Plângere contravenţională. Sentința nr. 6269/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6269/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 6269/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6269/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. E. R.
Grefier A. M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent P. . intimat I., având ca obiect plângere contravențională_.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24.06.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.10.2014, sub număr de dosar_, petenta P. . instanței, în contradictoriu cu intimatul I., pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului și exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta arată că, în data de 08.10.2014, orele 21:55 ansamblul de vehicule format din cap tractor cu nr de înmatriculare_ și semiremorca_, proprietate a societății se deplasa in interes de serviciu pe DN1, km638 în localitatea Oradea, jud. Bihor, fiind oprit în trafic de către un echipaj I. Teritorial nr. 4, pretinzându-se că a fost depășită perioada maximă de conducere neîntreruptă cu 47 de minute și că operatorul de transport nu a respectat obligația de a asigura existența la bordul autovehicolului cu care se efectuează transport rutier contra cost a copiei conforme a licenței de transport.
Totodată, petenta susține că agentul constatator nu a accesat cu propriul card aparatul tahograf digital de la bordul autovehiculului pentru a justifica controlul în trafic, lucru obligatoriu și nici nu a fost anexat procesului verbal de contravenție sau înmânat conducătorului auto vreun document care să ateste constatarea făcută de agentul constatator cu privire la depășirea perioadei maxime de conducere pretinse deși au fost făcute consemnări în cuprinsul procesului verbal în acest sens. Privind cea de-a doua constatare, referitor la licența de transport, petenta arată că la bordul autovehiculului exista o copie conformă a acesteia, valabilă pe perioada 06.04.2012 – 05.10.2014, iar originalul nu a putut fi pezentat întrucât a fost emisă de către ARR Bitrița în data de 06.10.2014, dată la care șoferul se afla în Gemania. De asemenea, petenta arată că actul de control întocmit nu poartă semnătura reprezentantului societății, respectiv a conducătorului auto și nici a unui martor, în lipsa semnăturii reprezentantului legal al petentei.
În drept, au fost invocate disp. art. 19 din OG nr.2/2001, precum și dispozițiile legale menționate în cuprinsul actului de control contestat, iar în probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată, cu 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (chitanță f.8 dosar).
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare(f.21-24), înregistrată la instanță în data de 23.12.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală și menținerea în totalitate a procesului-verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit, cu obligarea petentei la achitarea amenzii contravenționale.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată contravențional pentru depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute și pentru nerespectarea de către operatorul de transport a obligației de a deține la bordul vehiculului, în momentul controlului, a Copiei Conforme a Licenței de Transport.
Privind prima contravenție reținută în sarcina petentei, intimatul arată că din cuprinsul fișelor de contravenții și de vizualizare grafică a activității șoferului, prelucrate cu programul Tachoscan din dotare, rezultă cu certitudine fapta reținută în sarcina petentei, precum și lipsa de responsabilitate a petentei în ceea ce privește controlul propriilor angajați, respectiv în impunerea respectării de către aceștia a normelor legale, ceea ce constituie o circumstanță agravantă în aprecierea pericolului social prezentat de fapta reținută în sarcina sa. Mai mult, Formularul de control în trafic . nr._ (f. 28) întocmit cu prilejul efectuării controlului a fost semnat de către conducătorul auto, ceea ce dovedește că acesta se afla în acel moment la locul săvârșirii contravenției și a luat la cunoștință despre încheierea procesului verbal și al formularului, semnătura acestuia dovedind că cele consemnate de către agentul constatator în cuprinsul acestui act sunt reale.
Făcând referire la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentei, intimatul arată că aceasta recunoaște fapta, însă minimalizează pericolul social al acesteia.
Cât privește lipsa semnăturii reprezentantului legal al societății, respectiv a unui martor, intimatul arată că mențiunile prevăzute la art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 se fac de către contravenient sau reprezentantul legal al acestuia, iar nu de către prepusul petentei, calitate în care se afla conducătorul auto, astfel că motivele invocate de către aceasta prin plângerea formulată nu constituie motive de nulitate a procesului verbal și nici cazuri exoneratoare de răspundere contravențională.
În drept, au fost invocate OG 37/2007 modificată prin OG 21/2009, REG CEE 3821/85 modificată prin REG CE 2135/98 modificată prin REG CE 561/06, Decizia CE 230/2007, REG CE 561/06, O.G. nr.2/2001, iar în probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri.
La data de 30.01.2015, respectiv 02.02.2015, petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.32-44), reiterând solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului și exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate, iar în subsidiar, anularea procesului verbal contestat ca vădit netemeinic și nelegal.
La data de 21.04.2015, petenta a depus la dosar concluzii scrise (f.51-53).
