Uzucapiune. Sentința nr. 1414/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1414/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 1414
Dosar nr._ - uzucapiune –
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1414
Ședința publică de la 28 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. V. în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL R., prin primar, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamanta, asistată de av. C. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza este la al cincilea termen de judecată;
- s-a acordat termen în vederea studierii completării la raportul de expertiză tehnică, specialitatea topografie, fiind depuse obiecțiuni de către reclamantă (filele 137-138);
- av. C. A. R., pentru reclamantă, a depus la dosar, prin compartimentul arhivă, cerere prin care solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată (fila 139 dosar).
Av. C. A. R., pentru reclamantă, învederează instanței că a încercat să trimită obiecțiunile la completarea la raportul de expertiză tehnică, specialitatea topografie prin fax, vineri, 24.04.2015, dar faxul nu funcționa și depune înscrisuri în dovedire (filele 140-141 dosar).
Instanța constată că reclamanta este decăzută din dreptul de a formula obiecțiuni la completarea la raportul de expertiză tehnică, specialitatea topografie, motivat de faptul că nu a fost respectat termenul judecătoresc fixat de instanță prin încheierea de la data de 17.02.2015, respectiv 5 zile înainte de termenul de judecată fixat, iar potrivit art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă, „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.” Astfel, și dacă s-ar lua în considerare depunerea obiecțiunilor prin fax, vineri, la data de 24.04.2015, termenul de 5 zile înainte de data de 28.04.2015 nu a fost respectat.
Instanța respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei proba testimonială, solicitată de reclamantă, având în vedere actele dosarului.
Av. C. A.-R., pentru reclamantă, învederează instanței că obiectul cauzei este uzucapiune, iar administrarea probei testimoniale este utilă soluționării pricinii.
Instanța menține dispoziția, constată încheiată cercetarea judecătorească și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în dezbateri asupra fondului:
Av. C. A.-R., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii, fiind întrunite condițiile pentru constatarea uzucapiunii de scurtă durată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta și-a achitat încă începând cu anul 1990 toate obligațiile fiscale, pe care le achită și în prezent. Suprafața de 4500 m.p. a fost stăpânită de reclamantă, în prezent fiind în posesia acesteia.
În considerarea dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise, după care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ /11.06.2014, reclamanta S. V. l-a chemat în judecată pe pârâtul Orașul R. și a solicitat instanței să constate dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, asupra suprafeței de teren de 4500 mp, extravilan, identificat ca situare în sola La C. – C., în prezent purtând denumirea toponimică Ș. S. I, extravilan Slobozia, orașul R..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a dobândit terenul de 4500 m.p. de la tatăl său, A. N. C.. În anul 1995 a încheiat cu acesta contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect teren situat în extravilanul satului Slobozia, .. În baza acestui contract, a exercitat posesia asupra terenului situat în orașul R. și i s-a deschis rol fiscal în calitate de titular al dreptului de proprietate, îndeplinindu-și obligația de a achita impozitul local. A precizat că terenul se află în posesia din anii 1990, fiind pusă în posesie de către autoritatea locală R.. Limitele, vecinătățile și amplasamentul sunt recunoscute de către proprietarii terenurilor învecinate, iar tatăl său este menționat în tabelul parcelar al proprietarilor din sola având denumirea toponimică Ș. S. I, extravilan Slobozia, cu suprafața de 4500 mp. În titlul de proprietate nr. 58/402/21.02.2002, emis pentru titulara M. C. A., a cărei proprietate se învecinează cu cea aflată în posesia sa, la vecinătăți este consemnat pe latura nordică A. N. C..
