Validare poprire. Sentința nr. 2072/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2072/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 2072
Dosar nr._ -validare poprire-
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.-N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2072
Ședința publică din data de 09.06.2015
COMPLET FORMAT DIN:
PREȘEDINTE – P. B.-judecător
GREFIER - E. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de către creditoarea . România SA (fostă . SA), cu sediul procedural ales în Iași, st. Ciurchi, nr. 146-150, județul Iași în contradictoriu cu debitorii M. P. N., prin Primar cu sediul în P. N., ., nr. 8, jud. N., C. L. P. N. – Direcția Taxe și Impozite P. N., cu sediul în P. N., ., nr. 12, jud. N. și terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală–Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice N.-Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică N., cu sediul în P. N., . bis, jud. N., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat L. L. pentru debitori, lipsă fiind reprezentanții legali ai creditoarei și terțului poprit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al patrulea termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- se constată că s-a depus la dosar prin serviciul Arhivă cererea de renunțare la judecată emisă de către creditoare ;
Avocat L. L. arată că părțile au ajuns la o înțelegere, au încheiat și o tranzacție și solicită a se lua act de cererea de renunțare la judecată depusă de către creditoare la dosarul cauzei,.
Instanța pune în discuție calificarea susținerilor privind lipsa personalității juridice și lipsei calității de terț poprit.
Avocat L. L. arată că nu mai insistă în excepțiile invocate prin întâmpinare.
Instanța califică ca fiind excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către părți, apreciindu-le ca fiind legale, pertinente și concludente.
Instanța pune în discuție cererea de renunțare formulată de către creditoare și depusă la dosarul cauzei.
Avocat L. L., având cuvântul pentru debitori, arată că este de acord cu cererea de renunțare formulată de către creditoare și solicită a se lua act de aceasta.
Instanța reține cauza în pronunțare atât pe excepțiile invocate de către debitori cât și pe cererea de renunțare.
S-au declarat dezbaterile închise, după care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
1) Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.11.2014, sub nr. de dosar_, creditoarea . România SA (fostă . SA) a chemat în judecată debitorii M. P. N., C. L. P. N. – Direcția Taxe și Impozite P. N. și terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală–Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice N.-Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică N. și a solicitat validarea popririi cu obligarea terțului poprit A.-Trezoreria N. să-i plătească orice sume datorate debitorilor până la concurența sumei de 4.786.423,41 lei și amendarea terțului poprit cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru refuzul cu rea-credință de a-și îndeplini obligațiile privind efectuarea popririi instituire asupra conturilor pârâților-debitori.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat în esență că în fapt, în mod greșit terțul poprit a stabilit și a făcut aplicarea OG nr. 22/2002 deoarece avea îndatorirea de a acționa în condițiile stabilite de dreptul comun, cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă.
În acest sens, se arată că din perspectiva subiectelor de drept vizate domeniul de aplicare al OG nr. 22/2002 include ,,instituțiile și autoritățile publice”.
Astfel, conform art. 1 alin. (1) din OG nr. 22/2002 actul normativ este aplicabil numai instituțiilor și autorităților publice care funcționează în cadrul unităților administrativ-teritoriale, iar nu însăși unităților administrativ-teritoriale.
Luând în considerare și dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ unitatea administrativ-teritorială nu se poate subsuma niciuneia dintre cele două noțiuni.
În cererea introductivă, creditoarea mai arată că terțul poprit A.-Trezoreria N. era obligat să aplice prevederile dreptului comun, inclusiv în lumina jurisprudenței CEDO care a statuat că prevederi din dreptul național precum OG nr. 22/2002 nu respectă exigențele dreptului la un proces echitabil și nu asigură dreptul la protecția proprietății.
Chiar dacă terțul poprit ar fi considerat că OG nr. 22/2002 este aplicabilă, același act normativ prevede că după trecerea unui termen de 6 luni se aplică dreptul comun.
