Plângere contravenţională. Sentința nr. 888/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 888/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 888/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 888/2015
Ședința publică de la 29 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . SRL și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – D.G.A.F. – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ 6 ORADEA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederându-se instanței că în prezenta cauză s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi.
Se constată că în termenul de pronunțare, în data de 27.01.2015 petenta a depus la dosar concluzii scrise.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței sub nr._, timbrată cu 20 lei taxă de timbru, petenta . S.R.L, a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ din 29.07.2014, întocmit de către inspectorii antifraudă L. D., B. F., M. O. si B. F. din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 6 Oradea, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 RON si a anulării măsurii confiscării veniturilor în cuantum de 116.545,22 RON; în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii si a măsurii confiscării veniturilor cu sancțiunea avertismentului, în situația în care instanța consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru anularea procesului verbal. De asemenea, solicită și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, arată că a fost supusă unui control realizat de inspectorii antifraudă ai Direcției Regionale Antifraudă Fiscală nr. 6 Oradea, control desfășurat pe parcursul perioadei 7.04._14. Pe parcursul întregului control, a colaborat cu organele de control, oferind informații relevante si punând la dispoziția acestora documente justificative ale operațiunilor efectuate/mărfurilor aflate în gestiunea sa. Cu toate acestea, multe dintre explicațiile sale si documentele prezentate nu au fost luate în considerare de către inspectorii antifraudă. În urma efectuării controlului, la data de 29.07.2014 inspectorii au întocmit Procesul verbal de contravenție . nr._, prin intermediul căreia au dispus amendarea sa cu o amenda în cuantum de 10.000 de RON si au aplicat măsura complementară a confiscării veniturilor în valoare de 116.545,22 RON. Sancțiunile au fost dispuse deoarece, în opinia organelor fiscale, a săvârșit contravenția prevăzută de art. 1 lit. a din Legea 12/1990, mai precis, „în situația stocului pusă la dispoziție de agentul economic se regăsesc produse cu stoc scriptic pe minus, ceea ce rezultă faptul că acestea au fost vândute fără ca să existe înregistrate în contabilitatea societății, mai precis au fost vândute produse care nu erau evidențiate în contabilitatea societății, dar care au existat în stocul faptic". Totodată, i s-a mai imputat faptul că, în urma comparării "stocului scriptic din data de 15.04.2014 pusă la dispoziție de către agentul economic cu stocul faptic efectuat de inspectorii antifraudă si consemnat în Listele de inventar anexate, s-a constatat un plus de mărfuri în valoare de 74.227,14 RON, după cum rezultă din centralizatorul anexat. S-a solicitat notă explicativă (răspunsul administratorului societății d-na S. M., pentru plusul de marfa conform Adresei nr._/16.07.2014), însă răspunsul primit nu face referire la societățile formulate de inspectorii antifraudă. Faptele încalcă prevederile Legii 12/1990, republicată, art. 1 lit. a)". Cu privire la încălcarea articolului 10 alin. (1) din O.G. 2/2001, arată că textul legal la care fac referire inspectorii antifraudă, în cuprinsul procesului verbal, este cel reglementat în art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, care statuează că efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege constituie contravenție, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni. În considerarea acestui text legal, inspectorii i-au aplicat o singură amendă, deși în cuprinsul procesului verbal sunt reținute două fapte: efectuarea de vânzări fără înregistrarea acestor operațiuni economice în contabilitate, respectiv existenta unui plus de mărfuri, neevidențiat în contabilitate. După cum retine organul constatator, "faptele încalcă prevederile Legii 12/1990, art. 1 lit. a". Prin urmare, sunt sancționate două fapte, cu o singură sancțiune. Prin această conduită ilicită au fost încălcate prevederile art. 10 din O. G. nr. 2/2001. Astfel, conform acestei dispoziții legale „Dacă o persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție", or așa cum se poate observa din cuprinsul procesului-verbal în sarcina petentei s-au reținut două fapte, două contravenții, însă a fost aplicată o singură sancțiune principală, fiind obligată la plata sumei de 10.000 RON reprezentând amenda contravenționala. După cum se prevede în mod expres în ordonanță, este necesar ca sancțiunea să se aplice distinct pentru fiecare contravenție în funcție de împrejurările cauzei, ținându-se cont de criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O. G. nr. 2/2001. Instanța nu se poate substitui agentului constatator si să deducă ce anume sancțiune s-a avut în vedere, nefiind exclus ca pentru una din contravenții agentul constatator să aplice greșit amenda.
Astfel, prin modul de încheiere a procesului-verbal, petentei i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, nelegalitatea întocmirii procesului-verbal împiedicând instanța să realizeze un control asupra temeiniciei procesului-verbal. Instanțele, confruntate cu procese verbale afectate de acest viciu (aplicarea unei singure sancțiuni principale pentru două contravenții), au anulat actele administrative, considerând că viciul este unul esențial.
În acest sens s-a pronunțat si Judecătoria D., prin sentința civilă nr. 1268 din 20.10.2011, statuând următoarele concluzii, referitoare la o speță în care se ridica aceeași problemă juridică:" instanța de fond a constatat că procesul-verbal în cauză a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sancționate cu nulitatea absolută”. Cu toate acestea, instanța observă că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) din același act normativ pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare. Față de cele arătate anterior, întrucât procesul-verbal atacat nu este suficient de comprehensibil, și deoarece problema reținerii a două fapte contravenționale de către agentul constatator este îndoielnică, instanța de fond a considerat că procesul-verbal încalcă prevederile legale menționate, care sunt o aplicare a principiului pentru o singură faptă se poate aplica o singură pedeapsă principală/sancțiune. Instanța este delegată prin lege să analizeze proporționalitatea sancțiunilor aplicate de către agenții constatatori, însă în prezenta cauză instanța nu poate proceda în acest sens. Considerându-se lămurită, instanța de fond nu a mai procedat la analiza motivelor invocate de către petentă și nici a celor menționate prin întâmpinare de către intimată, în consecință, față de cele statuate, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, a admis plângerea petentei și a anulat în totalitate procesul-verbal de contravenție nelegal întocmit, înlăturând toate pedepsele aplicate ". Având în vedere aceste aspecte, consideră că îi revine instanței sarcina de a anula procesul verbal, deoarece acesta a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Privitor la insuficienta individualizare a faptelor, organul constatator a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzute în art. 1 lit. a din Legea 12/1990, care prevede că efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege constituie contravenție. Cu toate acestea, în cuprinsul secțiunii referitoare la fapta/faptele concret săvârșite, organul constatator nu a indicat condițiile neîndeplinite de petentă si textele legale care prevedeau respectivele condiții. Confuzia care se creează este de natură a prejudicia presupusul contravenient. Astfel, mai întâi, deși face referire la "fapte,, organul constatator indică un singur text legal, care cuprinde o multitudine de ipoteze si aplică o singură sancțiune principală. în acest context, se poate întreba: câte contravenții a constatat pârâta prin procesul verbal atacat? Câte condiții nu au fost îndeplinite de petentă si ce texte legale au fost nerespectate prin conduita petentei? Ultima întrebare este firească în contextul în care textul incriminator indicat de către pârâtă este generic, făcând trimitere practic la întreaga legislație referitoare la contabilitate (efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege constituie contravenție.) Importanta descrierii suficiente a faptei/faptelor contravenționale este de necontestat, cu atât mai puțin în condițiile în care numărul sancțiunilor principale aplicate trebuie să fie egal cu numărul contravențiilor constatate prin același proces verbal. Tot ceea ce a menționat organul constatator au fost următoarele: "în situația stocului pusă la dispoziție de agentul economic se regăsesc produse cu stoc scriptic pe minus, ceea ce rezultă faptul că acestea au fost vândute fără ca să existe înregistrate în contabilitatea societății, mai precis au fost vândute produse care nu erau evidențiate în contabilitatea societății, dar care au existat în stocul faptic"; în urma comparării "stocului scriptic din data de 15.04.2014 pusă la dispoziție de către agentul economic cu stocul faptic efectuat de inspectorii antifraudă si consemnat în Listele de inventar anexate, s-a constatat un plus de mărfuri în valoare de 74.227,14 RON, după cum rezultă din centralizatorul anexat”. Nu sunt menționate textele legale încălcate prin conduita imputată subscrisei, astfel încât să se poată cunoaște care condiții, dintre cele generice amintite în art. 1 lit. a din Legea 12/1990, au fost încălcate. Lipsa acestui element conduce la nulitatea procesului verbal, după cum s-a reținut de către instanțe si cu ocazia unor litigii cu obiect similar. Face trimitere la decizia nr. 129 din 13.03.2007 a Tribunalului V., prin care s-au statuat următoarele: ""Potrivit art.16 alin. l din O.G.nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, și descrierea faptei și indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
În cazul de față, se rețin în sarcina intimatei două contravenții fără ca acestea să fie încadrate în drept, recurenta limitându-se la indicarea cadrului general al încriminării. Cum aceasta echivalează cu neindicarea faptei săvârșite, s-a constat că instanța de fond a apreciat corect situația de fapt și de drept și în baza art. 312 Cod pr. civilă s-a respins recursul ca nefondat." În speța prezentată, petentei i s-a aplicat o amendă pentru săvârșirea a 2 contravenții prev. de art.41 pct. 2 lit. b din Legea nr. 82/1991 (nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, constituie contravenții). Prin urmare, si în acest caz, similar celui prezentat, consideră că faptele sunt insuficient individualizate, iar procesul verbal în totalitatea lui creează o stare de incertitudine. Această stare de incertitudine nu permite instanței să efectueze un control judiciar complet asupra temeiniciei procesului verbal si legalității acestuia, prin urmare, prejudiciază presupusul contravenient, fiind necesar ca instanța să procedeze la anularea procesului verbal. Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rezultă cerința ca organul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate. încălcarea acestei obligații atrage, pe de o parte, nelegalitatea actului în raport de dispozițiile art. 16 alin. 1 din OG nr. 1/2001 modificată și aprobată prin Legea nr. 180/2002, iar pe de altă parte, dă naștere unui dubiu rezonabil în favoarea persoanei sancționate, cu privire la temeinicia sancțiunii. Cât privește greșita încadrare juridică a faptelor, menționează că faptele descrise de către agenții constatatori se încadrează 1 art. 41 pct. 1 din Legea 82/1991 a contabilității, care stabilește: constituie contravenții la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni: deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate. După cum se poate observa, faptele indicate în procesul verbal se pliază întocmai pe ipotezele reglementate de articolul citat: neînregistrarea operațiunilor de vânzare în contabilitate (efectuarea de operațiuni economice fără să fie înregistrate în contabilitate), existenta unui plus de mărfuri în valoare de 74.227,14 RON (deținerea de bunuri materiale fără să fie înregistrate în contabilitate).
