Plângere contravenţională. Sentința nr. 7634/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7634/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 7634/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
JUDEȚUL BIHOR
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7634/2015
Ședința publică din data de 21 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. F. V. GREFIER: N. A.
Pe rol fiind cauza civilă privind pe petenții ., D. I. L., D. A. F. și S. M. în contradictoriu cu intimatul DGRFP Cluj N., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în cauză, în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și concluziile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 14.09.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 21.09.2015.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că prin plângerea contravențională înregistrată la instanță la data de 10.07.2014, legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei, petenta . a chemat în judecată intimatul DGRFP Cluj N., solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Procesului Verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 3/25.06.2014, având ./20 nr._, cu cheltuieli de judecata.
În motivare arată că a fost sancționata cu suma de 5000 ron, reținându-se în sarcina sa contravenția prevăzută la art. 653, al.1, lit. h din HG 707/2006. Fapta care a primit încadrarea legală menționată în cuprinsul procesului-verbal contestat, astfel cum a fost aceasta reținută de catre agenții constatatori, constă în faptul că, la controlul fizic al bunurilor din containerul HLXU8486987, ce cuprindea un număr de 691 de colete, cuprinzând diferite bunuri fără caracter comercial, s-au constatat o . bunuri nedeclarate, în plus față de documentele însoțitoare.
In opinia pârâtei, petenta ar fi săvârșit contravenția prevăzută la art. 653, al.1, lit. h din HG 707/2006. Raportat la fapta reținuta coroborat cu încadrarea juridică dată acestei fapte, înțelege să invoce lipsa calității de subiect activ al contravenției, întrucât, în mod obiectiv, petenta nu are cum să săvârșească aceasta contravenție.
Petenta este o societate comerciala care are ca obiect de activitate Cod CAEN 6412 – Alte activități de curier. În desfășurarea obiectului de activitate, societatea are încheiat un Contract de colaborare cu partenerul canadian, în persoana Societății Comerciale World Line Cargo INC, Societate care este înregistrata si funcționează legal în Canada, conform legilor canadiene. În baza acestui contract, petenta primește coletele expediate în containere de către partenerul canadian, colete, pe care, după efectuarea formalităților vamale, le distribuie în regim”door to door” pe teritoriul României, prin intermediul diverselor firme de curierat cu care aceasta are încheiate contracte. Prin urmare petenta, nu este altceva decât un intermediar.
Societatea parteneră din Canada, preia coletele de la expeditori, pe baza așa numitelor AWB –uri sau documente de transport. Cu ocazia depunerii coletului, se completează acest document de către expeditor, care conține printre altele si o listă de inventar cu privire la bunurile pe care le conține coletul respectiv. Expeditorul, prin semnarea acestui document, își asumă integral conținutul acestuia, precum si valoarea bunurilor din colet. Aceste mențiuni sunt expres stipulate în conținutul scrisorii de transport, așa cum se poate observa din scriptele depuse în probațiune. Mai mult, expeditorul prin depunerea coletului, își însușește și Termenii și condițiile de transport stipulate pe spatele scrisorii de transport. Prin urmare, corectitudinea completării acestui document precum si veridicitatea informațiilor sunt în sarcina expeditorului.
După preluarea coletelor, acestea se încarcă în containere, se întocmesc documentele de transport, care, evident, vor însoți bunurile. Aceste documente de transport se întocmesc de către expeditor și constau într-un Borderou numit Cargo Manifest, întocmit pe baza tuturor AWB-urilor coletelor care se încarcă în containerul respectiv, la care se atașează toate aceste AWB-uri. Apoi containerul, având ca expeditor Societatea World Line Cargo INC, se trimite în Romania, având ca destinatar petenta.
În baza contractului de colaborare, petenta primește containerul precum și toate documentele de transport și predau aceste documente de transport, comisionarului vamal care se ocupă de întocmirea documentelor necesare efectuării formalităților vamale, precum și de operațiunea de vămuire propriu-zisă. D. efectuarea operațiunilor de vămuire, petenta descărcă containerul și expediază coletele către destinatari, prin colaboratori – firme de curierat.
