Pretenţii. Sentința nr. 4856/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4856/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 4856/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4856/2015
Ședința publică din 15 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. M.
GREFIER: B. P.
******
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanții B. S. L. și B. A. în contradictoriu cu pârâta C. E. IPOTECAR IFN SA și C. E. IPOTECAR IFN - SUCURSALA BIHOR SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanții cu av. Matea R. și reprezentanta pârâtei – av. R. D. în substituirea av. A. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut la data de 08.05.2015, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când în vederea deliberării/ pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru azi, 15.05.2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr._, reclamanții B. S. L. și B. A. în contradictoriu cu pârâta C. E. IPOTECAR IFN SA și C. E. IPOTECAR IFN - SUCURSALA BIHOR SA au solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. IV.4.3 din Convenția de credit nr._/06.05.2008, referitor la dreptul creditorului să revizuiască nivelul dobânzii după primul an de creditare în funcție de indicele de referință LIBOR 6M + 4% p.a, să se constate caracterul abuziv al clauzelor referitoare la art. IV.4.4 din Convenție; referitor la dobânda majorată pentru plata cu întârziere a oricăror sume ce decurg din contract, dobândă în cuantum de 10% p.a. peste dobânda contractual, să se constate caracterul abuziv al clauzei de la art. V.5 lit. c din Convenția de credit, referitor la comisionul de administrare lunar de 0,15% la sold începând cu scadența a 13-a, să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. V.5.1 lit. d din Convenție referitor la comisionul de rambursare anticipată, să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. V.5.2 din Convenție referitor la posibilitatea băncii de a revizui unilateral cuantumul comisioanelor pe parcursul derulării convenției în funcție de politica sa de creditare, să se constate nulitatea absoluta a clauzelor indicate a fi abuzive mai sus, obligarea pârâtelor, sub sancțiunea plații de daune cominatorii de 100 lei/zi, să modifice Convenția in sensul eliminării clauzelor constatate ca abuzive; obligarea acestora să calculeze dobânda contractual ca fiind 4% + LIBOR 6M pe toată durata de creditare începând cu rata nr. 13, obligarea pârâtelor, in solidar, la restituirea sumei reprezentând cuantumul comisionului de administrare, precum și a sumelor achitate cu titlu neavenit în temeiul celorlalte clauze abuzive, sume achitata de la încheierea Convenției; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că între reclamanți, in calitate de împrumutați, si pârâta de rândul 2, C. E. Ipotecar IFN S.A s-a Încheiat Convenția de credit nr._/06.05.2008 având ca obiect acordarea de către bancă a unui credit in cuantum de 52.980 CHF rambursarea creditului urmând să se facă în 360 de rate lunare.
Referitor la clauzele indicat a fi abuzive arată că potrivit art. IV.4.3 din Convenția de C. "creditorul va avea dreptul, fără a fi însă obligat în niciun fel să revizuiască nivelul dobânzii după primul an în funcție de indicele de referință LIBOR 6M + 4% pp.". Această clauză are un vădit caracter abuziv motivate de faptul că banca și-a rezervat dreptul de a stabili în mod unilateral după primul an de creditare nivelul dobânzii. Pentru primul an dobânda era de 5,75% iar începând cu a 13-a rată banca, în temeiul clauzei atacate, putea fie să mențină dobânda la 5,75% fie să o calculeze ca fiind 4% +LIBOR la 6 luni.
Bineînțeles că în situația în care LIBOR ar fi scăzut sub 1,75% banca menținea dobânda de 5,75% nefiind obligată să calculeze dobânda ca fiind 4% + LIBOR la 6 luni. Adică dacă LIBOR scade banca nu este obligată să scadă nivelul dobânzii, iar dacă LIBOR crește banca are dreptul să majoreze nivelul dobânzii. Această clauză face ca obligația reclamanților să poată fi stabilită unilateral de către bancă, având de a face cu o obligație pur potestativă lovită de nulitate absolută. Această clauză îndeplinește toate condițiile legale prevăzute de L.193/2000 pentru a fi catalogată ca fiind abuzivă: nu a fost negociată făcând parte dintr-un contract standard, creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și nivelului dobânzii este lăsată la latitudinea și discreția băncii.
