Plângere contravenţională. Sentința nr. 1424/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1424/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 1424
Dosar nr._ - plângere contravențională –
Cod operator 2720 (O.G. NR. 15/2002)
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1424
Ședința publică de la 28 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale promovate de petenta S.C. T. G. S.R.L. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns av. B. P.-L., pentru societatea petentă, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza este la primul termen de judecată, fiind declinată de la Judecătoria B..
Av. B. P.-L. depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare pentru societatea petentă și dovadă achitare onorariu (filele 9-10 dosar).
În considerarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și se consideră competentă general, material și teritorial, în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, av. B. P.-L., pentru societatea petentă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, instanța dă cuvântul părților asupra probatoriului:
Av. B. P.-L., pentru societatea petentă, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei.
În considerarea dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei, solicitată atât de către societatea petentă, cât și de către intimată, prin întâmpinare, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea prezentei pricini.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în dezbateri asupra fondului:
Av. B. P.-L., pentru societatea petentă, solicită admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție, având în vedere și Decizia Î.C.C.J. nr. 6/2015, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție emis în baza O.G. nr. 15/2002, lipsit de semnătură olografă, este lovit de nulitate. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În considerarea dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise, după care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.09.2014, sub nr. 26._, petenta S.C. T. G. S.R.L. a chemat-o în judecată pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., solicitând anularea procesului-verbal . nr._, întocmit la data de 03.09.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii pecuniare cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, la data de 03.09.2014, i-a fost comunicat procesul-verbal potrivit căruia autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ ar fi circulat fără a deține rovinietă valabilă, în data de 31.05.2014, pe DN11, km 15+200 m, în localitatea L. Calnicului, jud. B..
Petenta a susținut că, raportat la art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal este lovit de nulitate absolută întrucât lipsește semnătura agentului constatator și conține numai o ștampilă aplicată anterior printării, lipsind cu desăvârșire semnătura agentului constatator.
A adăugat că nu a săvârșit contravenția deoarece, potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002, „responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare și a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români…”. Coroborând aceste dispoziții cu celeale art. 1 alin. 1 lit. b din același act normativ în care este definită noțiunea de utilizator ca fiind persoana care are în proprietate sau care poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, reiese că nu este suficient să fii proprietar al respectivului autovehicul pentru a se concluziona că ești și responsabil pentru neachitarea tarifului de utilizare.
Petenta a arătat că, prin contractul de închiriere nr. 15/30.04.2013, autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ a fost închiriat societății Luna B&R S.R.L. Piatra N., iar odată cu încheierea acestui contract, societatea Luna B&R S.R.L. este persoana juridică care poate folosi autovehiculul, în accepțiunea dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002. Din momentul în care autovehiculul a ieșit din posesia sa, folosința fiind cedată prin contractul de închiriere, nu se poate reține o responsabilitate sau o culpă a sa în neachitarea tarifului de utilizare.
Faptul că folosința bunului a fost cedată societății Luna B&R S.R.L. Piatra N. este confirmat și de împrejurarea că, la data de 28.04.2014, Ministerul Transporturilor, prin Autoritatea Rutieră Română – Agenția N., a emis societății Luna B&R S.R.L. Piatra N. Licența nr._ pentru efectuarea de transport rutier de mărfuri, valabilă în perioada 14.05.2014 – 13.05.2015.
În susținerea cererii subsidiare, petenta a arătat că, întrucât autovehiculul nu este în folosința sa nu are posibilitatea să controleze aspectele legate de utilizarea acestuia și de a asigura eventual achitarea contravalorii tarifului de utilizare.
În drept, petentul a invocat O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate plângerii, în copie, procesul-verbal . nr._, întocmit la data de 03.09.2014, contract de închiriere auto nr. 15/30.04.2013, proces-verbal de predare-primire din 30.04.2013, actul adițional nr. 1 la contractul de închiriere nr. 15/30.04.2013, C. Conformă nr._ pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț.
Petenta a achitat în mod legal taxa judiciară de timbru de 20 lei.
La data de 24.11.2014, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN a depus la dosar întâmpinare, la filele 22-25, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.
În fapt, intimata a precizat că, la data de 31.05.2014, pe DN11, km 15+200 m, pe raza localității L. Calnicului, jud. B., vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei S.C. T. G. S.R.L., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 03.09.2014, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._.
A mai arătat că, potrivit art. 1 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 1 iulie 2002, a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Intimata a susținut că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborat cu O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
A mai menționat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001 coroborat cu art. 19 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, acesta conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, având certificat calificat.
Cu privire la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, intimata a susținut că O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele-verbale de constatare a contravenției, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă).