În timp ce reglementarea cuprinsă în art. 1 lit. a din Legea 12/1990 cuprinde o prevedere generală (efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege constituie contravenție), dispozițiile art. 41 pct. 1 din Legea 82/1991 cuprind o reglementare specială în domeniu, făcând referire în mod concret la faptele descrise de agenții constatatori. În plus, Legea 82/1991 este ulterioară Legii 12/1990. Coroborând aceste aspecte, concluzia este una evidentă: ulterior intrării în vigoare a Legii 82/1991, orice faptă care se încadrează întocmai în ipotezele prevăzute în art. 41, trebuie sancționate conform acestei Legi, nicidecum conform dispozițiilor cuprinse în Legea 12/1990. Practic, Legea 82/1991 a restrâns sfera de aplicabilitate a Legii 12/1990, aceasta din urmă aplicându-se doar pentru ipotezele nereglementate de art. 41 din Legea 82/1991. Importanta corectei încadrări juridice este de necontestat deoarece, în funcție de această încadrare se pot aplica diferite tipuri de sancțiuni, cuprinse între limite diferite: astfel, contravenția prevăzută în art. 1 lit a. din Legea 12/1990 se sancționează cu amenda de la 2.000 la 20.000 lei si cu confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă, în vreme ce contravenția prevăzută de art. 41 pct. 1 din Legea 82/1991 se sancționează cu amendă de la 100 lei la 10.000 lei. După cum s-a reținut în jurisprudență, "încadrarea juridică are importantă deosebită deoarece se asigură desfășurarea în limitele legii a represiunii contravenționale si constituie o garanție a respectării drepturilor legitime ale persoanelor. Instanța constată că dispozițiile art.l6 din OG nr.2/2001 sunt imperative, legiuitorul folosind expresia „mențiuni obligatorii", ceea ce înseamnă că organul constatator are obligația de a preciza în cuprinsul procesului-verbal pe care îl încheie toate mențiunile enumerate de acest text de lege. Totodată, instanța apreciază că încadrarea greșită a faptei reținute în sarcina petentului poate fi asimilată cu lipsa menționării în cuprinsul procesului-verbal a actului normativ care prevede si sancționează fapta contravențională. Prin încadrarea greșită a faptei contravenționale descrise în procesul-verbal, instanța constată că petentul a fost vătămat în drepturile sale, fiindu-i aplicată o sancțiune corespunzătoare unei alte contravenții decât aceea reținută în sarcina sa de către agentul constatator." Este de notorietate faptul că greșita încadrare a contravenției conduce la nulitatea procesului verbal de sancționare, prin urmare, solicită să se dispună anularea acestuia. Privitor la nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției pentru încălcarea dreptului la apărare, una dintre garanțiile fundamentale ale dreptului la un proces echitabil este dreptul la apărare. Acesta este consacrat atât în prevederile C.pr.civ., ale C.pr.pen., dar și în art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și în art. 41 alin. 2 lit. a) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Or, o condiție sine qua non pentru concretizarea acestui drept este aceea ca cel acuzat de săvârșirea contravenției să aibă asigurată exercitarea dreptului la apărare înainte de luarea măsurii de aplicare a sancțiunii contravenționale. În acest sens, art. 41 alin. 1 și 2 lit. a) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene statuează: „(1) Orice persoană are dreptul de a benefica, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. A.. (2): Acest drept include în principal: a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere ".
De asemenea, art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 prevede în mod imperativ următoarea procedură: „In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica ,,Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului verbal". In sprijinul solicitării de respectare a dreptului la apărare înțelege să invoce și jurisprudența europeană relevantă a Curții de Justiție Europene: hotărârea din 18 decembrie 2008, afacerea C-349/07, Soprope - Organizagdes de Calgado Lda c. Fazenda Publica, cu participarea Ministerio Publica. Astfel, așa cum subliniau judecătorii europeni în hotărârea amintită, rezultă din jurisprudența Curții că principiul respectării dreptului la apărare impune ca orice persoană împotriva căreia se intenționează să se adopte o decizie care îi cauzează prejudicii să fie în măsură să își expună în mod util punctul de vedere. Regula potrivit căreia destinatarul unei decizii cauzatoare de prejudicii trebuie să aibă posibilitatea să își susțină observațiile înainte de adoptarea deciziei are drept scop ca autoritatea competentă să poată să țină cont în mod util de ansamblul elementelor relevante. Pentru a asigura o protecție efectivă a persoanei sau a întreprinderii vizate, aceasta are ca obiect, printre altele, ca persoana sau întreprinderea respectivă să poată corecta o eroare sau să invoce anumite elemente privind situația lor personală pentru ca decizia să fie adoptată, să nu fie adoptată sau să aibă un anumit conținut. În aceste condiții, pentru a se putea considera că beneficiarul acestui drept are posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în mod util, respectarea dreptului la apărare presupune ca administrația să ia cunoștință, cu toată atenția necesară, de observațiile persoanei sau ale întreprinderii vizate, fapt ce nu s-a petrecut în speța de fată. O altă hotărâre de referință în care a fost sancționată nerespectarea dreptului la apărare este hotărârea pronunțată la data de 25 octombrie 2011 în afacerea C-109/10 P, Solvay SA c. Comisia Europeană. Curtea a sancționat Comisia Europeană pentru faptul că nu a procedat la audierea unei întreprinderi anterior emiterii unei decizii privitoare la această întreprindere. Astfel, consideră că următoarele considerații ale instanței europene merită cu siguranță reținute și anume nu trebuie ignorat faptul că dreptul la apărare se încadrează în drepturile fundamentale care fac parte integrantă din principiile generale de drept a căror respectare este asigurată de către Curte (Hotărârea din 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland si altii/Comisia;C-204/00P, C-205/00P, C-211/00P, C-213/00P, C-2I7/00P si C-2I9/00P, R., p. I-I23, punctul 64).
Respectarea dreptului la apărare în cadrul unei proceduri desfășurate în fata Comisiei având ca obiect aplicarea în privința unei întreprinderi a unei amenzi pentru încălcarea normelor de concurentă impune ca întreprinderii în cauză să i se fi oferit posibilitatea să își prezinte în mod eficient punctul de vedere asupra caracterului veridic si pertinent al faptelor si circumstanțelor invocate, precum si asupra înscrisurilor reținute de Comisie în susținerea afirmației sale privind existenta unei încălcări a tratatului (a se vedea Hotărârea Aalborg Portland si altii/Comisia, citată anterior, punctul 66). Aceste drepturi sunt prevăzute la art. 4i alin. (2) lit. (a) si (b) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În speță, dreptul la apărare a fost încălcat. Astfel, deși a colaborat cu inspectorii antifraudă, aceștia au ignorat apărarea formulată si explicațiile oferite, fără a le combate. Consideră că dacă ar fi dat curs solicitărilor formulate în apărare, concluzia finală a controlului ar fi fost diferită, în sensul inexistentei unor contravenții. Deși a solicitat expres, organele fiscale, în activitatea de inventariere desfășurată, au refuzat să numere unele produse, cum ar fi cele de pe expozare si zonele de expunere. De asemenea, deși a depus fotografii cu produsele sesizate ca fiind nenumărate, au refuzat să le ia în considerare. În plus, a pus la dispoziția organelor de control cataloage tehnice ale produselor din care rezultă în mod categoric posibilitatea de confuzie si ușurința de a fi identificate, dar s-a refuzat folosirea lor; a solicitat ca la inventariere să se folosească lista de stocuri pentru ușurarea identificării produselor, dar s-a refuzat acest fapt, lucru care a condus la confuzii majore, întrucât gestionarul nu poate să memoreze ad literam cu toate indicativele și denumirea produselor.
Privitor la viciile de nelegalitate referitoare la fondul cauzei - nerespectarea flagrantă a prevederilor OMFP nr.2861 din 2009 arată că activitatea de inventariere desfășurată de către organele de control a fost una efectuată într-un mod defectuos, iar rezultatul inventarierii nu corespunde realității. Mai precis, faptele reținute în cuprinsul procesului verbal nu există, ci sunt o concluzie a unui control eronat. Având în vedere că obiectivul controlului inspectorilor antifraudă a fost acela de a verifica modul de evidențiere în contabilitate a tuturor operațiunilor comerciale si compararea acestora cu realitățile faptice în ceea ce privește stocurile de mărfuri din gestiunea petentei, inventarul bunurilor realizat de către inspectori se supune procedurilor în vigoare, mai precis, elementarilor cuprinse în Legea nr. 82/1991 - legea contabilității si în Normele OMFP 61/2009 - privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii. În aceste condiții, atât legislația cât si practica a statuat următoarele definiții: Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează. Gestiunea constituie totalitatea bunurilor încredințate uneia sau mai multor persoane în vederea primirii, păstrării și eliberării acestora prin operațiuni legale care să asigure integritatea lor. Valoarea de înlocuire reprezintă costul de achiziție al unui bun cu caracteristici și grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la data constatării pagubei, care cuprinde prețul de cumpărare practicat pe piață, la care se adaugă taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile transport, aprovizionare și alte cheltuieli, accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate a pentru . bunului respectiv. Activele reprezintă o resursă controlată de către societate, ca rezultat al unor evenimente anterioare si de la care se așteaptă ca în viitor să aducă beneficii economice. Capitalurile proprii reprezintă dreptul asociaților societății asupra activelor acesteia, după deducerea tuturor datoriilor dar si încasarea sau probabilitatea încasării creanțelor în măsura în care acestea sunt certe. Stocurile faptice reprezintă o anumită cantitate de bunuri (materiale, obiecte de inventar, mijloace fixe, etc.) existente la un moment dat într-o gestiune. Inventarierea a fost una superficială rezultă chiar din durata desfășurării acesteia: inventarierea patrimoniului, în condiții normale durează în jur 15 zile, în timp ce inspectorii DRAF au realizat inventarierea în trei zile. Potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, si pct. 5 din Normele OMFP nr. 2861/2009 care stipulează că răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere revine administratorului societății, acesta avea obligația de a forma împreună cu inspectorii delegați în control o comisie de inventariere conform punctului 6 din aceleași Norme; cu toate acestea, organele de control nu au solicitat implicarea administratorului si nici nu au permis ca acesta să organizeze inventarierea. Ca atare, inventarul a fost organizat si efectuat în exclusivitate de organele de control, acestea stabilind propria "procedura" de efectuare a inventarierii; în acest sens singura solicitare a inspectorilor a fost aceea ca din partea societății să participe câte o persoană în cadrul fiecărei echipe de lucru. Practic, prin comportamentul adoptat de către organele de control s-a încălcat pct. 5 si 6 din Normele OMFP nr. 2861/2009, organele de control asumându-si în exclusivitate pregătirea, efectuarea si valorificarea rezultatelor inventarierii. Ca urmare a faptului ca procedura de inventariere a bunurilor unor entități este în mod strict reglementată, ca fiind aceeași, indiferent de persoana si/sau calitatea celui care o solicită si/sau dispune, consideră că inspectorii antifraudă aveau obligația de a respecta actele normative în vigoare; organele de control însă, au încălcat flagrant aceste normative. Astfel, privitor la pregătirea inventarierii "procedura" organelor de control nu acordat timpul necesar si nu a permis emiterea de administratorul societății a deciziei de inventariere scrisă, care să cuprindă următoarele elemente: componenta comisiei (numele președintelui si membrilor comisiei, comisie în care si organele de control aveau reprezentanți) modul de efectuare a inventarierii, metoda de inventariere utilizată, gestiunea supusă inventarierii, data de începere si de terminare a operațiunilor, în conformitate cu prevederile pct.6 alin.(l) din Normele/OMFP 2861/2009. Practic inventarierea s-a făcut fără compunerea unei comisii de inventariere numită conform reglementărilor legale în vigoare, utilizându-se persoane care nu aveau pregătirea corespunzătoare pentru identificarea completă si corectă a produselor si a caracteristicilor tehnice ale acestora;
"Procedura" utilizată de organele de control nu a acordat timpul necesar si nu a permis administratorului societății să ia măsurile necesare pentru crearea condițiilor corespunzătoare de lucru comisiei prin: organizarea depozitării bunurilor grupate pe sorto - tipodimensiuni; verificarea evidentei tehnico-operative la gestiuni si a celei contabile si efectuarea confruntării datelor din aceste evidente. Desi s-a solicitat, organele de control nu au permis acest lucru nici înainte si nici în faza de valorificare a inventarului; asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, pret, etc.) si la evaluarea lor a unor specialiști din cadrul entității sau din afara acesteia; dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul si de sigilare a spatiilor inventariate; asigurarea protecției membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de protecție a muncii; Prin această conduită, organele de control au încălcat prevederile pct. 7 din Normele OMFP nr. 2861/2009. "Procedura" organelor de control nu a avut în vedere principalele măsuri organizatorice cu privire la luarea unei declarații în scris de la gestionar, din care să rezulte informații referitoare la următoarele aspecte: locurile de depozitare a bunurilor; dacă în afara de bunurile entității, mai au în gestiune alte bunuri aparținând terților; dacă au cunoștință de plusuri sau minusuri în gestiune; dacă are bunuri nerecepționate sau care trebuie expediate (livrate), bunuri pentru care s-au întocmit documente aferente; dacă a primit sau a eliberat bunuri fară a întocmi documente justificative; daca există în evidenta contabilă a entității documente de primire-eliberare care nu au fost operate în gestiune sau care nu au fost predate la contabilitate. Această declarație se datează si se semnează de către gestionar, în fata comisiei de inventariere si de către "comisia" de inventariere. O asemenea declarație nu există, deoarece nu a fost cerută, încălcându-se astfel prevederile pct.8 din Normele OMFP nr. 2861/2009. Privitor la identificarea, numărarea si evidențierea în listele de inventar, timpul alocat de către organele de control pentru identificarea, numărarea si completarea istelor de inventar (inventarierii patrimoniului) în cazul celor două entități, respectiv S. C. International S.R.L. si BADOR SA (societate care face parte din același grup de firme), a fost de numai trei zile (15.04._14), fiind insuficient pentru desfășurarea unor activități atât de complexe: 8 ore (o zi de lucru) x 3 zile = 24 ore x 3 echipe = 72 ore x 60 min/ora = 4.320 minute / total; 4.320 min: 4.316 poziții = 1,0009 min/poziție listă. Exceptând faptul ca în totalul alocat de 4.320 minute, sunt incluse si pauze, putem conchide că în medie, inventarierea s-a realizat într-un interval de 1,0009 minute / poziție (timp în care produsul trebuie identificat, manipulat, numărat, cântărit, așezat la loc, scris; de asemenea, trebuie luate în considerare si deplasările de la un depozit la altul, în vederea efectuării inventarieri). Acest timp/poziție inventariată este mult prea scurt, fiind imposibil de realizat o inventariere corectă si exactă.