Aceasta este, în mare, istoria fiecărui transport, precum și istoria transportului care a făcut obiectul acestui control.
În aceste condiții, petenta susține că nu poate să fie vinovată de săvârșirea contravenției reținute, în condițiile în care nu a făcut altceva decât de a pune la dispoziția autorităților vamale niște documente de transport exact în forma în care le-a primit de la partenerul străin. Declarația vamală de care face vorbire textul de lege se întocmește pe baza documentelor de transport, respectiv, în cazul de față pe baza acestor AWB-uri. Prin urmare aceasta nu poate decât să reflecte datele și informațiile înscrise în aceste scrisori de transport, informații completate și asumate pe proprie răspundere de către expeditor.
Nu se poate reține în sarcina petentei săvârșirea acestei contravenții, în condițiile în care petenta nu are nici cea mai mică posibilitate de a verifica dacă conținutul coletului corespunde sau nu scrisorii de transport. Petenta nici nu are acces la aceste colete până în momentul ruperii sigiliului vamal aplicat containerului în prezența reprezentantului Vămii, operațiune urmată de vămuirea coletelor. Prin urmare, la momentul deschiderii containerului, reprezentantul autorității vamale este prezent.
In lumina dispozițiilor legale a căror încalcari se impută, se presupune că, petenta, cu bună știință, ar fi întocmit scrisorile de transport cunoscând că acestea nu corespund realității din colete și ar fi depus pe baza acestora o declarație vamala nereală. În realitate acest lucru este imposibil, din moment ce documentele însoțitoare ale coletelor sunt întocmite și asumate prin semnatură, de către expeditorii acestora în Canada și singura ei îndatorire este aceea de a le preda comisionarului vamal.
În condițiile arătate, petenta nu poate fi acuzată de săvârșirea acestei contravenții, întrucât în mod absolut obiectiv, nu poate fi subiect activ al contravenției. Pentru a fi subiect activ al acestei contravenții, se presupune ca ar trebui să aibă posibilitatea să cunoască în mod real faptul că informațiile cuprinse în acele scrisori de transport nu corespund în totalitate cu conținutul expedierii și cu toate acestea, cu bună știință să pună la dispoziția autorităților vamale, aceste documente neconforme, fapt ce este, în mod evident, imposibil.
La prezentul dosar au fost conexate dosarele nr._/271/2014,_/271/2014 și nr._/271/2014 ale Judecătoriei Oradea, în care petenții D. I. L., respectiv D. A. F. și S. M. au solicitat anularea sancțiunii complementare privind confiscarea bunurilor aparținând petenților, dispusă prin procesul-verbal de contravenție nr. 3/25.06.2014.
În motivare, petenta D. I. a arătat, în esență, că bunurile confiscate au caracter personal, sunt destinate exclusiv folosinței petentei și a familiei sale și nu au caracter comercial. Faptul că societatea transportatoare nu a încheiat actele impuse de regulamentul vamal al României nu poate avea repercusiuni asupra bunurilor petentei.
Petentul D. A. F. a arătat că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate, deoarece procesul-verbal de control nr. 3653/2014 nu face parte din procesul-verbal de constatare a contravenției, iar fapta contravențională prin care s-a dispus măsura confiscării bunurilor aparținând petentului nu este descrisă în procesul-verbal de contravenție. Diferențele de mărfuri nedeclarate conform celor menționate în procvesul-verbal au în vedere cele cuprinse într-o declarație sumară și nu o declarație vamală, declarația sumară neputând fi asimilată cu declarația vamală, deoarece prin aceasta nu se solicită un regim vamal.
Petenta S. M. a arătat că, în condițiile în care beneficiază de regim vamal de scutire de vamă la repatriere, măsura confiscării bunurilor petentei este nelegală.
