Plângere contravenţională. Sentința nr. 2369/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2369/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 2369
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
Ședința publică din data de 01.07.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2369
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – O. A.
GREFIER –A. G.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind petentul P. G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N., având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002 rep.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din sentința civilă, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2014, sub nr._, petentul P. G. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/ 11.11.2014, solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta reținută, încercând să explice agentului de poliție că nu era în stația de autobuz, mașina oprind-o în parcarea lateral a magazinului Orion, fără a ieși în prima bandă. A concluzionat arătând că polițistul staționa la o distanță de peste 250 m și l-a oprit în trafic după ce s-a pus în mișcare.
În drept plângerea nu a fost motivată. Instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile OG nr.2/2001.
A anexat, în original, procesul verbal contestat.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art.19 din OUG nr.80/2013.
La solicitarea instanței, la data de 22.12.2014 petentul a depus precizări, indicând ca și temei de drept OUG nr.195/2002.
Cu respectarea termenului legal, intimatul a formulat întâmpinare, la data de 04.02.2015, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că, sub aspectul legalității, au fost respectate prevederile O.G. nr. 2/2001, nu lipsește nici un element care să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal, iar fapta a fost comisă în împrejurările descrise de agentul constatator, care nu sunt de natură a înlătura caracterul său contravențional. A concluzionat subliniind că procesul verbal este legal întocmit, bucurându-se de prezumția de legalitate, autenticitate și temeinicie.
A susținut că vinovăția petentului este dovedită cu procesul-verbal de constatare care se coroborează cu raportul agentului constatator, pe care l-a anexat.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar și pentru petent și cea testimonială ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei. În cauză au fost audiați martorii B. C. și V. G., declarațiile acestora fiind consemnate în procesele verbale aflate la dosar –f.38-39
Potrivit art. 31 alin. 1, art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea depusă de petent la data de 12.11.2014 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data încheierii acestuia, respectiv de la data de 11.11.2014.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal . nr._/ 11.11.2014, petentul P. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei și cu măsura complementară a 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.143 lit a din HG nr.1391/2006 și sancționate de art.108 li. b, pct.7 din OUG nr.195/2002. S-a reținut că la data de 11.11.2014 ora 10.30, petentul a staționat voluntar auto cu nr. de înmatriculare_ pe . mai puțin de 25 m de stația pentru mijloacele de transport în comun, abaterea fiind constatată în mod direct.
Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitateaprocesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul neindicând nici un motiv de nulitate în cuprinsul plângerii.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța instanța reține că procesul verbal nu a fost corect întocmit.
În drept, instanța reține că potrivit art.143 lit a din HG nr.1391/2006 Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor: a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară; iar potrivit dispozițiilor art..63 din OUG nr.195/2002 (1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare. (2) Nu se consideră oprire: a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulația pe drumul public respectiv;
În privința probațiunii, instanța reține și jurisprudența CEDO aplicabilă în baza art. 6 din Convenție, potrivit căreia deși contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, și petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă așa cum a stabilit Curtea Europeana în mod constant în jurisprudența sa.( cauza N. c. României din noiembrie 2008).
De asemenea, instanța reține că procesul verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. În acest fel, în condițiile în care prezumția poate fi răsturnată, nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil, de altfel și CEDO stabilind că folosirea prezumțiilor nu este contrară jurisprudenței sale. Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele care i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franței, din octombrie 1988, parag.28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suediei, din iulie 2002, parag.113). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franței).
Instanța reține astfel că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din OG nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizez orice mijloc de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate faptele antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În prezenta cauză, instanța reține că agentul constatator a încheiat procesul verbal în urma constatării personale a contravenției. Instanța mai reține că ambii martori audiați pentru petent au arătat că acesta din urmă a oprit auto pe care îl conducea 1-2 min (B. C. ), respectiv 30s (V. G.), pentru a le permite să coboare. În acest context, dând eficiență acestor depoziții, prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate, instanța apreciază că petentul a reușit să facă dovada contrară celor reținute de agentul constatator, respectiv că în fapt nu a fost vorba de o staționare, care să atragă incidența dispozițiilor art.143 lit a din HG nr.1391/2006, ci de cel mult o oprire, care are însă un regim sancționator propriu și că astfel în prezenta speță prezumția relativă de temeinicie a procesului verbal a fost răsturnată, în condițiile în care nu s-a dovedit că martorii audiați se fac vinovați de mărturie mincinoasă.
Având în vedere cele reținute anterior, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea formulată de petentul P. G., va anula procesul-verbal . nr._/ 11.11.2014, îl va exonera de plata amenzii contravenționale în cuantum de 360 lei și va anula măsura complementară a aplicării de 3 puncte de penalizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul P. G. (cnp_) cu domiciliul în Piatra N., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N. cu sediul în Piatra N., ., jud. N..
Anulează procesul-verbal . nr._, încheiat de către intimat la data de 11.11.2014.
Exonerează petentul de plata amenzii în cuantum de 360 lei aplicată prin procesul-verbal menționat și anulează măsura complementară a aplicării de 3 puncte de penalizare.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2015.
Președinte, Grefier,
O. A. A. G.
Red. O.A./28.09.2015
Tehnored. A.G./02.10.2015
4 ex. / 2 ex. .>
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2072/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1367/2015.... → |
|---|