Organele de control nu au luat măsuri pentru: sigilarea spatiilor de depozitare în prezenta gestionarului, ori de câte ori s-au întrerupt operațiunile de inventariere si s-a părăsit gestiunea; depozitarea documentelor (listelor de inventar) în cadrul gestiunii inventariate în locuri special amenajate, încuiate si sigilate. Listele de inventar au fost ridicate de către organele de control. Aceste liste conțin numeroase modificări cantitative fără ca în dreptul lor să existe o semnătura de confirmare a membrilor comisiei si a gestionarului. Astfel, au fost încălcate prevederile pct. 8 din Normele OMFP nr. 2861/2009. Deși a existat o zona tampon în care să se depoziteze bunurile aprovizionate-livrate în timpul operațiunii de inventariere, organele de control nu au luat în considerare bunurile expediate către clienți în timpul operațiunii de inventariere; de asemenea, inspectorii nu au întocmit un document pentru acestea, document care să fie luat în calcul la evaluarea rezultatelor, aceasta conduită este contrară reglementărilor cuprinse pct.9 din Normele OMFP nr. 2861/2009. Neexistând o decizie de inventariere elaborată si semnată de către administratorul societății, nu s-a cunoscut programul inventarierii si nu a putut fi afișat la loc vizibil; acest aspect avut consecințe negative pentru societate în ceea ce privește relațiile cu clienții si furnizorii. în acest caz nu a fost respectate prevederile pct. 10 din Normele OMFP nr. 2861/2009. Bunurile inventariate de către organele de control nu au fost înscrise în liste de inventariere, pe locuri de depozitare, pe gestiuni si pe categorii de bunuri. Această stare de fapt a creat confuzii si imposibilitatea efectuării unor eventuale verificări ulterioare, încălcându-se astfel prevederile pct. 18 din Normele OMFP nr. 1821/2009. Organele de control nu au inventariat si nu au înscris în listele de inventar în mod distinct bunurile depreciate sau deteriorate (nu au fost identificate si numărate bunurile sparte); această conduită contravine prevederilor pct. 20 din Normele OMFP nr. 2861/2009. Determinarea stocurilor faptice nu s-a realizat în așa manieră încât să se evite omiterea la inventariere a unor bunuri. "Procedura" proprie a organelor de control nu a acordat timpul necesar si nu a permis gestionarului să menționeze pe ultima filă a listei de inventariere, dacă toate bunurile din gestiunea acestuia au fost inventariate si consemnate în listele de inventar în prezenta sa. Mai mult, unele produse au fost inventariate si evidențiate în listele de inventar în absenta gestionarului. De asemenea, conform prevederilor pct. 33 din Normele OMFP nr. 2861/2009 toate listele de inventar se semnează pe fiecare filă de către comisia de inventar si gestionar. În speță, listele de inventar sunt nesemnate de gestionar. Alte deficiente constatate constă în faptul că nu s-au scris liste de inventar în paralel, pentru a putea fi confruntate. S-au folosit liste de inventar în alb, model ANAF, au fost scrise într-un singur exemplar original de către un inspector antifraudă; acestea au fost ulterior multiplicate la xerox si predate într-un exemplar societății; nu s-a utilizat lista de stocuri, cu ajutorul căreia stabilirea stocurilor faptice se putea realiza cu exactitate. Gestionarul nu poate retine toate denumirile de produse cu caracteristicile tehnice specifice, ceea ce determină numeroase confuzii între produse; Nu s-a acordat suficient timp pentru numărarea si identificarea produselor; inventarierea patrimoniului, în condiții normale, durează înjur 15 zile, în timp ce inspectorii DRAF au terminat inventarierea în trei zile;
Listele de inventar au fost semnate pentru identificarea si numărarea unor produse si nu pentru completarea acestora. Gestionarul a identificat produsul, dar nu a sesizat ce a fost scris în lista de inventar ANAF; Nu s-au acceptat discuții de clarificări a unor poziții pe timpul inventarierii; La pozițiile cu diferențe nu s-a realizat ulterior nici o verificare; La unele produse numărarea nu s-a realizat de către două persoane (gestionar si reprezentant ANAF - DRAF); Organele de control au impus administratorului societății semnarea listelor de inventariere, fără ca acesta să participe la inventar (a fost amenințat cu sigilarea depozitelor); S-a depășit durata efectuării inspecției fiscale, care nu poate fi mai mare de 3 luni, conf. prevederilor coroborate ale art. 104 alin. l, 68 Cod de procedură fiscală, art. 185 din Codul de Procedură Civilă; Deși în Registrul Unic de Control al societății au fost menționați doar 4 (patru) inspectori antifraudă, care figurează si pe procesul verbal atacat, în unele cazuri numărul acestora a fost de 7 (șapte), ceilalți trei identificându-se ca fiind colegii celor patru;
Au fost încălcate prevederile art. 105 alin. (l) din Codul de Procedură Fiscală, care prevede ca "Inspecția fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere". Astfel, deși a solicitat expres, organele de control au refuzat să numere unele produse, cum ar fi cele de pe expozoare si zonele de expunere; a depus fotografii cu produsele sesizate ca fiind nenumărate si au refuzat să le ia în considerare; a pus la dispoziția organelor de control cataloage tehnice ale produselor, cataloage din care rezultă în mod categoric posibilitatea de confuzie si ușurința de a fi identificate, dar s-a refuzat folosirea lor; a solicitat ca la inventariere să se utilizeze lista de stocuri pentru ușurarea identificării produselor, dar solicitarea a fost respinsă; în consecință, s-au creat confuzii majore, întrucât gestionarul nu poate sa memoreze ad literam cu toate indicativele denumirea produselor; Nu a existat o discuție finală cu contribuabilul, ci doar o înmânare a procesului verbal; În Registrul Unic de Control al societății, la poziția "Perioada controlului" s-a trecut data de 07.04.2014, însă în realitate controlul a fost finalizat în data de 29.07.2014; prin urmare, exercitarea controlului s-a realizat în afara duratei acestuia. Privitor la evaluarea rezultatelor inventarierii, arată că atât în primul centralizator, întocmit de către organele de control si comunicat prin Procesul Verbal din data de 19.06.2014, cât si în cel de-al doilea centralizator, comunicat prin adresa nr._/16.07.2014, s-a constatat că nu au fost introduse produse care se găseau în listele de inventar completate exclusiv de către inspectorii antifraudă. Astfel, au existat diferențe foarte mari între listele de inventar si centralizatoarele întocmite. Se poate observa că inspectorii antifraudă recunosc produsele introduse în valoare de 77.635,33 lei, compensează produse identice în valoare de 10.058,60 lei si produse confundabile în valoare de 3.257,20 lei. Cu toate acestea, aleg să nu introducă toate produsele prezente în listele de inventar si absente în centralizator inventor; de asemenea, refuză să dea eficientă compensării unor produsele identice si unor produse confundabile. Or, această compensare trebuia să opereze conform Normelor OMFP nr. 2861/2009. Aceste concluzii rezultă din următoarele înscrisuri: Centralizatorul nr. 1 întocmit de ANAF: Nota explicativă din data de 23.04.2014; anexa nr. 1 la Nota explicativă; anexa nr. 2 la Nota explicativă; anexa nr. 3 la Nota explicativă; anexa nr. 4 la Nota explicativă; anexa nr. 5 la Nota explicativă, Centralizatorul nr. 2 întocmit de ANAF: adresa răspuns S. nr. 332/21.07.2014 (_/21.07.2014)1 Anexa nr. 1 la adresa nr. 332/21.07.2014; Anexa nr. 2 la adresa nr. 332/21.07.2014; Anexa nr. 4 la adresa nr. 332/21.07.2014; Anexa nr. 5 la adresa nr. 332/21.07.2014; Poze produse ACO, poze piatra cioplita si poze țigla (trei sortimente), Centralizator (simulare) S. pe centralizatorul nr. 2: anexa la scrisoarea S. nr. 332/21.07.2014(_/21.07.2014).