Referitor la caracterul abuziv al clauzei prevăzute la Art. IV 4.4 din convenție referitoare la plata cu întârziere a oricăror sunne ce decurg din prezentul contract, articolul făcând referire la dobânda majorata in cuantum de 10% pa peste dobânda curenta stabilita contractual, are un caracter abuziv. Reclamanții împrumutați inteleg faptul ca neachitarea la scadenta a obligațiilor cauzează băncii un prejudiciu cuantificabil iar reclamanții sunt obligați sa acopere acel prejudiciu. Cuantificarea acestui prejudiciu trebuie sa fie justa si trebuie sa nu fie deosebit de împovărătoare pentru împrumutat. Consideram ca perceperea unei dobânzi penalizatoare mai mare cu 200% decât dobânda curenta este deosebit de împovărătoare si cauzează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.
Conform art. V.5.1 lit. c din Convenție, reclamanții datorează un comision de administrare lunar de 0,15% din soldul creditului începând cu scadenta a XIII -a. Acest comision de administrare reprezintă aproximativ 25 % din rata lunară, fiind aproape egal cu dobânda datorată de reclamanți - pârâtei C. E. astfel, conform graficului de rambursare spre exemplu la data de 25.05. 2009 rata lunară era de 389,84 CHF, din care rata credit a fost de 77,90 CHF iar valoarea comisionului este de 78,35 CHF In speța avem asa cum s-a arătat un comision lunar mai mare decât rata credit lunară. Caracterul împovărător al acestui comision creează un vădit dezechilibru intre drepturile si obligațiile pârtilor. Mai mult, acest comision nu a fost negociat cu reclamantul, făcând parte dintr-un contract standard de tip preformulat. Din modul de redactare al contractului acest comision in cuantum de 0,15 % calculate la soldul creditului nu reprezintă altceva decât o dobânda mascată, acest comision nereprezentând un cost operațional. Pârâtele nu pot justifica din punct de vedere contabil faptul că suma încasată cu titlu de comision de administrare reprezintă un cost. In ciuda faptului ca legislația in vigoare nu interzice încasarea comisionului de administrare, in mod indubitabil acest comision trebuie să fie reflectarea unor costuri operaționale ale băncii pentru monitorizarea si administrarea contului reclamantului. Consideră că pentru monitorizarea/administrarea contului banca nu poate percepe în mod justificat un comision de aproximativ 75 CHF lunar.
Conform art. V.5.1 lit d din Convenție reclamanta datorează un comision de rambursare anticipată de 4% respective 2% din suma plătită anticipat, comision înlăturat de altfel prin Actul Adițional la Convenția de C..
Articolul V.5.2 din Convenție Banca si-a rezervat dreptul de a revizui cunatumul comisioanelor pe parcursul derulării creditului in funcție de politica sa de creditare. Astfel contractual este lipsit de orice fel de predictibilitate in privința obligațiilor împrumutatului. Obligația reclamantei nu depinde de hazard ci exclusiv de voința creditorului, fiind deci o condiție pur potestativa, a cărei realizare depinde exclusiv de voința uneia dintre părți, lovita de nulitate absolută.
De obicei, obligația asumată sub condiție pur potestativa este nulă. Dacă cel care se obligă își asumă o obligatie sub condiție suspensivă pur potestativă, aceasta este nulă. O asemenea condiție echivalează cu lipsa intenției debitorului de a se obliga ("sub hac conditione, si volam, nulla est obligatio ").
Referitor la constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale criticate prin prezenta acțiune, aceasta se impune ca sancțiune a caracterului abuziv al acestor clauze. .. 11 din codul civil nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri. Din cele arătate anterior, contractul de credit a fost încheiat cu nesocotirea normelor ce interesează ordinea publică. In acest sens s-a arătat că au fost nesocotite prevederile legale în materia protecției consumatorilor, norme ce dirijează ordinea publică; conform notei de fundamentare a Legii nr 296/2004 privind Codul consumatorului, acest act normativ are drept scop crearea " unui cadru general cu privire la crepturile si obligațiile consumatorilor împotriva riscurilor de a achiziționa un produs sau serviciu care sa le prejudicieze viata, sănătatea, securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime ". Un argument in plus in susținerea faptului ca legislația protecției consumatorilor ocrotește c dinea publică reiese din prevederile Legii 193/2000 care, la capitolul referitor la sancțiuni, reglementeaza răspunderea contravenționala a comerciantului pentru nerespectarea normelor rti-.uve la protecția consumatorilor.
