul că cu toate aceste documente de proveniență a trecut prin vama dintre cele două state vecine, prin urmare a fost supus unui control de specialitate de către agenții vamali, care au înțeles mențiunile din facturile externe, pe când agentul constatator, agentul de poliție nu a înțeles respectivele mențiuni, cu toate că acesta face parte din Poliția Municipiului Oradea (oraș de graniță) și prin urmare este de notorietate că aceștia sunt familiarizați cu formularele și mențiunile pe care le cuprind astfel de documente de proveniență.
A arătat petentul că în cuprinsul întâmpinării se face referire la faptul că nu deține documente de transport conform legii și că efectuează acte de transport în nume personal, acte prevăzute de dispozițiile art. 3 punct 13 cod comercial și că nu este autorizat în acest sens, menționând că a dovedit faptul că a efectuat această activitate doar în calitate de prepus al ., drept pentru care toate actele provin de la acesta societate comercială, deci și actele de transport iar cu privire la această presupusă faptă reținută în procesul verbal atacat nu este indicat temeiul de drept, pentru a-și putea formula apărarea, dar sunt invocate temeiuri de drept care au fost abrogate la data de 03 octombrie 2011, adică mult anterior datei la care a fost încheiat procesul verbal.
Petenții S. C. ȘI . au depus precizare și extindere de acțiune, înregistrată la Judecătoria Oradea în data de 30.05.2014 prin care și-au extins acțiunea și față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând achitarea unei despăgubiri raportată la valoarea de circulație a mărfurilor confiscate în baza procesului verbal . nr._/19.04.2013, bunuri ce au aparținut petentei . întocmite la procesul verbal menționat, în baza dispozițiilor art. 41 din OG nr.2/2001, cu obligarea intimatei la plata dobânzii legale ce se va datora pană la plata efectivă a debitului.
În motivarea precizării s-a menționat că inițial s-a cerut ca toate bunurile confiscate în baza procesului verbal .. nr._/19.04.2013, bunuri ce aparțin ., conform anexei întocmite la procesul verbal atacat, să fie restituite în natură, adică să fie restituite un număr de 1.194 buc- flori și nu 1.164 buc flori astfel cum au fost menționat în anexa și în cazul în care acestea nu mai există în materialitatea lor, achitarea unei despăgubiri raportată la valoarea de circulație a acestora, în baza dispozițiilor art. 41 din OG nr. 2/2001, menționând că raportat la actele ce au fost depuse în probațiune solicită introducerea în cauză și a DGFP Bihor prin AFP Oradea având în vedere faptul că sumele încasate în urma valorificării bunurilor confiscate s-au făcut venit la bugetul statului.
S-a arătat în precizare că potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 2 și 3 din OG nr. 2/2001 republicata „În caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept iar dacă bunurile au fost valorificate, instanța va dispune să se dea celui în drept, o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor".
S-a menționat în precizarea de acțiune că în ceea ce privește valoarea, prin raportare la valorile din facturile fiscale depuse în probațiune, aceasta era în sumă totală de 421.800 forinți maghiari (compusă din suma de 121.800 forinți maghiari și 300.000 forinți maghiari), respectiv 6165 lei și nicidecum de 848,40 lei, sumă la care fost înstrăinată marfa iar la această sumă la care se va adăuga adaosul comercial practicat de către comerciant, cheltuielile ce au fost/sunt efectuate cu vânzarea bunurilor respective.
Ministerul Finanțelor publice a depus întâmpinare, înregistrată la Judecătoria Oradea în data de 01.07.2014 prin care a arătat că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesual pasivă, menționând că potrivit adresei nr._/25.04.2014 IPJ Bihor a declarat bunurile confiscate ca fiind perisabile și intrate în proprietatea privată a Statului, bunurile fiind valorificate de AJFP Bihor la valoarea de 848,40 lei, care a fost încasată integral, reprezentând venit la bugetul de stat, evaluarea fiind efectuată în conformitate cu prevederile legale în materie.
Sub aspectul probatoriului în cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială, s-a efectuat o expertiză de evaluare a bunurilor confiscate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/19.04.2013, petentul S. C. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei, în baza art. 2 alin. 1 lit.c din legea nr.12/1990 - rep, reținându-se în sarcina sa faptul că la aceeași dată, orele 23:30 în calitate de conducător auto al autoutilitarei marca IVECO cu nr. de înmatriculare_ ar fi transportat o cantitate de flori fără documente de proveniență și documente de transport, conform legii.
Instanța analizând cu prioritate, în temeiul art.248 Cod procedură civilă excepția lipsei calității procesual active a petentei . reține că potrivit art.31 alin.2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării” iar potrivit facturilor fiscale . NR._ și . NR._ depuse în probațiune, petenta . este proprietara bunurilor confiscate, prin urmare aceasta are calitate procesual activă să solicite restituirea bunurilor confiscate.