Verificând mai departe, în centralizator, mărfurile au fost repartizate greșit. în centralizator aceeași marfa are o denumire, iar în lista de inventar o altă denumire; nu s-au efectuat în totalitate compensările între mărfurile confundabile, conform dispozițiilor pct. 40 din Normele OMFP nr. 2861/2009. Necompensând mărfurile confundabile, inspectorilor antifraudă au concluzionat că aceste produse au fost introduse în societate fără documente. În realitate, nu există diferențe de inventar; documentele justificative sunt chiar listele de inventar si centralizatorul de inventar care arată modul eronat în care au fost întocmite aceste liste si aceste centralizatoare (produse trecute cu nume greșit, corectări pe listele de inventar,etc.). Întrucât organele de control nu au indicat mărfurile pe care le-au constatat în plus, iar mărfurile au fost greșit înregistrate, în centralizatorul de inventar nu am putut determina nici plusul si nici produsele. Referitor la presupusul minus de inventar, existenta acestuia a fost constatată în mod eronat, datorită modalității defectuoase de efectuare a inventarierii utilizată de către inspectorii fiscali, astfel: nu au fost introduse în Centralizatorul de inventar produse (găsite în depozite si pe teren) menționate de către inspectorii ANAF în listele de inventar, si ca atare s-a creat un minus prin omisiune; nu a fost inventariată marfa existente în depozite: exemplu produse ACO si piatra cioplită etc.; nu au fost inventariate mărfurile degradate. Prin urmare, faptele imputate nu există, ci sunt o creație a unui control realizat defectuos si superficial. Referitor Ia natura controlului desfășurat, conform mențiunii înscrise la poziția 41 din Registrul Unic de Control al societății, controlul început la data de 07.04.2014 de către inspectorii Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 6 Oradea a fost un control tematic. Cu toate acestea, în preambulul procesului verbal este făcută mențiunea potrivit căreia controlul efectuat a fost unul operativ, contrazicând mențiunea din Registrul Unic de Control. Această contradicție a organelor de control ridică în mod cert o întrebare cât se poate de pertinentă: ce tip de control au efectuat inspectorii?! Răspunsul este deosebit de important în contextul în care, în funcție de tipul de control exercitat, trebuie respectate reguli legale diferite. Astfel, art. 18 din HG nr. 520/24.07.2013 prevede: ""Controlul tematic se execută de către inspectorii antifraudă fiscală în baza legitimației de control, a insignei si a ordinului de control tematic prin care se stabilesc obiectivele de verificat, entitățile supuse controlului perioada asupra căreia se efectuează verificarea, durata si momentul declanșării controlului". In consecință, în ipoteza în care controlul a fost unul tematic, conform mențiunilor din Registrul Unic de Control, inspectorii de la ANAF - DRAF 6 Oradea, trebuiau să prezinte Ordinul de control tematic. Un asemenea ordin nu a fost însă adus la cunostinta petentei. Ba ii mult, nu au fost furnizate, nici măcar pe cale verbală, informații cu privire la obiectivele care iau a fi verificate, perioada de verificare, entitățile supuse verificării, durata verificării, etc, creându-se astfel o stare generală de confuzie.
Alte nereguli invocate constau în faptul că inspectorii au conchis că "inventarul s-a finalizat în data de 17.04.2014, rezultatele fiind consemnate în procesul verbal de constatare nr. 1615/25.04.2014 (anexa nr.2) încheiat cu această ocazie, proces care a fost semnat cu obiecțiuni de către administratorul societății, obiecțiuni care au fost menționate inspectorilor antifraudă după cum reiese si din nota explicativă din data de 17.04.2014, în care precizează că - voi răspunde conform legii, am nevoie asistentă de specialitate ". În realitate însă, inventarul nu s-a finalizat la data de 17.04.2014, ci la o dată ulterioară, mai precis în 29.07.2014, după cum reiese din procesul verbal nr. 2864/29.07.2014. Prin procesul verbal nr. 1615/25.04.2014 despre care se face vorbire, urma să se realizeze doar predarea - primirea copiilor de pe listele de inventar întocmite în exclusivitate de către inspectorii antifraudă cu ocazia inventarierii. Inventarierea nu se putea finaliza la data de 17.04.2014 întrucât, potrivit Normelor OMFP nr. 2861/2009 privind organizarea si efectuarea inventarierii, operațiunea de inventariere nu cuprinde doar identificarea produselor în teren si înscrierea lor în listele de inventar. Aceasta presupune si stabilirea rezultatelor inventarierii, prin introducerea produselor cuprinse în listele de inventariere într-un centralizator, cât si prin evaluarea rezultatelor inventarierii. La capitolul I, constatări (pg.2/3) din Procesul verbal nr. 2864/29.07.2014 este consemnat că "... Pentru celelalte mărfuri doamna S. M. nu a prezentat o explicație plauzibilă la acea data. Ca atare, s-a cerut o nouă explicație doamnei administrator S. M. referitoare la soldurile în minus rămase în urma verificării anexei prezentate, care, în nota explicativă dată în data de 23.06.2014 (anexa 4) clarifică printr-o nouă anexă o parte a acestor solduri rămase în minus ca fiind compensări de produse identice, astfel că se înregistrează o valoare fară TVA de 34.127,48 lei, mărfuri care sunt cu minus în stocul scriptic si pentru care nu s-a adus nici o explicație plauzibilă ". Aceste stocuri, prezentate de în Anexa nr. 2 la scrisoarea de răspuns nr. 32/21.07.2014 si înregistrată la Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea sub nr._/21.07.2014, trebuiau compensate, în conformitate cu prevederile pct. 40 din formele OMFP nr. 2861/2009. Conform interpretării subiective a inspectorilor antifraudă, aceste produse au fost introduse în societate fară documente (acte) si vândute cu acte. Ca atare, nu există venituri ilicite, din contră, există o pagubă pentru societate, plătind TVA suplimentar la bugetul statului. În ceea ce privește minusul de inventar din primul centralizator inventar, în cuantum e 185.299,86 RON si din centralizatorul al doilea, în cuantum de 107.664,53 RON, se poate observa că de fapt inspectorii antifraudă recunosc o neintroducere de date in suma 77.635 RON. Prin urmare, în realitate nu există diferente de inventar iar faptele reținute în cuprinsul procesului verbal nu există, ci sunt o concluzie a unui control eronat. În lumina tuturor considerentelor expuse in extenso, solicită respectuos admiterea prezentei plângeri întocmai cum a fost formulată. În temeiul art. 451 alin. 1 si art. 453 alin. 1 C.pr.civ., solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în cuantumul pe care îl va preciza în fața instanței cu ocazia dezbaterilor.
În drept, invocă prevederile O.G. nr. 2/2001, art. 1 lit. a din Legea 12/1990, art. 41 din Legea 82/1991, art. 223 alin. 3 C.pr.civ, art. 451, 453 Cod proc.civ., dispozițiile OMFP nr. 2861/2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 15.10.2014 (fila 31), intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala, a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiata din următoarele considerente: Pentru suma de 34.127,48 lei (valoare cu TVA 42.318,60 lei) ce reprezintă valoarea totală a mărfurilor cu minus în inventarul scriptic precum și pentru suma de 59.860,60 lei (valoare cu TVA 74.227,14 lei) constatata plus în gestiune ca urmare a centralizării listelor de inventar, agentul economic a fost sancționat prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.07.2014 cu amendă, conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite cu modificările și completările ulterioare și confiscarea acestor sume conform prevederilor art. 3 din același act normativ, întrucât potrivit adresei nr. 332/21.07.2014 nu se precizează daca plusurile de mărfuri se găsesc in stocul faptic sau au fost vândute. Petenta a fost sancționată contravențional pentru plusul de mărfuri constatat ca urmare a valorificării inventarierii faptice, in valoare de 59.860,60 lei (valoare cu TVA 74.227.14 lei), respectiv, pentru fapta de a vinde mărfuri neînregistrate in evidentele contabile si care figurau cu minus in situația scriptica a stocurilor in valoare totala de 34.127.48 lei (valoare cu TVA 42.318,60 lei), aceasta din urma fapta se circumscrie astfel plusului de marfa constatat, in condițiile in care a fost vânduta o marfa care nu a existat anterior vânzării in situația scriptica a societății, in fapt fiind vorba despre aceeași fapta, fiind astfel încălcate prevederile art. 1 lit. a) din Legea 12/1990.
Având in vedere susținerile petentei din plângerea contravenționala se impun a fi făcute următoarele precizări, astfel: A). Referitor la „încălcarea art. prevederilor 10 (1) din OG 2/2001": Potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, se arata ca «daca aceeași persoana a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplica pentru fiecare contravenție», astfel ca legiuitorul face vorbire despre mai multe contravenții, ori in cazul de fata faptele constatate se circumscriu unei singure contravenții, motiv pentru care nu pot fi luate in considerare susținerile invocate de către petenta in plângerea contravenționala potrivit cărora ar fi fost încălcate aceste prevederi. Petenta se afla ., întrucât in plângerea contravenționala se arata ca, in cuprinsul procesului verbal au fost reținute doua fapte, respectiv, efectuarea de vânzări fara înregistrarea acestor operațiuni economice in contabilitate si existenta unui plus de mărfuri neevidențiat in contabilitate, astfel ca, in opinia acesteia ar fi fost incalcate prevederile art. 10 din OG 2/2001, sens in care, săvârșirea unei contravenții atrage aplicarea unei sancțiuni. Mărfurile evidențiate cu minus in stocul scriptic reprezintă in fapt tot mărfuri in plus dar care au fost deja vândute, fiind tot marfa fara documente legale de proveniența ca si stocul de marfa constatat in plus fata de documentele legale de proveniența. Arată ca marfa constatata in plus faptic ar fi fost înregistrata cu minus in evidentele scriptice după ce aceasta ar fi fost vânduta, astfel ca nu pot fi reținute doua contravenții in sarcina petentei, constatările echipei de control se circumscriu unei singure contravenții, fiind astfel aplicata o singura sancțiune. In acest sens faptele descrise au fost încadrate la art. 1 lit. a) din Legea 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, rezultând așadar o singura contravenție. Atât fapta de a efectua vânzări ale unor mărfuri fara înregistrarea acestor operațiuni economice in contabilitate, cat si plusul de marfa constatat in urma stabilirii stocului faptic, se circumscriu aceleiași contravenții, sens in care prevederile art. 10 din OG 2/2001 au fost respectate. Petenta acorda o mare importanta practicii judiciare in domeniul contravențiilor, sens in care a considerat oportun si necesar sa procedeze la descrierea unor sentințe judecătorești, sentințe care au fost date in cu totul alte spete decât cea de fata. Astfel, potrivit acestor sentințe sunt invocate contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, fara niciun fel de legătura cu speța de fata. Potrivit Sentinței Civile nr. 2768 pronunțata la data de 16.11.2009 de către Judecătoria Urziceni - Ialomița, (data cu titlu de exemplu in plângerea contravenționala, mai exact sunt copiate pasaje din aceasta), faptele descrise in aceasta sunt cele prevăzute la art. 100 alin. 3. lit. f) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, "nerespectarea semnalelor, indicațiilor si dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu", respectiv, ale art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG 195/2002 „e) depășirea cu mai mult de 50 km/fi a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate nefrologic", fiind . corespunzătoare a doua sancțiuni prevăzute la articole distincte, insa fara nicio legătura cu speța de fata. In procesul verbal contestat faptele constatate si sancționate se circumscriu unei singure sancțiuni, in fapt este vorba despre aceeași valoare sociala ocrotita de legiuitor. Concluzionând, prevederile art. 10 din OG nr. 2/2001 au fost respectate întocmai, iar faptele constatate de către echipa de control se circumscriu unei singure sancțiuni, fiind corect încadrate.
