Plângere contravenţională. Sentința nr. 1367/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1367/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 1367
Dosar nr._ - plângere contravențională-
cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1367
Ședința publică din 22.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R.
GREFIER: P. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul S. C. C. și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 08.10.2014, sub nr._, petentul S. C. C. a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravenție . nr.273/25.09.2014 emis de intimata Autoritatea Națională de Integritate. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2.000 lei prin actul mai sus menționat, primit la data de 29.09.2014, pentru motivul că nu a votat înscrierea pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Județean N. proiectul privind încetarea de drept a mandatului de consilier județean a numitului P. V., față de împrejurarea că acesta a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, conform raportului de evaluare nr._/G/II din 28.11.2011, raport ce a rămas definitiv și irevocabil prin decizia nr.7567 din 04.12.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Acesta a învederat următoarele:
1).Pe cale de excepție,a menționat că în actul sancționator nu a fost menționată data comiterii presupusei fapte ceea ce atrage nulitatea absolută a actului în conformitate cu dispozițiile art.17 din OG nr.2/2001.
2)a)Pe fondul cauzei,a invocat nerespectarea termenului de comunicare a proiectelor de hotărâre cu care urma a se suplimenta ordinea de zi a ședinței ordinare a consiliului județean din data de 29.08.2014, respectiv încălcarea dispozițiilor art.93 alin.3 și alin.5 din Legea nr.215/2001.
Cu privire la acest aspect, petentul a menționat că a fost convocat la ședința ordinară a consiliului județean N. din data de 29.08.2014, în conformitate cu prevederile art.93 alin.3 și alin.5 din Legea nr.215/2001, respectiv cu 5 zile înainte de data stabilită pentru ședință. Înainte cu 10 minute de începerea ședinței de plen, li s-a adus la cunoștință consilierilor faptul că ordinea de zi urmează a se suplimenta cu patru proiecte de hotărâre, unul din acestea având ca obiect încetarea de drept a mandatului de consilier județean a numitului P. V.. Acest proiect de hotărâre era însoțit de o documentație superficială, iar timpul foarte scurt până la începerea ședinței de plen, nu a dat posibilitatea petentului dea solicita completări pentru formarea unei opinii personale, motiv pentru care s-a văzut nevoit să se abțină de la votarea suplimentării ordinii de zi cu acest proiect.
Lăsând la o parte acest aspect, chiar dacă din punct de vedere legal este posibilă suplimentarea ordinii de zi a ședinței, conform art.43 alin.1 din Legea nr.215/2001, având în vedere că votarea unui astfel de proiect producea o consecință juridică importantă, respectiv modificarea structurii consiliului județean N., petentul consideră că acest proiect ar fi fost legal să se comunice consilierilor cu cel puțin 5 zile înaintea ședinței ordinare, așa cum cere imperativ art.94 alin.3 și 5 din Legea nr.215/2001. aceasta cu atât mai mult cu cât a rezultat că adresa A.N.I. prin care se cerea introducerea pe ordinea de zi a acestui proiect purta data de 08.08.2014.
În plus, fiind vorba despre un consilier județean ales, acest proiect are caracterul unui act de interes public județean, nefiind posibilă votarea acestuia fără studierea prealabilă și fără aducerea acestuia la cunoștința locuitorilor județului prin mass-media sau prin orice mijloc de publicitate, astfel cum prevede art.93 alin.7 din Legea nr.215/2001.
Este de observat că votul petentului nu a fost unul de respingere a proiectului de hotărâre, ci unul de abținere la suplimentarea ordinii de zi a ședinței ordinare din 29.08.2014 cu acest proiect. Înainte de a se supune la vot suplimentarea ordinii de zi cu acest proiect de hotărâre, a existat o intervenție anumitului P. V. prin care a făcut trimitere la o . de soluții date de organele judiciare, soluții din care reieșea că nu s-a aflat în situația legală a conflictului de interese.
b)Limitarea abuzivă a libertății decizionale a consilierului județean în sensul că intimata îl sancționează pe petent întrucât nu a votat „pentru” în vederea suplimentării ordinii de zi cu proiectul referitor la persoana lui P. V., ci s-a abținut.
Potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.215/2001, suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la ședința următoare și numai cu votul majorității consilierilor județeni prezenți. În această situație, în care legiuitorul a stabilit că pentru suplimentarea ordinii de zi este necesară întrunirea cumulativă a celor două condiții, obligativitatea suplimentării ordinii de zi astfel cum este impusă de intimată reprezintă o încălcarea a dreptului consilierului județean de a avea propria decizie și de vota/abține.
c)Tardivitatea solicitării de introducere pe ordinea de zi a proiectului de hotărâre privind încetarea de drept a mandatului de consilier județean a numitului P. V., față de art.26 alin.3 din Legea nr.176/2010, potrivit căruia sancțiunea de încetare a mandatului i se poate aplica numitului P. V. în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a raportului de evaluare invocat de intimată în procesul verbal de contravenție.
Este de subliniat că votul consilierilor județeni prin care aceștia s-au opus introducerii pe ordinea de zi a acestui proiect de hotărâre ori s-au abținut de la votarea acestuia, s-a întemeiat și pe avizul nefavorabil dat de comisia juridică, care și-a întemeiat poziția prin invocarea dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.176/2010 potrivit cărora „prin derogarea de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale”.
Rezultă așadar că numitului P. V. i putea aplica o sancțiune în termenul de prescriere de 6 luni de la rămânerea definitivă a raportului de evaluare nr._/G/II din 28.11.2011. acest act a rămas definitiv și irevocabil la data de 04.12.2013, conform deciziei nr.7567 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În această situație, orice sancțiune se putea aplica până la data de 04.06.2014, aceasta fiind data limită până la care acest proiect putea fi introdus pe ordinea de zi a consiliului județean N..
Față de această situație, nu poate fi reținută săvârșirea contravenției prevăzută de art.29 alin.3 din Legea nr.176/2010 în sarcina petentului atâta timp cât în cazul de față nu a fost vorba de neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării calității de consilier județean, întrucât un astfel de proiect de hotărâre nu putea fi supus aprobării din cauza tardivității învestirii plenului consiliului județean cu votarea acestuia.
În acest context, indiferent de votul pe care uram să îl dea consilierii județeni, aceștia se expuneau unui risc de a fi acționați în judecată fie de P. V., care putea invoca încălcarea acestui text de lege, fie de A.N.I., care de altfel a acționat în acest sens.
Nu poate fi atrasă culpa consilierilor județeni în situația în care un astfel de proiect de hotărâre le-a fost suspus dezbaterii cu întârziere, iar pe de altă parte, atâta timp cât legiuitorul impune o procedură de vot și un cvorum pentru constatarea încetării de drept a mandatului unui consilier județean, acest lucru înseamnă că același legiuitor a lăsat la aprecierea consilierilor județeni, prin vot, dacă se impune sau nu luarea unei astfel de măsuri.
În cazul în care legiuitorul ar fi dorit ca o astfel de sancțiune să fie aplicată în mod obligatoriu și fără nicio rezervă, ar fi stabilit o altă procedură cu caracter administrativ, care să nu poată fi suspusă dezbaterii sau riscului de a nu fi aplicată, ceea ce înseamnă că fiecare consilier își păstrează dreptul legal de opțiune la vot, conform legii și conștiinței sale.
În cazul de față, proiectul care îl viza pe P. V. nu era în afara oricărei discuții întrucât existau controverse create de înscrisurile invocate de către Consiliul județean, de cel vizat, dar și de ordin procedural, mai sus dezvoltate.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001, ale Legi nr.215/2001, ale Legii nr.176/2010.
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
În dovedire, au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: carte de identitate petent, adresa nr._/G/II din 25.09.2014 emisă de ANI, procesul verbal de contravenție . nr. 273 din 25.09.2014, procesul verbal al ședinței ordinare a Consiliului Județean N. din 29.08.2014.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, în calitate de consilier în cadrul Consiliului Județean N., petentul avea obligația de a constata încetarea funcției, urmare a constatării stării de conflict de interese administrativ în care se afla numitul P. V., stare constată prin raportul de evaluare nr._/G/II din 28.11.2011, rămas definitiv prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.7567 din 04.12.2013.
După rămânerea definitivă a raportului de evaluare, intimata a solicitat Consiliului Județean N. luarea măsurilor legale ce se impuneau, respectiv constatarea încetării de drept a mandatului de consilier județean al numitului P. V., însă acesta nu s-a conformat, după cum rezultă din adresele nr._ din 01.09.2014 și nr._ din 15.09.2014 transmise de consiliul județean.