Având în vedere aceste aspecte instanța va respinge excepția lipsei calității procesual active a petentei . ca neîntemeiată.
Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, petentul a formulat plângere contravențională, depusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, respectiv 15 zile de la înmânare.
Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Analizând legalitatea procesului verbal, instanța constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001, neexistând nici un motiv de nulitate absolută.
Referitor la motivul de nulitate invocat de petent privind menționarea actului normativ instanța reține că agentul constatator a indicat în cuprinsul procesului-verbal actul normativ și articolele din acest act care prevăd contravențiile reținute în sarcina petentului și apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile petentului.
De asemenea raportat la insuficienta descriere a faptei instanța reține că în cuprinsul procesului verbal s-a menționat că în calitate de conducător auto al autoutilitarei marca IVECO cu nr. de înmatriculare_ petentul ar fi transportat o cantitate de flori fără documente de proveniență și documente de transport, fapta reținută în sarcina petentului fiind descrisă în mod suficient și încadrată în drept, astfel că și acest motiv de anulare a procesului-verbal este neîntemeiat.
Cu privire la formularea de obiecțiuni de către petent instanța reține că în cuprinsul procesului-verbal s-a menționat că petentul nu are obiecțiuni de făcut,procesul-verbal fiind semnat de contravenient.
Referitor la încălcarea articolului 19 alin.2 din OG 2 /2001 privind regimul juridic al contravențiilor instanța reține că martora menționată în procesul-verbal nu este agent constatator, potrivit adresei emisă de intimat ( fila 64 dosar), nefiind în serviciul acesteia prin urmare nu au fost încălcate aceste prevederi legale.
Cu privire la datele menționate în anexa la procesul verbal, instanța reține că potrivit art.24 din OG 2/2001” În toate situațiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării și va lua în privința lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând mențiunile corespunzătoare în procesul-verbal”, agentul constatator descriind bunurile ridicate în vederea confiscarii.
Instanța apreciază că motivele invocate de petent privind nulitatea procesului verbal de constatare a contravențiilor sunt neîntemeiate, procesul-verbal fiind întocmit cu respectarea prevederilor legale.
Cu privire la situația de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor mai sus menționat, instanța reține că aceasta constituie contravenție în sensul art.1 lit.a și e din legea nr.12/1990 republicată privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
Astfel, potrivit prevederilor art. art.1 lit.a și e din legea nr.12/1990 republicată constituie contravenție efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege și efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării, fapte sancționate de art.2 lit.c din același act normativ.
Se specifică în lege că prin documente de proveniență se înțeleg, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege
În conformitate cu prevederile art.4 din aceeai lege mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre aceste fapte dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție nu poate face dovada prin el însuși, acesta reprezentând doar actul prin care petentul este acuzat de săvârșirea unei contravenții.
Astfel cum s-a reținut de CEDO în cauza A. contra României, contravenția reținuta în sarcina petentului întrunește elementele expuse in art. 6 par. 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare al legii privește toți cetățenii iar sancțiunea instituită are un caracter preventiv si represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute si garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par.2 al art. 6 iar aceasta prezumție, ca orice prezumție legala relativa conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de alta parte, în favoarea intimatului operează prezumția instituita prin art. 270 Cod procedură civilă privind legalitatea, veridicitatea si autenticitatea actului întocmit de un funcționar public, aflat in exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu și în limitele competentei sale, această prezumție are de asemenea un caracter relativ, dispensează de sarcina probei si este susceptibila a fi combătută prin proba contrarie.
Avem de a face așadar cu doua prezumții legale, ambele cu caracter relativ, cate una în favoarea fiecăreia dintre părți iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre ei urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente si concludente în susținerea afirmațiilor sale.
Instanța reține că petentul a depus la dosarul cauzei facturile fiscale . NR._ ȘI . NR._ ,ambele din 19.04.2013 care atestă achiziționarea florilor de către petenta . de la PFA Noske R., prin urmare avea acte proveniență a bunurilor, astfel cum prevede textul legal.
Chiar în situația în care nu ar fi avut asupra sa aceste facturi pentru a fi prezentate, se reține de către instanță că potrivit deciziei 1/2002 pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe se stabilește că în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art.1 lit.e din legea nr.12/1990 prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite în momentul constatării contravențiilor de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de la plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.
Față de cele de mai sus, instanța va constata ca neîntemeiat procesul-verbal în ceea ce privește fapta prevăzută de art.1 lit.e din legea nr.12/1990, petentul făcând dovada provenienței licite a bunurilor.