Referitor la obligarea pârâtelor la calcularea dobânzii contractual ca fiind 4% + LIBOR 6M pe toată durata de creditare începând cu rata a 13-a, această solicitare este o soluție de echitate pentru restabilirea cadrului legal al convenției de credit. Consideră că nu ar fi o imixtiune a instanței într-o convenție între părți atâta timp cât în convenție de credit se prevede expres această formulă de calcul a dobânzii. Această formulă este stabilită de însăși bancă care însă și-a rezervat dreptul de a o aplica sau nu, motivul aplicării sau neaplicării fiind exclusiv interesul băncii.
Referitor la obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional la contractul de credit prin eliminarea clauzelor declarate nule si referitor la obligarea pârâtei la rambursarea sumelor plătite nedatorat in temeiul clauzelor atacate, acestea se impun pentru respectarea principiului "restitutio in integrum" care impune ca tot ce s-a executat in temeiul unui act juridic inexistent sau lovit de nulitate sa fie restituit. Acest principiu decurge din cel al retroactivității efectelor nulității . Temeiul restituirii prestațiilor efectuate în executarea unui act lovit de nulitate il constituie si un alt principiu fundamental al dreptului, acela care interzice îmbogățirea unei persoane in detrimentul alteia fără o cauză legitimă. Odată dispărută cauza legitimă ca efect al pronunțării nulității absolute, rezultă că toate prestațiile executate in temeiul clauzelor nule trebuie întoarse; ca urmare solicită instanței să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumelor percepute ilegal in temeiul clauzelor contractuale nule absolut.
Asa cum a arătat de la început temeiul prezentei cereri îl constituie Legea nr. 193/2000, modificată, cu referire la lipsa oricărei negocieri între părți a clauzelor contractuale care au avut un conținut tip, preformulat, nenegociabil.
În drept au fost invocate: Legea nr. 193/2000, modificata, O.U.G. nr. 50/2010, Cod Procedura Civila precum si Legislația Europeana astfel:
Instanța naționala are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare in acest sens -Hotărârea Curții din 04.06.2009 in cauza Pannon GSM Zrt vs Erzsbet Sustikne, C - 243/08
Având in vedere natura si importanța interesului public pe care se întemeiază protecția pe care Directiva 93/13 o asigura consumatorilor, trebuie să se constate că art 6 din Directiva trebuie să fie considerat o normă echivalentă cu normele naționale care ocupă în cadrul ordinii juridice interne, rangul de norme de ordine publică -C-40/08, pct 52 caracter imperativ si urmărește sa substituie echilibrului formal pe care il instituie contractul intre drepturile si obligațiile cocontractantilor un echilibru real de natura sa restabilească egalitatea între părți - Ordonanța Curții din 16.11.2010 C 76/10 pct 38.
Situația de inegalitate care există între consumator si comerciant nu poate fi compensată decât printr-o intervenție pozitivă exterioară pârtilor din contract - Ordonanța Curții din 16.11.2010 C -76 pct. 39;
Conform art. 10 lit. b din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor cu modificările ulterioare, consumatorii au dreptul sa beneficieze de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, inclusiv indicarea concreta a prețului.
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri: Convenția de credit nr:_/06.05.2008, Grafic de Rambursare - anexa a Convenției_/06.05.2008, actul adițional din 21.09.2010, delegație avocațială.
Prin întâmpinarea depusă la fila 54 pârâta S.C. C. E. IPOTECAR IFN S.A a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu, având în vedere următoarele:
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a C. E. Ipotecar, deoarece C. E. Ipotecar nu mai are calitatea de creditor încă din data de 31.03.2009, așadar nefiind parte în contract, nu poate sta nici ca parte într-o acțiune având ca obiect constatarea nulității parțiale a contractului.