Având în vedere dispozițiile art.26 alin.1 lit.h), alin.3 din Legea nr.176/2010 și ținând cont de dispozițiile art.29 alin.3 din același act normativ, inspectorul de integritate a întocmit procesul verbal de contravenției ce face obiectul cauzei prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 lei.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de petent, privind lipsa datei comiterii contravenției, acesta este nefondat având în vedere următoarele texte de lege: dispozițiile art.17 din OG nr.2/2001 potrivit cu care lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu; potrivit art.26 din Legea anr.176/2010, prin derogarea de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale; art.29 din aceeași lege dispune că neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune.
În cauză, textele legale trebuie coroborate pentru aplicare, o incidență singulară nefiind completă. Astfel, nu se poate vorbi despre o dată certă, individualizată, de săvârșire a faptei, având în vedere că obligația trebuia respectată în cuprinsul unui termen legal. Deși intimata a atras atenția asupra prevederilor art.26 alin.3 din Legea nr.176/2010, nu s-a dispus nici o măsură în vederea intrării în legalitate.
Petentul a săvârșit contravenția prin nerespectarea acestui termen legal, neexistând o dată certă la care să se facă raportarea, fiind avută în vedere întreaga perioadă a termenului. Contravenția poate fi considerată săvârșită din prima zi în care acest termen a expirat, fapt aplicabil în cauză.
Fapta săvârșită este de natură omisivă, iar vinovăția, sub forma culpei sau a intenției, rezultă din însăși neîndeplinirea obligației care îi incumbă petentului în virtutea legii. În plus, în cuprinsul procesului verbal, agentul constatator a indicat adresele consiliului județean în care menționează în mod expres ședința ordinară a consiliului județean din 29.08.2014, pe parcursul căreia a fost propus proiectul de hotărâre care includea pe ordinea de zi și demiterea numitului P. V., proiect care, în timpul ședinței, a primit aviz nefavorabil, astfel încât nu a fost inclus în dezbaterile ședinței și implicit, nici nu a pus în aplicare decizia ICCJ cu privire la încetarea mandatului consilierului vizat.
În ceea ce privește nerespectarea termenului de comunicare a proiectelor de hotărâre, art.93 din Legea nr.215/2001, invocat de petent, nu are nicio legătură cu speța de față. Pe de altă parte, conform art.43 din același act normativ prevede că ordinea de zi a ședințelor se aprobă de consiliul local, la propunerea celui care, în condițiile art.39, a cerut întrunirea consiliului. Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la ședința următoare și numai cu votul majorității consilierilor locali prezenți.
În cauză, consilierul județean,S. C. C., în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în această calitate, nu a votat proiectul de hotărâre ce prevedea suplimentarea ordinii de zi cu constatarea încetării mandatului pentru P. V., urmare a rămânerii definitive a raportului de evaluare întocmit de ANI.
Problema privind constatarea încetării mandatului numitului P. V., supusă dezbaterii, era una urgentă, întrucât decizia ÎCCJ era definitivă din 04.12.2013, respectarea hotărârilor judecătorești fiind obligatorie prin lege.
Petentul susține că suplimentarea ordinii de zi s-a adus la cunoștință cu 10 minute înainte de începerea ședinței, ceea ce nu este lipsit de normalitate atâta timp cât suplimentarea ordinii de zi este caracterizată tocmai de urgență. În plus, ANI a pus în vedere consiliului județean obligativitatea punerii în aplicare a deciziei ÎCCJ prin adrese repetate. Oricum, modul în care s-a desfășurat ședința de consiliu nu este relevantă pentru activitatea inspectorului de integritate, atribuțiile sale ținând doar de constatarea unei contravenții pe baza informațiilor oficiale primite de la instituția consiliului județean.
Cu privire la susținerea potrivit cu care încetarea mandatului unui consilier județean are caracterul unui proiect de interes public județean, în această cauză este vorba despre o situație care nu se conformează tipicului hotărârilor adoptate la nivelul consiliului județean, ca și instituție. În acest sens, există decizia nr.7567 din 04.12.2013 a ÎCCJ prin care a rămas definitiv raportul de evaluare întocmit de ANI cu privire la numitul P. V. în care s-a stabilit existența unei stări de conflict de interese de natură administrativă, precum și de natură penală, sub această sferă fiind identificată și săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, aspecte pentru care a fost sesizat parchetul competent.
Relativ la conflictul de interese de natură administrativă, inspectorul de integritate a pus în vedere forului consiliului județean N. să respecte legea și să-l demită din calitatea de consilier județean pe numitul P. V., ca urmare a rămânerii definitive a raportului de evaluare, în condițiile Legii nr.176/2010, conform art.25, art.26 și art.29.