Referitor la fapta prevăzută de art.1 lit.a din legea nr.12/1990, respectiv efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege, în speță fără documente de transport instanța reține că potrivit înscrisurilor depuse la filele 19-20 dosar autoutilitara Iveco cu nr. De înmatriculare_, aparține . iar petentul S. C. C. este angajat al acestei societăți, conform contractului individual de muncă nr.48/30.06.2009( fila 46-47 dosar), pentru perioada 19.04.2013 având ordin de deplasare ( fila 48 dosar) și foaie de parcurs pentru autovehicule transport marfă.
Se reține de către instanță că potrivit art.1 din Decretul nr.451/1972 referitor la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR) convenția se aplică oricărui transport de mărfuri pe șosele cu titlu oneros, cu vehicule, când locul primirii mărfii și locul pentru eliberare sunt situate în țări diferite, în speță nefiind vorba de un asemenea contract de transport, florile fiind transportate de către angajații petentei . cu mijloacele de transport proprii ale societății, prin urmare nu erau necesare documentele de transport prevăzute de actul normativ menționat.
Având în vedere aceste aspecte instanța reține că și sub acest aspect procesul-verbal este neîntemeiat prin urmare va dispune anularea acestuia și în ceea ce privește fapta prevăzută de art.1 lit.a din legea nr.12/1990.
În ceea ce privește marfa confiscată ,menționată în anexa la procesul-verbal contestat, instanța reține că potrivit adresei emisă de ANAF –Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice-Cluj N. aceasta a fost valorificată, suma de 848, 40 lei obținută reprezentând buget la venitul de Stat.
Având în vedere acest aspect, precum și prevederile art.1 din OG 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, potrivit cărora” (1) Bunurile de orice fel intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se valorifică în condițiile prezentei ordonanțe de către Ministerul Finanțelor Publice prin organele de valorificare abilitate” instanța constată că S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesual pasivă în cauză.
În conformitate cu prevederile art.41 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în caz de anulare sau constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate se restituie celui în drept, iar dacă au fost valorificate se va achita o despăgubire care se stabilește în raport de valoarea de circulație a bunurilor.
Instanța reține că potrivit facturilor fiscale . nr._ și .> NQ9EB nr._ petenta . a achiziționat marfa confiscată ,aceasta fiind persoană îndreptățită la acordarea despăgubirilor ca urmare a anulării procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._/19.04.2013 .
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară nr.48/26.01.2015 efectuat în cauză de dna. expert F. V. valoarea florilor confiscate, potrivit anexei la procesul-verbal este de 5357,60 lei, instanța apreciind că petenta . la acordarea acestei despăgubiri nu și la suma reprezentând beneficiul nerealizat și dobânda legală, textul de lege stipulând în mod expres că despăgubirea se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor.
În conformitate cu prevederile art.23 din OG 2/2000 privind organizarea activității de expertiza tehnică judiciară și extrajudiciară instanța va obliga intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor să achite diferența de onorar expert în cuantum de 1120 lei .
În temeiul art.453 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală instanța va obliga intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1070,15 lei reprezentând cheltuieli de transport și traducere, cheltuieli dovedite cu înscrisurile depuse la filele 162-170 și 226 dosar.
I nstanța nu va acorda cheltuielile efectuate cu expertiza extrajudiciară de către petent, aceasta nefiind avută în vedere la soluționarea cauzei, fiind efectuată o expertiză judiciară de evaluare, avută în vedere de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesual active a petentei . pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor .
Admite în parte plângerea contravențională precizată formulată de petenții S. C. C. CNP_ cu domiciliul în Cluj-N., ., ., județul Cluj și . cu sediul în localitatea Cluj-N., ..122, județul Cluj, ambii cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat R. O. M. din localitatea Cluj-N., ..44, județul Cluj în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor cu sediul în Oradea,P-cul T., nr.18, județul Bihor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice –DGFP Bihor –Administrația Finanțelor Publice cu sediul în localitatea Oradea, ..2B, județul Bihor.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19.04.2013.
Dispune achitarea de către intimatul Ministerul Finanțelor Publice –DGFP Bihor –Administrația Finanțelor Publice către petenta . a unei despăgubiri constând în valoarea de circulație a bunurilor confiscate, respectiv suma de 5357, 60 lei.
Respinge celelalte pretenții ale petentei . ca neîntemeiate.
Obligă intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor să achite diferența de onorar expert în cuantum de 1120 lei.
Obligă intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1070,15 lei reprezentând cheltuieli de transport și traducere.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. M. Daniela A. C. F.
Red. T.M.D./29.06.2015
Tehn. T.M.D.
6 ex./
Comunicări: 4 ex.- S. C., S.C. A. .., INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE;
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5386/2015. Judecătoria... → |
|---|