Prin întâmpinările depuse la dosare, petenta a solicitat respingerea plângerilor contravenționale ca neîntemeiate, nefondate și neprobate, în privința petitului prin care se solicită anularea actului administrativ de autoritate cu caracter sancționator, precum și a capătului de cerere relativ la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pentru absența culpei procesuale a autorității vamale.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, nefiind incidență nici una din cauzele de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din actul normativ precizat.
În ceea ce privește prezumția de temeinicie a procesului-verbal atacat, aceasta nu poate fi răsturnată prin probele care se cer a fi încuviințate de petentă, ba din contră, întăresc legalitatea și oportunitatea întocmirii actului sancționator.
În data de 27.05.2014, la sediul Biroului vamal de interior Bihor este depusă Declarația sumară nr. 171/27.05.2014 de către declarantul vamal S.C. „RCS Comisionar" S.A., acceptată și înregistrată la unitatea vamală în Registrul specific R 2 sub nr. 2.070/27.05.2014, având ca obiect intenția de îndeplinire a formalităților vamale privind mai multe expediții poștale-colete aflate în Containerul indicativ HLXU-_. Containerul în discuție, transportat pe teritoriul vamal românesc pe cale rutieră, era acoperit, din punct de vedere al tranzitului vamal, de Declarația vamală . 14 BE_ din 21.05.2014, acceptată și înregistrată la Autoritatea Vamală Belgiană.
Declarația sumară în discuție era însoțită de documentul denumit „Cargo Manifest", un fel de listă-inventar emisă la data de 28.04.2014 de „World Line Cargo" INC. - Canada, ca agent din țara de expediție, către S.C. „T." S.R.L. - Oradea, România, ca agent din țara de destinație.
Existând suspiciuni întemeiate privind existența unor mărfuri nedeclarate și al subevaluării vamale a bunurilor conținute de cele 691 coletele aflate în Containerul indicativ HLXU-_, Biroul Vamal de Interior Bihor a dispus agenților proprii efectuarea controlului fizic total al celor 13.399 de kg. de bunuri declarate ca fiind fără caracter comercial.
La controlul coletelor s-a constatat că B.L.-_ acoperă mărfuri nedeclarate, iar în legătură cu mărfurile din restul de 21 de colete există prezumția că valoarea în vamă înscrisă în documentele de încărcare a fost diminuată semnificativ.
Echipa de control a dispus luarea măsurilor legale, astfel încât, după încheierea procedurii de verificare și de inventariere, a fost întocmit Procesul-verbal de contravenție nr. 3/25.06.2014, prin care s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii contravenționale de 5.000 de lei în sarcina transportatorului bunurilor. În același timp, s-a aplicat și sancțiunea complementară a confiscării bunurilor nedeclarate la vămuire și netrecute pe documentele de transport, conform art. 653, alin. 1, lit. h din HG. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului vamal, în sarcina proprietarilor.
Procesul-verbal de contravenție este comunicat contravenientei după redactarea lui, prin înmânare sub semnătura reprezentatului său și cu aplicarea ștampilei firmei, împreună cu copii ale actelor administrative individuale de confiscare. Celor care erau proprietarii bunurilor confiscate li se trimit exemplarele originale ale adeverințelor întocmite în acest sens, precum și copia actului sancționator.
Agenții autorității vamale au constatat întrunirea elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 653, alin. 1, lit. h din H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului vamal. Urmare a celor constatate, prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 3 din 25.06.2014, autoritatea vamală a dispus sancționarea petentei cu sancțiunea principală a amenzii, precum și aplicarea măsurii complementare a confiscării bunurilor-obiect material al contravenției.
Relativ la sancțiunea complementară aplicată, analizată prin prisma dispozițiilor art. 5, alin. 5 și ale art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 aceasta a fost corect individualizată, prin raportare la gradul de pericol social al faptei săvârșite și modul de săvârșire. Consideră că este demn de subliniat că la stabilirea cuantumului amenzii la suma de 5.000 de lei a contribuit în bună măsură faptul că petenta a mai fost sancționată contravențional anterior, cu aceeași amendă și pentru aceeași faptă contravențională de Biroul Vamal de Interior gr. I Bihor, prin P.V.C. nr. 3/25.06.2014. Și în acest caz „World Line Cargo" INC. - Canada a fost agentul de expediție din țara de export.