În cauză a fost încuviințată pentru părți și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 08.10.2014 (f.8 dosar), emis de intimat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum total de 7.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8, alin. 2, pct.4 din OG nr.37/2007, cu modificările și completările ulterioare, și sancționate de art.9, alin.1, lit.d din OG nr. 37/2007, respectiv pentru săvârșirea contravenției incriminate de art.4, pct.57 din HG nr.69/2012, cu modificările și completările ulterioare, și sancționate de art.7, alin.1 din HG nr.69/2012.
Astfel, în data de 08.10.2014, orele 21:55, pe DN1, km 638 în localitatea Oradea, jud. Bihor, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehicul cu nr de înmatriculare_ și semiremorca_, utilizat de societatea petentă, în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic internațional, iar în urma verificărilor s-au constatat următoarele: a) depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 minute, dar mai puțin de o oră și 30 minute, faptă ce constituie contravenția reglementată de art.8, alin. 2, pct.4 din OG nr.37/2007, cu modificările și completările ulterioare; și b) nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele: (...)copia conformă a licenței de transport, faptă ce constituie contravenția reglementată de art.4, pct.57 din HG nr.69/2012, cu modificările și completările ulterioare.
Verificând plângerea din perspectiva art.31 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că aceasta a fost depusă la oficiul poștal în data de 28.10.2014 (conform ștampilei de pe plicul aflat la f.11, verso, dosar), respectiv în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat (10.10.2014, potrivit confirmării de primire de la f.79 dosar).
Potrivit art.34, alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Analizând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în ceea ce privește cauzele de nulitate a acestuia, instanța reține că doar încălcarea prevederilor art.17 din O.G.2/2001, mai exact lipsa din procesul-verbal a mențiunilor indicate în acest articol atrage de facto nulitatea procesului verbal contestat, nulitate ce se constată și din oficiu.
În speță, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de reglementarea susmenționată, precum și mențiunile prevăzute de art. 16 si art. 19 din O.G. nr.2/2001, care, deși nu atrag nulitatea, pot duce la anularea actului constatator, dacă petenta face dovada vătămării produse, care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului contestat.
Instanța va înlătura critica petentei privind lipsa semnăturii reprezentantului legal de pe procesul-verbal, în contextul în care conducătorul auto al autovehiculului oprit în trafic și suspus controlului, angajat al societății petente, nu este reprezentantul legal al acesteia, iar pe de altă parte procesul-verbal de constatare a contravenției poate fi încheiat și în lipsa reprezentantului legal al societății contraveniente.
În privința lipsei mențiunilor privind martorul asistent, care să certifice faptul că la momentul constatării contravenției și a întocmirii procesului-verbal reprezentantul legal al contravenientei nu era de față, instanța reține că acest viciu este acoperit, conform art.19, alin.3 din OG nr.2/2001, de precizarea expresă a motivului pentru care nu apar înscrise în procesul-verbal datele de identificare și semnătura vreunui martor asistent, conform pct.10, lit.b din actul constatator.
Mai mult, sancțiunea prevăzută de lege, raportat la nerespectarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001, este nulitatea relativă, și nu cea absolută, astfel că, potrivit dispozițiilor art.174, alin.3 și art.175 C.pr.civ., care condiționează nulitatea actului de procedură de existența și dovedirea unei vătămări, instanța apreciază că petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări, care, dacă ar fi constatată de către instanță, ar duce la anularea procesului-verbal contestat, motiv pentru care va respinge argumentele acesteia ca nefondate.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, intervin în analiza instanței cele două prezumții relative recunoscute părților în cadrul procesual determinat de formularea unei plângeri contravenționale, prezumții care, în mod obligatoriu, vor fi analizate în coroborare cu întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, în favoarea autorității intimate din cadrul căreia face parte agentul constatator al faptei reținute prin procesul-verbal contestat, opereaza prezumția de legalitate, veridicitate si autenticitate a procesului-verbal de constatate și sancționare a contravenției, întocmit de un functionar public, aflat in exercitarea atributiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Această prezumtie legală are un caracter relativ, care dispenseaza de sarcina probei si este susceptibila a fi combatuta prin proba contrarie.
Pe de alta parte, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza A. contra Romaniei, contraventia retinuta in sarcina petentului intruneste elementele expuse in art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe cale de consecinta, petentei îi sunt recunoscute si garantiile procesuale specifice in materie penala in ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumtia de nevinovatie prevazuta de par. 2 al art. 6.
Se conturează, asadar, doua prezumtii legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecareia dintre parti, astfel că, pentru a asigura echilibrul procesual, urmeaza ca fiecare parte litigantă sa producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea poziției lor procesuale.