Potrivit art.97 din Legea nr.215/2001, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, consiliul județean adoptă hotărâri cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile când legea sau regulamentul de funcționare a consiliului cere o altă majoritate. Astfel, hotărârea este singurul instrument prin care consiliul județean se poate exprima și prin care poate funcționa, iar această hotărâre nu poate fi adoptată decât prin votul majorității consiliului.
Conform art.433 Cod de procedură civilă, hotărârile judecătorești sunt executorii de drept. Acest aspect, coroborat cu deciziile legale menționate duce la concluzia potrivit căreia singurul mod în care putea fi pusă în aplicare decizia instanței supreme și implicit a raportului de evaluare ANI era adoptarea prin vot a unei hotărâri în acest sens. această hotărâre era obligatoriu să fie una în favoarea aplicării deciziei și demiterii consilierului județean atâta timp cât era vorba de o obligație legală ce incumba consiliului județean, prin efectul legii.
Sancționarea numitului P. V. nu a fost lăsată la latitudinea consiliului județean, ci a fost impusă, în baza legii, consiliul județean trebuind doar să ia act de ea. Ca atare este incorectă susținerea petentului privind limitarea abuzivă a libertății sale decizionale. Obligația consilierilor locali nu este cea de a vota dacă să pună sau nu în aplicare o lege, ci de a se conforma dispozițiilor acesteia.
În acest caz, având în vedere că adoptarea de hotărâri prin vot este singura modalitate prin care consiliul funcționează și membrii săi își exercită atribuțiile, precum și faptul că sancționarea numitului P. V., găsit în stare de conflict de interese de natură administrativă, este obligatorie, conform legii, votul exprimat de consilieri cu privire la adoptarea unei asemenea hotărâri, are un caracter formal, de instrument prin care se pune în aplicare litera legii. Este așadar o situație în care, în primul rând, toți cei prezenți trebuie să voteze, iar apoi toate voturile membrilor consiliului județean trebuie să fie în favoarea sancțiunii, deci „pentru”.
Consiliul județean N., în ansamblul său, trebuia să aplice sancțiunea împotriva numitului P. V. întrucât era o obligație legală pe care trebuia să o respecte.
Referitor al apărarea petentului referitoare la intervenția numitului P. V. la începutul ședinței de plen și prezentarea unor documente din analiza cărora reieșea necesitatea respingerii cererii de suplimentare a ordinii de zi în sensul în care nu era, în accepțiunea consilierilor județeni, incidentă instituția conflictului de interese administrativ, precum nici necesitatea eliberării din calitatea de consilier județean a numitului P. V., aceasta este nefondată, lipsită de orice fundament.
Cu privire la situația numitului P. V. s-a sesizat în primul rând Agenția Națională de Integritate, instituție competentă în cauză, conform Legii nr.176/2010. Tot în conformitate cu acest act normativ, raportul de evaluare întocmit de ANI a fost atacat în instanță de către persoana evaluată, P. V., și a fost respinsă definitiv contestația acestuia, printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Este astfel absolut inadecvată atitudinea consilierilor județeni de a analiza existența sau inexistența stării conflictuale de interese în care s-ar afla sau nu P. V. din moment ce acest aspect nu intră în sfera atribuțiilor lor, iar în al doilea rând, cu privire la acest aspect s-a pronunțat deja instituția competentă, cât și instanța supremă.
În ceea ce privește tardivitatea solicitării de introducere pe ordinea de zi a proiectului de hotărâre privind încetarea de drept a mandatului de consilier județean a numitului P. V., intimata a menționat dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.176/2010 (ce vizează persoana evaluată de către ANI) și ale art.29 din același act normativ (ce vizează petentul).
În mod greșit consideră petentul, în urma unei interpretări defectuoase și trunchiate a textelor legale, că nu mai era oportună demiterea numitului P. V. deoarece a expirat termenul de 6 luni prevăzut de art.26 alin.3 din lege. Amendarea petentului, precum și a colegilor săi, s-a efectuat tocmai pentru că termenul de 6 luni prevăzut de lege pentru demiterea lui P. V. nu a fost respectat.
Intimata a solicitat de asemenea, respingerea solicitării de aplicare a avertismentului având în vedere că individualizarea sancțiunii a fost făcută cu respectarea principiilor instituite de OG nr.2/2001, acordându-se semnificația cuvenită atât împrejurărilor care evidențiază pericolul social al faptei, dar și datelor ce caracterizează persoana contravenientului.