Cele de mai sus nu echivalează cu absența oricărui mijloc procesual, prin care petenta poate să își recupereze prejudiciul suferit, mai precis, uzând de acțiunea în regres împotriva celor pe care îi consideră răspunzători, are dreptul de a-și recupera paguba suferită prin plata amenzii contravenționale.
Cât privește legalitatea sancțiunilor aplicate, acestea se încadrează în limitele prevăzute de textul din Regulamentul vamal, atât în privința celei principale, dar și a celor accesorii. Sancțiunea principală a amenzii și cea complementară constând în confiscarea bunurilor nedeclarate, este expres prevăzută la art. 653, alin. 1, lit. h din H.G. nr. 707/2006. Individualizarea sancțiunii s-a făcut având în vedere antecedentele contravenientei, modul de săvârșire al faptei și nivelul prejudiciului creat.
Privitor la alegațiile petenților, consideră că excepția de fond a lipsei calității de subiect activ al contravenției, invocată de aceasta, este lipsită de substanță și de valențe juridice. Odată cu . teritoriul vamal al României, raportul juridic material-vamal se naște între Autoritatea vamală Română și cel care introduce marfa supusă politicilor comerciale ale Statului Român și normelor de supraveghere vamală. Pretențiile autorității vamale din țara de import - România - față de expeditorul și agentul de expediție din țara de export - Canada - nu ar avea niciun temei legal, deoarece drepturile vamale privesc bugetul țării de import, în Canada nedatorându-se taxe la export.
În aceeași ordine de idei, nici firma de comisionariat vamal nu putea fi trasă la răspundere contravențională, nu numai pentru că a fost doar mandatarul îndeplinirii formalităților vamale, dar mai ales pentru că legiuitorul a calificat expres ca subiect activ al contravenției, în cadrul capitolului referitor la contravenții din H.G. nr. 707/2006, pe declarantul vamal pentru faptele contravenționale sancționate de art. 652, lit. h sau de art. 653, alin. 1, lit. g, nu pentru cea de la art. 653, alin. 1, lit. h. Nici proprietarii-destinatari ai mărfurilor nu puteau fi sancționați contravențional cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale, ci se putea aplica doar sancțiunea complementară a bunurilor nedeclarate.
Dacă admitem că petenta nu ar avea nicio vină în privința neregulilor constatate de agenții B.V.I. Bihor, pe care de altfel nu le neagă, arată că este incident art. 68 din Legea 86/2006, aplicabil în cazul unor discrepanțe între documente, cantități, greutăți, fel marfă existente, constatabile înainte de momentul controlului fizic efectiv. Astfel, chiar dacă petenta nu ar fi cunoscut cantitatea, felul și natura tuturor bunurilor transportate, putea să ia contact direct și să examineze marfa, în conformitate cu dispozițiile clare ale Codului vamal, putându-se face o solicitare de către declarantul vamal în acest sens și se puteau descoperi neregulile.
Reglementarea precizată este transpunerea în legislația națională a dispozițiilor art. 42 din REG CE 2913/92 pentru aprobarea Codului vamal comunitar. Din punctul lor vedere, normele precizate trebuie coroborate cu elementele de fapt contradictorii constatate de agenții vamali la fața locului, mai precis că existau bunuri în plus față de cele declarate și înscrise în actele de expediție, dar și o prezumție de fraudă întărită de cele descoperite și sancționate cu prilejul întocmirii Procesului-verbal de contravenție nr. 3/25.06.2014 în sarcina petentei. Oricum, la controlul vamal fizic, constatarea fraudei era îngreunată tocmai de numărul mare de colete cu mărfuri destinate mai multor beneficiari și trimise de tot atâția expeditori.