În prezenta cauză, rezultă conformitatea cu realitatea a celor consemnate în cuprinsul actului constatator, care conduc la dovedirea existentei faptelor, a persoanei care le-a savarsit si a vinovatiei acesteia.
Astfel, referitor la prima faptă contravențională reținută în sarcina petentei, instanța constată că aceasta este reglementată de art. 8, alin. 2, pct.4 din OG 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, care statuează că “următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: (…) 4. depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute” .
Conform prevederilor art.9, alin.1, lit.d din O.G. 37/2007, contravenția prevăzută de art. 8, alin. 2, pct.4 se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
În dreptul român este unanim acceptat că actul administrativ legal încheiat are forță probantă asupra celor consemnate si constatate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce face ca în favoarea procesului-verbal sa opereze o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Instanța apreciază că o astfel de prezumție este rezonabilă si legitimă, ocrotind încrederea de care trebuie sa se bucure actul autorității. Punând în balanță prezumțiile care operează în cauză, și anume prezumția de nevinovăție a petentului si prezumția de bună-credință a agentului constatator, hotărâtor asupra pricinii este faptul ca actul a fost întocmit la momentul constatării faptelor în mod nemijlocit de agentul constatator, reținerea acestor fapte fiind rezultatul constatărilor personale ale agentului constatator.
Instanța reține că petenta a contestat starea de fapt consemnată în procesul-verbal de contravenție, deoarece: 1) din listarea înregistrărilor (activităților) din data de 18.09.2014 de pe cardul conducătorului auto, card introdus în tahograful digital al autovehiculului, rezultă că nu a fost depășită perioada maximă de conducere; 2) agentul constatator nu a accesat cu propriul card aparatul tahograf digital de la bordul autovehiculului pentru a justifica controlul în trafic și 3) la procesul-verbal de contravenție nu este anexat și nu i-a fost înmânat conducătorului auto documentul care să ateste constatarea făcută de agentul constatator, deși în cuprinsul procesului-verbal se face referire la un formular de control în trafic.
Analiza înscrisurilor probatorii depuse la dosarul cauzei, raportată la prevederile normative incidente, mai sus citate, conduce la reținerea caracterului legal și temeinic al procesului-verbal de constatare a contravenției, prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia nefiind răsturnată de către petentă.
Dimpotrivă, contrar celor susținute de petentă, aparatul care măsoară timpii de conducere și de odihnă ai conducătorilor auto este aparatul tahograf al vehiculului. Potrivit art.9, alin.1 din Reglementările privind condițiile de montare, reparare și verificare a tahografelor și a limitatoarelor de viteză, precum și de autorizare a operatorilor economici care desfășoară astfel de activități - RNTR 8, aprobate prin Ordinul MT nr.181/2008, “tahografele montate pe autovehicule trebuie verificate periodic, o dată la 2 ani, de RAR sau de operatorii economici autorizați.” Prin urmare, petenta este cea care are obligația de a-și verifica periodic aparatura de înregistrare a datelor și nu intimatul, ca instituție cu atribuții de control.
În al doilea rând, din interpretarea diagramei săptămânale depuse la dosar de intimat (f.27), privind vizualizarea grafică a activității șoferului, prelucrată cu programul Tachoscan din dotarea I., rezultă veracitatea celor reținute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal, fapt atestat și de fișa de contravenții a conducătorului auto pentru perioada 10.09._14 (f.26 dosar).
În al treilea rând, formularul de control în trafic (f.28 dosar) a fost întocmit de agentul constatator în conformitate cu art.9, alin.1, 2 și 3 din Normele metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere și al perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora”, aprobate prin Ordinul M.T. nr.1058/2007 și nu există nicio obligație legală de comunicare a acestui formular odată cu procesul-verbal de constatare a contravenției, formularul în cauză neconstituind o anexă la procesul-verbal, prin urmare nefăcând parte integrantă din acesta.
În al patrulea rând, deși petenta a formulat o . critici cu privire la procesul-verbal susmenționat, obiectul principal al plângerii sale îl constituie reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate, și nu anularea procesului-verbal.
În concluzie, instanța constată că prima faptă reținută în sarcina petentei îmbracă elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.8, alin.2, pct.4 din OG nr.37/2007.
Instanța mai reține că, pentru săvârșirea acestei contravenții, agentul constatator a aplicat petentei o amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei, fiind vorba de minimul special prevăzut de textul de lege sancționator.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentei, instanța reține că, potrivit art.5, alin.5 din OG nr.2/2001, ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar potrivit art.21 din OG nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Analizând pericolul social al acestui gen contravenții, instanța constată că dispozițiile legale, inclusiv cele comunitare adoptate pentru reglementarea acestui domeniu de activitate, respectiv Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85 și Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.135/98 și abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85 sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), au ca obiectiv prioritar verificarea condițiilor de muncă ale conducătorilor auto, creșterea siguranței rutiere și respectarea principiilor concurenței loiale între întreprinderi operatorii de transport rutier.
