Pretenţii. Sentința nr. 527/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 527/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 527/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civila Nr. 527/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. L. G.
Grefier M. A. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant F. C. D. și pe pârât ., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtei av.R. C., lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Instanța pune in discuția părților competența de soluționare a prezentei cauze având in vedere faptul că nici una dintre părți nu are domiciliul in circumscripția Judecătoriei Oradea, reclamanta are domiciliul in Marghita iar pârâta are sediul in Bucuresti.
Reprezentanta pârâtei solicită lăsarea cauzei la un nou apel nominal pentru a –și exprima poziția.
Instanța dispune lăsarea cauzei la un nou apel nominal.
La apelul nominal făcut în ședința publică la reluarea cauzei se prezintă reprezentanta pârâtei av.R. C., lipsă fiind reclamanta
Reprezentanta pârâtei arata ca Judecătoria Oradea este instanța competentă conform prevederilor art.113 al.1 pct.3 sau art.109 c.pr.civ.. Arata ca in speta convenția de credit a fost încheiata la Sucursala din Oradea si tot la aceasta au fost achitate ratele creditului.
Instanța invoca din oficiu excepția de necompetenta teritoriala in soluționarea cauzei, cererea nu se încadrează nici la instanța de la domiciliul reclamantei care este in Marghita si nici in prevederile legate de sediul pârâtei care este în Bucuresti, simplul fapt ca se invoca încheierea contractului cu Sucursala din Oradea, care nu are personalitate juridica, nu justifica competenta instanței din Oradea, raportat la obiectul cererii de chemare in judecata din speță.
Reprezentanta pârâtei solicita respingerea excepției.
Instanța admite excepția de necompetenta teritoriala a Judecătoriei Oradea si declina competenta de soluționare a cererii in favoarea Judecătoriei Marghita, instanța aflata in raza aceleași Curti de Apel ca si instanța sesizata
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată că:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 30.10.2014 sub nr de dosar_ reclamanta F. C. D. in contradictoriu cu parata . a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 5358 CHF reprezentând plata nedatorata, si la plata penalităților de întârziere de 0,14%/zi alicabile la suma de 5358CHF pentru neplata acestei sume de 5338 CHF de la data de 31.10.2011 pina la zi, cu cheltuieli de judecata
In fapt, arata ca la data de 19.03.2008 intre parata . si reclamanta s-a încheiat contractul de credit nr._/19.03.2008, prin care parata i-a acordat un credit având aplicabile dobânzi si comisioane pe care le-a achitat integral.
Astfel in data de 31.10.2011 a platit intreg creditul ce i-a fost acordat iar ca atare parata a incasat acest comision de risc in suma totala de 5358 CHF, cu toate ca NU exista nici un RISC pentru acordarea acestui credit avand in vedere faptul ca a garantat creditul cu un imobil, iar pe de alta parte creditul avea si o polița de asigurare (ce a fost achitata tot de reclamanta).
Acest comision de risc a fost incasat in mod abuziv de către parata, fiind inserat in contractul de credit nr._/19.03.2008, la pct 5 lit.a, chiar daca aceasta clauza este una abuziva asa cum s-au pronunțat instanțele de judecata atat din Oradea cat si din tara (fiind aplicabile Legea 193/2000 raportate la „Directiva 93/13/CEE - Clauze abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau un furnizor Și un cnsumator- Articolul 4 alineatul (2) și articolul 6 alineatul (1) -Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale
Cu toate acestea parata nu a încetat sa încaseze comisionul de risc si nici nu a restituit acest comision, cu toate ca creditul a fost achitat integral la data de 31.10.2011 .In acest context parata era obligata de drept fara nici un alt mod de solicitare a restitui acest comision incasat abuziv.
Parata S.C. V. ROMÂNIA S.A., prin întâmpinare solicita respingerea acțiunii, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
Invoca excepția netimbrarii intrucat prezenta cerere reprezintă o cerere evaluabila in bani, care se taxează potrivit dispozițiilor art. 3 din OUG 80/2013 privind Taxele judiciare de timbru, adică raportat la valoarea pretențiilor.
Desi reclamantul invoca in cuprinsul cererii-fara nicio legătura cu obiectul cauzei, dispozițiile Legii 193/2000, apreciaza ca acestea nu sunt incidente in cauza si aceasta împrejurare nu poate duce la interpretarea ca prezenta cerere ar fi scutita de plata taxei de timbru.
