Obligaţie de a face. Sentința nr. 1909/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1909/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 1909
Dosar nr._ - obligația de a face și accesiune imobiliară –
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1909
Ședința publică de la 26 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
La ordine venind pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul-pârât D. I. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. S., având ca obiect obligație de a face și accesiune imobiliară.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea asupra cauzei civile de față, pentru astăzi – 26.05.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.07.2014, sub nr._, reclamantul D. I. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei să ridice construcția proprietatea sa, cu destinația de bucătărie și magazie, constând dintr-o bucătărie cu fundație din piatră, pereți din lemn, acoperită cu tablă, compusă dintr-o încăpere, în suprafață de 33 m.p., de pe terenul său în suprafață de 2520 m.p., situat în intravilanul satului și comunei Bodești, în punctul „Transformator”, iar în caz de refuz să fie autorizat să ridice bucătăria, pe cheltuiala pârâtei.
În subsidiar, a solicitat ca instanța să constate că a dobândit prin accesiune imobiliară artificială bucătăria în suprafață de 33 m.p., construită de pârâtă pe terenul proprietatea lui, dobândit în baza sentințelor civile nr. 4158 din 24.06.1999, pronunțată în dosarul nr. 4046/1999 și nr. 2961/27.04.2001, pronunțată în dosarul nr. 4943/2000, irevocabile.
Reclamantul a solicitat și ca pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, în baza art. 451 – art. 453 din Codul de procedură civilă.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a dobândit prin cumpărare de la defunctul său tată, D. Gh. I., o suprafață de teren de 1800 m.p., iar de la N. C. V. și T. T. E. suprafața de 720 m.p., totalizând suprafața de 2520 m.p., situată în intravilanul satului Bodești, ., în punctul „Transformator”, înscris în Cartea funciară 499/N a localității Bodești, situație confirmată prin sentințele civile nr. 4158 din 24.06.1999, pronunțată în dosarul nr. 4046/1999 și nr. 2961/27.04.2001, pronunțată în dosarul nr. 4943/2000, irevocabile.
Pe terenul cumpărat de la tatăl său se află o construcție cu destinație de bucătărie și garaj (C3 din documentația cadastrală), cu fundație din piatră, pereți din lemn, acoperită cu tablă, compusă dintr-o încăpere, în suprafață de 33 m.p., edificată de defunctul soț al pârâtei, B. D., în anul 1982, pe terenul de 1800 m.p. ce a aparținut defunctului său tată, D. Gh. I..
Inițial, construcția a avut destinația de bucătărie, fiind edificată de tatăl său, dar pentru că soțul pârâtei a cumpărat un autoturism și avea nevoie de un garaj, construcția a fost refăcută de către acesta din urmă, în baza autorizației pentru executare lucrări de construcții și instalații nr. 536 din 11.05.1982, emisă pe numele lui, având destinația de bucătărie și magazie, deși era construită pe terenul care a aparținut defunctului său tată, iar din anul 1990 a trecut în proprietatea sa.
Așa cum rezultă din schița din documentația cadastrală, anexa este construită foarte aproape de casa sa, la mai puțin de jumătate de metru distanță, iar apele care se scurg de pe acoperișul acesteia provoacă igrasie locuinței sale.
Mai mult, reclamantul a susținut că nu are acces la peretele casei sale care se învecinează cu construcția pârâtei și este în imposibilitate de a efectua lucrări de întreținere și reparații la această parte a casei și la acoperiș, peretele fiind deteriorat în special din cauza igrasiei provocate de apele care se scurg de pe acoperișul anexei gospodărești pe locuința sa.
Reclamantul a adăugat că a încercat de mai multe ori să vorbească cu pârâta și a rugat-o să-și mute construcția pe terenul ei, i-a adresat și notificare scrisă, dar aceasta a refuzat orice discuție sau înțelegere, formulând o plângere penală împotriva sa.
A mai menționat că această anexă nu a mai fost refăcută de ani de zile, iar din cauza vechimii și a lipsei de întreținere constituie un real pericol pentru locuința sa, având în vedere că în orice moment se poate dărâma peste casă, iar el nu are posibilități materiale să-și reconstruiască locuința.