Creditoarea mai susține că terțul poprit a încălcat Ordinul MFP nr. 2336/2011.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordinul MFP nr. 2336/2011, cel târziu în prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc a adresei de înființare a popririi asupra conturilor unei instituții ori autorități publice, însoțită de copia certificată de pe titlul executoriu, unitatea teritorială a Trezoreriei Statului va înștiința în scris instituția sau autoritatea publică cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi și suma pentru care se dispune poprirea. La adresa care se transmite instituției sau autorității publice se anexează situația disponibilităților de fonduri/creditelor bugetare deschise și neutilizate, după caz, în Anexa nr. 1, existente la data primirii adresei de înființare a popririi.
Creditoarea mai învederează că unele plăți efectuate de către debitorul urmărit nu se încadrează în sfera cheltuielilor de organizare și funcționare, ci acestea sunt cheltuieli voluptorii.
În concluzie, creditoarea susține că terțul poprit a încălcat și refuzat să respecte obligațiile care îi reveneau pentru efectuarea popririi.
În concluzie, se solicită admiterea cererii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 789 Cod procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată fiind achitată taxă judiciară de timbru de 20 lei.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 11-151).
2) Întâmpinarea formulată de către pârât:
În apărare, debitorii M. P. N., prin Primar și Direcția Taxe și Impozite a Municipiului P. N. au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii.
Debitorii au invocat excepția tardivității formulării cererii deoarece creditoarea nu a respectat termenul stabilit de art. 789 alin. (1) Cod procedură civilă.
În acest sens, debitorii solicită a se face aplicarea considerentelor Deciziei nr. 7 din 15.04.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție deoarece nu a fost respectat termenul de o lună de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze suma sau să plătească suma urmăribilă.
Cu privire la fondul cauzei, debitorii arată că terțul poprit s-a supus ordinului de înființare a popririi și și-a îndeplinit obligațiile legale potrivit normelor speciale în materie.
Astfel, se solicită înlăturarea tuturor susținerilor creditoarei referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor OG nr. 22/2002 deoarece actul normativ este deplin aplicabil în cauză.
Pe de altă parte, terțul poprit și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 786 Cod procedură civilă, consemnând suma de bani și efectuând plăți către creditoare, acestea totalizând suma de 1.964.905,50 lei.
În concluzie, debitorii solicită respingerea cererii.
În apărare, terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală–Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
În motivarea cererii, terțul poprit arată că în mod eronat se susține că prevederile OG nr. 22/2002 și OMFP nr. 2336/2011 nu ar fi aplicabile în cazul debitorului Municipiului P. N..
Referitor la calitatea de terț poprit a trezoreriei statului, se opinează că acesta este doar un administrator al conturilor autorităților și instituțiilor publice.
Trezoreria Statului nu datorează niciunei instituții sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile.
Opinia că nu are decât calitatea de administrator al conturilor instituțiilor publice este susținută și prin adresa nr._ din 15.05.2013 a Secretarului General din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Pe de altă parte, Trezoreria P. N. nu are personalitate juridică și nu este titulară de cont, neavând buget propriu de venituri și cheltuieli.
Referitor la plățile efectuate de către debitor se susține că nu are atribuții în a stabili oportunitatea și necesitatea cheltuielilor efectuate de ordonatorul de credite, respectându-se prevederile OMFP nr. 2336/2011.
Totodată, se mai arată că mai există dosarul de executare silită al Biroul Executorului Judecătoresc M. P. cu privire la același creditor, făcându-se plăți parțiale în valoare de 2.053.180,23 lei.
Nu contestă dreptul creditorului de a revendica sumele pe care le solicită și nici nu poate analiza termenele stabilite prin acte normative, dar este obligată să respecte prevederile legislației în vigoare aplicabile cauzei deduse judecății.
Prin OG nr. 22/2002 au fost instituite mai multe măsuri derogatorii de la procedura comună de executare silită, prevăzută de Codul de procedură civilă, măsuri ce stabilesc atât asupra căror resurse bănești ale instituțiilor publice se poate face executare silită, cât și momentul de la care se poate efectua urmărirea silită, fără ca între cele două momente să existe o legătură de interdependență.
