Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1892/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1892/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 1892
Dosar nr._ - acțiune în răspundere delictuală –
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1892
Ședința publică de la 26 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. A. V. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE LOCATARI NR. 23 A, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns av. B. D., pentru reclamant, și av. S. V.-S., pentru pârâtă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza este la doilea termen de judecată;
- s-a acordat termen în vederea întocmirii în cauză a raportului de expertiză, specialitatea auto, depus la dosar de către expert tehnic B. I. (filele 63-68 dosar), comunicat între termene părților, nefiind depuse obiecțiuni;
- pârâta nu a depus la dosarul cauzei planșele foto despre care a făcut vorbire la termenul de judecată anterior.
Av. B. D., pentru reclamant, indică amplasamentul imobilului ca fiind cel precizat în cererea de chemare în judecată, respectiv .. 8, ..
Av. S. V.-B., pentru pârâtă, apreciază necesar a se emite o adresă către Primăria Piatra N. cu solicitarea de a comunica la dosarul cauzei dacă există autorizație de construire pentru respectiva mansardă, cui aparține respectiva mansardă de pe care a căzut zăpada pe mașina reclamantului.
Av. B. D., pentru reclamantă, se opune încuviințării cererii reprezentantului pârâtei, motivat de faptul că acoperișul reprezintă corp parte comun din imobil și nu are relevanță cine a edificat respectiva mansardă, dacă era autorizată construcția, iar prin contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorii au achiziționat imobilul cu mansardă.
Av. S. V.-B. învederează instanței că asociația administrează acoperișul, în cauză, fiind vorba de un acoperiș edificat de locuitorii de la etajul superior.
Instanța respinge solicitarea pârâtei, prin av. S. V.-B., motivat de faptul că aspectele relevate nu sunt utile pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în dezbateri asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și asupra fondului:
Referitor la excepția invocată de pârâtă, av. S. V.-B., solicită admiterea acesteia, raportat la temeiul juridic indicat. Reclamantul invocă dispozițiile art. 1376 Cod civil, potrivit cărora „oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa”, dar această mansardă nu face parte din proprietatea comună pe care o avea în pază, cadrul procesual stabilit de reclamant fiind greșit. Asociația răspunde pentru părțile comune, respectiva mansardă nefiind parte comună, fiind edificată de proprietarii apartamentelor de la ultimul etaj, cu sau fără autorizație.
Referitor la excepția invocată, av. B. D., pentru reclamant, solicită respingerea acesteia, neexistând dovada clară că există această mansardă. Prin contractul de vânzare-cumpărare depus la dosarul cauzei, rezultă că s-a înstrăinat un apartament. S-ar putea să existe edificat un acoperiș dar pentru a nu ploua în apartament.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 12.019, 21 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul proprietatea reclamantului, având în vedere dispozițiile art. 1376-1379 Cod civil. La momentul când a fost efectuată manevra de întoarcere, de pe . mașina reclamantului gheață și zăpadă, care au condus la avarierea acesteia. Art. 22 din H.G. nr. 1588/2007 stabilește obligațiile administratorului imobilului. În speță, nu au fost montate parazăpezi, nu au fost dați țurțurii jos, nu a fost marcat locul. În consecință, solicită admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Av. S. V.-B., pentru pârâtă, apreciază că dovada existenței respectivei construcții este chiar descrierea făcută de către expert. În concluzie, solicită respingerea cererii de chemare în judecată. Reclamantul își invocă oarecum propria culpă, a parcat autoturismul, ocazie cu care și-a asumat și eventualele riscuri și nu conduce la atragerea răspunderii asociației de locatari, având în vedere și că respectiva construcție nu este în administrarea pârâtei. Singurul care poate răspunde este proprietarul apartamentului care a edificat respectiva mansardă. Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu pentru expertiza întocmită în cauză, onorariul avocatului urmând a fi solicitat pe cale separată.