Reclamanta a susținut că, în calitate de titular al dreptului de proprietate al terenului, a exercitat în mod public și neechivoc atributele specifice acestui drept, posesia și folosința, l-a exploatat în conformitate cu destinația sa de teren agricol și a beneficiat de drepturi specifice precum plățile directe complementare pentru agricultură acordate de către Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
A menționat că terenul s-a regăsit în patrimoniul familiei sale anterior cooperativizării, provenind din rolul bunicii H. Z. de unde a fost transferat în rolul părinților. Frații și surorile sale au dobândind în diferite moduri anumite parcele de teren. A adăugat că tatăl său i-a transferat dreptul de proprietate asupra terenurilor amplasate în circumscripția administrativ-teritorială a comunei R., iar reclamanta a exercitat acest drept din anul 1995 și în prezent, în mod public, inclusiv în relații cu autorități și instituții publice și netulburată de nimeni, fiind încredințată că acel contract constituie titlul justificativ pentru toată suprafața deținută în circumscripția administrativ-teritorială a orașului R..
Reclamanta a precizat că terenul nu este înscris în cartea funciară și că nu este înscris în nici un titlu de proprietate.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 148 și urm. din codul de procedură civilă și art. 1895 - 1899 din Codul civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu, cu expertiza topografică și proba testimonială.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
Au fost anexate cererii, în copie, următoarele: carte de identitate, certificat de căsătorie, certificat de deces A. C., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/07.06.1995, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 7261/06.11.2013, chitanțe privind plata impozitelor locale, decizia nr._/02.04.2008 de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață campania 2007, tabel, titlul de proprietate nr. 58/402/21.02.2002 – titular M. C. A., extrase din registrul agricol pe numele lui A. C..
La solicitarea instanței, reclamanta a depus la dosar certificatul nr. 3876/30.01.2014 privind identificarea numărului topografic/cadastral și de cate funciară după numele/denumirea proprietarului (fila 33).
La data de 03.03.2014, reclamanta a depus la dosar precizări, fila 40, arătând că tatăl său deținea terenul în baza unei adeverințe de proprietate și a unor procese-verbale de punere în posesie în baza cărora a și vândut unele suprafețe de teren. Aparent, acestea nu se mai regăsesc în evidențele locale. Terenul a fost cooperativizat înainte de 1989. A adăugat că tatăl său a formulat cerere de reconstituire, iar terenul este evidențiat în planurile și schițele cadastrale pe numele tatălui său, dar în momentul în care a dorit să întocmească o carte funciară pentru imobil i s-a comunicat că nu este emis titlu de proprietate pentru suprafața de teren în cauză.
Reclamanta a arătat că nu a formulat cerere de reconstituire în nume propriu pentru acest teren întrucât, chiar dacă tatăl său îi promisese terenul cu titlu de zestre încă anterior cooperativizării, s-a căsătorit la momentul când terenurile au fost cooperativizate, în anul 1961,, astfel încât la momentul respectiv nu avea rol agricol propriu, neputând beneficia de prevederile legislației de fond funciar pentru reconstituire.
Reclamanta a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 180 lei.
La data de 22.04.2014, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor R. a depus la dosar întâmpinare, filele 49-50, solicitând respingerea acțiunii.
A arătat că autorul reclamantei, A. C., a fost validat de către comisia locală Săvinești, conform rolului agricol 1959-1963, unde se precizează că acesta deține teren pe raza altor localități în suprafață de 1 ha și a fost emis titlul de proprietate nr. 58/108/20.04.2004, având înscrise două suprafețe de teren, situate pe raza administrativ-teritorială a orașului R., respectiv 9000 mp în punctul cu denumirea toponimică „Troița” și 2500 mp în punctul cu denumirea toponimică „Călimani”, rezultând un total de 1,15 ha, cu 1500 mp mai mult decât rolul agricol. Acest titlu a fost emis în anul 1995 și a fost rectificat, menținându-se pe raza orașului R. aceleași suprafețe de teren, situate în aceleași puncte toponimice.