De asemenea, nu poate sta ca parte în proces nici în ceea ce privește cererile de restituire a unor sume achitate de către reclamant către cesionarii ulteriori.
Invocă excepția lipsei de obiect si de interes în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al clauzei ce prevede comisionul de rambursare anticipată respectiv și restituirea sumelor achitate cu acest titlu, întrucât reclamanții nu au rambursat sume în avans, motiv pentru care Banca nu a perceput un astfel de comision.
Cu privire la excepția lipsei de obiect în ceea ce privește căpătui de cerere prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al clauzei ce prevede posibilitatea băncii de a revizui cuantumul comisioanelor solicită a se avea în vedere textul din cuprinsul Actului adițional semnat de reclamanți, pct. 4.2 conform căruia "Nu se vor majora comisioanele, tarifele, spezele bancare sau alte costuri aferente contractului, cu excepția costurilor/modificărilor impuse de legislație".
Pe fondul cauzei arată că prevederile Legii 193/2000 exclud în mod expres din sfera de aplicare prevederile contractuale reglementate de alte acte normative, iar posibilitatea perceperii comisionului de administrare este reglementată în două legi speciale.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 „Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi".
Cu alte cuvinte, dacă o clauză contractuală este reglementată și permisă expres de o altă lege, nu poate fi considerată abuzivă în temeiul Legii nr. 193/2000, deoarece în acest caz ne-am afla într-o situație de contradicție între două legi.
Prin inserarea textului citat în cuprinsul Legii nr. 193/2000, s-a făcut aplicarea regulii conform căreia ceea ce este permis printr-o lege nu poate fi considerat ilegal prin altă lege deoarece același raport juridic nu poate fi legai și ilegal în același timp.
Aflându-ne în prezența unui contract de credit ipotecar pentru investiții imobiliare, acesta este supus dispozițiilor Legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare. Conform art. 2 lit. h din Legea 190/1999, „costul total al creditului pentru consumator este reprezentat de toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale".
Având în vedere natura Contractului, în speță devin aplicabile prevederile legii speciale în materie, Legea nr. 190/1999 privind creditul Ipotecar, lege care admite expres posibilitatea creditoarei de a percepe comisioane care intră în alcătuirea costului total al creditului pe care trebuie să îl suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit, singura condiție fiind de a fi prevăzut expres în contract,
De asemenea, perceperea comisionului de acordare, astfel cum am menționat, este admisă expres de art. 36 alin, (1) din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori: "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai; comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor".
Așadar, perceperea comisionului de administrare nu poate fi considerată abuzivă, atâta timp cât este permisă expres atât de Legea 190/1999 privind creditul ipotecar, cât șî de OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Natura și scopul comisionului de administrare- art. 5.1 lit c) din Contract
Rolul și modul în care se percepe comisionul de administrare sunt definite extrem de clar în art. 36 alin. (3) din OUG nr. 50/2010: „Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului".
Este de necontestat faptul că pe tot parcursul relației cu clienții, banca suportă anumite cheltuieli în vederea monitorizării și a executării contractului, cum ar fi cheltuielile cu aplicațiile informatice necesare, salariile ar^gajaților care efectuează operațiunile respective de încasare, înregistrare și actualizare a creditului, precum și cota cuvenită din cheltuielile cu asigurarea spațiilor, paza și a utilităților necesare acestor angajați.
Toate clauzele contestate de reclamanți se referă chiar la obiectul principat al contractului, respectiv prețul contractului;
Conform art. 2 lit. h din Legea 190/1999, „costul total al creditului pentru consumator este reprezentat de toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale".
Astfel cum este prevăzut în legea privind creditul ipotecar, lege specială care derogă de la dreptul comun în materie, comisioanele, inclusiv comisionul de administrare, face parte din costul total al creditului, iar acesta la rândul său, alături de marja de profit a băncii reliefată de o fracțiune din rata dobânzii, formează prețul contractului de credit, acesta din urmă reprezentând componenta esențială a obiectului contractului de credit.
Clauza 4.3 referitoare fa posibilitatea de a revizui dobânda nu este abuzivă.
Cu privire ia această clauză trebuie, în primul rând, precizat că aceasta nu se încadrează în ipoteza descrisă în Anexa 1 lit. g din Legea nr. 193/2000, potrivit căreia „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale".