În considerarea dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise, după care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2014 sub nr._, reclamantul M. A. Vistor a chemat-o în judecată pe pârâta Asociația de proprietari nr. 23A pentru a fi obligată la plata sumei de 12.019,21 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului_ ca urmare a avarierii acestuia în data de 09.02.2014, având în vedere răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, prevăzută de art. 1376, art. 1377, art. 1378 și art. 1379 din Codul civil, cu dobânda legală până la data plății efective și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, în data de 09.02.2014, a oprit pentru câteva momente autoturismul proprietatea sa cu numărul de înmatriculare_ în fața imobilului aparținând pârâtei. Oprirea a fost făcută cu respectarea dispozițiilor art. 63 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 în sensul în care această manevră a fost realizată într-un spațiu amenajat și semnalizat corespunzător. Imediat după oprire, fără să coboare din autoturism, în momentul în care se pregătea să coboare din autoturism a căzut peste acesta, de pe imobilul în cauză, o cantitate mare de gheață și zăpadă, avariindu-i în mod grav autoturismul. Conform autorizației de reparații . nr._ din data de 09.02.2014, eliberată de I.P.J. N., Poliția Municipiului Piatra N., Biroul Rutier, cu această ocazie, au fost deformate cupola și aripa stângă spate, au fost sparte parbrizul și luneta, fiind avariate și capota portbagajului, precum și a motorului. Ca urmare a acestui eveniment, și din cauza sperieturii groaznice prin care au trecut, au fost și ușor accidentați.
Prin adresa nr._/12.07.2014, I.P.J. N., Poliția Municipiului Piatra N., Biroul Rutier, i-a comunicat faptul că la data menționată a fost eliberată autorizația la care a făcut referire și nu au fost întocmite alte documente deoarece avariile automobilului nu s-au produs ca urmare a unui eveniment rutier.
Costurile necesare pentru efectuarea reparațiilor sunt în cuantum de 12.019,21 lei, potrivit calculului service-ului autorizat S.C. Accent Service S.R.L., conform sistemului AUDATEX, suma fiind comusă din 913 lei manopera, 1776,98 lei, vopsitorie și 7002,93 lei piese (valori fără TVA).
Reclamantul a susținut că răspunderea pârâtei este una de natură delictuală deoarece acesteia îi revine obligația de a întreține bunurile comune, în conformitate cu art. 22 din HG nr. 1588/2007, în sensul în care nu au fost montate pe acoperișul clădirii opritoare de zăpadă, nu au fost îndepărtați țurțurii de gheață formați la acoperișul acestui imobil și nu au fost postate afișe sau alte elemente de avertizare de natură a anunța eventualele pericole de producere a accidentelor.
A considerat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, pârâta săvârșind o faptă ilicită cu vinovăție, constând în aceea că, prin nerespectarea obligațiilor impuse în ceea ce privește întreținerea imobilului aflat în proprietate, a cauzat o pagubă constând în avarierea autoturismului, existând astfel un prejudiciu produs prin încălcarea unui drept subiectiv aparținând reclamantului, respectiv distrugerea integrității autoturismului proprietatea sa personală. A adăugat că repararea prejudiciului are drept scop înlăturarea efectelor faptei săvârșite și nu constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare în plus față de paguba suferită.
În final, reclamantul a menționat că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, însă pârâta nu a dat curs acestei solicitări.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. art. 1376, art. 1377, art. 1378 și art. 1379 din Codul civil.
În dovedire, a indicat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
Au fost anexate cererii, în copie, următoarele înscrisuri: carte de identitate, autorizație de reparații . nr._ din 09.02.2014, adresa nr. 242/17.06.2014 emisă de Asociația de proprietari nr. 23A, adresa IPJ N. nr._/12.07.2014, calcul reparație nr. Accent NT nr. 05.03.2014, planșe fotografice.
La solicitarea instanței, reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 705,96 lei.
La data de 08.12.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare, la filele 37-38, solicitând respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că raportul de drept procesual care presupune și existența calității procesuale se justifică fie prin suprapunerea calității de parte în proces cu aceea de parte în raportul juridic de drept substanțial, fie printr-o anumită conexitate a persoanei în cauză cu acesta, care conferă îndreptățirea de a participa la proces. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei indetități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. În speță, pârâta a susținut că nu este parte în raportul juridic născut ca urmare a incidentului descris de reclamant în acțiunea introductivă întrucât, în privința sa, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Pârâta a arătat că avariile suferite de autoturismul reclamantului au fost produse de o cantitate de zăpadă / gheață căzută de pe o mansardă care nu se află în întreținerea/proprietatea sa deoarece nu este parte a proprietății comune pe care o are în administrare. Mai exact, un fost proprietar al unui apartament din blocul respectiv a onstruit, în urmă cu mai mult timp, fără autorizație, mansarda menționată. În continuare, acesta a înstrăinat imobilul fără a ridica acea construcție și fără a preciza existența ei în contractul de vânzare-cumpărare.