B) Referitor la „insuficienta individualizare a faptelor": Petenta susține in plângerea contravenționala faptul ca organul constatator nu a indicat condițiile neîndeplinite de către agentul economic, astfel încât in opinia acesteia regulile constatate de către echipa de control, ar fi «conforme» cu legislația in vigoare. Mai mult decât atât, in plângerea contravenționala petenta susține faptul ca echipa control a avut o "conduita ilicita" si ca au fost încălcate prevederile art. 10 din OG nr. 2/2001. Constatările echipei de control au fost pe larg descrise in procesul verbal încheiat aceasta ocazie, astfel încât nu pot fi luate in considerare susținerile invocate de către aceasta. Mai mult decât atât, respectarea legislației comerciale contabile este o condiție imperativa in desfășurarea actelor/faptelor de comerț, sens in care întrebarea petentei referitoare la ce anume fapte a încălcat este fara sens si nu își are rostul in contextul in care pe parcursul verificărilor la acesta societate au fost constatate fapte cu caracter penal. Individualizarea faptelor a fost făcuta potrivit prevederilor legale, in speța prevederile art. 1 lit. a) din Legea 12/1990 ("efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, fara îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege") si a măsurii complementare de la art. 3 din același act normativ, potrivit căruia „Veniturile obținute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitățile prevăzute la art. 1, precum și încasările în întregime din vânzarea a căror proveniență nu este dovedită se confiscă și se fac venit la bugetul administrației publice centrale". (Bunurile care au servit sau au fost destinate sa servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, daca sunt ale contravenientului, precum si sumele de bani si bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confisca). Astfel ca, marfa constatata in plus in urma stabilirii situației stocului faptic, ar fi urmat sa fie vânduta fara documente legale de proveniența, veniturile obținute in urma vânzării, nefiind înregistrate in contabilitatea societății. În Decizia nr. 285/R/24 septembrie 2010 pronunțata de Tribunalul Bistrita-Nasaud (de care petenta se folosește in cuprinsul plângerii contravenționale) se face referire, de asemenea, la contravenții privind circulația pe drumurile publice, iar petenta in cuprinsul plângerii contravenționale inserează elemente de natura a induce in eroare instanța de judecata, in sensul in care faptele descrise in procesul verbal contestat nu au fost individualizate, in condițiile in care s-a precizat foarte clar care au fost aceste fapte. In Decizia menționata de către petenta se arata, ca: "fapta ar fi fost săvârșita de petent pe DN 17 In localitatea Prundul Bargaului, neindicându-se un reper exact al locului in condițiile în care marcajele in aceasta localitate alternează". Intre speța din cazul de fata si cea prezentata prin acesta decizie nu exista nicio similitudine, constatările echipei de control fiind clar individualizate, prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 fiind respectate întocmai.
C) Referitor la „Greșita încadrare juridica a faptelor": Petenta arata ca faptele descrise de către agenții constatatori se încadrează in art. pct. 1 din Legea 82/1991 a contabilității. Potrivit acestui text legal, constituie contravenție următoarele fapte: "1). deținerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor si datoriilor, precum si efectuarea de operațiuni economico-financiare, sa fie înregistrate in contabilitate". Pentru a fi îndeplinite condițiile pentru ca o fapta contravenționala sa poate fi încadrata in acest text de lege trebuie îndeplinita condiția imperativa: "deținerea sa fie făcuta cu "orice titlu", este necesar așadar deținerea unui titlu (facturi fiscale, note de recepție etc.). Petenta nu a făcut dovada unor astfel de documente din care sa rezulte "deținerea " pentru stocul de marfa constatat in plus, si nici pentru cantitățile de marfa vânduta evidențiata cu minus in situația scriptica. Prevederile legale invocate de petenta puteau fi avute in vedere in ipoteza in care documente justificative anterioare începerii verificărilor dar care, nu au fost introduse in contabilitatea societății din varii motive. Deținerea trebuie sa aibă la baza un titlu, in caz contrar, nu pot fi aplicate prevederile acestui text de lege invocat de către petenta.
D) Referitor la nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției pentru încălcarea dreptului la apărare: în plângerea contravenționala petenta arata ca i-a fost încălcat dreptul la apărare si că au fost incalcate prevederile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 unde se arata ca: "In momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate in procesul verbal la rubrica, "Alte mențiuni" sub sancțiunea nulității procesului verbal". Invocă reaua credința pe care petenta o arata in continuare, in sensul in care, la rubrica "Alte mențiuni" din procesul verbal contestat, petenta a declarat "formulam obiecțiuni", sens in care nu se poate vorbi despre o încălcare a acestor dispoziții legale. Niciuna dintre garanțiile procesuale pe care le prevede art. 6 CEDO nu are un caracter absolut, deoarece limitele pana la care funcționează prezumția de nevinovăție si conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz in parte. Referitor la procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției, . nr._/29.07.2014, considera ca, fiind întocmit de un număr de 4 agenți constatatori ai statului aflați in exercițiul funcțiunii, trebuie sa i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Referitor la susținerile petentei formulate la punctul 20 se impun următoarele precizări: - Procedura de stabilire a stocului faptic prin inventariere nu poate fi făcuta in baza listelor de stocuri întrucât: 1. Marfa celor doua societăți (. SRL si . găsea in aceleași spatii, depozite, incinte, precum si in curte, fiind in întregime amestecata si fara a fi delimitată in vreun fel. Sortimentele de marfa erau toate amestecate, singurele persoane care cunoșteau produsele si care știau ce mărfuri aparțin fiecăreia dintre cele doua societăți erau gestionarii. 2. Mai mult decât atât, listele de stocuri erau . care nu corespundea cu cea din teren, respectiv, exista riscul ca anumite mărfuri si produse sa fie omise de la identificare, respectiv, inventariere, sens in care s-a procedat la numărarea efectiva si in ordine a flecarul sortiment de marfa existent in incinta. De altfel, o procedura de stabilire corecta a unui stoc de marfa presupune numărarea efectiva a tuturor mărfurilor si compararea ulterioara a acestora cu situația scriptica a stocurilor de marfa. Dreptul petentei la apărare nu a fost încălcat, de asemenea, nu au fost ignorate explicațiile oferite de către petenta, sens in care după comunicarea adresei nr. 332/21.07.2014 au fost introduse produsele care nu au putut fi identificate inițial datorita faptului ca denumirile nu au fost dictate denumirile corecte ale produselor.
E). Referitor la Vicii de nelegalitate referitoare la nerespectarea prevederilor OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii: In primul rând trebuie clarificata "confuzia" in care se afla petenta. Astfel, inspectorii antifrauda nu au efectuat inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii așa cum este prevăzuta in OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii. Echipa de control, așa cum a fost descrisa aceasta procedura si in procesul verbal de control, a procedat la identificarea întregului stoc de marfa prin inventariere. Așadar, termenul de "inventariere" utilizat in aceasta procedura este unul general pentru ca aceasta procedura sa fie mai ușor înțeleasa de agentul economic. Procedura de stabilire a situației întregului stoc de marfa s-a făcut in plina concordanta cu prevederile OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea si reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, astfel ca, potrivit art. 6 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat in exercitarea atribuțiilor de serviciu, personalul din cadrul Agenției care ocupă funcții publice de inspector antifraudă este investit cu exercițiul autorității publice și beneficiază de protecție, potrivit legii, iar potrivit prevederilor alin. (2) in îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, personalul prevăzut la alin. (1) are dreptul: a) să efectueze controale în toate spațiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri și servicii ori se desfășoară activități care cad sub incidența actelor normative naționale, inclusiv transpuse din legislația comunitară, în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care sunt interzise de acestea; d) să dispună măsuri, în condițiile legislației fiscale, cu privire la confiscarea, în condițiile legii, a bunurilor a căror fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum și a veniturilor realizate din activități comerciale ori prestări de servicii nelegale și să ridice documentele financiar-contabile și de altă natură care pot servi la dovedirea contravențiilor sau, după caz, a infracțiunilor;
Astfel, ca procedura de stabilire a întreg stocului de marfa aferent celor doua societăți menționate (. SRL SI . prin compararea numerarului existent în unitate, respectiv, soldul scriptic conform Raportului X emis de aparatul de marcat fiscalizat, registrul de casă, și soldul faptic existent în unitate. Au fost luate declarații de inventar gestionarilor societăților în cauză, după care s-a procedat la numărarea efectivă a mărfurilor aflate în gestiunile celor două societăți. Pe tot parcursul stabilirii situației stocului faptic prin inventariere, societatea în cauză a avut o persoană desemnată, alături de gestionari, care a notat în paralel cu echipa de control toate mărfurile existente în unitate, nu doar ca a notat, dar pe parcursul desfășurării inventarierii echipa de control a colaborat cu angajații celor doua societăți. Mai mult decât atât, petenta a primit, la sfârșitul fiecarei zile, cate o copie a listelor care erau înscrise cantitățile de mărfuri consemnate in acestea. In plângerea contravenționala petenta face referire si la faptul ca pe parcursul stabilirii situației stocului faptic au mai fost încă 3 persoane implicate in aceasta procedura, petenta menționează «persoane necunoscute», insa cu ocazia finalizării procedurii de numărare a întreg stocului de marfa a fost încheiat un proces verbal unde sunt menționate si aceste 3 persoane - in fapt inspectori antifraudă, proces verbal încât de către petenta, ocazie cu care a luat la cunoștința despre identitatea celor 3 persoane « necunoscute » (...). Petenta mai arata de asemenea, faptul ca «s-a depășit» durata efectuării inspecției fiscale, (art. 94 si următoarele din Codul de Procedura Fiscala) care nu poate fi mare de 3 luni. Inspectorii antifraudă nu desfășoară activitate de inspecție, ci, activitate de control guvernata de dispozițiile art. 93^3 din OG 92/2003 privind de Procedura Fiscala. Astfel cum se arata in alin. 2 al acestui text de lege: controlul operativ și inopinat se poate efectua și în scopul realizării de operațiuni de ol tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmărește analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activități economice determinate". Listele de inventar si declarațiile date de către toți participanții la procedura de identificare a stocului faptic prin inventariere au fost semnate de către aceștia cu mențiunea ca"am participat la identificarea si numărarea produselor". In aceasta situație fiind si in considerarea faptului ca au fost încălcate si prevederile art. 1 lit. a) din Legea 12/1990 potrivit căruia "constituie contravenții efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniența nu este dovedita, in condițiile legii" s-a dispus sancționarea agentului economic sus-menționat in concordanta cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ, respectându-se prevederile art. 21 alin. (3) din OG 2/2001 actualizata: "(3) Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ șl trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal." De asemenea, potrivit prevederilor art. 3 din același act normativ, « Bunurile care au servit sau au fost destinate sa servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, daca sunt ale contravenientului, precum si bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confisca ». Nu in ultimul rând, cu privire la legalitatea si temeinicia procesului-verbal atacat, au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. (3) din OG 2/2001 relative proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având in vedere consecințele faptelor constatate si sancționate acelea de a efectua acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniența nu este dovedita, in condițiile legii, evidentele fiscale, rațiunea legiuitorului in momentul instituirii obligației de la art. 1 lit. a) 1 Legea 12/1990 rep. fiind tocmai aceea de a înlătura neconcordantele dintre activitățile depistate in contabilitatea contribuabilului si cele efectiv desfășurate. Referitor la faptele constatate in procesul verbal de contravenție . nr._/29.07.2014, se menține descrierea acestora in cuprinsul procesului verbal susmenționat, descriere susținuta si prin elementele probatorii anexate. Procesul verbal nr. 2864 din 29.07.2014 a fost modificat in sensul ca a fost depusa sesizare penala in vederea constatării existentei/inexistentei elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzuta la art. 9 lit. in Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale precum și pentru stabilirea persoanelor vinovate de săvârșirea acestei infracțiuni. Având in vedere constatările inspectorilor antifrauda si existând pericolul ca posibilitatea sa-si înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, s-a procedat, în deplina concordanta cu prevederile art. 129 alin. 2, 3 si 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, cu modificările si completările ulterioare la emiterea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr._/12.08.2014 de către organele fiscale din cadrul DRAF 6 Oradea, care au efectuat controlul. Ulterior, acest act a fost trimis către AFPJ Bihor care a procedat la instituirea sechestrului asigurător si a popririi asigurătorii. Astfel, prejudiciul estimat, prin decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 116/12.08.2014 adus bugetului de stat de către societatea comercială în cauză este de 43.064,81 lei, după cum urmează: a) 25.839,49 lei reprezentând TVA; b) 17.226,32 lei reprezentând impozitul pe profit. Total prejudiciu estimat, 43.065,81 lei conform Deciziei nr._/12.08.2014.