În drept au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001, ale Legii nr.176/2010, ale Legii nr.215/2001.
În dovedire, au fost anexate întâmpinării: adresele nr._/G/II din 08.09.2014 emisă de intimată, nr._ din 15.09.2014 emisă de Consiliul Județean N., nr._ din 01.09.2014 emisă de Consiliul Județean N., proiectul de hotărâre de consiliu județean privind încetarea de drept a mandatului de consilier județean al numitului P. V., expunerea de motive privind încetarea de drept a mandatului, referat constatator privind încetarea de drept a mandatului de consilier județean, adresele nr._/G/II din 28.11.2011, nr._/G/II din 09.05.2014, nr._/G/II din 17.07.2014 și nr._/G/II din 06.08.2014 emise de intimată.
În temeiul art.255-258 Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă în dezlegarea pricinii.
Petentul a formulat concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr. 273/25.09.2014, petentul S. C. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art.25 și art.29 alin.3 din Legea nr.176/2010, reținându-se că acesta nu a votat pe ordinea de zi a proiectului privind încetarea de drept a mandatului de consilier județean al lui P. V., care a încălcat regimul conflictelor de interese conform raportului de evaluare nr._/G/II din 28.11.2011, rămas definitiv și irevocabil prin decizia nr.7567 din 04.12.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum rezultă din adresele nr._ din 01.09.2014 și nr._ din 15.09.2014 emise de Consiliul Județean N..
Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că, în cauză, nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
În ceea ce privește aspectele învederate de petent privind lipsa datei comiterii faptei contravenționale, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.17 din OG nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. În conformitate cu dispozițiile art.26 din Legea nr.176/2010, prin derogarea de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale, iar art.29 din aceeași lege dispune că neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune.
În cauză nu se poate vorbi despre o dată individualizată, de săvârșire a faptei, având în vedere că obligația pentru a cărei încălcare a fost sancționat petentul trebuia respectată în cuprinsul unui termen legal. În alte cuvinte, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare (04.12.2013) membrii consiliului județean aveau la dispoziție un termen de 6 luni pentru a se conforma obligației de a constata încetat mandatul de consilier al numitului P. V.. Petentul a săvârșit fapta prin nerespectarea acestui termen, în prima zi în care a acest termen a expirat și, în ciuda adreselor emise de intimată, membrii consiliului județean nu s-au conformat nici ulterior obligației legale existente în sarcina lor. Pe de altă parte, inserarea datei săvârșirii faptei interesează în ceea ce privește prescripția aplicării sancțiunii contravenționale care este supusă unui termen de 6 luni de la săvârșirea contravenției. În acest caz, termenul în discuție a fost respectat de intimată în condițiile în care începând cu data de 05.06.2014, consilierii județeni aveau obligația constatării încetării de drept a mandatului lui P. V., iar sancțiunea a fost aplicată la data de 25.09.2014.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, pe parcursul judecății, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție
Astfel, în plângerea contravențională formulată, petentul a menționat că a fost convocat la ședința ordinară a Consiliului județean N. din data de 29.08.2014 cu 5 zile înainte de data stabilită pentru ședință iar înainte cu 10 minute de începerea ședinței de plen, li s-a adus la cunoștință consilierilor faptul că ordinea de zi urmează a se suplimenta cu patru proiecte de hotărâre, unul din acestea având ca obiect încetarea de drept a mandatului de consilier județean a numitului P. V.. Petentul a arătat că respectivul proiect de hotărâre era însoțit de o documentație superficială, iar timpul foarte scurt până la începerea ședinței de plen, nu i-a dat posibilitatea de a solicita completări pentru formarea unei opinii personale, motiv pentru care s-a văzut nevoit să se abțină de la votarea suplimentării ordinii de zi cu acest proiect.
Instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.215/2001, ordinea de zi a ședințelor se aprobă de consiliul local, la propunerea celui care, în condițiile art.39, a cerut întrunirea consiliului, iar suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la ședința următoare și numai cu votul majorității consilierilor locali prezenți. În cauză, condițiile mai sus amintite erau îndeplinite ținând seama că hotărârea judecătorească prin care rămăsese definitiv raportul de evaluare al ANI era pronunțată de 4 decembrie 2013, termenul de 6 luni lăsat la dispoziția consilierilor județeni pentru a lua măsurile impuse de lege se împlinise, iar faptul că acest proiect de hotărâre de consiliu județean s-ar fi adus la cunoștința consilierilor cu 10 minute înainte de începerea lucrărilor, dincolo de faptul că acest aspect nu a fost probat, nu este de natură a exonera de răspundere pe petent. Autoritatea Națională de Integritate a informat consiliul județean în mai multe rânduri (datele de 13 mai 2014, 21 iulie 2014, 8 august 2014), premergător ședinței din 29.08.2014, despre necesitatea de a se conforma hotărârii judecătorești, fără ca autoritatea județeană să întreprindă măsurile respective.
