Plângere contravenţională. Sentința nr. 1432/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1432/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 1432
Dosar nr._ - plângere contravențională –
Cod operator 2720 (O.G. nr. 15/2002)
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1432
Ședința publică de la 28 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale promovate de petentul C. I. DE INSOLVENȚĂ T. I. V. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit reprezentanții petentului și ai intimatului.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza este la primul termen de judecată;
- petentul a depus la dosarul cauzei, prin fax, note scrise (filele 26-28 dosar).
În considerarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și se consideră competentă general, material și teritorial, în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002.
Instanța unește cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, în considerarea dispozițiilor art. 248 alin. 4 Cod de procedură civilă, având în vedere necesitatea administrării acelorași probe.
Instanța, văzând că petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 223 alin. 3 din Codul de procedură civilă, va păși la judecarea cauzei în fond.
În considerarea dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, solicitată atât de către petentă, cât și de către intimată, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea prezentei pricini.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, potrivit art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 394 Cod de procedură civilă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.11.2014, sub nr._, petentul C. I. de Insolvență T. I.-V. a chemat-o în judecată pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., solicitând anularea procesului-verbal . nr._, întocmit la data de 13.10.2014 și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, la data de 20.10.2014, i-a fost comunicat procesul-verbal . nr._, întocmit la data de 13.10.2014 și înștiințarea de plată, fiind impusă obligația de plată a amenzii în cuantum de 250 lei. Prezumtiva faptă a fost săvârșită la data de 28.07.2014, ora 20:55, în loc. Iacobești, jud. Suceava.
Petenta a invocat excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale. Potrivit art. 9 alin. 3 din O.G nr. 15/2002, „Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).” Totodată, potrivit art. 9 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002, constatarea contravențiilor se face de către persoanele împuternicite prin lege, dar, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România. Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că momentul constatării contravenției este reprezentat de momentul când mijlocul tehnic omologat amplasat pe rețeaua de drumuri din România a înregistrat săvârșirea contravenției. În consecință, procesul-verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data înregistrării video a săvârșirii contravenției de către mijloacele tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri din România.
Din procesul-verbal contestat rezultă că momentul săvârșirii și constatării de către mijlocul tehnic omologat a prezumtivei contravenții este data de 28.07.2014, ora 20:55, iar procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 13.10.2014, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002.
A susținut că legiuitorul a legiferat în mod expres renunțarea la dreptul său de a aplica sancțiunea contravențională prin dispozițiile art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 care prevăd incidența prescripției răspunderii contravenționale dacă procesul-verbal nu a fost întocmit în termen de 30 zile de la data comiterii faptei.
Petenta a arătat că mențiunea din procesul-verbal că această contravenție este continuă nu poate fi reținută deoarece procesul ilicit se oprește în momentul în care acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul material a încetat și ultima evoluție a rezultatului s-a finalizat. Ca și tipologie, contravenția continuă este situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, în baza aceleiași rezoluții contravenționale. A adăugat că, inițial, a achiziționat rovigneta pentru un an, perioada 28.07.2013 – 27.07.2014, iar ulterior, la data de 22.08.2014, ora 13:44, a achitat o nouă rovignetă pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, conform chitanței. Rezultă că nu se mai pune problema ca această prezumtivă contravenție să aibă caracter continuu, caz în care poate opera în favoarea sa prescripția aplicării sancțiunii contravenționale care atrage nulitatea absolută a procesului-verbal întrucât nu s-au respectat dispoziții imperative care vizează un interes general, astfel încât vătămarea suferită de contravenient este prezumată în mod absolut.
Pe fondul cauzei, a invocat anularea procesului-verbal deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 întrucât nu conține semnătura agentului constatator ceea ce atrage nulitatea absolută.
A susținut că, în materia actelor administrative, cum este și procesul-verbal contestat, nu poate fi aplicată semnătura electronică. Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”. De asemenea, potrivit art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului”, conferind așadar caracteradministrativ proceselor-verbale de constatare a contravențiilor și subrogând această categorie de acte raporturilor de autoritate.