În timpul controlului s-au dispus măsuri asigurătorii asupra: Motostivuitor in valoare de 40.850 lei; Camera frigorifica in valoare de 20.385,70 lei; Scahacher aparat mixat in valoare de 3.063,95 lei; Transpalet in valoare de 291,30 lei; In ceea ce privește solicitarea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, având în vedere aplicarea corectă de către organele de control a prevederilor legale incidente iar, în subsidiar, să se facă aplicabilitatea prevederilor art. 451 alin. (2) C.proc.civ. în sensul diminuării onorariilor solicitate de avocat raportat la complexitatea cauzei și a activității depusă în cauză.
In drept, invocă dispozițiile Legii nr. 12/1990, republicata si ale H.G. nr. 520/24.07.2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Petenta, prin răspunsul la întâmpinare, raportat la poziția procesuală depusă la dosarul cauzei de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin intermediul căreia solicită să se constate că apărările formulate sunt neîntemeiate și drept consecință admiterea plângerii contravenționale, așa cum a fost formulată. A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Această entitate nu a fost chemată de noi în judecată și nu poate să intervină în judecată, într-o poziție procesuală pe care să și-o aleagă, eventual, dacă dorește. Agenția Națională de Administrare Fiscală poate să intervină în cauză, formulând o cerere de intervenție în conformitate cu dispozițiile procedurale în vigoare. Suplimentar, pentru ipoteza în care instanța ar aprecia că în judecată nu trebuie să stea Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, ci Agenția Națională de Administrare Fiscală în nume propriu sau în calitate de reprezentant, invoca suplimentar două excepții: a. Excepția lipsei calității de reprezentant, ca urmare a faptului că întâmpinarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu a fost semnată de un avocat sau de un consilier juridic, conform art. 84 alin. (1) NCPC. Sub acest aspect, întâmpinarea este semnată de un director general al instituției, fiind astfel încălcate prevederile legale evocate. Sancțiunea ar trebui deci să fie, inclusiv prin raportare la prevederile art. 82 alin. (1) NCPC, nulitatea întâmpinării, b. Excepția lipsei calității de reprezentant a Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea. Cu privire la acest aspect, nu există vreo împuternicire legală sau vreun mandat acordat de către entitatea pârâtă Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru reprezentarea juridică din acest dosar, în fața Judecătoriei Oradea. Pe cale de consecință, sancțiunea este de asemenea nulitatea întâmpinării.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii C. D. D. (filele 408-409) și C. M. (filele 410-411).
Analizând plângerea prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În primul rând, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și excepția lipsei calității de reprezentant a Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, excepții invocate de petentă.
În acest sens, instanța va reține că, potrivit art. 15 din HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală ,,(1) În cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală.
(2) În cadrul Direcției generale antifraudă fiscală funcționează direcții regionale antifraudă fiscală, conduse de inspectori generali adjuncți antifraudă. Sediul principal al direcțiilor regionale antifraudă fiscală se stabilește în municipiile prevăzute în anexa nr. 2’’.
Așadar, în contextul în care procesul-verbal de contravenție contestat în prezentul dosar a fost întocmit de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, care nu are personalitate juridică, în mod corect calitatea de intimată în prezentul litigiu trebuie să o aibă Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Instanța va respinge și excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de petentă, ca urmare a faptului că întâmpinarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu a fost semnată de un avocat sau de un consilier juridic, conform art. 84 alin. (1) NCPC. Sub acest aspect, instanța va reține că întâmpinarea este semnată de directorul general al ANAF, acesta reprezentând în mod legal instituția intimată.
Cu privire la fondul cauzei, instanța va reține că, în fapt, prin Procesul-verbal încheiat în data de 29.07.2014 de inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Regionale Antifraudă 6 Oradea, s-au reținut următoarele (filele 393-399): in urma unui control operativ si inopinat efectuat in data de 07.04.2014, având ca obiectiv modul în care sunt respectate prevederile legislației fiscale și contabile de către petenta . SRL, cu sediul social în Jud. Bihor, loc. Oradea, Calea Clujului, nr. 199, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscala - Direcția Regionala Antifraudă 1 Suceava au constatat faptul că, în aceleași spații și incinte își desfășoară activitatea două societăți, respectiv petenta . SRL și . două societăți având marfă în aceleași spatii de depozitare.
Controlul a demarat prin verificarea sumelor de bani încasate și totalul încasărilor de pe documentul emis de aparatul de marcat fiscal, respectiv registrul de casa și nu au fost constatate diferențe. Totodată, s-a procedat la stabilirea stocului faptic prin inventariere pentru un număr de 18 dintre produsele comercializate de către petenta . SRL. După finalizarea inventarierii celor 18 sortimente de marfa, au fost solicitate, de la biroul de contabilitate al petentei, stocurile la zi pentru acestea in vederea comparării stocului faptic cu cel scriptic, însă în data de 07.04.2014, organelor de control nu li s-au pus aceste fișe la dispoziție, pe motiv că nu funcționează calculatoarele.
In acest sens, a fost întocmita si înaintata o invitație pentru S. M., in calitate de administrator al petentei, pentru data de 09.04.2014, prin care i s-au solicitat documentele financiar contabile pentru anul 2014, inventarul efectuat la finele anului 2013, fișele de magazie pentru cele 18 produse pentru care s-a stabilit stocul faptic prin inventariere la data de 07.04.2014.
In data de 09.04.2014, s-a prezentat doamna S. M., in calitate de administrator al petentei, cu documentele solicitate. Astfel, au fost puse la dispoziția echipei de control si fisele de magazie întocmite la data de 09.04.2014, pentru cele 18 produse inventariate la data de 07.04.2014. În urma verificării fișelor de magazie prezentate, s-au constatat următoarele deficiențe, astfel:
- pentru produsul Ciment Holcim - conform inventarului faptic, la data de 07.04.2014, figura un număr de 160 saci, iar conform inventarului scriptic figura același număr de saci însă, centralizând documentele de intrare și ieșire s-a constatat că stocul scriptic era, in realitate, de 240 de saci;
- pentru produsele "țevi" de diverse dimensiuni – de asemenea, fișele de magazie corespundeau cu inventarul faptic, însă, in urma analizării documentelor, s-a constatat că la 31.12.2013 aceste produse nu se regăseau în listele de inventar, iar în cursul anului 2014 nu a existat nicio factură de intrare pentru aceste mărfuri;
- pentru "țiglă Bolero teracotă" - conform inventarului faptic erau 17.277 buc, conform fișei de magazie 17.280 buc, iar conform documentelor de intrare-ieșire 17.379 buc;
- pentru cărămidă "Porotherm 25/30 light plus" - conform inventarului faptic erau 10.000 buc, conform fișei de magazie 10.000 buc, iar conform documentelor de intrare - ieșire 7.920 buc;
- pentru cărămidă "Tango plus maro bază" - conform inventarului faptic erau 5.853 buc, conform fișei de magazie 5.851 buc, iar conform documentelor de intrare - ieșire 8.494 buc.
Având în vedere aceste aspecte si în considerarea faptului că la aceeași adresă își desfășoară activitatea două societăți comerciale, respectiv, societatea petentă . SRL și societatea . celor două societăți comerciale se găsește în aceleași încăperi, incinte, depozite, fara a fi delimitată in vreun fel, echipa de control a extins verificările astfel că, în data de 15.04.2014, a procedat la stabilirea întregului stoc de marfă existent, prin inventarierea tuturor mărfurilor aflate în incintă, atât ale societății în cauză cât și ale societății . de începerea propriu-zisă a operațiunii de inventariere, au fost solicitate Balanțele de marfă la data de 15.04.2014, unde sunt înregistrate stocurile aferente mărfurilor existente în unitate.
Stabilirea situației faptice a stocului de marfă prin inventariere a demarat prin compararea numerarului existent în unitate, respectiv, soldul scriptic conform Raportului X emis de aparatul de marcat fiscalizat, registrul de casă, și soldul faptic existent în unitate. Au fost luate declarații de inventar celor doi gestionari ai societăților în cauză, după care s-a procedat la numărarea efectivă a mărfurilor aflate în gestiunile celor două societăți. Pe tot parcursul stabilirii situației stocului faptic prin inventariere, petenta a avut o persoană desemnată, alături de gestionari, care a notat în paralel cu echipa de control toate mărfurile existente în unitate. Procedura de stabilire a situației faptice a stocului de marfa prin inventariere s-a finalizat în data de 17.04.2014, rezultatele fiind consemnate în procesul verbal de constatare încheiat cu această ocazie. Listele cu stocul faptic, cât și listele privind stocurile scriptice au fost ridicate de organele de control pentru centralizare și confruntare, reprezentantul societății petente primind o copie a acestora.
Analizând situația stocurilor de marfă din data de 15.04.2014, întocmită de societatea petentă . SRL, s-a constatat că, la o mare parte din mărfuri, stocul scriptic era în minus, prin urmare, s-au solicitat explicații administratorului petentei, S. M., referitor la acest aspect.