Desocotirea pentru paguba suferită de petenta trebuie a fi făcută cu cei pe care îi consideră răspunzători. Dacă am admite logica juridică a demersului introductiv de instanță, atunci nimeni nu ar putea fi tras la răspundere, deși suntem în prezența unei stări contravenționale evidente. Mai exact, dezvoltând argumentele excepției lipsei calității de subiect al contravenției, atunci ar trebui considerată admisibilă o culpă extrinsecă raportului de drept material vamal dintre Statul Român și transportatorul, respectiv proprietarul unui bun supus unui regim vamal - „greșelile" făcute de expeditor în manifestul de încărcare și/sau din actele emise de agentul expediției -, iar mandantele și mandatarii ar invoca limitele juridice și de fapt ale mandatului, exonerante de răspundere în opinia lor - transportatorul care prezintă marfa în vamă afirmă că este un simplu intermediar, declarantul vamal prestează un serviciu fără a fi emitentul și titularul vreunui act cu relevanță vamală, iar proprietarul se apără că el nu a fost prezent nici la formalitățile din țara de export, și nici măcar la cele din țara de import, astfel că ce vină ar putea avea ?
Cu referire la argumentele petentei S. M. privind calitatea de repatriat și drepturile derivate din această calitate, s-a arătat că, dacă bunurile ,,repatriabile’’ pot face obiectul mai multor expediții/partide de marfă, acest lucru nu echivalează cu faptul că pentru fiecare transport nu trebuie făcută dovada calității speciale pentru a opera scutirea. Dacă la expediția unui singur bun nu este făcută proba calității de repatriat a destinatarului, o dată cu depunerea documentelor la autoritatea vamală din țara de import, și nu ulterior, există prezumția legitimă că acesta are un regim vamal ordinar și, dacă nu este declarat, ori este declarat subevaluat, trebuie luate măsurile legale de rigoare.
În drept invocă prevederile C. și celelalte dispoziții de lege citate.
Analizând plângerea prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr. 3/25.06.2014, având ./20 nr._, petentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 5000 lei și sancțiunea complementară a confiscării, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.653 alin.1 lit. h din HG nr.707/2006.
S-a reținut prin actul constatator faptul că la data de 27.05.2014, ora 13,00, petenta a prezentat la BVI Bihor containerul HLXU -_, încărcat cu 691 colete cu_ kg, cu diverse bunuri fără caracter comercial în vederea îndeplinirii formalităților de vămuire, în baza declarației sumare nr. 171/27.05.2014 și a documentelor însoțitoare. Pentru bunurile nedeclarate au fost întocmite adeverințe de reținere în vederea confiscării.
Plângerea a fost formulată în termen legal.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Deși petentul D. A. F. a arătat că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate, deoarece procesul-verbal de control nr. 3653/2014 nu face parte din procesul-verbal de constatare a contravenției, iar fapta contravențională prin care s-a dispus măsura confiscării bunurilor aparținând petentului nu este descrisă în procesul-verbal de contravenție, instanța o apreciază ca neîntemeiată, deoarece fapta imputată contravenientei este descrisă în procesul-verbal de constatare a contravenției și Anexa acestuia prin date suficiente.
Referitor la temeinicia procesului verbal, instanța reține că potrivit art.653 alin.1 lit. h din HG nr.707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României: constituie contravenție „ depunerea declarației vamale și a documentelor însoțitoare conținând date eronate privind felul mărfurilor. În cazul în care prin această faptă este influențată stabilirea drepturilor de import și alte drepturi legal datorate reprezentând impozite și taxe care se încasează de către autoritatea vamală la punerea în libera circulație a mărfurilor, mărfurile constatate în plus față de felul celor înscrise în declarația vamală se confiscă. Prin felul mărfurilor se înțelege varietatea, tipul sau acele caracteristici definitorii.”