Petentul din cauza de față, S. C. C., în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în această calitate de consilier județean, s-a abținut de la votul proiectului de hotărâre ce prevedea suplimentarea ordinii de zi cu constatarea încetării de drept a mandatului pentru P. V., urmare a rămânerii definitive a raportului de evaluare întocmit de ANI, prin decizia civilă nr.7567 din 04.12.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Aspectele invocate de petent privind modalitatea de lucru a consiliului județean nu pot reprezenta o cauză exoneratoare de răspundere a consilierului județean în condițiile în care exista o hotărâre judecătorească care a stabilit în mod irevocabil existența unei stări de conflict de natură administrativă care îl privește pe consilierul județean P. V..
Conform dispozițiilor art.25 alin.3 din Legea nr.176/2010, fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție sau după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective. Art.25 alin.4 din același act normativ dispune că prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinare, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârșirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment.
De asemenea, art.26 alin.3 teza I prevede că prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare. Iar art.29 dispune că neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă fără echivoc că în situația în care se constată în mod definitiv o situație de incompatibilitate/conflict de interese cu privire la una din persoanele vizate de legea nr.176/2010, de către autoritățile competente (în speță ANI și instanța de judecată), este obligatorie luarea măsurilor impuse de lege. Aceasta situație impunea să se constate încetarea de drept a mandatului consilierului județean vizat neintrând în competența consilierilor județeni să mai analizeze dacă există un conflict de interese și să aprecieze dacă votul favorabil încetării de drept a mandatului colegului lor putea fi dat sau nu. În consecință, votul favorabil constatării de drept a mandatului lui P. V. le era impus consilierilor județeni de lege, aceasta neputând fi considerată o limitare abuzivă a drepturilor lor. O atitudine contrară și în spiritul celei invocate de petent ar lipsi de eficiență atât raportul de evaluare emis de intimată cât și hotărârea judecătorească pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește tardivitatea solicitării de introducere pe ordinea de zi a proiectului de hotărâre privind încetarea de drept a mandatului de consilier județean, se reține că potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.176/2010,se acordă consilierilor județeni un termen de 6 luni în care aceștia să se conformeze obligației de a lua act de încetarea mandatului unui consilier județean. Având în vedere că obligația de conformare este imediată, tocmai pentru nerespectarea acesteia s-a dispus sancționarea contravențională. Astfel,în cadrul termenului de 6 luni,care este un termen dilatoriu, petentul și colegii săi erau apărați de răspunderea contravențională, oricând până al expirarea sa putând să emită o hotărâre de consiliu prin care să ia act de încetarea mandatului numitului P. V..
Analizând toate aceste aspecte prin prisma dispozițiilor legale ,instanța constată că sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ ,că este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului ,în special calitatea acestuia care impune cu atât mai mult conștientizarea și respectarea dispozițiilor legale.
Instanța amintește că procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului. În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului. Instanța mai reține că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut,din moment ce prezumțiile legale bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limite rezonabile,având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.
De asemenea, referitor la solicitarea subsidiară a petentului instanța apreciază că nu se poate dispune înlocuirea amenzii cu avertismentul având în vedere dispozițiile art.25 alin.4 din legea 176/2010 potrivit cărora: „Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinara, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârșirii unor abateri dintre cele cuprinse in prezenta lege nu pot consta in mustrare sau avertisment.”
În consecință, instanța urmează să respingă plângerea petentului S. C. C. formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr.273/25.09.2014, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul S. C. C., cnp –_, domiciliat în Piatra N., ., ., județul N., împotriva procesului - verbal de contravenție . nr.273/25.09.2014, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, C._, cu sediul în București, sector 1, .. 15, ca nefondată.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. R. P. S.
Red.MR/29.07.2015
Tehnored.MR,MPS/06.08.2015
Ex. 5
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2369/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1366/2015.... → |
|---|