În nota explicativă din data de 30.04.2014, aceasta a clarificat faptul că o parte a acestor solduri în minus reprezintă inversări de coduri si că unele din produsele evidențiate cu minus în stocul scriptic se regăsesc și în mărfurile cu plus conform anexei nr. 2 la nota explicativă, unde sunt prezentate mărfurile care au fost greșit facturate, mărfuri pentru care codurile au fost greșit introduse și așa mai departe. Astfel, s-a procedat la o reanalizare a situației prezentate. În acest sens, au fost luate în considerare listele din anexa nr. 2 a notei explicative din data de 30.04.2014. În considerarea faptului că administratorul societății, doamna S. M., nu a prezentat o explicație pertinentă la acea dată, s-a cerut o nouă explicație acesteia, referitor la soldurile ramase în minus în urma verificării anexei susarătate.
In nota explicativă din data de 23.06.2014, d-na S. M. a prezentat o nouă anexă pentru o parte a acestor solduri rămase în minus ca fiind compensări de produse identice, astfel că s-a înregistrat o valoare de 34.127,48 lei fără TVA (42.318,60 lei valoare cu TVA), mărfuri cu minus în stocul scriptic, pentru care nu s-a prezentat nicio justificare.
Cu ocazia aceluiași inventar, s-a constatat și un plus de mărfuri între stocul faptic și stocul scriptic în valoare de 59.860.60 lei fără TVA (74.227,14 lei cu TVA). Pentru aceste mărfuri, constatate în plus la inventar, conform notei explicative din data de 23.06.2014, administratorul societății în cauză a clarificat o parte a acestor plusuri printr-o anexă atașată, ca fiind compensări de produse și obiecte de inventar trecute greșit ca marfă, însă pentru diferența de 59.860,60 lei plus TVA (valoare cu TVA - 74.227,14 lei), nu a putut prezenta documente justificative.
Pentru suma de 42.318,60 lei, ce reprezintă valoarea totală a mărfurilor cu minus în stocul scriptic, precum și pentru suma de 74.227,14 lei constatată plus în gestiune, ca urmare a centralizării listelor de inventar, agentul economic a fost sancționat prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/29.07.2014, conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite cu modificările și completările ulterioare și confiscarea acestor sume, întrucât nu au fost prezentate documente justificative în acest sens, iar potrivit notei explicative din data de 23.06.2014 au fost prezentate aceleași justificări, respectiv faptul ca nu au fost operate compensările, inversări de conturi, etc. Cu ocazia aceluiași inventar, s-a mai constatat un minus de inventar între stocul faptic și stocul scriptic în valoare de 107.664,53 lei (fără TVA).
Potrivit notei explicative din data de 23.06.2014, administratorul societății, S. M., clarifica printr-o anexă o parte a acestor stocuri în minus ca fiind mărfuri neintroduse în „centralizator inventar". În urma verificării acestei anexe, s-a constatat că pentru minusul de inventar în valoare de 107.664,53 de lei (fără TVA), nu au fost prezentate documente justificative.
În considerarea faptului că nici pentru minusul de inventar nu s-au prezentat alte explicații, decât cele din adresa sus menționată, pentru suma de 107.664,53 lei (fără TVA), s-a procedat la estimarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, considerându-se că aceasta se datorează faptului că marfa a fost livrată fără întocmirea documentelor legale și că societatea petentă nu a înregistrat veniturile aferente valorii livrărilor efectuate conform calculației prezentate în procesul-verbal.
Inventarul s-a finalizat în data de 17.04.2014, rezultatele fiind consemnate în procesul verbal de constatare încheiat cu această ocazie, proces care a fost semnat cu obiecțiuni de către administratorul societății. Atât listele de inventar faptic cât și listele privind stocurile scriptice au fost ridicate de organele de control pentru centralizare și confruntare, administratorul societății petente primind o copie a acestora.
În urma analizării listelor cu situația stocurilor (Balanța de marfă) întocmită de societatea petentă S. C. INTERNATIONAL SRL, la data de 15.04.2014, și pusă la dispoziția organelor de control la aceeași dată, se constată că, la o mare parte din mărfuri, stocul scriptic este în minus, valoarea totală a mărfurilor cu minus din inventarul scriptic fiind în sumă totala de 42.318,60 lei (TVA inclus).
Astfel, inspectorii fiscali au considerat că aceste produse au fost vândute, (in plus fiind si neînregistrate in evidentele contabile) fara respectarea prevederilor art. 1, lit. a, din Legea 12/1990 republicată, respectiv: "efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii fara îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege", fiind aplicabile in acest sens si prevederile art. 3 din același act normativ, si anume "veniturile obținute din activitățile prevăzute la art. 1, precum și încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită se confiscă și se fac venit la bugetul administrației publice centrale".
În vederea comparării stocului faptic cu stocul scriptic, a fost întocmit un tabel cu rezultatele centralizate. Au fost înscrise în acest tabel toate produsele conform situației stocurilor scriptice eliberată și pusă la dispoziție în data de 15.04.2014 de către societatea petentă . SRL, respectiv cantitățile constatate faptic de echipa de control.
Astfel, situația intermediară a stabilirii stocurilor a fost comunicată societății în cauză la data de 16.07.2014, prin adresa nr._, adresa la care s-a primit răspuns in data de 21.07.2014, prin adresa nr. 332.
Urmare a acestui răspuns, s-a procedat la o reverificare a situației stocurilor faptice din listele de inventar, ocazie cu care au fost remediate anumite omisiuni datorate faptului că la mărfurile inventariate de către echipa de control nu au fost date denumirile exacte de către gestionari. Prin adresa nr. 332/21.07.2014 înregistrată la DRAF 6 Oradea sub nr._/21.07.2014, diferențele constatate în plus, respectiv în minus, sunt justificate prin faptul că nu au fost compensate produsele cu risc de confuzie între sorturile aceluiași bun material, nu au fost cuprinse toate produsele trecute în listele de inventar.
Totodată, a mai fost prezentată și o anexă cu produse neinventariate, in condițiile in care, potrivit declarațiilor de început si de sfârșit de inventar, ale gestionarilor celor doua societăți (petenta . SRL si SA Bador SA), au fost inventariate toate mărfurile aparținând acestor societăți. De asemenea, inspectorii fiscali au considerat că lista cu produsele pentru care se solicita compensarea nu poate fi luata in considerare, întrucât potrivit prevederilor legale invocate, respectiv, OMFP nr. 2861/2009 "Compensarea se face pentru cantități egale între plusurile si minusurile constatate", pe de o parte, iar pe de alta parte potrivit prevederilor pct. 40 alin. 3 din textul de lege susmenționat, "exista posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, în cazul în care lipsurile din gestiune nu sunt considerate infracțiuni". Ori, in cazul de fata, sunt îndeplinite prevederile art. 9, alin. 1 din Legea 241/2005, lit. b, respectiv, "omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate".
Referitor la «Centralizatorul produselor care nu se regăsesc in listele de inventar», au fost reverificate toate listele, ocazie cu care au fost remediate omisiunile privind mărfurile care nu au fost identificate inițial datorita faptului ca nu au fost date denumirile complete ale mărfurilor de către angajații societății petente pe parcursul procedurii de inventariere.
În urma centralizării inventarului faptic și a comparării acestuia cu soldurile scriptice, s-a constatat faptul că, pentru anumite produse societatea petentă înregistrează un plus de gestiune în valoare de 59.860,60 lei, iar pentru alte produse înregistrează un minus în gestiune în sumă totală de 107.664,53 lei.
Astfel ca, pentru suma de 107.664,53 lei constatata minus de inventar, potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale relative la neevidențierea, în actele financiar-contabile sau în alte documente legale, a tuturor operațiunilor efectuate si a veniturilor realizate, s-a procedat la calcularea estimativa a prejudiciului cauzat bugetului de stat, astfel: A) TVA = 107.664,53 lei X 24% = 25.839,49 lei
B) Impozit pe profit = 107.664,53 lei (baza impozabila) X 16% = 17.226,32 lei, TOTAL 43.065,81 LEI, respectiv, s-a depus sesizare penala la P. de pe lângă Tribunalul Bihor.
De menționat că toate cele reținute mai sus sunt justificate prin înscrisurile depuse de intimată la filele 46-161 și 393-399 din dosarul cauzei.
Pentru suma de 34.127,48 lei (valoare cu TVA 42.318,60 lei) ce reprezintă valoarea totală a mărfurilor cu minus în inventarul scriptic precum și pentru suma de 59.860,60 lei (valoare cu TVA 74.227,14 lei) constatata plus în gestiune ca urmare a centralizării listelor de inventar, agentul economic a fost sancționat prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.07.2014 (contestat în prezentul dosar) cu amendă în cuantum de 10.000 lei, conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se și confiscarea acestor sume, conform prevederilor art. 3 din același act normativ, întrucât potrivit adresei nr. 332/21.07.2014 nu se precizează daca plusurile de mărfuri se găsesc in stocul faptic sau au fost vândute.
Petenta a fost sancționată contravențional pentru plusul de mărfuri constatat ca urmare a valorificării inventarierii faptice, in valoare de 59.860,60 lei (valoare cu TVA 74.227.14 lei), respectiv, pentru fapta de a vinde mărfuri neînregistrate in evidentele contabile si care figurau cu minus in situația scriptica a stocurilor in valoare totala de 34.127.48 lei (valoare cu TVA 42.318,60 lei), iar aceasta din urma fapta se circumscrie astfel plusului de marfa constatat, in condițiile in care a fost vânduta o marfa care nu a existat anterior vânzării in situația scriptica a societății, in fapt fiind vorba despre aceeași fapta, fiind astfel încălcate prevederile art. 1 lit. a) din Legea 12/1990.
Instanța constată că plângerea contravențională este introdusă în termenul de 15 zile consacrat de prevederile art. 31, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța constată că acesta a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, iar în urma coroborării materialului probator existent la dosarul cauzei, nu există indicii de natură să răstoarne prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.
Situația de fapt reținută de agentul constatator îmbracă forma contravenției prevăzute de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, care statuează: constituie contravenție: „efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege’’.
Raportat la starea de fapt reținută de agenții constatatori, instanța reține că în speță suntem în prezența unei singure contravenții, astfel că nu se aplică prevederile art. 10 din OG nr. 2/2001.
În acest sens, instanța va reține că, potrivit prevederilor art. 10 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ,,daca aceeași persoana a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplica pentru fiecare contravenție’’, astfel ca legiuitorul face vorbire despre mai multe contravenții, ori in cazul de fata faptele constatate se circumscriu unei singure contravenții, motiv pentru care nu pot fi luate in considerare susținerile invocate de către petenta in plângerea contravenționala potrivit cărora ar fi fost încălcate aceste prevederi legale. Instanța va reține că mărfurile evidențiate cu minus in stocul scriptic reprezintă in fapt tot mărfuri in plus, dar care au fost deja vândute, fiind tot marfa fara documente legale de proveniența, ca si stocul de marfa constatat in plus fata de documentele legale de proveniența. Marfa constatata in plus faptic ar fi fost înregistrata cu minus in evidentele scriptice după ce aceasta ar fi fost vânduta, astfel ca nu pot fi reținute doua contravenții in sarcina petentei. Constatările echipei de control se circumscriu unei singure contravenții, fiind astfel aplicata în mod corect o singura sancțiune contravențională. In acest sens faptele descrise au fost încadrate la art. 1 lit. a) din Legea 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, rezultând așadar o singura contravenție. Atât fapta de a efectua vânzări ale unor mărfuri fara înregistrarea acestor operațiuni economice in contabilitate, cat si plusul de marfa constatat in urma stabilirii stocului faptic, se circumscriu aceleiași contravenții, sens in care prevederile art. 10 din OG nr. 2/2001 au fost respectate de inspectorii antifraudă, contrar celor susținute de petentă.