În drept, reclamantul a invocat art. 563 și art. 567 din Codul civil
În dovedire, nu a solicitat administrarea de probe, dar a depus în copie următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr. 12/326/08.04.1996, sentința civilă nr. 4158 din 24.06.1999, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr. 4046/99, sentința civilă nr. 2961/27.04.2001, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr. 4943/2000, Încheierea Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară nr._/08.12.2006, fișa bunului imobil, autorizația pentru executare lucrări de construcții și instalații nr. 536 din 11.05.1982, plan de situație.
La solicitarea instanței, reclamantul a evaluat construcția la suma de 3000 lei, depunând în acest sens copia raportului de expertiză judiciară în specialitatea construcții, întocmit în dosarul nr. 4486/2004, având ca obiect partaj succesoral suplimentar.
Reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 215 lei.
La data de 27.11.2014, reclamantul a mai depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: extras de carte funciară din 2006, documentație cadastrală, autorizație, plan de situație, raport de expertiză, schiță orientativă privind amplasarea construcției, sentințele nr. 2961/27.04.2001 și nr. 4046/1999.
La data de 17.12.2014, pârâta B. S. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, filele 44-47, prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, a solicitat obligarea reclamantului la a-și ridica pe cheltuiala lui gardul de sârmă construit pe proprietatea ei și de a respecta sentințele judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de către instanțele de judecată în dosarele nr._ și_ *.
A arătat că între părți, de mai bine de 15 ani, există litigii pe rolul instanțelor, generate de reclamant care nu înțelege să accepte și să se conformeze hotărârilor judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
Pârâta a precizat că, prin sentința civilă nr. 8702/21.12.2000, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr. 4510/1999, s-a dispus partajarea bunurilor mobile și imobile ale părinților lor, instanța stabilind cu autoritate de lucru judecat masa partajabilă, terenurile și loturile pentru fiecare moștenitor. În cadrul acestei sentințe, a fost reținută la masa de partaj și suprafața de teren de 1800 m.p. despre care face vorbire reclamantul. Acest aspect a fost invocat de către reclamant și pe calea apelului formulat în dosarul nr. 1312/AC/2001, dar prin decizia civilă nr. 60/AC/2004, pronunțată de Tribunalul N., s-a constata perimat apelul declarat de reclamant, astfel încât sentința civilă nr. 8702/21.12.2000, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în care era inclus la masa de partaj și terenul în cauză a rămas definitivă și irevocabilă, constituind astfel titlu executoriu. La momentul la care s-a făcut expertiza în dosarul de partaj succesoral, reclamantul nu a făcut obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr. 8702/2000 s-a atribuit fiecărei părți suprafața de 2245 m.p., teren situat în intravilanul comunei Bodești, la punctul „Transformator”. Această sentință constituie titlu executoriu și a fost pusă în executare prin procesul-verbal din 14.06.2004 de către executorul judecătoresc C. C., în dosarul nr. 145/2004. Executorul judecătoresc a arătat că nici reclamantul D. I. și nici D. F. nu înțeleg să respecte hotărârea judecătorească.
Reclamantul a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare din dosarul nr. 145/2004, ce a făcut obiectul dosarului nr._, pentru ca apoi să-și modifice acțiunea și să solicite lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu. Acțiunea a fost respinsă de Judecătoria Piatra N. prin sentința civilă nr. 3816/26.10.2004, a fost respins apelul de către Tribunalul N. prin decizia nr. 118/AC/21.02.2006, în dosarul nr. 2222/AC/2005, iar recursul a fost respins de Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 1283/16.11.2006, în dosarul nr._ .
După respingerea în mod irevocabil a contestației la executare, s-a continuat executarea silită de către executorul judecătoresc C. C. în dosarul de executare nr. 18/2007.
În procesul-verbal de executare a hotărârii de partaj succesoral se face mențiunea că părțile au fost puse în posesie pe suprafețele de teren de la punctul „Transformator” și că, din cauza vremii nefavorabile, continuarea punerii în posesie pentru celelalte terenuri cuprinse în hotărâre se va face ulterior. Executorul a mai făcut următoarea mențiune „Constat faptul că debitorul D. I. a ridicat un gard din plasă de sârmă în interiorul lotului II aparținând creditoarei B. S., intrând practic cu exact 5 m în terenul acesteia”, aspect reținut și prin hotărârile instanțelor de judecată.