Instanța consideră că această contravenție nu este o contravenție de rezultat, ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat - 3.000 lei - al amenzii contravenționale prevăzută de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită. Aceasta și în contextul în care este de notorietate că oboseala la volan este principala cauză a producerii evenimentelor rutiere în cazul conducătorilor auto profesioniști.
Mai mult, instanța nu va reține o culpa levissima în săvârșirea acestei contravenții, în contextul în care, după cum reiese din fișa de contravenții și din copia diagramei tahograf săptămânale, conducătorul autoLuscan P.-I. a săvârșit, în intervalul 10.09.-08.10.2014 mai multe contravenții, ceea ce acreditează ideea unei perseverențe contravenționale.
Referitor la a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentei, instanța constată că aceasta este reglementată de art.4, pct.57 din HG nr.69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (...), precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, potrivit căruia ”următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr.1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr.27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: (...) 57. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.1. copia conformă a licenței de transport/licenței comunitare”.
Potrivit art.7, alin.1 din același act normativ, ”contravențiile prevăzute la art. 4 se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei.”
Petenta a susținut că la bordul autovehiculului oprit în trafic de reprezentanții I. exista, la acel moment, copia conformă valabilă pentru perioada 06.04._14 (f.9 dosar), deci valabilă la data plecării în cursă, pe durata deplasării autovehiculului fiind obținută o nouă licență valabilă pentru perioada 06.10._15 (f.10 dosar0, însă din motive obiective această nouă licență nu a putut fi prezentată, deoarece șoferul se afla deja în deplasare, în Germania.
Așa cum rezultă din procesul-verbal de control, constatarea contravenției s-a realizat în data de 08.10.2014, iar licența de transport aflată la bordul autovehiculului aparținând petentei avea valabilitate până la data de 05.10.2014, deci la data controlului operatorul de transport nu și-a îndeplinit obligația de a asigura existența la bordul autovehiculului oprit în trafic copia unei licențe valabile de transport, contravenția constând în fapta de a nu asigura existența la bordul autovehiculului a unei licențe valabile, și nu fapta de a nu deține o astfel de licență.
Existența unei licențe expirate de transport la bordul autovehiculului echivalează, practic, cu lipsa acesteia, iar motivul invocat de petentă reliefează culpa acesteia, și nu o imposibilitate obiectivă, petenta având posibilitatea de a fi efectuat diligențele pentru obținerea unei licențe valabile de transport și pentru afișarea acesteia la bordul autovehiculului anterior plecării în cursă a conducătrului auto. Or, nimeni nu poate invoca in sustinerea intereselor sale propria sa culpa, conform principiului ”nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, motiv pentru care instanța va constata că și a doua contravenție a fost legal și temeinic reținută în cauză.
Referitor la modalitatea de individualizare a sanctiunii contraventionale, raportat la prevederile art. 5, alin. 5 și ale art.8, alin.2 din O.G. nr. 2/2001, in sensul respectarii proportionalitatii dintre gradul de pericol social concret al faptei savarsite si sanctiunea aplicata, se retine ca sanctiunea amenzii aplicate petentei a fost in mod corect individualizată, cu respectarea criteriilor de individualizare statuate de art.21, alin.3 din OG nr.2/2001 și nu se impune înlocuirea acesteia cu o sancțiune mai ușoară, cu atât mai mult cu cât prin procesul-verbal contestat au fost reținute două contravenții în sarcina petentei.
În consecință, pentru considerentele de fapt si de drept expuse anterior, în baza art.34, alin.1 din OG nr. 2/2001, instanța va constata că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, motiv pentru care urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată, menținând în întregime procesul-verbal contestat, inclusiv sub aspectul amenzii în cuantum total de 7.000 lei, aplicată petentei prin acest proces-verbal.
Totodată, instanța va lua act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . în registrul comerțului cu nr.J_, având CUI RO_, cu sediul în mun.Bistrița, ..3-5, jud.Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER (I.), având C._, cu sediul procesual ales în mun.Baia M., ., ..
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 08.10.2014, emis de intimat, precum și sancțiunea amenzii în cuantum total de 7.000 lei, aplicată petentei prin acest proces-verbal.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. O. E. M. M. A.
Red. R.O.E.
Dact. M.A.M.
4 ex./07.08.2015
2 .-petenta ..
- intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER (I.), la sediul procesual ales.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6314/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6068/2015. Judecătoria... → |
|---|