În statutul asociației se prevede obligația sa de a reglementa folosirea, întreținerea, repararea, înlocuirea și modificarea proprietății comune. Fiind vorba de o coproprietate forțată, raportat la art. 649 alin. 1 lit. b din Codul civil, sunt considerate părți comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel: fundația, curtea interioară, structura, structura de rezistență, pereții perimetrali și despărțitori dintre proprietăți și/sau spațiile comune, acoperișul, terasele, scările și casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii și ascensoarele.
În speță, pârâta a susținut că ava datoria remedierii unui eventual prejudiciu provocat de căderea unei cantități de zăpadă de pe acoperiș, nefiind răspunzători pentru paguba suferită de reclamant ca urmare a căderii zăpezii de pe o mansardă construită ilegal de un fost proprietar al unui apartament, mansardă ce nu se află în administrarea sa.
A mai susținut că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale întrucât nu se încadrează în prevederile art. 1376 și urm. din Codul civil conform căruia oricine este obligat să repare prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. Însă, raportat la înțelesul noțiunii de “pază” prevăzută de art. 1377 și luând în considerare conținutul Statutului, coroborat cu art. 649 alin. 1 lit. b din Codul civil, este evident că mansarda respectivă nu se afla în administrarea asociației, nefiind deci răspunzătoare pentru paguba produsă reclamantului.
Pârâta a mai invocat în apărare că reclamantul staționa ilegal pe locul de parcare unde a avut loc avarierea autoturismului, asumându-și riscul unor eventuale incidente. A adăugat că acel loc de parcare aparține unuia dintre proprietarii apartamentelor, fiind achitat corespunzător. Așadar, atât timp cât nu a ales soluția legală a parcării într-un loc public, asociația nu poate fi răspunzătoare pentru prejudiciul suferit.
În sfârșit, pârâta a susținut că pretențiile reclamantului nu sunt probate, înscrisurile depuse la dosar nefiindu-i opozabile deoarece nu a participat la întocmirea devizului și a anexelor acestuia, iar valoarea totală nu corespunde cu prețurile practicate pe piață, în condițiile în care prețul unui autoturism similar second hand este de 6000 euro.
În drept, a invocat art. 205 și urm. din Codul de procedură civilă, art. 649 alin. 1 lit.b, art. 1375 și urm. din Codul civil, Statutul asociației.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, planșe foto, interogatoriul reclamantului, expertiza auto, cercetarea la fața locului și proba testimonială.
Pârâta a anexat întâmpinării, în copie, Statutul asociației, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1296 din 10.07.2013 de notarul public B. O..
Reclamantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 03.03.2015, instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Pe fondul cauzei, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, și proba cu expertiză tehnică auto, raportul de expertiză întocmit de expertul B. I. fiind depus la filele 64-66.
Au fost respinse ca nefiind utile pentru soluționarea cauzei proba testimonială, solicitată de ambele părți, precum și proba cu interogatoriul reclamantului și cu cercetarea la fața locului, solicitate de pârâtă, față de teza probatorie indicată.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul M. A. V. este proprietarul autoturismului marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, aspect necontestat în cauză.
Potrivit autorizației de reparații . nr._/09.02.2014, eliberată de Poliția Municipiului Piatra N., depusă la fila 8 din dosar, autoturismul a suferit următoarele avarii, la aceeași dată: „Cupola, aripa stângă spate sunt înfundate. Parbrizul și luneta sunt sparte. C. portbagaj și motor avariate ușor”.
Aceste avarii sunt vizibile în planșele fotografice depuse la dosar de către reclamant, la filele 22-30, din care reiese și faptul că avariile au fost produse prin căderea de zăpadă și gheață.
Este de reținut că pârâta nu a contestat că avarierea autovehiculului s-a produs în locul indicat de către reclamant, apărarea pârâtei constând în împrejurarea că pe . mansardă de către proprietarul anterior al unui apartament. Fiind așadar o împrejurare de fapt necontestată de pârâtă, instanța nu a mai administrat probe în acest sens, potrivit art. 255 alin. 2 din codul de procedură civilă („Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanța va putea decide, ținând seama de circumstanțele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui.”).
Reclamantul s-a prezentat la un service auto care a efectuat un calcul de reparație, la data de 05.03.2014, stabilind suma de 12.019,21 lei ca fiind necesară pentru efectuarea reparației necesare.
Din raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză rezultă că toate reperele indicate în calculul de reparație necesitau a fi înlocuite, iar suma reprezentând contravaloarea reparațiilor, de 12.091,21 lei, este corectă.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 2 din Legea nr. 230/2007, proprietarii se pot asocia în asociații de proprietari cu personalitate juridică în scopul luării măsurilor cu privire la drepturile și obligațiile comune ce le revin tuturor asupra proprietății comune.