Astfel, în art. 4.3 din Convenția de credit se prevede că Banca va avea dreptul, fără a fi însă obligat in niciun fel, sa revizuiască nivelul dobânzii curente, după primul de la prima utilizare a Creditului, in funcție de indicele de referința LIBOR 6M + 4 % p.a."
Nu s-ar putea considera că banca a modificat în mod abuziv contractul de credit câtă vreme împrumutații au avut în vedere, încă de la încheierea convenției, că dobânda este fixă timp de un an, iar ulterior aceasta variază în funcție de indicele LIBOR după algoritmul LIBOR 6M + 4% p.a.
Această posibilitate de trecere la dobândă variabilă este perfect legală, perceperea unei dobânzi compusă dintr-o marjă fixă și un procent variabil reprezentat de un indice financiar necontrolabil de către bancă fiind expres permisă de OUG nr. 50/2010.
Clauza 4.4, referitoare la posibilitatea de a percepe dobânda majorată pentru plata cu întârziere a sumelor ce decurg din Contractul de credit nu este abuzivă.
Petenta susține de asemenea că prevederile art. 4.5 ce statuează că „pentru plata cu întârziere a oricăror sume ce decurg din prezentul contract, împrumutatul se obligă să plătească dobândă majorată Creditorului, în cuantum de 10% p.a. peste dobânda curentă stabilită confirm art. 4.2. si 4.4. din Contract" au caracter abuziv, solicitând anularea acesteia întrucât acesta sancțiune ar fi disproporționată față de prejudiciul pe care l-ar putea suferi creditoarea.
Contrar celor susținute de petentă apreciază că această clauză nu poate fi analizată din perspectiva legislației din materia protecției consumatorului, aceasta având natura unei clauze penale, având în vedere că implică o culpă contractuală a împrumutatului în ceea ce privește obligațiile acestuia de plată a ratelor de credit și determină anticipat prejudiciul pe care banca l-ar suferi prin neîndeplinirea, îndeplinirea necorespunzătoare și/sau cu întârziere a obligațiilor de plată.
Întrucât implică o culpă prealabilă contractuală a contestatorului, nu poate fi pusă problema dezechilibrului contractual și/sau lipsa vreunei contraprestații (dobânda majorată reprezintă echivalentul neîndeplinirii obligației de plată a ratelor contractuale).
Constatarea ca abuzivă a unei clauze pe motivul prețului (clauza este prea oneroasă) contravine în mod clar prevederilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, așa cum a arătat mai sus.
Pentru aceste considerente, solicită instanței să dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.
În drept au fost invocate prevederile art. 201 (1) și urm. C.proc.civ., Legea nr. 193/2000, Legea 190/1999, OUG 50/2010.
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri: act adițional din data de 21,09,2010, notificare nr. 4816450_1181254 din data de 08,12.2011 împreună cu dovada expedierii către reclamanți, împuternicire avocațială.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate în cauză:
Instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a C. E. IPOTECAR IFN SA pentru perioada din 31.03.2009 și până la zi, întrucât prin contractul de cesiune de creanță încheiat de pârâtă cu C. E. NV. Prin contractul de cesiune creditorul cedent a transmis creditorului cesionar toate drepturile și obligațiile rezultate din contract. Reclamanta a avut cunoștință de cesiunea încheiată aspect reieșit din actul adițional semnat de părți (în care creditor figurează C. E. NV. Iar pârâta C. E. IPOTECAR IFN SA, are calitatea de mandataral creditorului).
Trebuie menționat că excepția lipsei calității procesuale pasive a C. E. IPOTECAR IFN SA afectează și calitatea procesuală a dezmembrămintelor sale, în speța de față a Sucursalei Oradea, unitate fără personalitate juridică, care la încheierea contractului nu a acționat în nume propriu (cu intenția de a deveni titular de drepturi și obligații) ci în numele și pe seama societății-mamă, similar unui mandatar.
Cu privire la excepția lipsei de obiect a acțiunii cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de rambursare anticipată și cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la dreptul pârâtei de a revizui cuantumul comisioanelor, instanța o va respinge.