Pârâta a mai arătat că, în cadrul dosarului nr._, privind contestația la executare, cu ocazia efectuării raportului de expertiză pentru terenul situat în intravilanul comunei Bodești, la punctul „Transformator”, construcția intitulată „garaj” ce reprezintă imobilul din prezenta cauză – bucătărie și magazie – a fost inclusă în totalitate pe terenul ei. Apelul declarat în dosarul nr._, precum și obiectul rejudecării în dosarul nr._ * l-a constituit doar terenul situat în extravilan, în legătură cu acesta fiind efectuate alte expertize pentru a se putea atribui părților în mod corect suprafețele de teren la care acestea au dreptul.
Din motivarea deciziei civile nr. 572/RC/12.06.2012, pronunțată în recurs de către Tribunalul N., în dosarul nr._, se desprinde faptul că reclamantul a încercat să modifice sentința nr. 8702/21.12.2000 „în sensul excluderii suprafeței de 1800 m.p. teren, pe considerentul că acestea ar constitui proprietatea sa în baza sentințelor pe care le-a menționat (sent. civ. nr. 4158/24.06.1999 și 2961/27.04.2001) și că terenul ar fi fost inclus la masa de partaj, dar nu explicit, ci implicit, prin calculul suprafețelor împărțite”. În legătură cu terenul de la punctul „Transformator”, prin aceeași decizie civilă, Tribunalul N. a motivat astfel: „reține incidența în cauză a autorității de lucru judecat în privința situației terenului din pct. „Transformator” față de existența sentinței civile nr. 3816/2004 a Judecătoriei Piatra N., definitivă și irevocabilă”.
A mai menționat pârâta că singura construcție de care s-a legat reclamantul este o bucătărie și o magazie, proprietatea ei, edificată împreună cu fostul soț, în prezent decedat. Pentru această construcție, reclamantul a promovat o acțiune de partaj succesoral suplimentar, afirmând că ar face parte din masa bunurilor de împărțit și că ar fi fost omisă, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr. 4486/2004 și respinsă prin sentința civilă nr. 1246/24.03.2005, definitivă și irevocabilă.
Pârâta a susținut că, potrivit hotărârilor și potrivit schiței anexă la raportul de expertiză din dosarul nr._, întocmit de expertul A. C., pentru terenul situat în intravilanul satului Bodeștii de Sus, ., construcția se află pe terenul atribuit ei. Mai mult, din schițele anexă la raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 4486/2004 privind partaj succesoral suplimentar, reiese că acest imobil este edificat la o distanță de 0,95 m de casa reclamantului, astfel încât nu se aduce nici un prejudiciu acestuia. Așadar, susținerea că imobilul este construit la mai puțin de jumătate de metru distanță de casa reclamantului și în felul acesta apele de pe acoperiș se scurg pe locuință și că este în imposibilitate de a efectua lucrări de întreținere este eronată, cum eronată este și susținerea că acest imobil se află construit pe terenul său. De fapt, apele de pe casa reclamantului se scurg pe imobilul ei, pe care a amplasat uluci, tocmai ca apele să se scurgă pe terenul ei. Reclamantul a fost acela care, înainte de introducerea prezentei cereri, a distrus în mare parte construcția proprietatea ei, tocmai ca să invoce că se află în stare de degradare, deși aceasta se afla în stare bună. A adăugat că este absurdă susținerea că această construcție ar putea să se dărâme peste casa reclamantului din moment ce locuința acestuia este deasupra construcției și se află la aproximativ 1 m distanță de aceasta.
Pârâta a menționat că recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 4616/05.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ *, a fost soluționată prin decizia civilă nr. 381/RC/26.05.2014 și se referă doar la acordarea cheltuielilor de judecată, în ceea ce privește suprafața de teren din intravilan, de la punctul „Transformator”, aceasta fiind cea atribuită prin hotărârea inițială și pusă în executare, cu amplasarea construcției în litigiu pe terenul ei.
În fine, pârâta a susținut că, prin promovarea prezentei acțiuni, se tinde la modificarea sentinței civile nr. 8702/2000, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul de partaj succesoral nr. 4510/1999, definitivă și irevocabilă, pusă deja în executare.
În dovedire, a solicitat proba cu interogatoriul reclamantului, cu înscrisuri și cu cercetare la fața locului.