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are drept scop administrarea și gestionarea proprietății comune.
Cu alte cuvinte, întrucât ar fi dificilă administrarea proprietății comune de către proprietarii spațiilor individuale, care au și obligații rezultate din calitatea de proprietar asupra părților comune, legea a dat posibilitatea acestora să înființeze asociații de proprietari care să se ocupe de această administrare și deci de îndeplinirea obligațiilor ce le-ar fi revenit proprietarilor cu privire la părțile comune din imobil.
Potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, „administrarea, întreținerea, investițiile și reparațiile asupra proprietății comune sunt în sarcina asociației de proprietari.”
Potrivit art. 44 alin. 1 din H.G. nr. 1588/2007 acoperișul reprezintă o parte a proprietății comune ce intră deci în administrarea Asociației de proprietari, aceasta având obligația de a lua măsurile care se impun, inclusiv montarea de parazăpezi care să împiedice alunecarea dintr-o dată a zăpezii ce s-a acumulat pe acoperiș.
Având în vedere toate aceste dispoziții legale care pun în sarcina asociațiilor de proprietari înființate potrivit legii obligația de a face lucrări de întreținere, investiții și reparații asupra proprietății comune, instanța a apreciat că pârâta Asociația de proprietari nr. 23 A are calitate procesuală pasivă în cauză, urmând deci a fi respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, este de reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată pe răspunderea cauzată de lucruri, potrivit art. 1376 din Codul civil. A.. 1 prevede că „Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.” Noțiunea de pază este definită la art. 1377, respectiv „În înțelesul dispozițiilor art. 1.375 și 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu.”
Instanța apreciază că se poate reține în sarcina pârâtei omisiunea de a monta parazăpezi pe acoperișul blocului, aflat în administrarea sa, cu atât mai mult cu cât în apropierea acestui . parcare, fiind evident pericolul creat ca urmare a lipsei acestor parazăpezi.
Planșele fotografice și înscrisurile depuse la dosar de către reclamant fac dovada certă a producerii prejudiciului, iar cuantificarea acestuia a fost confirmată prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei, fiind pe tărâm delictual civil, cea mai ușoară culpă este suficientă pentru angajarea răspunderii.
În concluzie, instanța reține că paza juridică a acoperișului blocului a fost transmisă de către proprietari către Asociația de proprietari, iar aceasta prin neluarea măsurilor de investiție necesare, a făcut posibilă alunecarea zăpezii ce s-a acumulat pe acoperișul blocului, producând avarierea autoturismului aparținând reclamantului.
Sunt așadar îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii civile a pârâtei pentru prejudiciile cauzate de căderea de pe acoperiș a zăpezii adunate în timpul iernii, fiind vorba de o răspundere pentru prejudiciul cauzat de lucruri, așa cum a susținut reclamantul.
Împrejurarea că a fost construită o mansardă pe . de zăpadă s-a produs de pe acea mansardă, nu poate fi reținută de instanță ca o împrejurare care înlătură răspunderea pârâtei, deoarece acoperișul blocului, chiar dacă era situat pe o mansardă construită ilegal, își păstrează caracterul de bun aparținând proprietății comune, aflat în administrarea pârâtei.
De asemenea, apărarea pârâtei în sensul că reclamantul și-a asumat riscul producerii unor eventuale incidente prin faptul că a parcat pe un loc de parcare amenajat și închiriat de un proprietar, iar nu de reclamant, nu poate fi reținută deoarece este evident că a parca într-un loc special amenajat, chiar dacă închiriat de o altă persoană, nu implică riscul producerii unor avarii.
În aplicarea prevederilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâta și la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată, respectiv 706 lei, aceste cheltuieli fiind reale, necesare și rezonabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Asociația de proprietari nr. 23 A, invocată de pârâtă.
Admite cererea formulată de reclamantul M. A. V. (CNP_), cu domiciliul în municipiul Piatra N., ., ., etaj 3, apt. 15, județul N. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 23 A (C.I.F._/1993, Nr. înregistrare 2/_, autorizația nr. 2/22.12.1998), cu sediul în municipiul Piatra N., .. 8, ., județul N..
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 12.019,21 lei, cu titlu de despăgubire.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 706 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. F. B.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 09.11.2015
4 ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1909/2015. Judecătoria... → |
|---|