Instanța nu va reține nici susținerile petentei privind „insuficienta individualizare a faptelor". În acest sens, instanța va reține că toate constatările echipei de control au fost pe larg descrise in procesul verbal încheiat cu aceasta ocazie, starea de fapt fiind suficient detaliată, iar temeiul legal al faptei a fost corect stabilit, fiind vorba despre mărfuri cu privire la care nu s-a făcut dovada existenței vreunor documente.
Petenta a mai susținut că faptele sale au fost încadrate greșit în textul de lege, trebuind să fie încadrate, în opinia petentei, in art. pct. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, care statuează: "1) deținerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor si datoriilor, precum si efectuarea de operațiuni economico-financiare, sa fie înregistrate in contabilitate". Instanța va reține că, pentru a fi îndeplinite condițiile pentru ca o fapta contravenționala sa poate fi încadrata in acest text de lege trebuie îndeplinita condiția imperativa: "deținerea sa fie făcuta cu "orice titlu", este necesar așadar deținerea unui titlu (facturi fiscale, note de recepție etc.). Or în speța dedusă judecății, petenta nu a făcut dovada unor astfel de documente din care sa rezulte "deținerea " pentru stocul de marfa constatat in plus, si nici pentru cantitățile de marfa vânduta evidențiata cu minus in situația scriptica. Prevederile legale invocate de petenta puteau fi avute in vedere in ipoteza unor documente justificative anterioare începerii verificărilor dar care, nu au fost introduse in contabilitatea societății petente din diferite motive. Deținerea trebuie sa aibă la baza un titlu, deoarece, in caz contrar, nu pot fi aplicate prevederile acestui text de lege invocat de către petenta.
Referitor la nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, invocată de petentă pentru lipsa dreptului său la apărare, instanța va reține că modalitatea de încheiere a procesului verbal în lipsa contravenientului este una legală, reglementată expres de art. 19 alin. 1 din OG 2/2001. Nu pot fi primite susținerile petentei cu privire la încălcarea dreptului la apărare în sensul că inspectorii au ignorat explicațiile oferite, fără a le combate. În situația întocmirii unui proces verbal de contravenție, contravenientul are dreptul la formularea de obiecțiuni, care se menționează în actul constatator. În măsura in care contravenientul nu este de față, acesta își va formula apărările pe calea plângerii contravenționale, beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil. Petenta și-a putut exercita dreptul la apărare prin formularea prezentei plângeri contravenționale, în care a avut posibilitatea de a propune și administra probe pentru dovedirea nelegalității și netemeiniciei procesului verbal. Mai mult, instanța va reține că, la rubrica "Alte mențiuni" din procesul verbal contestat, petenta a declarat "formulam obiecțiuni", sens in care nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului la apărare al petentei.
Referitor la susținerile petentei formulate la punctul 20 din plângerea contravențională, instanța va reține următoarele: procedura de stabilire a stocului faptic prin inventariere nu poate fi făcuta in baza listelor de stocuri întrucât: marfa celor doua societăți (petenta . SRL si . găsea in aceleași spatii, depozite, incinte, precum si in curte, fiind in întregime amestecata si fara a fi delimitată in vreun fel. Pe de altă parte, sortimentele de marfa erau toate amestecate, iar singurele persoane care cunoșteau produsele si care știau ce mărfuri aparțin fiecăreia dintre cele doua societăți erau gestionarii. Pe de altă parte, inspectorii antifraudă au constatat că listele de stocuri erau . care nu corespundea cu cea din teren, respectiv exista riscul ca anumite mărfuri si produse sa fie omise de la identificare, respectiv, inventariere, sens in care s-a procedat la numărarea efectiva si in ordine a fiecărui sortiment de marfa existent in incinta. De altfel, o procedura de stabilire corecta a unui stoc de marfa presupune numărarea efectiva a tuturor mărfurilor si compararea ulterioara a acestora cu situația scriptica a stocurilor de marfa.
Instanța va mai reține că inspectorii antifraudă nu au ignorat nici explicațiile oferite de către petenta, sens in care, după comunicarea adresei nr. 332/21.07.2014, au fost introduse produsele care nu au putut fi identificate inițial datorita faptului ca nu au fost dictate denumirile corecte ale produselor.
Instanța va mai reține că petenta a contestat starea de fapt reținută în sarcina sa, arătând că inventarierea a fost efectuată în mod nelegal. Cu privire la acest aspect, instanța va reține că operațiunile de control constând în verificarea efectivă a mărfurilor efectuată de agenții constatatori în cadrul controlului în îndeplinirea atribuțiilor legale nu poate fi asimilată cu procedura de inventariere prevăzută de OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii. Astfel, inspectorii antifrauda nu au efectuat inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii asa cum este prevăzuta in OMFP nr. 2861/2009, ci au procedat la identificarea întregului stoc de marfa prin inventariere. Așadar, termenul de "inventariere" utilizat in aceasta procedura este unul general, pentru ca aceasta procedura sa fie mai ușor înțeleasa de agentul economic. Procedura de stabilire a situației întregului stoc de marfa s-a făcut in plina concordanta cu prevederile OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea si reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, astfel ca, potrivit art. 6 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat, in exercitarea atribuțiilor de serviciu, personalul din cadrul Agenției care ocupă funcții publice de inspector antifraudă este investit cu exercițiul autorității publice și beneficiază de protecție, potrivit legii. Potrivit prevederilor alin. (2), in îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, personalul prevăzut la alin. (1) are dreptul: a) să efectueze controale în toate spațiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri și servicii ori se desfășoară activități care cad sub incidența actelor normative naționale, inclusiv transpuse din legislația comunitară, în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror acte și fapte care sunt interzise de acestea; d) să dispună măsuri, în condițiile legislației fiscale, cu privire la confiscarea, în condițiile legii, a bunurilor a căror fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum și a veniturilor realizate din activități comerciale ori prestări de servicii nelegale și să ridice documentele financiar-contabile și de altă natură care pot servi la dovedirea contravențiilor sau, după caz, a infracțiunilor.
Astfel, procedura de stabilire a întregului stoc de marfa aferent celor doua societăți menționate mai sus (petenta . SRL si .-a efectuat de inspectorii antifraudă prin compararea numerarului existent în unitate, respectiv, soldul scriptic conform Raportului X emis de aparatul de marcat fiscalizat, registrul de casă, și soldul faptic existent în unitate. Au fost luate declarații de inventar gestionarilor societăților în cauză, după care s-a procedat la numărarea efectivă a mărfurilor aflate în gestiunile celor două societăți. Pe tot parcursul stabilirii situației stocului faptic prin inventariere, societatea petentă a avut o persoană desemnată, alături de gestionari, care a notat în paralel cu echipa de control toate mărfurile existente în unitate.
Petenta a mai susținut, de asemenea, și faptul ca s-a depășit durata efectuării inspecției fiscale, raportat la art. 94 si următoarele din Codul de Procedura Fiscala, care nu putea fi mai mare de 3 luni. În acest sens, instanța va reține că inspectorii antifraudă nu desfășoară activitate de inspecție, ci activitate de control guvernata de dispozițiile art. 93^3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala. Astfel, potrivit alin. 2 al acestui text de lege, controlul operativ și inopinat se poate efectua și în scopul realizării de operațiuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmărește analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activități economice determinate. Listele de inventar si declarațiile date de către toti participanții la procedura de identificare a stocului faptic prin inventariere au fost semnate de către aceștia cu mențiunea ca "am participat la identificarea si numărarea produselor".
Instanța va înlătura declarațiile martorilor C. D. D. (filele 408-409) și C. M. (filele 410-411), ascultați în cauză. În acest sens, instanța va reține că martorii au declarat că apreciază că inspectorii au făcut confuzie între produse și s-a făcut o inventariere greșită, iar inventarul a durat prea puțin. Au mai susținut că inventarul poate fi eronat, pentru că nu s-au menționat anumite coduri ale mărfii, iar uneori inspectorii antifraudă și-au notat denumiri greșite.
În acest sens, instanța va constata că listele de inventar și procesele-verbale de inventar întocmite și luate în considerare de inspectorii antifraudă sunt semnate din partea petentei de reprezentanți ai acesteia (gestionar, economist, casier facturist, etc) care semnează aceste înscrisuri cu mențiunea „am participat la identificare și numărare produse” (filele 47-64, 88-92).
De asemenea, instanța va mai constata că procesul verbal prin care se constată că s-au întocmit mai multe liste de inventar care urmează să fie comparate cu situația stocurilor scriptice, a fost semnat fără obiecțiuni de către împuternicitul societății petente (fila 93). Nu în ultimul rând, instanța va mai reține că, după cum reiese din Procesele-verbale de încheiere inventar, împuterniciți ai petentei (cu funcții de gestionar, economist și inspector personal salarizare) au întocmit în paralel cu inspectorii antifraudă liste de inventariere (filele 91-92). Totodată, după verificarea comparativă a listelor de inventar, intimata a comunicat petentei rezultatul constatat și, în urma obiecțiunilor petentei, a reverificat inventarul, remediind unele omisiuni.
Pentru toate argumentele ce preced, instanța va aprecia că în speță a fost stabilită temeinicia și legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, sens în care plângerea formulată urmează să fie respinsă ca nefondată.
Instanța consideră că sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei corespunde gradului de pericol social al faptei, deoarece acest cuantum reprezintă minimul special prevăzut de textul de lege sancționator, fapta fiind considerată a avea o gravitate sporită de către legiuitor, aproape de limita infracționalității, prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum, scopul fiind combaterea evaziunii fiscale.
În speță, față de importanța valorilor sociale ocrotite prin normele de sancționare, instanța consideră că sancțiunea aplicată petentei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei și nu se cuvine înlocuirea acesteia cu avertismentul.
Pe de altă parte, instanța nu poate exonera petenta nici de sancțiunea complementară a confiscării sumei de 116.545,22 lei reprezentând mărfuri minus în stocul scriptic în valoare de 42.318,08 lei și respectiv sumei de 74.227,14 lei reprezentând plusul de inventar, aceste sume făcându-se venituri la bugetul de stat. Instanța va avea în vedere că luarea acestei măsuri este obligatorie, raportat la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 12/1990, republicată.
Pentru aceste motive, în baza art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va constata că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit și va respinge plângerea contravențională, menținând în întregime procesul verbal contestat.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile invocate de petentă.
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor, J_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, CUI_ și, în consecință:
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/29.07.2014 încheiat de Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea.
Fără cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2015.
Președinte, Grefier,
V. M. C. M.
Red.jud. V.M.
Dact.gref.C.M.
Data red.– 21.04.2015
Nr. ex. – 4
Emis 2 comunicări
- petent - . SRL
- intimat - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – D.G.A.F. – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ 6 ORADEA
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 889/2015. Judecătoria... → |
|---|