Pe de altă parte, apreciază că nici în situația în care instanța de judecată ar fi validat poprirea după trecerea termenului de 6 luni nu se poate concluziona că executarea poate avea ca obiect orice sumă deținută sau datorată debitorului de terțul poprit, ci trebuie reținut că sub imperiul art. 1 din OG nr. 22/2002 executarea se poate efectua numai asupra acelor sume/titluri de cheltuieli din care, potrivit limitărilor instituite prin OG nr. 22/2002, pot fi achitate creanțele stabilite în sarcina instituțiilor și autorităților publice.
Sumele colectate prin unitățile Trezoreriei Statului din impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului de stat aparțin acestuia și nu pot fi poprite conform prevederile art. 139 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora ,,impozitele, taxele, contribuțiile și orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanțe în cadrul procedurii de executare silită”.
În dovedirea cererii, terțul poprit a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
3) Aspecte procesuale:
Prin cererea depusă la data de 03.06.2015 creditoarea a arătat că renunță la judecată în temeiul art. 406 Cod procedură civilă.
4) Soluționarea fondului cauzei:
Analizând actele dosarului, precum și susținerile părților instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, creditoarea . România SA (fostă . SA) a chemat în judecată debitorii M. P. N., Direcția Taxe și Impozite P. N. și terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală–Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. și a solicitat validarea popririi și obligarea terțului poprit A.-Trezoreria N. să-i plătească orice sume datorate debitorilor până la concurența sumei de 4.786.423,41 lei și amendarea terțului poprit cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru refuzul cu rea-credință de a-și îndeplini obligațiile privind efectuarea popririi instituire asupra conturilor pârâților-debitori.
Din cererea depusă la dosarul cauzei de către creditoare rezultă că aceasta renunță la judecată.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 406 codul de procedură civilă ,,reclamanta poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă”.
Având în vedere că în conținutul principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, intră și dreptul părților de a face acte procesuale de dispoziție, iar renunțarea la judecată reprezintă o manifestare a voinței reclamantului cu privire la mijlocul procesual prin care se poate realiza dreptul subiectiv, iar potrivit dispozițiilor legale renunțarea la judecata se poate face oricând în cursul judecății, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, în temeiul art. 406 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța va lua act de renunțarea creditoarei . România SA (fostă . SA) la judecarea acțiunii formulată împotriva debitorilor M. P. N. și Direcția Taxe și Impozite P. N. și terțului poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală–Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., având ca obiect validare poprire.
În temeiul art. 406 alin. (3) Cod procedură civilă și al principiului disponibilității, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Luând în considerare soluția pronunțată cu privire la cererea principală instanța apreciază că nu se mai pune problema analizării excepției lipsei capacității procesuale de folosință, excepției lipsei calității procesuale pasive și tardivității cererii deoarece prioritar este principiului disponibilității, care guvernează procesul civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 406 alin. (1) Cod procedură civilă ia act de renunțarea creditoarei . România SA (fostă . SA), J_, CUI: RO_, cu sediul procedural ales în Iași, st. Ciurchi, nr. 146-150, județul Iași la judecarea acțiunii formulată împotriva debitorilor M. P. N., prin Primar, cu sediul în P. N., ., nr. 8, jud. N. și Direcția Taxe și Impozite P. N., cu sediul în P. N., ., nr. 12, jud. N. și terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală–Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., cu sediul în P. N., . bis, jud. N., având ca obiect validare poprire.
Ia act că părțile nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs la Tribunalul N. în termen de 30 zile de la comunicare, potrivit art. 406 alin. (6) Cod procedură civilă.
Conform art. 490 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă cererea de recurs se depune la Judecătoria P. N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2015.
Președinte,Grefier,
P. BoțuElena E.
Red.P.B/19.06.2015/Tehnored. E.E./17.08.2015
6 ex./
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 443/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2369/2015.... → |
|---|