Invoca si exceptia prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile decurgând din Contractul de credit nr._/19.03.2008 pentru perioada cuprinsa intre data semnării convenției si data de 30.10.2011, fiind implinit termenul de prescriptie de 3 ani.
Momentul nașterii dreptului la acțiune este momentul efectuării flecarei plați.
Pe fond, apreciaza ca acțiunea este nefondata, intrucat se solicita restituirea unui comision fara a contesta insa vreuna dintre clauzele contractului.
In fapt, intre parti s-a încheiat convenția de credit nr._/14.03.2008 prin care s-a acordat acesteia un credit in valoare de 58.000 CHF, pe o perioada de 300 luni, adică 25 de ani, cu o dobânda fixa de 3,99%.
In anul 2010, convenția de credit a fost modificata, pnn implementarea in mod legal si tacit, in baza G. 50/2010 si a Legii 288/2010, a actului adițional nr. 1/2010, prin care comisionul de risc a fost înlăturat, fiind totodată reglementat comisionul de administrare.
La data de 31 octombrie 2010 creditul acordat a fost rambursat, incetand, de la acesta data, a mai produce efecte.
In privința solicitării de obligare la plata sumei de 5358 CHF reprezentând „plata nedatorata" ce reprezintă in fapt contravaloarea comisionului de risc achitat, arata ca nu sunt îndeplinite condițiile „plații nedatorate". Acest comision a fost perceput in mod legal si nu reprezintă „o plata nedatorata" Potrivit art. 1341 al 1 cod civil „cel care plătește fara a datora are dreptul la restituire", or reclamanta „nu a plătit fara a datora" ci in temeiul unei clauze legale pe care aceasta a acceptat-o, care a fost prevăzuta in mod expres si transparent in contract, o clauza a cărei valabilitate si legalitate nu au fost puse la îndoiala nici anterior si nici prin prezenta cerere.
Mai mult decât atat. nu s-a făcut dovada de către reclamanta a achitării sumelor a căror restituire o solicita, situație in care, aceasta ar trebui respinsa ca nedovedita. Anexarea scandentarului de plata in extras, nu face dovada plații efective a sumelor de bani solicitate, ci doar dovada existentei obligației de plata a acestora.
Cu privire la capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere de 0.14%/zi aplicabile la suma de 5358 CHF pentru neplata acestei sume considera ca este nefondat, cat timp obligatia principala este neintemeiaa. Acestea ar duce la îmbogățirea nejustificata a reclamantei.
Mai mult decât atat, penalitățile de întârziere, pentru a putea fi acordate, se impune a fi stabilite de comun acord de către parti, in cuprinsul contractului care sta la baza relației contractuale dintre acestea.
Or, din lecturarea convenției de rezulta, rezulta in mod evident faptul ca banca nu si- asumat o astfel de obligație, de plata către reclamanta a unor penalități de întârziere in cuantumul solicitat, prin urmare cererea acesteia este lipsita de orice temei si se impune a fi respinsa.
Se imputa faptul ca „ banca nu a incetat sa încaseze comisionul de risc si mai mult decât atat, nu a restituit acest comision cu toate ca creditul fiind achitat integral la data de 31.10.2011. In acest context, parata era obligata de drept fara nici un alt mod de solicitare a restituiri acest comision încasat abuziv".
Aceste susțineri sunt lipsite de fundament, intrucat comisionul de risc a fost incasat in temeiul contractului, un contract a cărui legalitate nu a fost pusa la îndoiala.
Daca reclamanta intelege prin aceasta cerere sa invoce caracterul abuziv al clauzelor contractuale, considera ca se impune a-si preciza in acest sens cererea, instanța fiind ținuta a analiza doar cererea cu care a fost sesizata, având in vedere dispozițiile art.22 alin.6 Cod procedura civila.
În drept, invoca art. 969 C.civ., Directiva 93/13/CEE, dispozițiile Legii nr. 193/2000, art.1196 Cod civil, art.139 NCPC, art 1341 Cod Civil.
La termenul din 20.01.2015 instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Oradea.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
În fapt, instanta a fost sesizata de reclamanta, in calitate de consumator, cu o cerere privind obligarea paratei la plata unor sume de bani achitate in baza unui comision de risc apreciat ca fiind inserat printr-o clauza abuziva.
Potrivit art. 14 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Conform prevederilor art.107 al.1) C.pr.civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Potrivit celor aratate de ambele parti, parata are sediul in Bucuresti, sector 2.