Excepția lipsei de obiect a unei acțiuni este o excepție procesuală și dirimantă care vizează însăși petitul acțiunii sau obiectul cererii în sens juridic fiind sub acest aspect lipsită de obiect o „cerere” prin care nu se solicită instanței nimic sau cu privire la care nu se poate stabili cu certitudine ce anume se solicită, iar sancțiunea este anularea cererii.
Cererea reclamanților are ca obiect juridic constatarea caracterului abuziv, iar pentru perioada de dinainte de cesionare are și obiect material (clauzele invocate existând la data cesiunii). Împrejurarea că obiectul cererii în sens material (clauzele înseși cu privire la care se solicită constatarea ca fiind abuzive) mai subzistă sau nu, sau dacă obiectul material este posibil sau nu, sunt aspecte care țin de fondul acțiunii, ce vor fi analizate ca atare, sancțiunea în cazul constatării ca întemeiată a argumentației pârâtei fiind respingerea pe fond a capătului de cerere respectiv.
Instanța va admite excepția lipsei de interes cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de rambursare anticipată. Pentru a putea introduce o acțiune reclamanții trebuie să dovedească deținerea unui interes legitim actual, ori la data semnării contractului acest tip de comision era legal, iar pentru perioada ulterioară nu s-a dovedit că s-ar fi rambursat anticipat și s-ar fi perceput un astfel de comision și nici că ar fi dorit să ramburseze și au fost împiedicați de existența comisionului.
Cu privire la fondul cauzei instanța reține că între reclamanta B. S. L. în calitate de debitor principal alături de reclamantul B. A. în calitate de codebitor, pe de-o parte și pârâta C. E. IPOTECAR IFN SA în calitate de împrumutător s-a încheiat Convenția de credit nr._/06.05.2008, pentru suma de 52.980 CHF cu o perioadă de rambursare de 360 luni (30 de ani), creditul fiind garantat cu o ipotecă imobiliară asupra unui imobil proprietatea reclamantei și codebitorului.
Reclamanții susțin caracterul abuziv al clauzelor din art. IV pct. 4.3, și 4.4, art. V pct. 5.1 lit. c) și d) și art. V pct. 5.2 din contract referitoare la caracterul revizuibil al dobânzii, cuantumul dobânzii majorate, comisionul de administrare, comisionul de rambursare anticipată, posibilitatea băncii de a revizui cuantumul comisioanelor.
Pentru ca o clauză să poată fi apreciată în concret ca fiind abuzivă trebuie să îndeplinească trei condiții cumulative: să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului, și să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului.
Instanța apreciază că se impune o analiză a dispozițiilor referitoare la prevederile contractuale care pot face controlul caracterului abuziv respectiv a prevederilor care sunt exceptate de la acest control.
Astfel conform art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2000, „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil".
Ca o chestiune prealabilă trebuie reamintit că ulterior încheierii convenției, creditoarea a cesionat creanța sa către pârâta C. E. NV care a încasat sumele datorate de reclamanți potrivit contractului începând cu data de 31.03.2009.
Raportat la modul de soluționare a excepțiilor acțiunea poate fi analizată pe fond în acest cadru procesual numai pentru perioada 06.05._09, deci pentru o perioadă de mai puțin de un an ulterior încheierii convenției.
Deși existente toate în varianta de la data încheierii contractului trebuie arătat că în speța de față nu s-a dovedit că acestea ar fi produs efectiv efecte în perioada relevantă.
Astfel posibilitatea creditorului de a modifica dobânda după primul an de creditare, a intrat efectiv în vigoare de abia la data de 06.05.2009, dată când pârâta nu mai avea calitatea de creditor și prin urmare clauza ar fi trebuit analizată în contradictoriu cu actualul creditor, care nu este parte în proces.
Apoi nu s-a dovedit că în perioada relevantă reclamanții ar fi achitat sume cu titlu de comision de rambursare anticipată sau de dobândă majorată (tip de dobândă care nu are cum să aibă un caracter abuziv deoarece are natura unei clauze penale fiind incidentă doar la plata întârziată și nu în cazul executării cu bună-credință și la termen a obligațiilor asumate de reclamanți).