În speță, petenta în calitate de curier a preluat de la partenerul său din Canada pachete pe care persoane fizice doreau să le expedieze în România. La venirea în țară, petenta a depus declarația vamală sumară la care au fost atașate documentele de transport internațional.
Această stare de fapt reiese din înscrisurile de la dosar respectiv contractul încheiat între petentă și World Line Cargo INC cu sediul în Canada, documentele de transport coroborate cu declarația administratorului societății petente.
Instanța reține că în declarația vamală sumară se menționează doar „diverse mărfuri” fiind atașat un document in care sunt inventariate coletele sub aspectul greutății, expeditorilor și destinatarilor. Totodată pentru fiecare expeditor este întocmit un document în care sunt descrise mărfurile, cantitatea și valoarea acestora astfel cum sunt declarate de expeditor. La finele actului care conține semnătura expeditorului se menționează „Declar pe propria răspundere că valoarea bunurilor este cea înscrisă în acest document și mă angajez să plătesc eventualele diferențe de taxe ce apar în cazul în care se constată că acestea se datorează.”
Instanța constată că art. 11 din Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR) de la Geneva din 1956, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972, prevede următoarele:
„1. În vederea îndeplinirii formalităților de vamă și a altora care trebuie făcute înainte de eliberarea mărfii, expeditorul trebuie să anexeze la scrisoarea de trăsură sau să pună la dispoziția transportatorului documentele necesare și să-i furnizeze toate informațiile cerute.
2. Transportatorul nu este obligat să examineze dacă aceste documente și informații sunt exacte sau suficiente. Expeditorul este răspunzător față de transportator pentru toate daunele care ar putea rezulta din lipsa, insuficiența sau neregularitatea acestor documente și informații, în afară de cazul în care culpa este a transportatorului.”
Totodată instanța constată că potrivit art. 4 din OG nr.13/2013 privind serviciile poștale: “(1) Secretul trimiterilor poștale este inviolabil. (2) Reținerea, deschiderea sau divulgarea conținutului trimiterilor poștale este permisă numai în condițiile și cu procedura prevăzute de lege.”
În consecință, câtă vreme petenta T. nu are obligația de a verifica dacă informațiile din documentele de transport sunt exacte, nu este prezentă la formarea coletelor, mai mult îi este interzisă deschiderea acestora, în sarcina sa nu se poate reține săvârșirea unei contravenții.
Astfel, instanța urmează să anuleze sancțiunea amenzii aplicate petentei prin procesul verbal de contravenție contestat.
Cu privire la măsura confiscării, instanța reține că, potrivit art. 41, alin. 2 din OG 2/2001, în caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept. Astfel, instanța va admite și plângerile contravenționale din dosarele conexate.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 C.pr.civ. va obliga intimata la plata în favoarea petentei S. M. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial. Va lua act că petenta . va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta ., J_, CUI_, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat D. M. în Oradea, ., ., în contradictoriu cu intimatul DGRFP Cluj N., cu sediul în Cluj N., Piața A. I. nr.19, jud. Cluj.
Admite plângerile contravenționale formulate de petenții D. I. L., cu domiciliul în A., ., ., D. A. F., cu domiciliul în București, ., nr. 53A, ., S. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat O. A. în Oradea, ., ., în contradictoriu cu intimatul DGRFP Cluj N., cu sediul în Cluj N., Piața A. I. nr.19, jud. Cluj, în dosarele conexate cu nr._/271/2014, respectiv_/271/2014 și_/271/2014.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 3/25.06.2014, având ./20 nr._, dresat de intimată – Biroul Vamal de Interior Gr. I Bihor și sancțiunile principale și complementare dispuse prin acesta.
Obliga intimata la plata în favoarea petentei S. M. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. F. V. N. A.
Red. PFV/29.09.2015
Dact. NA/29.09.2015
Ex. 7
Comunicat cu:
- petenții ., D. I. L., D. A. F. și S. M.
- intimatul DGRFP Cluj N.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7525/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8892/2015.... → |
|---|