Mai mult, față de susținerea reclamantei că deține terenul de 4500 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/07.06.1995, întocmit în baza titlului de proprietate nr. 58/1224/14.04.1992, altul decât titlul de proprietate nr. 58/108/20.04.2004, emis în baza rolului agricol. A mai arătat că vecinătățile din contract nu sunt aceleași cu cele din titlul de proprietate nr._, iar suprafața de 3,44 ha situată în sola 27, . află pe raza orașului R., ceea ce arată că suprafața de_ mp care face obiectul contractului este alta și este deținută în plus față de rolul agricol. În realitate, suprafața de_ mp se află într-adevăr pe raza orașului R., în tarlaua „Perimetrul vechi”, dar nu face parte din titlul de proprietate nr._, invocat în contract. A adăugat că titlul de proprietate nr. 58/1224/14.04.1992 a fost emis în temeiul sentinței civile nr. 1738/06.02.1995 care dispune reconstituirea în favoarea lui A. C. a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,58 ha pe raza comunei Săvinești, iar nu pe raza orașului R.. A apreciat că este ilegal contractul de vânzare-cumpărare. A susținut că reclamanta deține în proprietate, pe raza orașului R. suprafața de 1,15 ha, conform TP nr._ și de 1,25 ha, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11.512/07.06.1995, rezultând un plus de 1,40 ha.
În drept, a invocat art. 205 – art. 208 și art. 442 din Codul de procedură civilă.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A anexat întâmpinării, în copie, următoarele: sentința civilă nr. 1738/06.02.1995, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr. 14.432/1994, titlul de proprietate nr. 58/108/19.04.1995 – titular A. N. C., extrase din arhiva digitală a titlurilor de proprietate, contract de vânzare-cumpărare, titlul de proprietate nr. 58/1224/14.04.1992 – titular A. N. C., extras din registrul agricol, tabel parcelar.
La data de 13.05.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, filele 65-67.
A solicitat decăderea pârâtului din dreptul de a depune întâmpinare, de a depune probe și de a invoca excepții.
A arătat că a stabilit cadrul procesual, în acord cu principiul disponibilității, sub aspectul laturii procesual pasive, formulând cererea în contradictoriu cu orașul R.. Entitatea care a formulat întâmpinare, Comisia Locală R., nu are calitate procesuală în cauză, fiind terț față de cadrul procesual cu care instanța a fost învestită.
A invocat art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia termenul de formulare a întâmpinării este de 25 de zile, iar art. 208 din Codul de procedură civilă prevede ca sancțiune a nerespectării termenului decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că autoritățile locale de la nivelul orașului R. nu au avut nimic de obiectat cu privire la amplasamentul și apartenența terenului vreme de mai bine de 20 de ani cât ea și-a îndeplinit obligațiile fiscale în calitate de proprietar, atestând fără rezerve în evidențe publice dreptul ei de proprietate.
A precizat că mențiunile din registrul agricol aferent anilor 1959-1963 nu atestă transferuri ale suprafeței de 4500 mp care să justifice schimbarea amplasamentului unei suprafețe identice astfel încât schimbarea din „La C.” în „La Călimani” nu este decât o eroare de transcriere a denumirii. În acest sens, la rubrica IIB Identificarea pe parcele a terenurilor în posesia gospodăriei din Registrul Agricol pentru anul 1959 este consemnată la punctul 3 suprafața de 45 de ari „La C.”, retranscrisă în perioadele următoare cu exact aceeași suprafață dar cu denumirea modificată. Mențiunile din registrul agricol atestă preluarea în 1959 a suprafeței de 1,45 ha, „dat conf Decret 115 1,45 ha”, suprafață afectată construcțiilor industriale amplasată în punctul identificat în prezent „La uzină” de pe teritoriul administrativ al comunei Săvinești. Prin această preluare a 1,45 ha din suprafața totală consemnată în 1959, de 4,05 ha, a rămas suprafața de 2,60 ha. În anul 1961 este preluată suprafața de 0,13 pentru ICH, pentru construcții hidrotehnice, suprafață care de asemenea nu se află pe raza localității R.. Suprafața rămasă în rolul agricol este de 2,47 ha, neexistând mențiuni cu privire la alte transferuri.