Din economia prevederilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 455/2001 rezultă că înscrisul electronic, cât și semnătura electronică atașată acestuia pot fi aplicate raporturilor juridice de drept privat. Potrivit art. 5, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.”
Petenta a arătat că procesul-verbal contestat nu i-a fost comunicat în modalitatea prevăzută de Legea nr. 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau al unui procedeu similar, ci prin procedura prevăzută de O.G. nr. 2/2001. Ori, nici aceasta din urmă și nici O.G. nr. 15/2002 nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator în formă electronică a proceselor-verbale, iar acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres interpretul nu poate să adauge.
În drept, petentul a invocat art. 14, art. 17, art. 34, art. 25 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, art. 9 alin. 3, art. 10, art. 101 din O.G. nr. 15/2002, art. 3, art. 4 și art. 5 din Legea nr. 455/2001, art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
În dovedire, a solicitat, implicit, proba cu înscrisuri, solicitând ca intimata să depună la dosar: autorizația nominală de control a agentului constatator, omologarea tehnică a aparatului video care a înregistrat prezumtiva contravenție, fotografia din data de 28.07.2014, ora 20:55.
Au fost anexate plângerii, în copie, procesul-verbal . nr._/13.10.2014, dovada de comunicare, bonuri fiscale, roviniete.
Petenta a achitat în mod legal taxa judiciară de timbru de 20 lei.
La data de 15.12.2014, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN a depus la dosar întâmpinare, la filele 14-16, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.
În fapt, intimata a precizat că, la data de 28.07.2014, pe DN2, km 456+245 m, pe raza localității Iacobești, jud. Suceava, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei C.I.I. T. I. V., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 13.10.2014, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._.
A mai arătat că, potrivit art. 1 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 1 iulie 2002, a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Intimata a susținut că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborat cu O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
A mai menționat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001 coroborat cu art. 19 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, acesta conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, având certificat calificat.
Cu privire la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, intimata a susținut că O.G. nr. 15/2002, norma specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de O.G. nr. 2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin. 2, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale menționate, intimata a susținut că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat și este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris autentic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia, cum este cazul procesului-verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
A mai adăugat intimata că, în circuitul juridic, semnătura are rolul de identificare a persoanei de la care emană o manifestare de voință producătoare de efecte juridice. Semnătura electronică se realizează cu ajutorul unui certificat calificat care permite identificarea sigură a unei persoane în mediul electronic, fiind documentul de identitate al utilizatorului în spațiul virtual.
Motivul pentru care legea a impus semnarea procesului-verbal drept condiție de validitate a acestuia este posibilitatea de verificare a identității persoanei care a întocmit actul și a competenței acesteia în emiterea procesului-verbal. Semnătura electronică realizează funcția semnăturii, iar art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice, nu distinge după cum semnătura este realizată olograf sau electronic. În consecință, art . 17 permite interpretarea că semnătura electronică este o semnătură în sensul acestui text de lege, astfel încât instanța trebuie să rețină că procesul-verbal este semnat.
Din perspectiva aceluiași principiul al interpretării legii în sensul în care produce efecte juridice, intimata a susținut că se impune a interpreta și art. 10 din O.G. nr. 15/2002, astfel încât să se asigure aplicarea actului normativ în general, dar și a art. 8 și art. 9 alin. 2 și 3 care reglementează contravențiile constând în fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă și constatarea acestora prin mijloace tehnice, respectiv în sensul că semnătura electronică îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Forma imprimată a procesului-verbal este singura modalitate care asigură realizarea dreptului persoanei sancționate de a contesta în instanță procesul-verbal. Nu se poate reține că pe calea imprimării documentul își pierde semnătura pe care o poartă în momentul realizării acestui procedeu tehnic. În consecință, un proces-verbal, generat și semnat electronic, îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la existența semnăturii agentului constatator, dacă sunt îndeplinite condițiile care garantează valabilitatea semnăturii, respectiv certificatul calificat.