Pârâta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
A anexat, în copie, următoarele înscrisuri: autorizație pentru executare lucrări, plan de situație, raport de expertiză tehnică în dosarul nr. 4486/2004, schiță orientativă, proces-verbal de atribuire loturi și punere în posesie din 06.03.2007, sentința civilă nr. 6028/22.11.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, decizia civilă nr. 572/RC/12.06.2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, raport de expertiză în dosarul nr._, schița terenului, sentința civilă nr. 4616/05.12.2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._ *, decizia civilă nr. 381/RC/26.05.2014, pronunțată de Tribunalul N., în dosarul nr._, sentința civilă nr. 3816/26.10.2004, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr. 4065/2004, decizia civilă nr. 118/AC/21.02.2006, pronunțată de Tribunalul N. – Secția Civilă, în dosarul nr. 2222/AC/2005, decizia nr. 1283/16.11.2006, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr._ .
La solicitarea instanței, pârâta-reclamantă a evaluat gardul de sârmă la suma de 250 lei, achitând o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 02.02.2015, reclamantul-pârât a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, depusă la dosar la filele 90-92, solicitând respingerea ca nefondată a cererii pârâtei și admiterea cererii sale.
Reclamantul-pârât a susținut că pârâta încearcă să inducă în eroare instanța prin susținerile ei care sunt în contradicție cu actele lui de proprietate depuse la dosar, terenul de 2520 m.p. neavând nici o legătură cu terenul înscris în titlul de proprietate al defunctului tată, TP nr. 12/326/08.04.1996, care a făcut obiectul sentinței civile de partaj succesoral nr. 8702/21.12.2000.
A mai arătat că, în anul 2005, a promovat acțiune de partaj succesoral cu privire la această construcție-bucătărie, edificată de defunctul său tată, dar prin sentința civilă nr. 1246/24.03.2005, pronunțată în dosarul nr. 4486/2004, i-a fost respinsă cererea întrucât B. S. a prezentat autorizația de construcție emisă prin abuz de către reprezentanții Primăriei Bodești pe numele defunctului soț D. D., dar în considerentele hotărârii se reține faptul că este edificată pe terenul lui.
Reclamantul a susținut că pârâta îi ocupă o suprafață de teren întrucât o parte din terenul de 2245 m.p., moștenit de la părinți, a fost vândută fără acte de proprietate vecinilor, iar acum dorește să-și completeze lotul primit în baza sentinței civile nr. 8702/2000 cu teren din lotul lui, atribuit în baza aceleiași sentințe.
A adăugat că, și în situația în care terenul de 1800 m.p. cumpărat de la defunctul său tată ar fi intrat la partaj, în baza sentinței nr. 8702/2000, în lotul lui a fost înscrisă o suprafață de teren de 2245 m.p. la care se adaugă suprafața de 720 m.p., cumpărată în anul 1999, totalizând 2965 m.p., din care îi este ocupată o porțiune de către pârâtă.
Reclamantul a susținut că expertiza efectuată în anul 2007 în dosarul nr._ de către expertul A. C. cu privire la terenul din intravilan situat în punctul „Transformator” nu a stat la baza pronunțării nici unei hotărâri, iar construcția defunctului D. D. se află pe terenul lui înscris în Cartea Funciară_ a comunei Bodești, provenită din conversia pe hârtie a CF 499/N, conform documentației cadastrale. A susținut că raportul de expertiză efectuat de A. C. a fost contestat, iar instanța a dispus efectuarea unei noi expertize de către expertul M. G..
A mai arătat că pârâta cu rea-credință a susținut că bucătăria-magazie (C3) se află pe terenul acesteia, întrucât a susținut acest lucru și în dosarul nr. 4943/2000, iar cele trei completuri de judecată nu au luat în seamă această susținere.
Reclamantul a precizat că a îngrădit doar terenul în suprafață de 2520 m.p. înscris în cartea funciară, întrucât pârâta nu i-a permis să îngrădească diferența de teren care i se cuvine, dobândită prin moștenire în baza sentinței civile de partaj succesoral nr. 8702/21.12.2000.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială și cercetarea la fața locului.
A anexat, în copie, extras de plan cadastral.
La data de 19.02.2015, pârâta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, la filele 98-101, solicitând respingerea acțiunii, admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta-reclamantă a reiterat susținerile legale de stabilirea cu putere de lucru judecat a faptului că terenul de 1800 m.p. a fost reținut în masa de partaj prin sentința nr. 8702/2000.