Amplasamentul terenului în sola „La C.” a fost recunoscut în mod oficial, fiindu-i eliberate adeverințe de rol agricol care confirmă acest amplasament.
A adăugat că tatăl său, A. C., este consemnat în tabelul parcelar al proprietarilor din sola „La C.”, având denumirea toponimică actuală „Ș. S. I”, extravilan Slobozia, oraș R., cu suprafața de 4500 mp.
A precizat că titlul de proprietate nr. 58/108/19.04.1995, emis pe numele tatălui său, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe totale de 2,2026 mp a fost anulat și, în locul acestuia, a fost emis un alt titlu cu același număr, titlul de proprietate nr. 58/108/20.04.2004 pentru o suprafață de teren mai mică de 1,9126 ha. Terenul în cauză nu a fost/nu este înscris în acest titlu.
A subliniat că nu este posibil ca titlul de proprietate nr. 58/1224/14.04.1992 să fie emis în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate ulterior, sentința civilă nr. 1738/06.02.1995.
Reclamanta a anexat răspunsului la întâmpinare, în copie, următoarele: adeverința nr. 2228/09.10.1996, emisă de Primăria Comunei Săvinești, Decizia nr._/14.12.2010, rol agricol 1959.
La data de 19.09.2014, pârâtul Orașul R. a precizat că își însușește întâmpinarea depusă la dosar de Comisia locală, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost semnată de primar.
Pârâtul a depus și adresa nr. 6554/16.09.2014 eliberată de Biroul taxe și impozite din cadrul Primăriei R. potrivit căreia terenul în suprafață de 4500 mp, situat în ., a fost înscris în rolul fiscal în baza declarației de impunere, având anexată adeverința Comisiei comunale Săvinești, copie registru agricol Săvinești, declarație pe propria răspundere că deține terenul de la tatăl său și din anul 1992 îl lucrează personal.
Au fost depus, în copie, declarația fiscală, declarația pe propria răspundere, adeverința nr. 2228/09.10.1996, carte de identitate, rol agricol 1959.
La data de 02.12.2014, pârâtul a depus la dosar precizări, fila 103, susținând că reclamanta deține ilegal suprafața de 4500 mp, deoarece aceasta nu este trecută în rolul agricol al tatălui său, în rolul respectiv scriind clar că acest teren este în tarlaua Călimani și nu în tarlaua C., cum se susține. Mai mult, pe raza administrativă a orașului R. nu a fost și nici nu este nici o . de C., iar terenul deținut în prezent de reclamantă se află în tarlaua Ș. S. I.
A anexat, în copie, Situația terenurilor care constituie rezerva comisiei locale de fond funciar.
La solicitarea instanței, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Săvinești a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate pe numele A. C., respectiv TP nr._ și TP nr. 7105/15.09.2008 (filele 106-121).
La data de 09.01.2015, pârâtul a depus la dosar o nouă precizare, fila 128, susținând că terenul de 4500 mp deținut ilegal de reclamantă face parte din suprafața de 71,5900 ha, conform coloanei 4b din anexa nr. 1 la Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, suprafață necesară finalizării punerii în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate persoanelor validate conform legilor funciare. A menționat că defunctul A. C. a locuit pe raza comunei Săvinești, iar cererea de înscriere în CAP se află cantonată la Comisia locală Săvinești. Suprafața de 4500 mp nu este trecută în nici un titlu de proprietate, dar sunt persoane care au dreptul de reconstituire asupra terenurilor și nu au fost puși încă în posesie. A precizat că sola „Ș. S. I” nu a purtat în trecut denumirea „La C.” sau „La Călimani”, iar pe raza administrativă a orașului R. nu a existat nici în trecut și nici în prezent vreo solă ce poartă denumirea „C.”.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior.
