Plângere contravenţională. Sentința nr. 1426/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1426/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 1426
Dosar nr._ - plângere contravențională –
Cod operator 2720 (O.G. nr. 15/2002)
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1426
Ședința publică de la 28 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. M. - judecător
Grefier – F. B.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulate de petenta T. D. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns av. F.-P. L., în substituire pentru av. B. P.-L., pentru petentă, lipsă fiind petenta și reprezentantul intimatei.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza este la primul termen de judecată.
Av. F.-P. L. depune la dosarul cauzei delegație de substituire pentru av. B. P.-L. (fila 29 dosar).
În considerarea dispozițiilor art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența și se consideră competentă general, material și teritorial, în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, av. F.-P. L., pentru petentă, fiind de acord.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat, instanța dă cuvântul părților asupra probatoriului:
Av. F.-P. L., pentru petentă, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei și a probei testimoniale.
În considerarea dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei, solicitată atât de către petentă, cât și de către intimată, prin întâmpinare, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea prezentei pricini.
Instanța respinge proba testimonială solicitată de către petentă, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în dezbateri asupra fondului:
Av. F.-P. L., pentru petentă, solicită instanței admiterea plângerii contravenționale având în vedere și dispozițiile Deciziei nr. VI din 16.02.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit cărora procesele-verbale de contravenție sunt lovite de nulitate în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În considerarea dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise, după care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.09.2014, sub nr._, petenta T. D. a chemat-o în judecată pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., solicitând anularea procesului-verbal . nr._, întocmit la data de 03.09.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii pecuniare cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, la data de 15.09.2014, i-a fost comunicat procesul-verbal potrivit căruia autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ ar fi circulat fără a deține rovinietă valabilă, în data de 13.06.2014, pe DN29, km 31+289 m, în localitatea Baisa.
Petenta a susținut că, raportat la art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal este lovit de nulitate absolută întrucât lipsește semnătura agentului constatator și conține numai o ștampilă aplicată anterior printării, lipsind cu desăvârșire semnătura agentului constatator.
A adăugat că nu a săvârșit contravenția deoarece, potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002, „responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare și a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români…”. Coroborând aceste dispoziții cu celeale art. 1 alin. 1 lit. b din același act normativ în care este definită noțiunea de utilizator ca fiind persoana care are în proprietate sau care poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, reiese că nu este suficient să fii înregistrat în evidențele SPCRPCIV ca fiind proprietar al respectivului autovehicul pentru a se concluziona că ești și responsabil pentru neachitarea tarifului de utilizare. Rațiunea legiuitorului este aceea că autovehiculele sunt bunuri mobile, iar dreptul de proprietate asupra acestora se transferă prin act sub semnătură privată fără ca transferul dreptului de proprietate să fie condiționat de efectuarea unor formalități în evidențele SPCRPCIV.
Petenta a arătat că autovehiculul în discuție nu mai este proprietatea sa de la data de 30.10.2012, fiind înstrăinat lui A. C., conform înscrisului „proces verbal”, încheiat la data de 30.10.2012, între acesta și P. A. I., persoana împuternicită să înstrăineze autoturismul, petenta fiind plecată să lucreze în Italia.
După cum rezultă din „Procesul-verbal de scoatere din evidența auto” nr._/08.02.2013, emis de Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului Piatra N., în urma înstrăinării, autoturismul a fost scos din evidența sa fiscală.
Petenta a precizat că nu cunoaște dacă A. C. și-a îndeplinit obligația de a efectua formalitățile de transcriere a dreptului de proprietate în evidențele Serviciului de Înmatriculări și Evidență a Vehiculelor, însă având în vedere sancționarea sa repetată, probabil că nu a făcut acest lucru.
În susținerea cererii subsidiare, petenta a arătat că, întrucât autovehiculul nu este în folosința sa nu are posibilitatea să controleze aspectele legate de utilizarea acestuia și de a asigura eventual achitarea contravalorii tarifului de utilizare.
În drept, petentul a invocat O.G. nr. 15/2002 și O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, indicând numele și adresa a doi martori.
Au fost anexate plângerii, în copie, procesul-verbal . nr._/03.09.2014, proces-verbal de scoatere din evidența auto nr._/28.02.2013, „proces verbal” din 30.10.2012
Petenta a achitat în mod legal taxa judiciară de timbru de 20 lei.
La data de 19.12.2014, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN a depus la dosar întâmpinare, la filele 16-18, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.
În fapt, intimata a precizat că, la data de 13.06.2014, pe DN29, km 31+289, pe raza localității Baisa, jud. B., vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei D. T., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 03.09.2014, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._.
A mai arătat că, potrivit art. 1 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 1 iulie 2002, a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Intimata a susținut că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborat cu O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
A mai menționat că, potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001 coroborat cu art. 19 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, acesta conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, având certificat calificat.