Cu privire la comisionul de administrare acesta era legal la data încheierii contractului și este legal și în raport de legislația actuală.
Reclamanții pretind că abuzul ar rezulta din diferența de valoare a obligațiilor părților, ei având în concret de plată sume cu diverse titluri și cuantumuri, însă nu trebuie omis că pârâta a „plătit” o sumă considerabilă la începutul contractului. Nu este suficient ca pârâta să recupereze suma efectiv împrumutată deoarece nu s-ar acoperi nici măcar contravaloarea lipsei de folosință și costurile aferente funcționării fără a mai pune în discuție marja de profit care este scopul înființării oricărei instituții de creditare.
Deși s-a invocat generic un pretins dezechilibru financiar, nu s-a indicat cu claritate în ce ar consta acest dezechilibru.
Instanța are în vedere și practica judiciară a ICCJ secția a II-a, care s-a pronunțat prin Decizia civilă 935/11.03.2014 în dosar_/212/2010 (filele 64-73) în sensul că dezechilibrul semnificativ de prestații nu se analizează exclusiv în raport de impactul economic al clauzei criticate, ci există doar atunci când consumatorului îi sunt încălcate drepturile prevăzute de legislația națională. Instanța supremă a reamintit și că atâta vreme cât un contract s-a încheiat înainte de adoptarea OUG 50/2010, împrumutații nu pot reclama în interesul lor drepturi prevăzute în acest act normativ, presupus a fi încălcate sau refuzate de pârâtă.
Cu privire la caracterul nenegociat al contractului instanța reține că nu se poate afirma că reclamanții au fost obligat să adere la un contract în condiții de monopol, atâta timp cât a avut posibilitatea reală de a alege din multitudinea de oferte existente pe piața bancară și chiar în portofoliul creditoarei acel produs care să corespundă doleanțelor sale.
Chiar dacă condițiile generale de creditare au un caracter prestabilit (o parte din acestea fiind impuse de altfel instituțiilor de creditare de normele legale în vigoare), în ceea ce privește drepturile și obligațiile concrete ale părților, acestea au fost negociate de către părți (stabilindu-se în funcție de tipul de credit, moneda, suma solicitată, perioada de rambursare, etc.).
Astfel, în speță, clauzele denunțate au fost clare și fără echivoc, exprimate într-un limbaj accesibil unei persoane fără calificare. Mai mult decât atât, clauzele au fost însușite de reclamanți prin semnarea contractului de împrumut, devenind potrivit art. 969 C.civ., lege între părți, în concret, nefiind obligați să se supună unor condiții contractuale despre care nu ar fi avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință la data semnării contractului, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor sale.
Având în vedere cele de mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea principală introdusă de reclamanți, iar în ceea ce privește cererile accesorii privind restituirea sumelor achitate în baza clauzelor denunțate și plata cheltuielilor de judecată, în baza principiului accesorium sequitar principale, instanța le va respinge.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate și dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a C. E. IPOTECAR IFN SA pentru perioada din 31.03.2009 și până la zi.
Respinge excepția lipsei de obiect a acțiunii cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de rambursare anticipată
Admite excepția lipsei de interes cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de rambursare anticipată.
Respinge excepția lipsei de obiect cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la dreptul pârâtei de a revizui cuantumul comisioanelor.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții B. S. L. cu CNP_ și B. A. cu CNP_, în contradictoriu cu pârâta C. E. IPOTECAR IFN SA cu sediul în București, ., Anchor Plaza –corp C, etaj 7, birou 7C01, sector 6, București, identificată prin cod unic de înregistrare_ și număr de ordine la ORC J 40/_/2004, și prin C. E. IPOTECAR IFN - SUCURSALA BIHOR SA, cu sediul în mun. Oradea, . -19, ., parter, jud. Bihor, având ca obiect acțiune în constatarea existenței clauzelor abuzive.
Fără cheltuieli de judecată
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de declarare a căii de atac se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. MONICABOROȘ P.
Red/tehnored
PM/BP.
5 ex/10.06.2015
3 comunicări:
- B. S. L.
- B. A.
- C. E. IPOTECAR IFN SA și C. E. IPOTECAR IFN - SUCURSALA BIHOR SA
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4901/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4825/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