A adăugat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Procesul-verbal este generat și tipărit tot cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art. 7 din Legea nr. 455/2001 prevede că „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”. Procesul-verbal de constatare a contravenției contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic potrivit Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001 de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CERTSIGN S.A.
Potrivit art. 6 din Legea nr. 455/2001, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar potrivit art. 7, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Intimata a afirmat că petenta a făcut o confuzie între generarea unui înscris în forma electronică și materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate. A susținut că nu există nici un motiv pentru care procesul-verbal să nu poată fi calificat ca un „înscris în formă electronică”, în accepțiunea art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001. Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în formă electronică poate fi citit tot informatic sau în echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat și semnat electronic, fără îndoială, înscrisul electronic poate dobândi o existență fizică, palpabilă, pe suport de hârtie. Faptul că ulterior generării unui înscris electronic, cu respectarea tuturor exigențelor legale, informația pe care acesta o cuprinde este tipărită pentru a fi comunicată ca atare celor interesați, nu îi răspește calitatea de înscris în formă electronică, tipărirea și comunicarea pe suport de hârtie fiind aspecte ulterioare și independente de cel inițial, de generare a înscrisului.
Sub aspectul naturii juridice, intimata a susținut că Legea privind semnătura electronică trebuie interpretată sistematic, art. 6 și art. 7 prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune.
A mai afirmat că trebuie reținută natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de constatare a contravenției, așadar de înscris autentic definit potrivit art. 1171 și art. 1173 din Codul civil, incidența în privința procesului-verbal a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
În consecință, un proces-verbal, generat și semnat electronic, îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la existența semnăturii agentului constatator, dacă sunt îndeplinite condițiile care garantează valabilitatea semnăturii, respectiv certificatul calificat.
Intimata a mai susținut că, din prevederile art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau care poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
A adăugat că, atâta timp cât petenta figurează ca proprietar al autovehiculului, în certificatul de înmatriculare și evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, și nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, petenta are calitate de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002 și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate dovada de comunicare, certificatul calificat pentru semnătură electronică și planșe fotografice.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 586/21.01.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra N..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2015.
Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea depusă de petentă la poștă la data de 23.09.2014 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, respectiv de la data de 15.09.2014 (fila 26).
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 03.09.2014 de către un agent din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, petenta S.C. T. G. S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 1.250 lei.
S-a constatat că, la data de 31.05.2014, pe DN11, km 15+200 m, pe raza localității L. Calnicului, jud. B., vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei S.C. T. G. S.R.L., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
Contravenția a fost încadrată juridic în art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fiind sancționată potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ.
În drept, instanța reține că, potrivit principiilor generale de drept administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ, fiind emis pe baza și în executarea legii de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice. În același timp, actul administrativ este cenzurabil de instanța de contencios administrativ, în primă instanță judecătoria. În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanța administrează probele necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În plus, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale „chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.” (Decizia nr.1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 9 decembrie 2010)
Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta nu a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Motivul de nulitate absolută a procesului-verbal, invocat de petentă, referitor la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator este fondat în cauză.
În acest sens, instanța reține că, prin Decizia nr. 6 din 16 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul Competent să Judece Recursul în Interesul Legii a statuat că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Această dezlegare juridică este obligatorie pentru instanțele de judecată, începând cu data de 25 martie 2015, data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 6 din 16 februarie 2015, potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere constatarea nulității absolute a procesului-verbal contestat, instanța apreciază că nu mai este utilă analizarea acestuia și sub aspectul temeiniciei.
În consecință, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va admite plângerea formulată de petenta S.C. T. G. S.R.L.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere că intimata este cea care a pierdut procesul, instanța o va obliga la plata cheltuielilor de judecată către petentă, în sumă de 320 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru de 20 lei și onorariul avocațial de 300 lei. În temeiul art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța a redus onorariul avocațial, de la 600 la 300 lei, având în vedere complexitatea redusă a cauzei care a fost soluționată la primul termen de judecată numai pe baza înscrisurilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. T. G. S.R.L. (C. RO20360438), cu sediul în . nr. 1053, județul N. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Centrul de Studii Tehnice și Rutiere (CUI_), cu sediul în municipiul București, .. 401A, sector 6.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.09.2014.
Exonerează petenta de la plata amenzii în cuantum de 1.250 lei.
Obligă intimata la plata către petentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 320 lei (ca urmare a reducerii onorariului avocațial de la 600 la 300 lei).
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. F. B.
pentru grefierul de ședință
aflat în concediu de odihnă
semnează înlocuitorul grefierului șef
S. R. C.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 07.08.2015
4 ex.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1372/2015.... → |
|---|