În dosarul nr._, instanța a respins contestația la executare, iar prin decizia Tribunalului N. nr. 572/RC/12.06.2012 a fost admis în parte recurs formulat de contestatorii D. I. și D. F., dar instanța a reținut efectuată executarea pentru terenurile situate în punctul „Transformator” și atribuirea lotului II către intimata B. S.. Pentru terenurile din punctele „Hartop” și „Gloduri” a dispus atribuirea loturilor I, III și IV, conform expertizei efectuate de expertul M. G., iar pentru restul trupurilor de teren din punctele „Dealul Roatelor” și „Balcuri” a trimis cauza spre rejudecare. Așadar, în ceea ce privește atribuirea lotului II în care este inclusă și construcția ce face obiectul cauzei, instanțele au constatat efectuată executarea.
Prin procesul-verbal de executare întocmit la data de 06.03.2007 s-a stabilit că a fost efectuată executarea pentru suprafețele de teren situate în punctul „Transformator”.
La data edificării imobilului, în anul 1982, proprietarul suprafeței de teren pe care acesta era construit era tatăl părților, care a fost de acord cu ridicarea construcției, întrucât se știa că terenul va fi împărțit astfel încât aceasta să fie inclusă pe terenul său. A precizat că această construcție se află pe terenul atribuit prin sentința civilă nr. 8702/2007 de partaj succesoral.
A mai susținut că D. I. a scos țărușii bătuți de către executor și a edificat gardul de sârmă pe proprietatea ei. Astfel, prin ocuparea unei porțiuni din terenul ei și prin ridicarea fără drept a unui gard de sârmă în interiorul lotului atribuit ei, reclamantul dorește să-i ocupe fără drept și construcția proprietatea aflată pe terenul ei.
În cadrul dosarului nr._ privind contestația la executare, cu ocazia efectuării raportului de expertiză pentru terenul situat în intravilan Bodești, la punctul „Transformator”, construcția intitulată „garaj”, ce reprezintă imobilul din cauză a fost inclusă în totalitate pe terenul ei, iar apelul declarat în acest dosar a vizat numai terenul situat în extravilan.
A menționat că în prezent se judecă în cadrul unei alte contestații la executare ce face obiectul dosarului nr._/279/2014 în care contestator este reclamantul care încearcă din nou deposedarea sa de suprafața de teren de la punctul „Transformator”.
A anexat extras din ECRIS privind dosarul nr._/279/2014.
Instanța a administrat, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior. Pârâta-reclamantă a mai depus la dosar planșe fotografice, la filele 107-110. Au fost respinse ca nefiind utile pentru soluționarea cauzei proba testimonială, proba cu interogatoriul reclamantului-pârât și proba cu cercetarea la fața locului.
Ambele părți au depus la dosar concluzii.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 2961/27.04.2001, pronunțată de Judecătoria Piatra neamț în dosarul nr. 4943/2000, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu și cu pârâta B. S. și a constatat perfectă vânzarea-cumpărarea intervenită între D. G. I., în calitate de vânzător, decedat, și reclamantul D. I., în calitate de cumpărător, la data de 10.03.1990, cu privire la suprafața de 1800 m.p. teren situat în intravilanul satului Bodeștii de Sus, ., teren învecinat la N cu drum județean, la E – moștenitorii defunctului D. Gh. I., la S – D. V., iar la V - moștenitorii defunctului D. Gh. I. și V. A..
Prin sentința civilă nr. 8702/2000 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 4510/1999 s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile succesorale rămase după defunctul tată, D. Ghe. I., inclusiv terenul situat în punctul „Transformator”, în intravilanul satului și comunei Bodești. Această sentință a dobândit caracter irevocabil prin perimarea apelului promovat de reclamantul D. I., potrivit deciziei civile nr. 60/24.02.2004, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._/AC/2001, decizie care nu a fost recurată.