Cu privire la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, intimata a susținut că O.G. nr. 15/2002, norma specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de O.G. nr. 2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin. 2, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în O.G. nr. 2/2001.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale menționate, intimata a susținut că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat și este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris autentic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia, cum este cazul procesului-verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
A mai adăugat intimata că, în circuitul juridic, semnătura are rolul de identificare a persoanei de la care emană o manifestare de voință producătoare de efecte juridice. Semnătura electronică se realizează cu ajutorul unui certificat calificat care permite identificarea sigură a unei persoane în mediul electronic, fiind documentul de identitate al utilizatorului în spațiul virtual.
Motivul pentru care legea a impus semnarea procesului-verbal drept condiție de validitate a acestuia este posibilitatea de verificare a identității persoanei care a întocmit actul și a competenței acesteia în emiterea procesului-verbal. Semnătura electronică realizează funcția semnăturii, iar art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice, nu distinge după cum semnătura este realizată olograf sau electronic. În consecință, art . 17 permite interpretarea că semnătura electronică este o semnătură în sensul acestui text de lege, astfel încât instanța trebuie să rețină că procesul-verbal este semnat.
Din perspectiva aceluiași principiul al interpretării legii în sensul în care produce efecte juridice, intimata a susținut că se impune a interpreta și art. 10 din O.G. nr. 15/2002, astfel încât să se asigure aplicarea actului normativ în general, dar și a art. 8 și art. 9 alin. 2 și 3 care reglementează contravențiile constând în fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă și constatarea acestora prin mijloace tehnice, respectiv în sensul că semnătura electronică îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Forma imprimată a procesului-verbal este singura modalitate care asigură realizarea dreptului persoanei sancționate de a contesta în instanță procesul-verbal. Nu se poate reține că pe calea imprimării documentul își pierde semnătura pe care o poartă în momentul realizării acestui procedeu tehnic. În consecință, un proces-verbal, generat și semnat electronic, îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la existența semnăturii agentului constatator, dacă sunt îndeplinite condițiile care garantează valabilitatea semnăturii, respectiv certificatul calificat.
A adăugat că, atâta timp cât petenta figurează ca proprietar al autovehiculului, în certificatul de înmatriculare și evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, și nici o altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, petenta are calitate de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002 și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei. Așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 217/2013), certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie. Acceptarea unei soluții contrare nu ar conduce decât la perpetuarea și consolidarea unei situații juridice anormale, în sensul că părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare în vederea reglementării situației juridice dintre ele.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate dovada de comunicare, certificatul calificat pentru semnătură electronică și planșe fotografice.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că plângerea depusă de petentă la data de 30.09.2014 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, respectiv de la data de 15.09.2014 (fila 19).
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar, menționate anterior.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 03.09.2014 de către un agent din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, petenta T. D. a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 250 lei.
S-a constatat că, la data de 13.06.2014, pe DN29, km 31+289, pe raza localității Baisa, jud. B., vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei D. T., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
Contravenția a fost încadrată juridic în art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fiind sancționată potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ.
În drept, instanța reține că, potrivit principiilor generale de drept administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ, fiind emis pe baza și în executarea legii de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice. În același timp, actul administrativ este cenzurabil de instanța de contencios administrativ, în primă instanță judecătoria. În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanța administrează probele necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În plus, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale „chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.” (Decizia nr.1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 9 decembrie 2010)
Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta nu a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Motivul de nulitate absolută a procesului-verbal, invocat de petentă, referitor la lipsa semnăturii olografe a agentului constatator este fondat în cauză.
În acest sens, instanța reține că, prin Decizia nr. 6 din 16 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul Competent să Judece Recursul în Interesul Legii a statuat că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1 - 4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Această dezlegare juridică este obligatorie pentru instanțe începând cu data de 25 martie 2015, data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 6 din 16 februarie 2015, potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere constatarea nulității absolute a procesului-verbal contestat, instanța apreciază că nu mai este utilă analizarea acestuia și sub aspectul temeiniciei.
În consecință, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea formulată de petenta T. D. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Centrul de Studii Tehnice și Rutiere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta T. D. (CNP_), cu domiciliul în municipiul Piatra N., ., .. 31, județul N. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Centrul de Studii Tehnice și Rutiere (CUI_), cu sediul în municipiul București, .. 401A, sector 6.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.09.2014.
Exonerează petenta de la plata amenzii în cuantum de 250 lei.
Cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2015.
Președinte, Grefier,
L. M. F. B.
pentru grefierul de ședință
aflat în concediu de odihnă
semnează înlocuitorul grefierului șef
S. R. C.
Red. & tehnored. L.M. & F.B. – 06.08.2015
4 ex.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1382/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT | Fond funciar. Sentința nr. 1441/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT → |
|---|