Totodată, a fost administrată, la solicitarea reclamantei, proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, raportul de expertiză întocmit de expert T. E. C. fiind depus la filele 94-97, fiind completat la filele 131-133.
Instanța a respins ca nefiind utilă soluționării cauzei proba testimonială solicitată de reclamantă, raportat la celelalte probe administrate.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, imobilul în suprafață de 4.500 mp ce face obiectul cererii de față este situat în extravilan R., județul N., tarlaua Ș. S. I, având nr. topo 11/104/I/86, fiind identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, menționându-se că terenul se află în zonă cooperativizată.
Acesta nu face obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11.512/07.06.1995, încheiat de reclamanta S. V. cu tatăl său, A. C.. Obiectul acestui contract este terenul în suprafață de 12.500 mp situat în extravilanul satului Slobozia, ..
Potrivit pârâtului orașul R., terenul în litigiu este la dispoziția Comisiei de fond funciar R..
Instanța reține și că terenul în litigiu nu este înscris în cartea funciară și nici nu este cuprins în vreun titlu de proprietate.
Reclamanta se află înscrisă în rolul fiscal al orașului R. cu acest teren pentru care plătește impozit, beneficiind de sprijinul statului acordat proprietarilor de terenuri agricole, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Instanța tinde să dea dreptate reclamantei în privința împrejurării că terenul de 4500 mp identificat în prezent ca fiind situat în tarlaua Ș. S. I este același cu terenul de 4500 mp menționat în certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice eliberat de Primăria R. ca fiind situat în tarlaua C.. Este de neînțeles de ce pârâtul orașul R. a susținut că pe raza sa nu există și nu a existat o ., însă a încasat impozit pentru un teren agricol situat în acea .>În drept, instanța reține că reclamanta a invocat uzucapiunea ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului de 4500 mp, invocând ca just titlu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11.512/07.06.1995, așa cum a precizat în mod expres, prin avocat, la termenul de judecată din 02.09.2014.
Nu poate fi primită această susținere a reclamantei întrucât, potrivit art. 1897 din Codul civil din 1864, justul titlu este orice titlu translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul etc., iar ceea ce este esențial este că acest titlu provine de la altcineva decât adevăratul proprietar.
Ori, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11.512/07.06.1995 încheiat de reclamantă cu tatăl său pentru un alt teren decât cel în cauză nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerat un just titlu pe care să se întemeieze dobândirea proprietății prin uzucapiune.
Așadar, uzucapiunea scurtă întemeiată pe un just titlu nu poate fi reținută în cauză.
Nici uzucapiunea de 30 de ani nu poate fi reținută de instanță având în vedere că reclamanta a invocat o posesie ce a început în anul 1995, nefiind așadar îndeplinit termenul pentru acest fel de uzucapiune. Nici dacă s-ar lua în considerare ca punct de începere a posesiei anul 1990 nu ar fi împlinit termenul legal.
În plus, instanța reține că reclamanta a susținut că tatăl său a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în cauză și i s-a eliberat adeverință de proprietate și proces-verbal de punere în posesie. Cum terenul s-a aflat într-o zonă cooperativizată, autorul reclamantei avea obligația de a finaliza procedura specială de reconstituire prevăzută de Legea nr. 18/1991. Reclamanta nu a oferit nici o explicație pentru abandonarea demersului tatălui său în vederea obținerii unui titlu de proprietate în temeiul legilor speciale.
Instanța apreciază că odată cu . Legii nr. 18/1991, a fondului funciar, pentru toate terenurile ce intră sub incidența acestui act normativ, astfel cum sunt determinate în art. 2, persoanele îndreptățite pot obține restituirea în natură a bunului (sau pot beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent) doar în condițiile acestei legi.