Reclamantul-pârât D. I. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 8702/2000, la solicitarea pârâtei-reclamante B. S., contestație ce a făcut obiectul dosarului nr. 4065/2004. Reclamantul-pârât a solicitat lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8702/2000 pentru a lămuri neconcordanțele dintre încheierea de admitere în principiu și dispozitivul hotărârii judecătorești în condițiile în care prin încheiere s-a reținut că în masa de partaj la punctul „Transformator” se include suprafața de 4743 m.p., iar din sentință rezultă că cele două loturi atribuite însumează numai suprafața de 4490 m.p. Prin sentința civilă nr. 3816/26.10.2004, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 4065/2004, instanța a respins ca nefondată contestația la executare, iar prin decizia nr. 118AC din 21.02.2006, Tribunalul N., Secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul D. I.. Tribunalul N. a reținut că nu se poate invoca pe calea contestației la executare faptul că dispozitivul hotărârii conține prevederi potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire. S-a mai arătat că ceea ce contestatorul D. I. a solicitat pe calea contestației la titlu nu viza lămurirea cu privire la întinderea și aplicarea hotărârii judecătorești, ci urmărea modificarea însăși a sentinței menționate prin excluderea unei suprafețe de 1800 m.p. teren, situată în intravilanul comunei Bodești, pe considerentul că acest teren constituie proprietatea sa, conform sentinței civile nr. 2961/2000, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 4943/2000 și care nu ar fi fost inclusă în masa partajabilă, împrejurare ce nu ar rezulta explicit din dispozitivul hotărârii de partaj nr. 8702/2000, ci din calculul suprafețelor ce s-au solicitat a fi împărțite prin acțiunea introductivă de instanță. Tribunalul N. a reținut că atât timp cât terenul în discuție apare menționat atât în dispozitivul încheierii de admitere în principiu, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr. 4510/1999, la data de 02.11.1999, cât și în sentința civilă nr. 8720 din 21.12.2000, orice susținere cu privire la neincluderea acestei suprafețe în masa partajabilă nu poate fi primită și valorificată pe calea contestației la titlu, contestatorul D. I. având la îndemână calea revizuirii în măsura în care se susține că anterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de partaj succesoral acestuia i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu conform sentinței civile nr. 2961/27.04.2001, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 4943/2000.
Ulterior, reclamantul-pârât a reiterat cererea de lămurire a sentinței de partaj succesoral în cadrul contestației la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._, însă Tribunalul N., prin decizia civilă nr. 572/RC/12.06.2012, a reținut incidența autorității de lucru judecat în privința situației terenului din punctul „Transformator”, față de existența sentinței civile nr. 3816/2004 a Judecătoriei Piatra N., definitivă și irevocabilă.
Este de amintit și că, în dosarul nr._ (nr. vechi 4486/2004), reclamantul a solicitat instanței un partaj succesoral suplimentar, respectiv cu privire la construcția anexă ce face și obiectul prezentei cauze. Prin sentința civilă nr. 1246 din 24.03.2005, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 4486/2004, instanța a reținut că această construcție a fost edificată în baza autorizației nr. 536/11.05.1982 eliberată de fostul Consiliu Popular al comunei Bodești pe numele lui B. D., soțul pârâtei B. S., fiind construită de pârâtă împreună cu defunctul ei soț. Instanța a respins acțiunea motivat de faptul că magazia și bucătăria nu fac parte din masa succesorală de pe urma defunctului D. Gh. I..
În executarea sentinței civile nr. 8702/2000, executorul judecătoresc C. C. a întocmit procesul-verbal de punere în posesie și atribuire loturi din data de 06.03.2007 (depus la fila 55 din dosar) în cuprinsul căruia a consemnat că „debitorul D. I. a ridicat un gard din plasă de sârmă în interiorul lotului II aparținând creditoarei B. S., intrând practic cu exact 5 m în terenul acesteia”.
În drept, instanța apreciază că niciuna din dispozițiile legale invocate de reclamant, prin avocat, nu poate justifica cererea având ca obiect „obligația de a face” îndreptată împotriva pârâtei B. S.. Art. 563 din Codul civil reglementează acțiunea în revendicare, iar art. 567 din Codul civil reglementează dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune.
Instanța apreciază că, de vreme de construcția aparținând pârâtei B. S. a fost construită de aceasta împreună cu soțul ei, în baza autorizației de construire și cu acordul tatălui părților, D. Gh. I., nu se poate reține în nici un caz reaua-credință a pârâtei-reclamante în momentul edificării construcției. Întrucât edificarea imobilului s-a făcut cu acordul proprietarului terenului, tatăl părților, rezultă că pârâta-reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției în temeiul unui drept de superficie, având deci un drept de folosință asupra terenului pe care se află amplasată construcția.
Reclamantul-pârât și-a întemeiat cererea de obligare a pârâtei-reclamante să-și ridice construcția de pe terenul său pe dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren de 2520 m.p., dobândit în baza sentințelor civile nr. 4158/24.06.1999 și nr. 2961/27.04.2001. Or, dreptul de proprietate al reclamantului-pârât asupra acestui teren are caracter litigios având în vedere că, prin sentința civilă nr. 8702/2000 privind partajul succesoral, s-a dispus și cu privire la acest teren, așa cum a susținut chiar reclamantul în cadrul contestațiilor la executare formulate, amintite anterior, chiar dacă în prezenta cauză a trecut sub tăcere existența acestor litigii referitoare la terenul de la punctul „Transformator”.