De asemenea, potrivit art.113 C.pr.civ, privind competența teritorială alternativă, prevede la alin.(1) pct.8 că în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.
Obiectul prezentei cauze reprezinta tocmai repararea pagubelor produse consumatorului in baza caracterului pretins abuziv al unor clauze dintr-un contract incheiat intre un profesionist (parata) si un consumator (reclamanta), astfel ca din aceasta perspectiva, devin incidente si prevederile art.113 al.1 pct.8 C..
Instanta constata insa ca si reclamanta are domiciliul in alta localitate decat cele aflate in circumscriptia Judecatoriei Oradea, respectiv Marghita, nu doar parata.
Din aceasta perspectiva, este evident ca, atata timp cat nici reclamanta, nici parata, nu au domiciliul/sediul in circumscriptia Judecatoriei Oradea, aceasta este necompetenta teritorial sa judece pricina.
Este fara relevanta faptul ca ratele aferente rambursării creditului imprumutat s-ar fi putut achita sau poate chiar s-au si achitat la o agentie in Oradea, atata timp cat nu este o forma de executare aleasa prin contractul partilor, si cu atat mai mult cu cat aceste rate se pot achita la orice agentie de pe intreg teritoriul tarii. Si mai mult decat atat, oricum, eventuala executare a contractului nu are relevanta in prezenta cauza si din perspectiva faptului ca in prezentul litigiu partile se afla in conflict nu pe tema executarii contractului ci in ceea ce priveste despagubirea reclamantei din perspectiva raspunderii civile. Tot fara relevanta din perspective procedurale sunt si aspectele indicate de parata privind incheierea contractului de catre reclamanta cu o agentie a paratei din Oradea, cat timp aceasta nici nu este parte in proces, iar pe de alta parte beneficiile codului de procedura legat de sucursale sau alte dezmembraminte este dat doar de locul citarii, nu a alegerii de competenta, fiind irelevante sub acest ultim aspect.
Art.113 pct.3 c.pr.civ. invocat de pârâta se referă strict doar la competenta alternativa in caz de executare, anulare, rezolutiune sau reziliere a unui contract, ceea ce nu este cazul in speță, obiectul cererii de chemare in judecata neidentificându-se cu caz prevarut de art.113 pct.3 c.pr.civ. fiind vorba de repararea pagubei pretins produse consumatorului incident prev.de art.113 pct.8 c.pr.civ.
In plus instanta constata ca nu este specificat nicaieri in contract o alegere de competenta a instantelor in caz de litigiu, fiind mentionat la punctul 12.1 din Conditii generale, insusit de reclamanta prin semnatura (fila 31), doar generic instantele romane competenta.
De altfel, chiar daca s-ar prevedea, aceasta clauza nu si-ar putea produce efectele in prezenta cauza, intrucat asa cum s-a mentionat mai sus, in speta nu este pusa in discutie executarea contractului, ci despagubirea reclamantei pentru pagubele pretinse.
In aceste conditii, fata de cele aratate, instanta va admite exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Oradea.
Cat priveste instanta de declinare a competentei, instanta apreciaza ca in speta sunt aplicabile regulile privind competenta alternativa de la domiciliul consumatorului, intrucat in speta nu rezulta intentia reclamantei de a sesiza instanta de la sediul paratei, ci de la domiciliul sau, cu atat mai mult cu cat aceasta se afla in raza aceleiasi Curti de Apel.
Deoarece reclamanta isi are domiciliul in localitatea Marghita, instanta apreciaza ca in prezenta cauza, competenta revine Judecatoriei Marghita, urmand a dispune in consecinta.
F. de toate cele dezvoltate mai sus, în baza art. 132 alin.1 și 3 Cod procedură civilă instanta va admite exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Oradea, urmand a declina competenta in favoarea Judecatoriei Marghita, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a instanței invocate de instanta din oficiu și, în consecință:
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta F. C. D. .domiciliata municipiul Marghita.. județul Bihor in contradictoriu cu parata . cu sediul in București, Sector 2 șoseaua P. nr.42, avind nr. de înregistrare la ORC J_ , Cod Unic_ în favoarea Judecatoriei Marghita și dispune înaintarea dosarului către această instanță.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
N. M. L. GHERMANMONICA A. B.
Red tehnored NG
2 ex. 22 Ianuarie 2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 454/2015. Judecătoria ORADEA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1828/2015. Judecătoria ORADEA → |
|---|