Astfel, existând două categorii de norme juridice ce reglementează aceleași relații sociale, respectiv cele născute în legătură cu dreptul de proprietate asupra imobilelor cooperativizate, prevăzute, pe de-o parte de dreptul comun (art. 1846 și urm. din Codul Civil) și pe de altă parte de legea specială, prevalează normele cu caracter special ale Legii nr. 18/1991, care constituie o lege de reparație și cuprinde dispoziții derogatorii de la dreptul comun.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 ce prevăd că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac însă obiectul unor legi speciale de reparație.
Or, Legea nr. 18/1991 reprezintă un act normativ special, care reglementează toate situațiile referitoare la fondul funciar și implică o procedură specială pentru obținerea în natură a terenurilor ce cad sub incidența sa.
Nu se poate susține astfel că fostului proprietar sau succesorilor acestora li se limitează accesul la justiție în ceea ce privește valorificarea intenției de obținere a bunului, atât timp cât instanța cenzurează în cadrul căilor de atac exercitate hotărârile Comisiei locale și cele ale Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, aceste valorificări trebuind să aibă loc în cadrul prevăzut de Legea nr. 18/1991 și cu condiția urmării procedurii prevăzute de legea specială.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut libertatea statului român de a reglementa condițiile în care acceptă să restituie bunurile ce i-au fost transferate înainte de ratificarea convenției, inclusiv, sub aspectul modalității concrete, neimpunându-se vreo obligație în sensul restituirii acestora. Art. 6 din Convenția Euorpeană a Drepturilor Omului garantează fiecărei persoane "dreptul la un tribunal", adică dreptul ca o instanță judiciară să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că acest drept nu este absolut, că este compatibil cu limitări implicite și că statele dispun în această materie de o anumită marjă de apreciere.
Totodată, a arătat că această problemă trebuie examinată într-un context mai larg, și anume acela al obstacolelor sau impedimentelor de drept ori de fapt care ar fi de natură să altereze dreptul la un tribunal chiar în substanța sa.
În România, legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia persoanele care se consideră îndreptățite pot cere să li se recunoască dreptul de proprietate asupra terenurilor cooperativizate.
Faptul că acest act normativ - Legea nr. 18/1991 - prevede obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrative prealabile nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la un tribunal, pentru că, împotriva hotărârilor Comisiei locale și cele ale Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată emise în procedura administrativă legea prevede calea contestației în instanță (art. 53 alin. 2), căreia i se conferă o jurisdicție deplină.
În consecință, întrucât persoana îndreptățită are posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr. 18/1991, este evident că are pe deplin asigurat accesul la justiție.
Adoptarea unei reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu consecința imposibilității utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă art. 6 din Convenție în situația în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectivă. Faptul că această cale specială este sau nu una efectivă poate fi constatat printr-o analiză în concret a fiecărei cauze.
În speța de față, reclamanta nu a făcut dovada utilizării acestei proceduri speciale de recunoaștere a dreptului de proprietate, nici ea personal și nici autorul său, prin urmare, instanța nu poate verifica dacă în cazul concret, de față, legea nr. 18/1991 reprezintă o cale efectivă de acces la justiție, conformă cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, doar persoanele care sunt exceptate de la procedura acestui act normativ, cele care din motive independente de voința lor nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, precum și cele pentru care Legea nr. 18/1991 nu a reprezentat o cale de acces efectivă la justiție au deschisă calea unei acțiuni întemeiate pe dreptul comun pentru recunoașterea dreptului lor de proprietate.
Față de aceste considerente, reținând că în cauză imobilul se încadrează în prevederile legii speciale, în vigoare la data introducerii prezentei acțiuni, instanța va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta S. V. (CNP_), cu domiciliul în ., ., județul N. în contradictoriu cu pârâtul Orașul R., prin primar (CUI_), cu sediul în orașul R., ., județul N..
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
Președinte, Grefier,
L. MOROIUFLORENTINA B.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 25.09.2015
4 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1440/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1432/2015.... → |
|---|