Așadar, instanța va respinge ca nefondată cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante să-și ridice construcția de pe terenul lui.
Cu privire la cererea subsidiară, instanța apreciază că nu sunt întrunite în cauză condițiile legale pentru dobândirea de către reclamantul-pârât a dreptului de proprietate asupra construcției prin accesiune imobiliară artificială. Prin ipoteză, accesiunea imobiliară artificială presupune ca o persoană să construiască pe terenul altuia, fără acordul acestuia din urmă. În cauză însă, așa cum a recunoscut și reclamantul-pârât, pârâta-reclamantă a edificat construcția cu acordul tatălui lor, în timpul cât acesta era în viață și era proprietar asupra terenului de sub construcție. Eventuala dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului de către reclamantul-pârât ulterior edificării construcției nu poate în nici un caz să dea dreptul acestuia să invoce dobândirea dreptului de proprietate și asupra construcției în temeiul accesiunii imobiliare artificiale.
Potrivit art. 567 din Codul civil, invocat de către reclamantul-pârât, „Dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune - Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipește cu bunul ori se încorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel.” Este evident că textul legal invocat de reclamantul-pârât se referă la proprietarul unui bun și la ceea ce se alipește cu bunul avut în proprietate. Or, instanța nu poate stabili în cadrul acestui litigiu cui aparține dreptul de proprietate asupra terenului de sub construcție, date fiind litigiile dintre părți. Mai mult decât atât, construcția a fost edificată anterior dobândirii de către reclamantul-pârât a pretinsului drept de proprietate asupra terenului, nefiind deci aplicabilă dispoziția legală sus-citată.
În consecință, instanța va respinge ca nefondată și cererea subsidiară formulată de reclamantul-pârât privind constatarea dobândirii prin accesiune imobiliară artificială a construcției.
În schimb, instanța apreciază ca fiind întemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S. având ca obiect obligarea reclamantului-pârât D. I. de a-și ridica pe cheltuiala lui gardul de sârmă construit pe proprietatea ei. Așa cum s-a arătat anterior, în executarea sentinței civile nr. 8702/2000 de partaj succesoral, executorul judecătoresc C. C. a întocmit procesul-verbal de punere în posesie și atribuire loturi din data de 06.03.2007 (depus la fila 55 din dosar) în cuprinsul căruia a consemnat că „debitorul D. I. a ridicat un gard din plasă de sârmă în interiorul lotului II aparținând creditoarei B. S., intrând practic cu exact 5 m în terenul acesteia”. Având în vedere această constatare, confirmată și de planșele fotografice depuse la dosar de către pârâta-reclamantă, la filele 107-110, instanța va admite cererea reconvențională și îl va obliga pe reclamantul-pârât D. I. să ridice pe cheltuiala sa gardul de sârmă construit pe terenul de 2245 m.p. de la punctul „Transformator”, situat în ., jud. N., teren făcând parte din lotul II aparținând pârâtei-reclamante B. S., teren și gard identificat prin procesul-verbal de punere în posesie din 06.03.2007, întocmit de executorul judecătoresc C. C., în dosarul de executare silită nr. 18/2007.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere că reclamantul-pârât este cel care a căzut în pretenții, instanța îl va obliga la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 1040 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial, cheltuieli care au un caracter real, necesar și rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul-pârât D. I. (CNP_), cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. S. (CNP_), cu domiciliul în ., având ca obiect obligația de a face și accesiunea imobiliară artificială.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S. în contradictoriu cu reclamantul-pârât D. I..
Obligă reclamantul-pârât D. I. să ridice pe cheltuiala sa gardul de sârmă construit pe terenul de 2245 m.p. de la punctul „Transformator”, situat în ., jud. N., teren făcând parte din lotul II aparținând pârâtei-reclamante B. S., teren și gard identificat prin procesul-verbal de punere în posesie din 06.03.2007, întocmit de executorul judecătoresc C. C., în dosarul de executare silită nr. 18/2007.
Obligă reclamantul-pârât D. I. la plata către pârâta-reclamantă B. S. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1040 lei (taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial).
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. F. B.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 20.11.2015
4 ex.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1892/2015.... | Succesiune. Sentința nr. 1796/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT → |
|---|
