Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1081/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1081/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 1081
Dosar nr._ - exercitare autoritate părintească -
Cod operator date 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1081
Ședința publică din data de 31.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-DUMITRIȚA M.
Grefier: C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta B. (S.) D. și pe pârâtul S. O., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat S. Sărățianu S., pentru reclamantă, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiu procesual: al doilea termen de judecată;
- procedura de citare: este legal îndeplinită;
Raportat la disp. art. 8 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 2201/2003, instanța, din oficiu, invocă excepția de necompetență a instanțelor române și acordă cuvântul părților cu privire la excepția invocată.
Avocat S. S. Sărățianu, pentru reclamantă, apreciază că instanța este competentă pentru soluționarea cauzei și solicită respingerea excepției invocate. Solicită a se avea în considerare legătura copiilor cu statul român.
Instanța reține cauza spre soluționare asupra excepției invocate din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 29.07.2014, cu nr._, reclamanta B. (S.) D. a chemat în judecată pe pârâtul S. O., solicitând instanței să dispună ca autoritatea părintească asupra minorelor S. M. – E., născută la data de 15.10.2003 și S. M. – K., născută la data de 04.02.2008 să fie exercitată în mod exclusiv de către mamă, precum și stabilirea locuinței minorelor la mamă, în Cipru, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma procesului de divorț dintre aceasta și pârât, minorele au rămas în îngrijirea bunicilor materni.
La începutul verii anului 2014, pârâtul și-a dat cu greu acordul ca fetele să plece la mama lor în Cipru însă, până la urmă, acestea au putut pleca la mama lor unde și-au stabilit reședința și vor frecventa unități de învățământ.
În drept, au fost invocate disp. art. 398, 483-489, 403, 497 alin. 2 din Codul civil, precum și ale art. 451 și urm. din Codul de procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în fotocopie, o . înscrisuri.
Deși legal citat, cu această mențiune, pârâtul nu a formulat întâmpinare. La termenul de judecată din data de 03.02.2015, pârâtul a arătat că minorele S. M. - E. și S. M. - K. sunt plecate în Cipru, din luna iunie 2014.
La termenul de judecată din data de 31.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență a instanțelor române, în legătură cu care instanța reține următoarele:
Potrivit certificatelor de naștere de la dosar (filele 33-34), minorele S. M. – E., născută la data de 15.10.2003 și S. M. – K., născută la data de 04.02.2008 sunt fiicele părților litigante.
Acțiunea pendinte privind stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești asupra minorelor S. M. – E., născută la data de 15.10.2003 și S. M. – K., născută la data de 04.02.2008, respectiv stabilirea locuinței minorelor la mamă, în Cipru, ține de exercitarea autorității părintești raportat la disp. art. 1 lit. b și art. 2 lit. a din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.
Această cerere este de competența instanțelor cipriote, potrivit art. 8 alin. 1 din Regulamentul invocat mai sus care prevede că instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată.
Așa cum reiese din cererea de chemare în judecată care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar (referatul de anchetă psihosocială de la filele 57-58) și cu precizarea pârâtului de la termenul de judecată din data de 03.02.2015, minorele locuiesc în Cipru împreună cu mama lor, din iunie 2014, unde vor frecventa și unități de învățământ, având deci reședința obișnuită în această țară la data sesizării prezentei instanțe.
Deși reclamanta, prin apărător a invocat competența acestei instanțe pe motivul legăturii cu statul român, instanța reține că acest aspect, privit în mod singular, nu are relevanță și nu poate aduce atingere dispozițiilor imperative ale normelor europene care se aplică prioritar dreptului intern.
Astfel, instanța reține că nu sunt aplicabile prevederile art. 12 alin. 3 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr. 2201/2003, privind prorogarea de competență, deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de acest text de lege care impun ca minorul să aibă o legătură strânsă cu acest stat membru, în special datorită faptului că unul dintre titularii răspunderii părintești își are reședința obișnuită aici sau copilul este resortisant al acestui stat membru și competența instanțelor să fi fost acceptată în mod expres sau în orice alt mod neechivoc de către toate părțile la procedură la data sesizării instanței, iar competența este în interesul superior al copilului.
Astfel, nu s-a făcut dovada că pârâtul a acceptat în mod neechivoc competența acestei instanțe, acord care, oricum, ar fi trebuit să intervină la data introducerii acțiunii de către reclamantă.
Nici faptul că reclamanta și minorele au cetățenie română nu are relevanță în cauză, având în vedere că normele europene se aplică prioritar, rațiunea acestora fiind ca instanța de la domiciliul copilului să aibă posibilitatea de a percepe direct care este interesul superior al copilului.
Se mai reține că, potrivit art. 5 din Codul civil, „în materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părților”, iar regulamentele adoptate de Consiliul Uniunii Europene au caracter obligatoriu și se aplică direct în statele membre, fără a fi necesare alte măsuri de implementare.
În consecință, instanța va admite excepția de necompetență a instanțelor române, invocată din oficiu și va respinge acțiunea ca nefiind de competența instanțelor române.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență a instanțelor române, invocată de instanță din oficiu.
Respinge ca nefiind de competența instanțelor române acțiunea având ca obiect modificare măsuri - exercitare autoritate părintească + stabilire locuință minori, formulată de reclamanta B. D., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat S. S. Sărățianu, în Piatra N., ., ., județul N. în contradictoriu cu pârâtul S. O., CNP_, cu domiciliul în Piatra N., .. 6, ., . – la familia S. P. și M..
Cu drept de recurs la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-DUMITRIȚA MUNTEANUCOSTELA B.
Red./Tehnored. A.D.M./29.04.2015
Tehnored. C.B./29.04.2015
4 ex.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1001/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 243/2015. Judecătoria... → |
|---|