Cu privire la excepția prescripției aplicării sancțiunii cu amenda, intimata a solicitat respingerea acesteia, arătând că, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.” Data săvârșirii faptei este data la care contravenientul a încălcat norma legală, adică data la care a circulat fără a deține rovinieta valabilă. Data constatării contravenției este data la care agentul constatator, urmărind imaginile video, captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale SIEGMCR, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, surprinde în imaginile video un anumit vehicul circulând fără a deține rovinieta. Potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator are la dispoziție un termen de maximum 6 luni de la data săvârșirii contravenției să constate existența acesteia și să întocmească procesul-verbal de constatare a contravenției.
În cauză, intimata a susținut că, pentru fapta săvârșită la data de 28.07.2014 s-a întocmit procesul-verbal la data de 13.10.2014, adică în interiorul termenului de 6 luni, astfel că dreptul de a aplica sancțiunea nu s-a prescris.
A arătat că termenul de 30 de zile la care se face referire nu este un termen special de prescripție în interiorul căruia procesul-verbal trebuie întocmit și comunicat, intenția legiuitorului fiind aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se mai poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile. În nici un caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate dovada de comunicare, certificatul calificat pentru semnătură electronică și planșe fotografice.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că plângerea depusă de petentă la poștă la data de 03.11.2014 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, respectiv de la data de 21.10.2014 (fila 18).
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior.
La data de 27.04.2015, petenta a depus la dosar note scrise (fila 26) în cadrul cărora a solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal motivat de lipsa semnăturii agentului constatator având în vedere Dcizia RIL nr. 6, pronunțată în dosarul nr. 14/2014, de către ÎCCJ.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 13.10.2014 de către un agent din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, petentul Cabinetul I. de Insolvență T. I. V. a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 250 lei.
S-a constatat că, la data de 28.07.2014, pe DN2, km 456+245 m, pe raza localității Iacobești, jud. Suceava, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
Contravenția a fost încadrată juridic în art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fiind sancționată potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ.
În drept, instanța reține că, potrivit principiilor generale de drept administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ, fiind emis pe baza și în executarea legii de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice. În același timp, actul administrativ este cenzurabil de instanța de contencios administrativ, în primă instanță judecătoria. În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanța administrează probele necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În plus, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale „chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.” (Decizia nr.1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 9 decembrie 2010)
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională instanța apreciază că aceasta nu este fondată.
Potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.” În cauză, data săvârșirii faptei este 28.07.2014, iar termenul de 6 luni se împlinea la data de 28.01.2015. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit la data de 13.10.2014, anterior deci împlinirii termenului de prescripție de 6 luni.
Într-adevăr, dispozițiile art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în forma în vigoare la data întocmirii procesului-verbal, potrivit cărora „procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”, nu pot fi interpretate ca instituind un termen special de prescripție a aplicării sancțiunii, ci în sensul reglementării unei interdicții de a se întocmi alte procese-verbale de contravenție în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției.
Instanța va respinge deci ca nefondată excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională.
Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta nu a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Motivul de nulitate absolută a procesului-verbal, invocat de petentă prin notele scrise depuse la dosar, dar care poate fi invocat și din oficiu, referitor la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator este fondat în cauză.
În acest sens, instanța reține că, prin Decizia nr. 6 din 16 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul Competent să Judece Recursul în Interesul Legii a statuat că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Această dezlegare juridică este obligatorie pentru instanțe începând cu data de 25 martie 2015, data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 6 din 16 februarie 2015, potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere constatarea nulității absolute a procesului-verbal contestat, instanța apreciază că nu mai este utilă analizarea acestuia și sub aspectul temeiniciei.
În consecință, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va admite plângerea formulată de petenta C. I. de Insolvență T. I. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale.
Admite plângerea contravențională formulată de petenta C. I. de Insolvență T. I. V. (Cod fiscal_), cu sediul procedural ales în municipiul Piatra N., ., ., apt. 17, județul N. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Centrul de Studii Tehnice și Rutiere (CUI_), cu sediul în municipiul București, .. 401A, sector 6.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.10.2014.
Exonerează petenta de la plata amenzii în cuantum de 250 lei.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. F. B.
pentru grefierul de ședință
aflat în concediu de odihnă
semnează înlocuitorul grefierului șef
S. R. C.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 07.08.2015
4 ex.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1414/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
